Opinia, decembrie 1911 (Anul 8, nr. 1460-1483)
1911-12-24 / nr. 1479
3 bani Exemplarul ABONAMENTE § bani Exemplarul ANUNȚURI Un paginii 50 Bani 40 „ ZIAH COMSERVATOR-DEMOCRAT Re?”este și Adminitstrațias UȘI, Sii. 81 Minim 25 ub direcțiunea unui Comitet Mu IX - No 1479 Sîmbătă 24 Decembrie 19II Cum ține să cadă d. Carp! D. Carp nu mai dorește să se țină la putere. Nici un mijloc de menținere nu mai vede. Lăsat a fi sărît pe povârnișul paternilor d-lui Marghiloman, d. Carp a pierdut busola, a pierdut simțul recunoștinței liberale; a exagerat nota cinstei și a aruncat cu noroiu intre oameni tot așa de buni și răi în 1911 ca și în 1909, când li era prietin. Dar d-sa a păcătuit contra legilor fundamentale ale țării: a nesocotit justiția, a amestecat rolul celor 3 puteri în stat și pentru cinstea unei opinii publice anonime a tărît în noroiu steagul și ideia conservatoare, idee de ordine, legalitate și dreptate. Fiele guvernului sunt numărate, așa că în această grabă de a cădea, nu mai interesează pe d. Carp altceva, decit cum să cadă. Aici pn toată chestia zilei. D. Carp hrănia o idee, era legănat de o speranță: nn ziua cînd d-sa va avea decretul Regal pentru prezidenția Consiliului, Take va primi colaborarea, iar partidul se va topi în fața puterei, ca ceara de fața focului. Cu o mină de transfugi n’a luat partidul și azi noi stăm mai dârzi în fața d-lui Carp, fiindcă avem cu coi botezul încercării de ademeniri infame. D. Carp s’a înșelat și pe sine și pe Vodă. Pe sine s’a înșelat, căci n’a cunoscut nici cacum oamenii din jurul șefului nostru. Nimic nu s’a plintit din organizația noastră! Toți sunt gata de luptă, strîns în jurul șefului, numai să-i cheme la bătălie. Pățania d-lui Carp i’a servit și-i servește de învățătură. După cum zice grecul, puteriile sirj "JSO de învățătură cuiva. Take Ionescu există, cum există și partidul conservator-democrat și de și d. Carp ar fi voit pe Take fără partid, sau pe partid fără Take, azi vede că unde e partidul e și Take, și unde e Take e și partidul. Sunt puteri, ce se ajută reciproc. Partidul are unitate în persoana strălucită a șefului, șeful se oglindește în tăria partidului său. Ei bine! Azid. Carp voește să plânoască polița. Cad eu, dar vreau să cad întreg, cu toți colegii mei de minister, cu tot statul meu major. De aceia s’au pus cei 4 irozi să se declare solidari cu guvernul, ce va rădea, și dacă la 1901 a perdut pe Lahovari generalul, în schimb și-a alipit pe Nicu Filipescu. Iar cu siguranță a pus pe cei 4 matadori ai majorităților să vorbească de unison în politică. Amară scamatorie! D. Carp vroește prin această tactică să facă la Palatul Regal o spărietoare, ca să crează șeful statului, că dacă el se duce, toți ai lui vor juca gol în jurul lui Take Ionescu, și deci se va arăta slăbănog în întruparea cerințelor timpului. Slab am fost eu la început, slab va fi și guvernul Take Ionescu. In schimb va căuta să facă și să dreagă tot felul de intrigi. Cred că această tactică vaținută pînă la urmă. Guvernul Carp va cădea solidar, pentru rațiuni de tactică. O pu de mică defecțiune făcută sus la Urs, ar compromite tot guvernul d-lui Carp și ar dovedi mai mult ca orice, că acest guvern a fost un conglomerat, și jos în majorități și sus în consiliul de miniștri. Decît, se pune acum întrebarea: care e greutatea specifică politică a celor mai mulți din guvernul d-lui Carp ? Nu tăgăduim, că nu se poate împlea lipsa unui Filipescu; dar a crede că lipsind din guvern membri ca Delavrancea, Nenițescu, Mișu Cantacuzino s-a prăbușit ideia conservatoare. Un guvern Take Ionescu va străluci prin valoarea șefului, va străluci prin valoarea statului major ce-l înconjoară. Și apoi, toți acești miniștri de resort, cari vor cădea in bloc cu d. Carp, cine le garantează un colegiu? D. Lahovari fiind ministru n’a fost pus în balotaj, dar mine, cînd nu va mai fi ministru? Negreșit, că idealul ar fi: să se pună în slujba ideei conservatoare toate forțele viabile ale partidului; dar dacă împrejurările pun față în fiță forțele în direcție contrară? Nu o vina noastră! Bătălii s’au dat și la Rova și la Războeni, în contra dușmanului crucei, dar au fost bătălie și la Finta și Ogoreni, în care armatele lui Mateiu au învins pe ale lui Vasile Lupu. Blîndul și democratul Mateiu Vodă a învins iuțeala și mîndria de leu a lui Vasile Vodă. Cu tot regretul ce avem de a da în curînd bătălie de sînge între frați, sînt bune și aceste bătălii, căci curăță atmosfera vieții interne, de acele caturi aristocrate, ce strică bunului mers al afacerilor din țară. Și apoi, tot răul spre bine. Guvernul Carp a fost un rău organic. Căderea lui în bloc va dovedi că democrația conservatoare singură are dreptul de a dirigui interesele reprezentate prin ideia conservatoare. Gh. Ghibănescu La luptă! Acesta trebue să fie strigătul tuturor bunilor cetățeni înpotriva guvernului anarhic, care sta cramponat de putere. La luptă fără odihnă și fără ezitare—plină de energie și continuă, pînă vom avea succesul deplin. Semnalul dat de opoziția unită trebue să miște de la un cap la altul întreaga țară și cu mic și mare să pornească la răsturnarea regimului nefast, care ne guvernează. Nici o îngăduire, nici o tolerare, cît de scurtă și neînsemnată, nu se mai poate acorda bandiților politici, cari au escaladat puterea p prin cele mai dezonorabile mijoace. Pe Rege l’au șantajat spre a fi chemați la guvern, amenințindu-l că vor face gol in jurul palatului cu toate familiile lor ciocoaști. [in țară au înșelat’o cu promisiuni realizabile si cu crîmpea da reforme, cari mai mult ii vor pricinui rau, decit bine, masa electorală a tuturor colegiilor, a fost compromisa prin traficul de conștiință și taraba de suflete deschisa cu fondurile statului și cu banii boerești adunați prin cine știe ce furtișaguri sau excrocherii, instituțiiunile statului rînd pa rînd au fost zdruncinate și lovite în însăși baza lor—iar mai presus de toate au calcat în picoare pactul fundamental al țarei: constituțiunea, punînd puterea judiciară sub călcăiul puterei legislative, viciind principiul sacru al Separațiunei puterilor de stat. Ei bine, un asemenea guvern imoral, necinstit, anarhic și periculos nu mai poate sta la putere. Opinia publică a țarei strigă din toate părțile să i se dee satisfacție cît mai curînd și cît mai complectă. Altfel și-o va lua singură, oricami ar fi mijloacele da cari ar uza, căci înpotriva unor asemenea guvernanți, orice mijloace sunt permise, sunt necesare. Ziua de 8 Ianuarie se apropie și toți cetățenii să se ridice și să spulbere de la putere guvernul netrebnic. „ . . La luptă dar la lupta hotarsta „ și energică, pînă la desăvirșitul triumf discreția guvernului „cinstei“ politice și private a d lor P. P. Carp și Alex. Marghiloman, încurcătura este evidentă. Scandalul provocat și agravat de guvern prin condamnarea nedreaptă a Episcopului Saferin departe de a fost terminat, ia proporții și mai mari, iar guvernul conservator, care se zbate de atta timp în căutarea unui candidat la primăria mitropolitană în speranța de a rezolvi o încurcătură în care singur s’a vizat, se vede prigonit chiar de hazardul, care la început părea a fi binevoitor. Moartea Episcopului Timuș este de natură a agrava situația conflictului bisericesc, pentru soluțiunea căruia primul pas era tocmai alegerea unui Mitropolit primat. Aceasta cu atît mai mult, cu cît decedatul Episcop părea a fi unicul care ar fi putut ocupa în starea de astăzi a bisericei, scaunul mitropolitan din București. Ce va face guvernul . Dar ce nu interesează pe noi lucrul acesta ? El va trebui să rezolve o chestie, pe care a provocat o și căreia a încercat să i dea o soluție criminală. Noi suntem siguri, că se va zbate neputincios și că neputința aceasta îi va scutura agonia. încărcătura guvernului Sub guvernul d lui PP. Carp și al educatorului său politic Alex. Marghiloman, chestiunea bisericească tinde să ia o turnură din ce in ce mai gravă. La prostiile și răutățile guvernului se mai adaugă și hazardul, care pare a vrea cu orice preț să încurce și mai rău lucrurile, spre a nu eși din cadrul acțiunii de guvern a stăpinitorilor actuali ai țării. Telegraful ne a adus ori trista veste a morții Episcopului Timus al Argeșului, care cu o zi mai înainte fusese desemnat pentru scaunul mitropolitan din Capitală. In urma refuzului energic al Mitropolitului Moldovei și al imposibilității de fapt de a fli ales un alt episcop, Sinodul se decisese pentru alegerea Episcopului Timuș. Dar Episcopul Timuș moare a doua zi, sub impresia dezastroasă, pare se, ce a produs această veste, în vremurile de acum, cînd țara și biserica sunt lăsate la Impacarea ... D. Dimitrie Grecianu, dacă nu are alte calități, de necontestat însă, că e un bun creștin, pravoslavnic, și aceasta mai ales, în urma prieteniei ce leagă cu d. A. C. Cuza, de cînd acesta a introdus feștanța la Universitate. Amărît, d. Grecianu, a evitat pe cît posibil contactul cu Primăria. Pentru a nu se expune, a amînat sine die toate chestiunile mai mari, ce se găseau la ordinea zilei, pentru ședințele consiliului comunal. Aceasta, din cauză, că la once discuție, primarul orașului e silit a-și exprima regretul, că nu e în curent cu chestia, iar scumpii săi ajutori refuză orice explicațiune. Obosit de atîta muncă, primarul s’a decis să părăsească țara, pentru a petrece sărbătorile peste hotar. Foarte firesc aceasta. Dar înainte de a pleca, d. Grecianu s’a gîndit să facă o operă mare, o operă adevărat creștinească, în ajunul sfintelor serbători. Istoricii se vor ocupa de această operă nemuritoare a actualului primar. Incordîndu-și toate forțele musculare și intelectuale, admirabil secundar de prietini devotați, d. Grecianu a isbutit să adune la un loc pe dnii Cosmovici și Stamatiu, și să ude acest eveniment cu valuri de șampanie. Nu-i vorbă, această împăcare n’a avut loc la Primărie, ci la restaurantul otelului Traian, — dar oricum primarul a plecat cu conștiința împăcată, că cel puțin, pentru aceste sfinte sărbători, cînd Primăria e in vacanță, cea mai perfectă armonie va domni în sînul administrației comunale. Și noi, ne facem datoria de buni creștini, ca felicitînd pe primar, pentru această operă măreață, să-i spunem : petreceră bună! N. Iarăși chestia bisericească însuși faptul că ministrul cultelor e nevoit să revină mereu asupra sentințelor sinodului, e cea mai bună dovadă că scandalul bisericesc e departe de a fi luat sfîrșit. In adevăr, d. C. C. Arion acordă un al doilea interview Epocei și Încearcă să dovedească că Episcopul de Roman a fost bine scos din scaun, fără a fi caterisit. Adevărul e că sentința Sf Sinod constitue o crudă nedreptate și că ea va trebui revizuită, în primul loc pentru că Sf. Sinod n’avea dreptul să ia episcopatul lui Saferin Gherasim fără a 1 caterisi, în al doilea loc pentru că guvernul a mituit pe judecători și în al treilea loc pentru că guvernul a exercitat o adevărată teroare asupra judecătorilor, pe cari nu ia putut mitui, cum a declarat-o Episcopul Nifon al Dunărei-de-Jos, d-lui Victor Ionescu, directorul Acțiunei. Dar nedreptatea sentinței sinodale reală încă și cu mai multă tărie din faptul că Episcopul Romanului n’a fost vinovat. Învinuirile pe cari le-a adus fostului Primat, s’au dovedit toate întemeiate, iar Athanasie Mironescu și-a luat pedeapsa, fiind silit să părăsească scaunul primațial. Campania Episcopului de Roman împotriva legei sinodale, a fost iarăși întemeiată, de vreme ce însuși d. C. C. Arion a modificat legea în sensul cererilor lui Gherasim Saferin. Nevinovăția prelatului pedepsit, ca și împrejurările în care ministrul cultelor a știut să smulgă Sf. Sinod hotărîrea de demitere, constituesc tot atîtea elemente de revizuire a proceselor sinodale. Și revizuirea se va face, căci ar fi în adevăr să disperăm de viitorul acestei țări, dacă nedreptăți strigătoare la cer, ca cea făptuită la Sinod, ar rămîne în picioare. E o pildă rea ce se dă țărei, și nu credem că Gherasim Saferin va putea fi privat de scaunul său păstoresc, lăsat să moară de toame în timp ce Athanasie Mironescu a fost îngăduit să demisioneze și să primească o pensie ce nu i se cuvine. ___________________. SIC TRANSIT... Este un adevăr prea banal, a spune că de la venirea la putere a guvernului Carp, n’a fost act al guvernului, n’a fost zi lăsată de la Dumnezeu, în care să nu se vadă, că dacă au mai fost în această țară naivi, cari să creadă că un guvern Carp ar fi mai curat ca celelalte, această credință este în fiecare zi dezastruos distrusă. Ani de zile acest partid al milei publice și al sărăciei sufletești, a trăit, cum zice Romanul, „calic și fudul“ , din turnul său de fildeș. Carp a aruncat sfidare destinului și întregei istorii politice a acestei țări, anunțînd că numai el este în stare să aducă în această țară cinstea căzută în desuetudine din pricină că partidul său era în aceiași desuetudine. Nu e nevoe să arătăm ce rușinos a fost călcată în picioare de la venirea acestui guvern, nu cinstea elementară, de cari ar foși un muritor încărcat cu mai puține atribuite ca d. Carp, dar chiar ceea ce mai rămăsese nebatjocorit în viața noastră politică. Secta de politiciani de josnică speță, în a cărei mini a dat d. Carp destinele guvernului său, a terfelit nu numai numele unui partid, care până acum nu înnotase în murdărie, dar a acoperit cu rușine și ridicol numele unui șef care, ori ce s’ar zice, a crezut în ceea ce spune și a spus, ceea ce crede. La sfîrșitul vieței politice, a d lui Carp, numele său va rămîne veșnic întinat de negustoriile politice josnice a celor cari speculează numele unui partid, pentru interesele unei șefii problematice, la care nimic nu’i indică. Nu era nevoe de multe dovezi, pentru a arăta decăderea morală a celor care pentru a’și propti șandramaua amenințată, recurg la toate josniciile și compromisurile. Ultima dovadă, însă, le întrece pe toate și calcă în picioare și ultima rămășiță de demnitate personală a dlui Carp. In adevar, ziarele ne anunță, că pentru a contrabalansa campania opoziției, guvernul va „mișca“ și el masele. Este Interesant, însă, să știm cu ce mijloace se va mișca. In această privință ni se anunță că d. Deșliu a chemat la dînsul pe cîrciumarii nemulțumiți, cărora d. Carp le-a declarat că va fi foarte riguros față de ei și i-a informat că rigorile sunt suspendate față de ei, cu începere de eli. Chiar legea în vigoare nu va mai fi aplicată. In schimb această înaltă categorie socială, rachiul și spiriul, va avea menirea sa „conserve“ simpatiile sale, guvernului de conservare personală. Nu mai este nevoe să arătăm ce are de dezgustător această conduită; nu mai trebue să arătăm că numele, persoana și tot trecutul d-lui Carp, sunt calcate fără nici o jenă, de negustorii politici, pe care se sprijină guvernul său. In afară de speranțele ce această conduită poate să nască într’o categorie socială deprinsă a fi la preț mai ales la guvernele impopulare, în afară de credința ce sădește în efectele rezistenței celor cu greutate electorală, este un foarte trist sfîrșit pentru viața politică a d-lui Carp. Să cînți o viață întreagă pe toate tonurile sitaniile cinstei politice, compromisă de alții și să o compromiți mai rău pe a ta personală, la sfrșitul unei vieți consumate în compromisuri și transacții ! Așa trece o viață care n’a izvorît din seva vie pe care o dau numai rădăcinele puternice în masele cetățenești; așa se distruge o glorie edificată pe lauda personală și pe tirade de ocazie ; așa va trece și faima unui partid care într’un timp mai scurt ca oricare altul, a dat dovezi mai mult ca oricare altul, că nu se pot menține guverne personale. ^ G. „Casa dei Bambini“ — Metoda Montessori — Cu acest nume se numesc «la Roma și Milan sălile în care copiii de la 3—6 ani se adună în lipsa părinților de acasă și sub privigherea unei învățătoare de grădini de copii, ei își desvoltă spiritul de inițiativă și de observație, precum și voința și aptitudinile practice, după o metodă deosebită, ale cării principii generale se vor vedea în trăsături mari, mai la vale. Aceste săli, se găsesc sub acoperemîntul marelor clădiri locuite în cea mai mare parte de către lucrători și cuprind pînă la 40 copii, cel mult, de ai lucrătorilor, cari plecînd la lucru, n’ar avea cu cine-i lăsa acasă. Sălile sunt prevăzute și cu o grădină în care copiii se pot juca. învățătoarea locuește și ea în aceiași clădire, ca și părinții elevilor, așa că ea se găsește în contact neîntrerupt cu familiile, cari îi cer sfaturile și primesc cu plăcere rezultatul observațiilor ce a făcut pe socoteala copiilor lor. Cînd mamele se întîmplă să vie la prînz acasă, ele își iau copiii de la școală spre a i readuce, dacă după amiază ies după afacerile lor. Așa că nici copiii nu sunt lipsiți de influența și afecțiile mamei lor, și în acelaș timp și aceste profită de prezența și de bunăvoință unei persoane mai instruite și bine crescute, care se ocupă și de ele. După cum se vede, aceste case dei bambini nu sunt decât niște grădini de copii sau școli infantine din alte țări. Dar interesantă este metoda, în oarecare măsură nouă și originală, care se urmează aice pentru a ocupa pe copii și pentru a-i ajuta ca să-și desvolte forțele lor, metodă care se datorește unei femei-medic, Dr. Maria Montessori. Autoarea nouei metode, care poartă numele ei, și-a început stadiile asupra copilăriei în institutele private pentru anormali, cari se găsesc în împrejurimile marei capitale engleze și și le a continuat cu experiențe și observațiuni asupra copiilor normali. Cînd în 1907 ea fu însărcinată cu organizarea și direcțiunea acestor case dei bambini, ea încercă să extindă și să dezvolte la normali metodele deja cunoscute, care se întrebuințau pentru educarea copiilor în normali. Caracteristica metodei Montessori, căci sub acest nume e cunoscută în toată lumea, este simplicitatea. Principiile generale ale ei nu sunt de sigur nouă, căci baza însăși a acestei noui pedagogii se sprijină pe desvoltarea liberă a manifestațiunilor individuale și spontane ale copiilor, cari au fost exprimate încă de Rabelais, de Montaigne și reluate de Rousseau și alții și puse în practică de Froebel. Dar ceea ce e nou este emanciparea totală a copilului de spiritul de servitute, la care a fost supus pînă acum. Pînă aci s’a pus mare bază pe banca școlarului, care s’a căutat să fie cit mai bună spre a-l mobiliza complect, și metoda Montessori previne acest incovenient al educației. In ceea ce privește fundamentul cunoștințelor, materialul de care se servește, este cel întrebuințat pe către grădinile de copii obișnuite, puțin mai modificat în unele părți. Sălile de lucru, mai bine zis, de joacă, sunt foarte simplu moblate. In mijloc sunt citeva mese, la care iau loc 2—3 copii, pe scaune după măsură. Pe pereți, tablouri și tabele negre pentru scris cu creta, iar într’un colț un piano, cu ajutorul căruia învățătoarea intonează cîteva cîntece copilărești. In altă sală este un lavabou, foarte jos, unde copiii se duc foarte des să se spele. Cea mai bună grijă este pentru curățenia trupului. Ocupațiile copiilor sunt împărțite în trei grupe : exerciții pentru viața practică, exerciții pentru desvoltarea simțurilor și exerciții premergătoare instrucțiunii. Educația se începe prin exercițiile vieței practice, care tind să facă pe copil să nu aibă nevoe de ajutorul celor dinprejur, căci însăși baza pe care se sprijină noua pedagogie, după cum o înțelege d-na dr. Montessori, este libertatea, este desvoltarea liberă a manifestațiunilor individuale și spontane a copilului, învățătoarea cară să joace din ce în ce un rol mai pasiv, cu toate că mult mai științific de cum a jucat pînă acum în eduesia copilului în genere. Rolul ei constă mai mult în a dirija decît a instrui. Intervențiunea sa activă