Opinia, decembrie 1911 (Anul 8, nr. 1460-1483)
1911-12-08 / nr. 1465
3 bani Exemplarul ABONAMENTE «n direcțiunea unui Comitet Redacția, și Administrația: UȘI. Si?. SI. 25 Ann IX No 1465 Joi 8 Interpelarea de azi Astăzi la Cameră, d. Take Ionescu își va desvolta interpelarea sa, asupra politicei generale a guvernului. Va fi o ședință mare, extrem de importantă, atît prin însemnătatea chestiunilor, ce vor fi puse în discuțiune, cît și prin netăgăduita valoare a celor doi barbați politici, ce se vor angaja în discuțiune. Să sperăm însă că nu va avea nici caracterul violent al discuției din săptămîna trecută, din Senat,—cînd de asemeni șeful guvernului pe de o parte și șeful partidului liberal pe de alta, au dus duelul lor parlamentar pînă la cele mai dureroase și sîngeroase răni. Dar violenta aceasta de limbagiu, nelipsită de cuvinte ofensatoare și chiar calomnioase, își avea întru cîtva explicația ei. Șeful guvernului era pentru prima oară atacat pentru ilegalitatea actelor sale de guvernămînt, de conducătorul unui partid politic, care de 20 de ani, a hrănit politicește organizația politică a d-lui Carp. Faptul acesta era ceva neobișnuit pentru bătrînul barbat de stat, care obișnuise a vedea totdeauna în partidul liberal, susținătorul și protectorul său politic. Schimbarea aceasta de front a d-lui Brăteanu și mărturisirea făcută de d-sa, în plină întrunire publică, la Iași, de imensa greșală a acordărei unui credit și ajutor ilimilar d-lui Carp, atît în timp de opoziție, cit și în timp de guvern, a scos din fire pe șeful guvernului și l-a făcut să acuze de necinste pe conducătorul liberalilor, necinsti, pe care în timp de atîția ani de conlucrare politică, nu a desconsiderat o, ba încă nici n’a observat-o, fie la d. Brăteanu, fie la alți fruntașii liberali. Negreșit ca din răfuiala dintre d. Carp și d. Brăteanu, numai guvernului n’a putut profila. Și scoțînd pârțile injurioase din ambele cuvîntări ale d lui Carp, rămîne în picioare și întreagă, constatarea unei politici de ilegalitate primejdioasă pentru ordinea în stat și pentru bunul mers al vieței noastre politice și economice. O asemenea politică nu mai poate continua, și șeful nostru s’a socotit dator ca reprezentat al celui de al doilea partid politic puternic din țară, s’o releve și înaintea Adunărei Deputaților, după cum șeful celui alt partid politic a relevat o în maturul Corp. Și șeful nostru va aduce și soluția, care e una și singură—și asupra căreia nu se poate transige și nici nu trebue a se încerca o transigere : retragerea imediată a guvernului. Cum va răspunde d. Carp, la adevărurile crude și indiscutabile ale șefului partidului nostru ? Prin violență și injurie ? De sigur că nu, căci pe povîrnișul unei asemenea urîte discuțiuni nu îl va antrena cu siguranță șeful nostru. Prin glume? Este exact, șeful junimiștilor o viață întreagă a glumit, dar cu gluma nu se conduce o organizație politică, cu atît mai mult oară. Și chiar dacă a glumit cînd a crezut că își poate constitui un partid politic, că poate solicita și obține o guvernare în numele acelui partid, și că poate chiar exercita o asemenea guvernare— rezultatele unei asemenea glumi se pot vedea azi. Ele au însemnat pentru țară o extraordinară perdere, care dacă ar continua mai departe, ar primejdui o în toate instituțiunile ei de Stat. O greșeală mare, mare de tot s’a făcut că s’a încredințat d-lui Carp, guvernul de azi. La această greșeală a contribuit în primul rînd partidul liberal și după aceia Coroana. Partidul liberal și-a recunoscut și prin șeful său a fâcut mea culpa, și de pe tribuna Parlamentului și de pe tribuna unei întruniri publice. De azi înainte acest partid s-a retras tot creditul ce de atîta vreme i-a acordat și fără partidul liberal, organizația junimistă va pieri, cum ar fi pierit de mult. Mai rămîne Coroane, să se convingă că nu poate fi guvernată așa mai departe de d. Carp. Și interpelarea de azi a șefului nostru se adresează nu numai țărei, dar și Coroanei. Și nu pentru a o convinge, căci ce însemnau acele apeluri din Septembrie, fâcute la Iași de Rege și Principele moștenitor, pentru formarea unui mare guvern conservator, decît recunoașterea indirectă dar vădită, de către Coroană a slăbiciunii și neputinței de a guverna a d-lui Carp ? Rămîne numai de hotărît Coroana asupra momentului, cînd Coroana trebue în mod defectiv, pentru binele țărei, să-i retragă și ultimele resturi de încredere. Momentul a sosit și orice întîrziere ce s’ar pune in concediarea guvernului, va fi și mai mult dăunătoare pentru stat. Țara întreagă—representată prin cele două și unice partide politice, cari se reazemă pe toate straturile societatei și formează adevarata opinie publică, au dat primul semnal sau avertisment prin retragerea opoziției de la discuția mesagiului. Este timpul ca lucrurile să se oprească acis și opoziția să nu fie silită a merge mai departe. Cuvîntarea șefului nostru va clarifica azi complect situația și va indica guvernului singura cale ce-i mai rămîne. De va înțelege că trebue să urmeze acest drum—atît mai bine și pentru d. Carp și pentru țară și pentru tron. De nu va înțelege ? aujopoziția va fi responsabilă de urmările zilei de mîine. Un lucru să știe și guvernul și Coroana . Linia de conduită politică a celor două mari partide de guvernămînt, cari au declarat răsboiul decisiv guvernului, este bine, complect și definitiv trasă—și de la dînsa nimeni și nimic nu o va putea abate. _ Vespasian I. Pella Ziua răfuielei Camera, tu ședința sa de azi, marcuri va avea înfățișarea cu totul neobicinuită : domnul Take Ionescu va apare la tribună ca acuzator al d-lui Carp, ai politicei sale nefaste, personale, ambițioase. Sunt aproape cincizeci de ani de cînd d. Carp împlinește cu regretabilă perseverență, rolul de cioclu al partidului conservator, i-a fost cioclu In lungul activității lui Lascar Catargiu, cioclu In timpul șefiei umoristice a Nababului și a ajuns, prin obicei, să fie cioclul partidului, sub propria sa domnie. Este ușor să fii acuzatorul d-lui Carp, fiind că procurorul este în rolul seu când faptele acuzatului sunt multiple și evidente. Acuzarea cea mai principală ce se poate, ce trebue să se aducă d-lui Carp, este că el e autorul tulburărilor permanente din partidul seu propriu, că este Saturnul partidului seu. Acuzarea, că d. Carp, pentru a diviza partidul conservator, a tolerat atotputernicia partidului liberal, această acuzare cade pe planul al doilea față de un fapt mai grav, stăruind in divizarea partidului seu, d. Carp l-a sengedicat să fie activ, să legifereze pe tărâmul economic, lăsând opera aceasta adversarilor. Nu există șef de partid, în afară de d. Carp, al cărui ideal fundamental să nu fie tăria și omogenitatea partidului seu. Și Ion Brătianu, din cauză ambiției, iși văzuse partidul divizat, văzuse pe propriul său frate în fruntea adversarilor săi dar nu persistase pînă la sfîrșit în greșală : el închise ochii cu satisfacția, că lasă în urma sa un partid mare, și puternic, și unit. Altfel d. Carp. Vecinic stăpînit de nervul discordiei, d. Carp are totdeauna o temă pentru a perpetua tulburarea năuntrică a partidului : după lupta contra lui Lascar Catargiu, după lupta contra Nababului, azi luptă contra d-lui Take Ionescu. Țara cea mai civilizată din apusul Europei s’ar mîndri cu o podoabă ca d. Take Ionescu. Domnul Carp, însă, n’a făcut ca să-și l apropie pe d. Take Ionescu, s’a scoborît însă la chițibușuri de politician de provincie, ca să-l înlăture pe d. Take Ionescu După ce i’a înlăturat ce a făcut d. Carp ca să-și descrăuneze partidul de o așa mare pierdere ? S’a aliat cu liberalii contra dlui Take Ionescu—doar il va putea distruge mai ușor. Aceasta a fost singura operă de opoziție, cind alți șefi, în opoziție, se pregătesc și pregătesc țara pentruu reforme, pentru legiferări importante. Domnul Carpa în total, cincisprezece ard, în opoziție, în plină activitate negativă în cartel cu liberalii pentru decapitarea lui L. Catargi, în cartel cu ei pentru decapitarea unui om, cu capul căruia a declarat, însă, că n’are ce face, în cartel contra d-lui Take Ionescu d. Carp s’a văzut, în fine, chemat la putere și a cerut atunci reînoirea cartelului contra Ű4m Take Ionescu, căci distrugerea partidului conservator-democrat avea să fie o* para—singura—de guvernămînt a d-lui Carp ^ lin canibal, setos de distrugere, dar care n’a reuși să devoreze nici un om! Dar a reușit să distrugă întreg partidul, ’un partid mare, puternic, cu puternică popularitate, care stă gata de luptă —veșnic împedicat de șef ca să lupte. Domnul Take Ionescu, de la tribuna Parlamentului, 1e va acuza desigur, de toate aceste fapte, îl va arata ca autor, ca singurul autor, al dezastrului partidului. Sunt oameni, care toată viata lor au făcut rău, nu atît din răutate, ci din deprindere. Domnul Carp este un asemenea om. Dar mulți din oamenii de felul acestora, mai ales către sfîrșitul zilelor lor, caută să dreagă’ ce au stricat ca o chestie de conștiință/ Recunoaște-va d Carp că a dus partidul pină la prăpastie și că încă ara o țîră di iame ca să vadă partidul în are, unit și la treabă sinceră pentru țară ?’ Destăinuirile d-lui Stere „Un om politic trebue să fie cinstit în viața sa privată, desinteresat în viața sa publică“—grava formulă a d-lui Carp, a fost declarată în stare de faliment—prin înseși faptele predicatorului. Domnul Stere, care nu este om politic care inventează știri senzaționale a declarat—putem spune că a fost autorizat să declare—că d. Carp susținuse proiectul tramvaiului, mai mult, cînd pornise campania contra proiectului pe care l susținuse, cînd hotărise desființarea societății prin agenți polițienești, autorizase pe d. Lahovari, ca, în numele guvernului, să încerce o împăcare cu liberalii în aceiași gravă chestie. Aceasta nu înseamnă a fi desinteresat in viața politică. Din contra, este un șantaj în toată forma: să pornești campanie într’o chestie, s’o rădici la înălțimea unui principiu, să anini de chestie opinia publică — și, totodată, să propui părții împacarea, fie cu condiția ca, în schimb, să primească ciocoi nevoiași în consiliul de administrație, fie pentru ca să te alegi cu avantagii politice. Căci dacă este adevărat, că legea de constituire a societății tramvaiului, a fost ticluită astfel ca, prin statute, societatea să fie tot ,profitul și comuna nemic—cum se poate că tu, om politic, cu anume formule solemne asupra cinstei, să fi fost frate cu liberalii, pe vremea votării legei ? Cum se poate, iarăși, că, revenit la sentimente mai bune, trezindu te că, votînd legea, te ai făcut complice cu spoliatorii—și hotărind să dregi fapta rea prin desființarea legei—cum se poate să calci iarăși strîmb și să propui o tranzacție spoliatorilor ? Dacă spoliatorii ar fi umblat ei după împăcare—am fi înțeles. Căci dacă, în adevăr, prinși la strîmtoare, acționarii ar fi zis :.hai să împărțim prada", ei ar fi făcut, ceea ce se face în negoț Dar nu acționarii au făcut propunerea. Mai mult, ei au refuzat o și au primit lupta cu guvernul, ceea ce ar dovedi că dreptatea este ca ei, nu cu guvernul, care a propus o aranjare Domnul Carp poate sta fie un om cinstit în viața lui privată , dar cinstit în viața sa politică, n’a fost nici odată. A trăi o viață întreagă, pe socoteala adversarului ; a distruge partidul său propriu în colaborare cu adversarul ; a ridica o chestie de societate de exploatare la înălțimea unei chestii de prind- \ piu de cinste—și a fi traficat, de două ori, în aceeași chestie—toate aceste fapte nu pledează pentru cinste politică. Domnul Carp s’a repezit la fierul roș, ca să ardă pacatele comise de alții voit să l facă pe chirurgul îndrăsneț. dar a uitat, se vede, că nu există îndrăsneala destulă pe lume ca să faci observație chirurgicală la ceea ce ai produs tu singur. Și tramvaiul cu care iși pierde vremea d. Carp, ca să lenească, este produsul său personal El a stat la leagănul său și s’a îmbrățișat fierbinte cu d. Brătiaîn 1909—el l’a trimes în 1911 pe d. Lahovari ca să fie naș din nou, aceluiași tramvai. Domnul Carp n’a avut nici odată specialitatea de a putea încălzi: nici țara n’a știut s’o încălzească pentru el, nici partidul, nici ideile ce le propagă. Dar nici ferul nu l’a putut încălzi fiindcă’l pusese pe cărbuni stinși. Meseriașii din Iași și legea d-lui Nenițescu Stăruințele puse de ministerul de industrie, ca în toate părțile să se organizeze întruniri de meseriași, în care să se redacteze „moțiuni“ de recunoștință către guvern, pentru legea depusă în favoarea meseriașilor, n’au reușit în localitate. In Iași, meseriașii par a fi cu totul înpotriva legei, — și aceasta s’a putut vedea lămurit, din cele petrecute ori. Un număr de patroni au convocat o întrunire publică, pentru a vota o adresă de mulțumire ministrului. Intrunirea s’a făcut, cu aprobarea înaltă a d-lui gubernator de la Poliție. S’a văzut însă, că nici patronii nu sunt tocmai mulțumiți. Ei mai vroiau să ceară, o îngrădire mai mare a dreptului de a exercita o meserie și un spor al dreptului de antrepriză. Lucrătorii meseriași însă, un număr covârșitor, n’au lăsat, să se discute aceste puncte, care pentru dînșii nu însamnă nimic. Și n’a folosit nici exhibiția d-lui Scorțescu, care a făcut apologia legei. Meseriașii urmau să discute părțile rele din lege, acele părți, în care se prevăd drepturi excesive patronilor, și pun pe lucrător într’o stare de inferioritate cumplită. Organizatorii întrunirei n’au consimțit și astfel s’a făcut o spărtură între unii și alții, cari s’a isprăvit prin a nu se putea vota faimoasa adresă, către minister. Și nu a fost votată, cu toate că poliția se găsea în mare complect, iar din cînd în cînd însuși prefectul nu se sfiise a veni la întrunire, pentru a intimida pe meseriași și a forța votarea mult doritei adrese, rămas cu buzele umflate. Și a D. OAMENI ȘI LUCRURI Pe poarta dindărăt... Valurile de lume se strecoară alene , automobile, cupele, echipagii și trăsuri simple deșartă încet-încet incăperile laminate, iar modeștii se perindează pe jos, fără grabă, pare că și-ar ritma ecourile și emoțiile rămase pe urma zguduitorului spectacol. A fost zguduitoare intr’adevăr drama lui Paul Hervieu ! Pe cînd ocolim vasta clădire a teatrului, ne izbește vederea și imaginea unui... echipagiu orignal,—in deplin contrast cu toate mijloacele de locomoțiune cîte ne-au întimpinat dincolo,—la ieșirea principală. E un cotiugar sărăcăcios, care staționează dinaintea portalului d!ndărăt al teatrului. Un om ține căpăstrul calului,—o mîrțoagă pe care, se vede, o sperie trecătorii. Peste puțin ușile mari de lemn se vor da în lături și de pe scenă se vor rostogoli lăzile vaste și vor fi încărcate pe cotiugar pentru a face, alene, călătoria prozaică în spre vagoanele de bagaje ale trenului. Pe urma dramei care s’a jucat— va veni epilogul acesta prozaic, încheierea fatală, lipsită de orice elemente pitorești, de ori ce frumuseți. Decorul în care s’a desfășurat cu atâta pasiune, cu atîta putere, cu atita logică de un tragic adinc în înlănțuirea faptelor—a dispărut odată cu costumele de convențe pe cari le au purtat și apoi s- au desbrăcat personagiile din piesă, eroi de o clipă. O lume întreagă, interesantă, corn 5 bani Exemplarul ANUNȚURI HDif 50 Bani 11F, 40 „ plexă, plină de fapte, plină de sentimente, de gînduri, de patimi s’a desfășurat pe scîndurile scenei, a trăit în lumina rampei, s’a frămîntat, a jelit și a rîs în preajma publicului elegant și numeros , eroi în cari se întrupau clipe și manifestări culminante, pasiuni și avînturi și suferinți și emoțiuni — și-au dezvăluit acolo simțirile, vigorile și slăbiciunile. Unde sunt toate aceste ? Actorii au plecat — ca să redevină ființe reale, iar în lăzile pe cari le așteaptă câtlugarul, acum în toiul nopții, vor trăi, înnăbușite fără aer și fără lumină, mediile în care a viețuit acea lume imaginară de oameni și de lucruri. In ele vor porni, pe poarta dindărăt a teatrului, subiectele și dramele—pentru a călători aiurea unde se vor întrupa din nou, în lumina altor scene, în preajma altor spectatori. Tragedii înalte, drame mișcătoare, comedii hilariante,— împărați, regi, aventurieri-- toți și toate deopotrivă s’au irosit, așa ca și acum, după miezul nopții, cărăbănindu-se in lăzi șubrede de sclnduri și emigrînd din atmosfera familiară a scenei în aerul rece al nopților de iarnă, pornind pe lungul, nesfîrșitul drum al peregrinării, sortită ariei, cu atît mai nomadă, cu cît e mai puternică, mai intensă, mai omenească! Cite imperii și orizonturi transpoartă un căluț păcătos pe o cotiugă sărmană ! ... Dar e foarte tîrziu și introducerea aceasta furișată sub pană, se pare mai curînd o tangentă, pentru a amica pe mini cele ce aveam de spus după superbele seri ale artistului Le Bargy. EO Síoss PREOȚII Din D03WQ! Se zice, că între articolele modificătoare a legii clerului, va fi și că preoții din Dobrogea, cari n’au seminarul complect, adică 7 la 8 clase de semiținar, ci 4, să ,,iba voe de a sa permutat din o parohie din Dobrogea, în orice parohie vor voi, din țară. In aparență, s’ar părea că acest lucru nu e dăunător nici clerului, nici bisericei, ci e o binefacere pentru o parte din preoții din Dobrogea, care după actuala lege, afară de cei ce capătă titluri academice, sau fac seminarul complect, nu au voe să se permute în o parohe din țară, dacă i ar sili la aceasta, fie considerații de ordin material, fie de ordin moral, ci trebue să rămînă încontinuu în Dobrogea. Examinînd însă chestiunea bine, vedem că devenind lege modificarea, ce se propune, va dăuna și clerului și bisericii. Se știe cită străduință și sbucium, ca la 1893—94 să se facă legea clerului mirean. Il Această lege pentru clerul și biserica romînască este începutul regenerării. Față cu cerințele timpului, se ridică starea culturală a clerului, hotărîndu-se a nu se mai hirotoni ca preoți în sate decît absolvenți cu diplomă a 7 sau 8 clase de seminar, iar în orașe decit licențiați în teologie. Cu starea culturală, după cu îngădue finanțele țării, s’a ridicat și starea materială. Datorită acestei legi avem astăzi preoți culți, nu numai în orașe, ci și în sate. Ia multe sate, în mica bisericuță de lemn, preotul cult explică în graiul poporului, învățătura evanghelică. Apoi avînd salar deși nu îndestulător, dar totuși un salar, nu precupețeșe nevoile religioase ale săteanului. Ia becut în biserică și prin biserică, ni s’a păstrat limba, obiceiurile strămoșești și naționalitatea- Clerul cult de pe vremuri era în fruntea culturei și a mișcării naționale. Patru sunt instituțiile fundamentale ale țării : biserica, școala, justiția și armata. La regenerarea țării și la trecerea de l a trecut în starea modernă, s-a îmbunătățit din ce în ce starea culturală și cu ea și prestigiul și starea materială, la armată, magistratură și școală. Bisericii cam tirziu, abea la 1893 i s’a ridicat starea culturală, rezultatele se văd în parte și se vor vedea mai bine, peste o decenie mai bine, cînd fiecare parohie rurală va avea sau un licențiat, sau un diplomat ca preot. R’vin la preoții din Dobrogea. La 1893 s’a hotărît să nu se hirotonisească în țară nici un absolvent cu 4 clase de mai înainte. Cum în Dobrogea aveam prea puțini preoți romîni și cum trebuia întărit elementul român și În biserică și cum se știa că prea puțin din absolvenți unui seminar cu diplomă, vor voi să se ducă în Dobrogea, s’a învoit absolvenților cu 4 clase vechi se-