Opinia, decembrie 1911 (Anul 8, nr. 1460-1483)

1911-12-08 / nr. 1465

3 bani Exemplarul ABONAMENTE «n direcțiunea unui Comitet Redacția, și Administrația: UȘI. Si?. SI. 25 Ann­ IX No 1465 Joi 8 Interpelarea de azi Astăzi la Cameră, d. Take Ionescu își va desvolta interpelarea sa, asupra politicei generale a guvernului. Va fi o ședință mare, extrem de im­portantă, atît prin însemnătatea ches­tiunilor, ce vor fi puse în discuțiune, cît și prin netăgăduita valoare a celor doi barbați politici, ce se vor angaja în discuțiune. Să sperăm însă că nu va avea nici caracterul violent al discuției din săp­­tămîna trecută, din Senat,—cînd de a­­semeni șeful guvernului pe de o parte și șeful partidului liberal pe de alta, au dus duelul lor parlamentar pînă la cele mai dureroase și sîngeroase răni. Dar violenta aceasta de limbagiu, ne­lipsită de cuvinte ofensatoare și chiar calomnioase, își avea întru cîtva expli­cația ei. Șeful guvernului era pentru prima oară atacat pentru ilegalitatea actelor sale de guvernămînt, de conducătorul unui partid politic, care de 20 de ani, a hrănit politicește organizația politică a d-lui Carp. Faptul acesta era ceva neobișnuit pentru bătrînul barbat de stat, care o­­bișnuise a vedea totdeauna în partidul liberal, susținătorul și protectorul său politic. Schimbarea aceasta de front a d-lui Brăteanu și mărturisirea făcută de d-sa, în plină întrunire publică, la Iași, de imensa greșală a acordărei unui credit și ajutor ilimilar d-lui Carp, atît în timp de opoziție, cit și în timp de guvern, a scos din fire pe șeful guver­nului și l-a făcut să acuze de necinste pe conducătorul liberalilor, necinsti, pe care în timp de atîția ani de con­lucrare politică, nu a desconsiderat o, ba încă nici n’a observat-o, fie la d. Brăteanu, fie la alți fruntașii liberali. Negreșit ca din răfuiala dintre d. Carp și d. Brăteanu, numai guvernului n’a putut profila. Și scoțînd pârțile injurioase din am­bele cuvîntări ale d lui Carp, rămîne în picioare și întreagă, constatarea unei politici de ilegalitate primejdioasă pen­tru ordinea în stat și pentru bunul mers al vieței noastre politice și eco­nomice. O asemenea politică nu mai poate continua, și șeful nostru s’a socotit da­tor ca reprezentat al celui de al doilea partid politic puternic din țară, s’o re­leve și înaintea Adunărei Deputaților, după cum șeful celui alt partid politic a relevat o în maturul Corp. Și șeful nostru va aduce și soluția, care e una și singură—și asupra căreia nu se poate transige și nici nu trebue a se încerca o transigere : retragerea i­mediată a guvernului. Cum va răspunde d. Carp, la adevăru­rile crude și indiscutabile ale șefului partidului nostru ? Prin violență și injurie ? De sigur că nu, căci pe povîrnișul unei asemenea urîte discuțiuni nu îl va antrena cu siguranță șeful nostru. Prin glume? Este exact, șeful junimiștilor o viață întreagă a glumit, dar cu gluma nu se conduce o organizație politică, cu atît mai mult o­­ară. Și chiar dacă a glumit cînd a crezut că își poate constitui un partid politic, că poate solicita și obține o guvernare în numele ace­lui partid, și că poate chiar exercita o asemenea guvernare— rezultatele unei asemenea glumi se pot vedea azi. Ele au însemnat pentru țară o extra­ordinară perdere, care dacă ar continua mai departe, ar primejdui o în toate instituțiunile ei de Stat. O greșeală mare, mare de tot s’a fă­cut că s’a încredințat d-lui Carp, gu­vernul de azi. La această greșeală a contribuit în primul rînd partidul liberal și după a­­ceia Coroana. Partidul liberal și-a recunoscut și prin șeful său a fâcut mea culpa, și de pe tribuna Parlamentului și de pe tribuna unei întruniri publice. De azi înainte acest partid s-a retras tot creditul ce de atîta vreme i-a acor­dat și fără partidul liberal, organizația junimistă va pieri, cum ar fi pierit de mult. Mai rămîne Coroane, să se convingă că nu poate fi guvernată­­ așa mai de­parte de d. Carp. Și interpelarea de azi a șefului nos­tru se adresează nu numai țărei, dar și Coroanei. Și nu pentru a o convinge, căci ce însemnau acele apeluri din Sep­tembrie, fâcute la Iași de Rege și Prin­cipele moștenitor, pentru formarea unui mare guvern conservator, de­cît recu­noașterea indirectă dar vădită, de către Coroană a slăbiciunii și neputinței de a guverna a d-lui Carp ? Rămîne numai de hotărît Coroana a­­supra momentului, cînd Coroana trebue în mod defectiv, pentru binele țărei, să-i retragă și ultimele resturi de încredere. Momentul a sosit și ori­ce întîrziere ce s’ar pune in concediarea guvernului, va fi și mai mult dăunătoare pentru stat. Țara întreagă—representată prin cele două și unice partide politice, cari se reazemă pe toate­ straturile societatei și formează adevarata opinie publică, au dat primul semnal sau avertisment prin retragerea opoziției de la discuția mesa­­giului. Este timpul ca lucrurile să se o­­prească acis și opoziția să nu fie silită a merge mai departe. Cuvîntarea șefului nostru va clarifica azi complect situația și va indica gu­vernului singura cale ce-i mai rămîne. De va înțelege că trebue să urmeze a­­cest drum—atît mai bine și pentru d. Carp și pentru țară și pentru tron. De nu va înțelege ? aujopoziția va fi responsabilă de urmările zilei de mîine. Un lucru să știe și guvernul și Co­roana . Linia de conduită politică a celor două mari partide de guvernămînt, cari au declarat răsboiul decisiv guvernului, este bine, complect și definitiv trasă—și de la dînsa nimeni și nimic nu o va putea abate. _ Vespasian I. Pella Ziua răfuielei Camera, tu ședința sa de azi, marcuri­ v­a avea înfățișarea cu totul neobicinuită : domnul Take Ionescu va apare la tribună ca a­­cuzator al d-lui Carp, ai politicei sale nefaste, personale, ambi­țioase. Sunt aproape cincizeci de ani de cînd d. Carp împlinește cu re­gretabilă perseverență,­ rolul de cioclu al partidului conservator, i­­-a fost cioclu In lungul activității lui Lascar Catargiu, cioclu In timpul șefiei umoristice a Naba­bului­ și a ajuns, prin obicei, să fie cioclul partidului, sub propria sa domnie. Este ușor să fii acuzatorul d-lui Carp, fiind­ că procurorul este în rolul seu când faptele acuzatu­lui sunt multiple și evidente. Acu­zarea cea mai principală ce se poate, ce trebue să se aducă d-lui Carp, este că el e autorul tulbu­­rărilor permanente din partidul seu propriu, că este Saturnul par­tidului seu. Acuzarea, că d. Carp, pentru a diviza partidul conservator, a to­lerat atotputernicia partidului li­beral, această acuzare cade pe planul al doilea față de un fapt mai grav, stăruind in divizarea partidului seu, d. Carp l-a senge­­dicat să fie activ, să legifereze pe tărâmul economic, lăsând ope­ra aceasta adversarilor. Nu există șef de partid, în afară de d. Carp, al cărui ideal funda­mental să nu fie tăria și omoge­nitatea partidului seu. Și Ion Bră­­tianu, din cauză ambiției, iși vă­zuse partidul divizat, văzuse pe propriul său frate în fruntea ad­versarilor săi­­ dar nu persistase pînă la sfîrșit în greșală : el în­chise ochii cu satisfacția, că lasă în urma sa un partid mare, și pu­ternic, și unit. Altfel d. Carp. Vecinic stăpînit de nervul discordiei, d. Carp are totdeauna o temă pentru a per­­petua tu­lburarea năuntrică a par­tidului : după lupta contra lui La­scar Catargiu, după lupta contra Nababului, azi luptă contra d-lui Take Ionescu. Țara cea mai civi­lizată din apusul Europei s’ar mîn­­dri cu o podoabă ca d. Take Ione­scu. Domnul Carp, însă, n’a făcut ca să-și­ l apropie pe d. Take Ionescu, s’a scoborît însă la chițibușuri de politician de provincie, ca să-l înlăture pe d. Take Ionescu După ce i’a înlăturat­ ce a făcut d. Carp ca să-și descrăuneze par­tidul de o așa mare pierdere ? S’a aliat cu liberalii contra d­lui Take Ionescu—doar il va putea distruge mai ușor. Aceasta a fost singura operă de opoziție, cind alți șefi, în opoziție, se pregătesc și pre­gătesc țara pentr­uu reforme, pen­tru legiferări importante. Domnul Carp­a în total, cinci­spre­zece ard, în opoziție, în plină activitate negativă în cartel cu liberalii pentru deca­pitarea lui L. Catargi, în cartel cu ei pentru decapitarea unui om, cu capul căruia a declarat, însă, că n’are ce face, în cartel contra d-lui Take Ionescu d. Carp s’a văzut, în fine, chemat la putere și a cerut atunci reînoirea car­telului contra Ű4m Take Ionescu, căci distrugerea partidului con­servator-democrat avea să fie o* para—singura—de guvernămînt a d-lui Carp ^ lin canibal, setos de distrugere, dar care n’a reuș­i să devoreze nici­­ un om! Dar a reușit să dis­trugă întreg parti­dul, ’un partid mare, puternic, cu puternică po­pularitate, care stă gata de luptă —veșnic îm­pedicat de șef ca să lupte. Domnul Take Ionescu, de la tri­buna Parlamentului, 1e va acuza de­sigur, de toate aceste fapte, îl va arata ca autor, ca singurul autor, al dezastrului partidului. Sunt oameni, care toată viata lor au făcut rău, nu atît din rău­tate, ci­ din deprindere. Domnul Carp este un asemen­ea om. Dar mulți din oamenii de felul acestora, mai ales către sfîrșitul zilelor lor, caută să dreagă’ ce au stricat­ ca o chestie de con­știință/ Recunoaște-va d Carp că a dus partidul pină la prăpastie și că încă ara o țîră di­ i­ame ca să vadă partidul în are, unit și la treabă sinceră pentru țară ?’ Destăinuirile d-lui Stere „Un om politic trebue să fie cinstit în viața sa privată, desinteresat în viața sa publică“—grava formulă a d-lui Carp, a fost declarată în stare de faliment—prin înseși faptele predicatorului. Domnul Stere, care nu este om politic care inventează știri senzaționale a dec­larat—putem spune că a fost autorizat să declare—că d. Carp susținuse proiec­tul tramvaiului, mai mult, cînd pornise campania contra proiectului pe care l susținuse, cînd hotărise desființarea so­cietății prin agenți polițienești, autorizase pe d. Lahovari,­ ca, în numele guvernu­lui, să încerce o împăcare cu liberalii în aceiași gravă chestie. Aceasta nu înseamnă a fi desinteresat in viața politică. Din contra, este un șantaj în toată forma: să pornești cam­panie într’o chestie, s’o rădici la înălți­mea unui principiu, să anini de chestie opinia publică — și, totodată, să propui părții împacarea, fie cu condiția ca, în schimb, să primească ciocoi nevoiași în consiliul de administrație, fie pentru ca să te alegi cu avant­agii politice. Căci dacă este adevărat, că legea de constituire a societății tramvaiului, a fost ticluită ast­fel ca, prin statute, societatea să fie tot ,profitul și comuna nemic—cum se poate că tu, om politic, cu anume for­mule solemne asupra cinstei, să fi fost frate cu liberalii, pe vremea votării legei ? Cum se poate, iarăși, că, revenit la sentimente mai bune, trezindu te că, vo­­tînd legea, te ai făcut complice cu spo­liatorii—și hotărind să dregi fapta rea prin desființarea legei—cum se poate să calci iarăși strîmb și să propui o tran­zacție spoliatorilor ? Dacă spoliatorii ar fi umblat ei după împăcare—am fi înțeles. Căci dacă, în adevăr, prinși la strîmtoare, acționarii ar fi zis :.hai să împărțim prada", ei ar fi făcut, ceea ce se face în negoț Dar nu acționarii au făcut propunerea. Mai mult, ei au refuzat o și au primit lupta cu guvernul, ceea ce ar dovedi că dreptatea este ca ei, nu cu guvernul, care a propus o aranjare Domnul Carp poate sta fie un om cin­stit în viața lui privată , dar cinstit în viața sa politică, n’a fost nici odată. A trăi o viață întreagă, pe socoteala adversarului ; a distruge partidul său propriu în colaborare cu adversarul ; a ridica o chestie de societate de exploa­tare la înălțimea unei chestii de prind- \ piu de cinste—și a fi traficat, de două ori, în aceeași chestie—toate aceste fapte nu pledează pentru cinste politică. Domnul Carp s’a repezit la fierul roș, ca să ardă pacatele comise de alții voit să l facă pe chirurgul îndrăsneț.­­ dar a uitat, se vede, că nu există îndrăs­­neala destulă pe lume ca să faci observa­ție chirurgicală la ceea ce ai produs tu singur. Și tramvaiul cu care iși pierde vremea d. Carp, ca să lenească, este produsul său personal El a stat la leagănul său și s’a îmbrățișat fierbinte cu d. Brătia­­în 1909—el l’a trimes în 1911 pe d. Lahovari ca să fie naș din nou, aceluiași tramvai. Domnul Carp n’a avut nici odată spe­cialitatea de a putea încălzi: nici țara n’a știut s’o încălzească pentru el, nici partidul, nici ideile ce le propagă. Dar nici ferul nu l’a putut încălzi fiind­că’l pusese pe cărbuni stinși. Meseriașii din Iași și legea d-lui Nenițescu Stăruințele puse de ministerul de in­dustrie, ca în toate părțile să se orga­nizeze întruniri de meseriași, în care să se redacteze „moțiuni“ de recunoș­tință către guvern, pentru legea depusă în favoarea meseriașilor, n’au reușit în localitate. In Iași, meseriașii par a fi cu totul în­potriva legei, — și aceasta s’a putut vedea lămurit, din cele petrecute ori. Un număr de patroni au convocat o întrunire publică, pentru a vota o a­­dresă de mulțumire ministrului. Intru­nirea s’a făcut, cu aprobarea înaltă a d-lui gubernator de la Poliție. S’a văzut însă, că nici patronii nu sunt tocmai mulțumiți. Ei mai vroiau să ceară, o îngrădire mai mare a drep­tului de a exercita o meserie și un spor al dreptului de antrepriză. Lucrătorii meseriași însă, un număr covârșitor, n’au lăsat, să se discute aceste puncte, care pentru dînșii nu însamnă nimic. Și n’a folosit nici exhibiția d-lui Scor­­țescu, care a făcut apologia legei. Me­seriașii urmau să discute părțile rele din lege, acele părți, în care se prevăd drepturi excesive patronilor, și pun pe lucrător într’o stare de inferioritate cumplită. Organizatorii întrunirei n’au consim­țit și astfel s’a făcut o spărtură între unii și alții, cari s’a isprăvit prin a nu se putea vota faimoasa adresă, către minister. Și nu a fost votată, cu toate că po­liția se găsea în mare complect, iar din cînd în cînd însuși prefectul nu se sfiise a veni la întrunire, pentru a intimida pe meseriași și a forța votarea mult doritei adrese, rămas cu buzele umflate. Și a D. OAMENI ȘI LUCRURI Pe poarta dindărăt... Valurile de lume se strecoară a­lene , automobile, cupele, echipagii și trăsuri simple deșartă încet-încet incăperile la­minate, iar modeștii se perindează pe jos, fără grabă, pare că și-ar ritma eco­urile și emoțiile rămase pe urma zgu­duitorului spectacol. A fost zguduitoare intr’adevăr drama lui Paul Hervieu ! Pe cînd ocolim vasta clădire a tea­trului, ne izbește vederea și imaginea unui... echipagiu orig­nal,—in deplin contrast cu toate mijloacele de locomo­­țiune cîte ne-au întimpinat dincolo,—la ieșirea principală. E un cotiugar sărăcăcios, care stațio­nează dinaintea portalului d!ndărăt al teatrului. Un om ține căpăstrul calu­lui,—o mîrțoagă pe care, se vede, o spe­rie trecătorii. Peste puțin ușile mari de lemn se vor da în lături și de pe scenă se vor rostogoli lăzile vaste și vor fi în­cărcate pe cotiugar pentru a face, a­lene, călătoria prozaică în spre vagoa­nele de bagaje ale trenului. Pe urma dramei care s’a jucat— va veni epilogul acesta prozaic, încheierea fatală, lipsită de ori­ce elemente pito­rești, de ori­ ce frumuseți. Decorul în care s’a desfășurat cu atâta pasiune, cu atîta putere, cu atita logică de un tra­gic adinc în înlănțuirea faptelor—a dispă­rut odată cu costumele de convenț­e pe cari le au purtat și apoi s- au desbră­­cat personagiile din piesă, eroi de o clipă. O lume întreagă, interesantă, corn­ 5 bani Exemplarul­­ ANUNȚURI HDif 50 Bani 11F, 40 „ plexă, plină de fapte, plină de senti­mente, de gînduri, de patimi s’a desfă­șurat pe scîndurile scenei, a trăit în lumina rampei, s’a frămîntat, a jelit și a rîs în preajma publicului elegant și numeros , eroi în cari se întrupau clipe și manifestări culminante, pasiuni și a­­vînturi și suferinți și emoțiuni — și-au dezvăluit acolo simțirile, vigorile și slă­biciunile. Unde sunt toate aceste ? Ac­torii au plecat — ca să redevină ființe reale, iar în lăzile pe cari le așteaptă câtlugarul, acum în toiul nopții, vor trăi, înnăbușite fără aer și fără lumină, mediile în care a viețuit acea lume imaginară de oameni și de lucruri. In ele vor porni, pe poarta dindărăt a tea­trului, subiectele și dramele­­—pentru a călători aiurea unde se vor întrupa din nou, în lumina altor scene, în preajma altor spectatori. Tragedii înalte, drame mișcătoare, comedii hilari­ante,— împă­rați, regi, aventurieri-- toți și toate de­o­potrivă s’au irosit, așa ca și acum, după miezul nopții, cărăbănindu-se in lăzi șubrede de sclnduri și emigrînd din atmosfera familiară a scenei în aerul rece al nopților de iarnă, pornind pe lungul, nesfîrșitul drum al peregrinării, sortită ariei, cu atît mai nomadă, cu cît e mai puternică, mai intensă, mai omenească! Cite imperii și orizonturi transpoartă un căluț păcătos pe o cotiugă sărmană ! ... Dar e foarte tîrziu și introducerea aceasta furișată sub pană, se pare mai curînd o tangentă, pentru a amica pe mini cele ce aveam de spus după su­perbele seri ale artistului Le Bargy. EO­ Síoss PREOȚII Din­ D03WQ! Se zice, că între articolele modifică­­toare a legii clerului, va fi și că preo­ții din Dobrogea, cari n’au seminarul complect, adică 7 la 8 clase de semi­ți­nar, ci 4, să ,,iba voe de a sa permutat din o parohie din Dobrogea, în orice parohie vor voi, din țară. In aparență, s’ar părea că acest lucru nu e dăună­tor nici clerului, nici bisericei, ci e o binefacere pentru o parte din preoții din Dobrogea, care după actuala lege, afară de cei ce capătă titluri academice, sau fac seminarul complect, nu au voe să se permute în o parohe din țară, dacă i ar sili la aceasta, fie considera­ții de ordin material, fie de ordin mo­ral, ci trebue să rămînă încontinuu în Dobrogea. Examinînd însă chestiunea bine, vedem că devenind lege modifica­rea, ce se propune, va dăuna și cleru­lui și bisericii. Se știe cită străduință și sbucium, ca la 1893—94 să se facă legea clerului mirean. Il Această lege pentru clerul și biserica romîn­­ască este începutul regenerării. Față cu cerințele timpului, se ridică starea culturală a clerului, hotărîndu-se a nu se mai hirotoni ca preoți în sate decît absolvenți cu diplomă a 7 sau 8 clase de seminar, iar în orașe decit li­cențiați în teologie. Cu starea culturală, după cu­ îngădue finanțele țării, s’a ri­dicat și starea materială. Datorită acestei legi avem astăzi pre­oți culți, nu numai în orașe, ci și în sate. Ia multe sate, în mica bisericuță de lemn, preotul cult explică în graiul poporului, învățătura evanghelică. A­­poi avînd salar deși nu îndestulător, dar totuși un salar, nu precupețeș­e ne­voile religioase ale săteanului. Ia be­­cut în biserică și prin biserică, ni s’a păstrat limba, obiceiurile strămoșești și naționalitatea- Clerul cult de pe vre­muri era în fruntea culturei și a miș­cării naționale. Patru sunt instituțiile fundamentale ale țării : biserica, școala, justiția și ar­mata. La regenerarea țării și la trece­rea de l a trecut în starea modernă, s-a îmbunătățit din ce în ce starea cultu­rală și cu ea și prestigiul și starea ma­terială, la armată, magistrat­ură și școală. Bisericii cam tirziu, abea la 1893 i s’a ridicat starea culturală, rezultatele se văd în parte și se vor vedea mai bine, peste o decenie mai bine, cînd fiecare parohie rurală va avea sau un licențiat, sau un diplomat ca preot. R’vin la preoții din Dobrogea. La 1893 s’a hotărît să nu se hirotonisească în țară nici un absolvent cu 4 clase de mai înainte. Cum în Dobrogea aveam prea puțini preoți romîni și cum tre­buia întărit elementul român și În bi­serică și cum se știa că prea puț­in din absolvenț­i unui seminar cu diplomă, vor voi să se ducă în Dobrogea, s’a în­voit absolvenților cu 4 clase vechi se-

Next