Opinia, ianuarie 1912 (Anul 9, nr. 1484-1506)
1912-01-15 / nr. 1494
secţiunii femeilor sunt tot astfel repartizate, ca a celor trei ani de curs a bărbaţilor, însă cu excluderea scrimei, iar materia de studiu a celor trei ani a elevilor, e concentrată numai în cei doi ani de curs a secţiunii femeelor. Cărţile recomandate de către direcţiunea şcoalei, cele mai importante și pentru fiecare curs, sunt: pentru anatomie : Rauber-Kopsch , Lehsbuch, der Anatomie des Menschen, vol. I—VI. , Spalteholtz: Anatomie des Menschen, voi, I—III; Huxley : Människo Kröppen ; Hartehics : Lärobok i mäaniskokrop pens an atomi ; Müler : Läroboc i anatomi. Pentru studiul fiziologiei avem : Tigerstedi : Lehrbuch der physiologie des Menschen, voi. I—II ; Kralt, Ebing : Lehrbuch der physiologie. Pentru studiul gimnasticei pedagogice, Polk : Friskgymuastik voi. I—II; Handbok i gymnastik für armen och flottán (ediţie oficială), Neerman ; gymnastic ; Tabeler lor gymnastika central institutet Iarokurs, (în aceete tabele se găsesc mişcările aranjate de însuşi Ling ; Töngren : Lkrobok i gycanastik. Pentru studiul gymnasticei medicale : Dr. Kartelius : Lärobok i sjukgymaastik; D-rii Kleen, Arvedson cch Zander : Handbok i massage och sjukgymnastak ; Dr. A. Wide : Handbok i medicinisk och ortopedisk, gymnastik. Pentru mecanica umană sunt recomandate : Lmg : Rörelselära; Dr. Arvedsen : Lärobok i rörelselära. Pentru patologie : Dr. R. Qestreich : Lehrbuch der allgemeinen pathologie. Pentru higîenă : Tigerstedt : Förlesntegar i hälsolära. Pentru scrimă : B?lk: Lärobok i tâlctming etc. Profesorii cari au predat cursurile în anul școlar 1908—1909 erau următorii: Drii Muray, Walgreen și Levyn pentru anatomie, fiziologie, patologie, higienă și gimnatsica medicală. Profesorii : Törngren şi Sellen pentru gimnastica pedagogică şi teoria ei ; Bolk, Hirrth, Drakenbey, Nerman, Setelberg şi Wallenius pentru scrimă. Profesoarele : Falk, Almberg, Högström, Mahnström, Palmqvist şi Svahing la secţiunea femeilor, anul întîiu şi al doilea pentru gimnastica pedagogică şi teoria ei, precum şi pentru practica gimnasticei medicale. Graţie acestei organizări, datată de aproape un secol, în care interval o serie întreagă de medici ca : Iljamar Ling, Hohlelius, Branting, Sonden, Liedbek, majorul Brand, etc. au perfecţionat din ce în ce această sistemă, făcînd-o ireproşabilă atît din punct de vedere, higienic cit şi educativ, a avut ecou şi celelalte state europene, care“se ocupau cu problemele educaţiunei. La început, după manualele traduse, căci limba suedeză nu e universală ca altele, s’a crezut că gimnastica suedeză e numai medicală, fiindcă cărțile traduse sau lucrate în alte limbi, au fost în primul moment referitoare numai la această parte de pildă . Neuman : Heilgymnast«: oder die Kunst der Leibesübungen. Berlin 1852. Eulenburg : Die schwedische Heilgimnastik Berlin 1883. Harlelius : Tratament des maladies par la gymnastique suedoise. Paris 1899. Wide: Handbuch der Medicinischen gymnastik. Wiesbaden 1897 etc. Să înţelege că în urma primelor publicaţiu şi de asemenea natură, lumea îşi închipuia, în necunoştinţă de cauză, că într’adevăr gimnastica suedeză e numai pentru bolnavi. Mai tîrziu însă cinci diferite misiuni europene au fost trimise in Suedia, după ce sistema suedeză a fost studiată mai de aproape, atunci şi cărţile suedeze referitoare la gimnastica pedagogică au fost traduse în alte limbi spre pildă: C. H. Liedbek : Das schwedische, Schulturen über setzt von I. A. Selter und I. H. Hansch. Marburg 1907. Dr. Albert Kaisin : Essai critique de la gymnastique suedoise. Paris 1907. F. Guermiepraz : Gymnastique respiratoire pendant les monument. Paris 1907. Sîrngren : Lehrbuch der schwedischen gymnastick, über setzung von aberlehrer A. Schraier. Esslingen 1908. Le febvre : L’éducation physique en Suéde. Bruxelles 1908. Aceste scrieri, precum si alte numeroase, publicate in diferite limbi, referitoare la gimnastica pedagogică suedeză, au atras atenţiunea pedagogilor, higieniştilor şi medicilor din deosebite părţi, spre a lua în cercetare şi a o comenta favorabil. Apoi, diversele congrese1, ţinute in diferite oraşe europene, discuţiunice, urmate asupra acestei sisteme, au pus in singura posiţiune multe naţiuni să adapte în mod oficial gimnastica suedeză, pe motivul că e singura sistemă care întruneşte condiţiunile de a fi : higienică, pedagogică, fiziologică şi deci accesibilă elevilor de amîndouă sexele. Sistema suedeză este higienică fiindcă e luată drept mijloc în aplicaţiunea ei, iar nu de scop, ca în cele alte, dînd individului o desvoltare şi vigoare în conformitate cu principiile pa care le procură legile higienei. Ea mai are avantajul de a fi pedagogică, fiindcă e accesibilă tuturor copiilor de amîndouă sexele, fie debili, fie robuşti supunîndu-i simultan aceloraşi exerciţii întăritoare şi corective, fără a le produce oboseli exagerate, ori sforţări de neînvins. Numita sistemă e şi fiziologică, pentru că în aplicaţiunea mişcărilor observăm cinci puncte de sprijin, socotite ca posiţiuni fundamentale ale mişcărilor, de unde ele pornesc, şi sunt analizate după cum capul e fixat pe pământ sau deasupra lui, precum şi mişcările ce vor decurge din acestea cît şi influenţa lor asupra organismului în chip folositor. Cinci factori ai mişcării şi cari sunt : ritmul, repetiţia, durata, progresiunea şi estetica. Trei momente ale mişcărei şi anume: posiţia fundamentală, parcursul mişcării însăşi şi mişcarea finală. Douăsprezece repartizări ale mişcărilor, sau schima unei lecţiuni alternate între ele în mod progresiv fiziologic. Patru grupe distincte de mişcări, în schima unei lecţiuni şi care sînt corective, preparatoare, de fond şi de încheere. Prin aceste metode, atît de naturale şi de logice, înlesnesc fiecărui copil de a se folosi de binefacerile unei asemenea sisteme, care într’adevâr redă sănătate în mod precis şi uşor. Că ce au avut prilejul de a studia cu deamănuntul această sistemă, mai ales comparînd-o cu celelalte, s’a putut convinge pină la evidenţă că este singura sistemă proprie şcoalelor, prin calităţile ce le oferă din punct de vedere higienic, zoologic şi pedagogic. OAMENI ŞI LUCRURI A GREŞI... Intre informaţiunile ziarelor din Capitală—apărute ori—se cetta intre multe altele că d rul R. a venit în localitatea cutare Însoţit de scriitorul Dobrogeanu- Gherea, ca în timpul zilei, a fost vizitat de d-nii I. L. Caragiale şi A. Vlăhuţă. Ba,in „Opinia“ de aseară s’a tipărit informaţia că aceştia doi din urmă, scriitori de o reputaţie şi valoare unanim recunoscute , vor adresa un apel cătră ţeară, cerînd rechemarea în ţeară a doctorului R. şi reintegrarea lui in drepturile de cetăţean. Cazul doctorului e prea cunoscut, ca să-l mai amănunţim aci. Bănuit — pe drept ori pe nedrept—a fi amestecat în răscoalele din primăvara singerosului 1907, a fost izgonit, după atîtea cunoscute peripeţii judiciare, avînd consfinţirea unui verdict al Curţii de cassaţie. Şi iarăi-l, cu toate aceste, Îndărăt în ţeară,—pentru un scurt timp. Un timp scurt, dar suficient, poate, ca să determine în opinia publică a ţării acel curent de simpatie obştească, de pe urma căruia să se Înregistreze o revenire la sentimente mai bune in acele înalte cercuri de a căror voinţă atîrnă soarta rătăcitorului. Dacă tovărăşia sau prietenia lui Dobrogeanu-Gherea poate fi bănuită,—politiceşte —, apoi desigur că nimeni nu va tăgădui calităţile de buni... burghezi unor mari scriitori — cetăţeni, ca d-nii Caragiale şi Vlăhuţa. Acesta din urmă e, precît ştim, un prietin intim al ministrului de interne sub care s’a făcut expulzarea doctorului. Atunci ? Atunci credem foarte probabilă și foarte apropiată o revizuire a intregei afaceri, fără să se poată anticipa—bine înțeles—asupra rezultatului final. Suntem in secolul marilor revizuiri. Nu numai Emile Zola a izbutit, cu un deceniu în urmă, să înfăptuiască o revizuire epocală în Franţa. Dar chiar zilele aceste un om politic şi publicist belgian a dus la capăt o indirectă dar desăvîrşită revizuire a procesului Ferrer, într’o ţeară clericală, ca Spania! Din nefericire e o revizuire platonică, morală,— dar cu atît mai măreaţă in ţelul ei, căci s’a putut realiza in lipsa celui acuzat, celui pe nedrept osindit şi trecut în rindul martirilor. Fără îndoială, indivizii fac greşeli. Greşeli faţă de anumite criterii, de anumite ordine şi legi stabilite. Dar şi autorităţile constituite au erorile lor, pentru că reprezintă păreri şi instincte omeneşti. Dar omul care cere să fie ascultat şi apoi judecat e totdeauna simpatic şi merită să fie ajutat. De aceea, dacă se adevereşte ştirea „opiniei“ că cei doi mari scriitori vor relua pe sama lor apelul făcut altă dată de literatul D. Anghel, nu e greu de prevăzut că opinia publică întreagă a ţării va fi de partea lor şi — se va repara, poate, o mare eroare judiciară şi socială. Rodion Scrisori din Bucollina — De la coresp. nostru particular — Consfătuirea unor deputat! Romîni Noi tendinţe de a ajunge la o înţelegere între Romîni. — Romînii încep a şi stringe rîndurile.—Semnalul retragerei Cernăuţi, 13 Ianuarie. — Mai Imulţi deputaţi Romîni au ţinut zilele aceste, în Cernăuţi o consfătuire in care s’a discutat situaţia politică actuală. Intre altele, s’a ems de către mai mulţi deputaţi ideia de a se încerca din nou o împăcare generală între Romîni, pentru a se evita astfel lupta aprigă care se anunţă in viitoarea sesiune dietală, care va fi convocată probabil la finele acestei luni. Acest fapt este îmbucurător, cu atit mai mult cu cît chiar acum chestia bisericească a revenit din nou la ordinea zilei. Acum nu e timpul să se caute vinovaţii cari au pricinuit starea precară în care se află actualmente poporul, ci se impune o datorie sfintă tuturor romînilor de bine să-şi stringă rîndurile şi să nu se mai preteze în aventuri de a înjjgheba bisericuţe noi, deoarece poporului îi trebuie actualmente, o singură biserică mare şi luminoasă, în care să se predice iubirea şi dragostea între fraţi, in care toţi fiii poporului român să găsească reculegerea sufletească trebuincioasă, pentru a putea astfel resista cu mai mare tărie, atmosferei înăbuşitoare a slavismului, care îi îneacă pe cei mai mulţi. Şi se vede că acest sentiment au început a fi pătrunşi şi deputaţii romîni, cari incep să se reculeagă şi să recunoască, că cearta dintre dînşii este în detrimentul poporului şi că nimic de ispravă nu poate face unul fără celalt, deoarece numai atunci cind toţi vor fi înrolaţi în unul şi acelaşi regiment politic, vor putea să legifereze adevăratele reforme sociale, de care poporul are nevoe pe ruinile căruia mă rog lm pling cu toţii. La această consfătuire au luat parte vre-o 20 de deputaţi şi toţi au opiniat pentru împăcare. Pentru moment cluburile „naţional“ şi „conservator“ s’au contopit intr’un singur grup pălite sub denumirea de „Clubul Naţonal Român“. N’avem nici un motiv ca să punem la îndoială sinceritatea acţiunii începute şi de aceia mai mare bucurie pe toţi acei fruntaşi cari vor lupta pentru ideia unirii tuturor deputaţilor români sub o singură denumire, ideia care a fost de mai multe ori adusă la expresie în coloanele ziarului nostru. Ora reculegerii a sosit. Se impune numai decit, ca lupta să încetez. Semnalul retragerii sună. Vom vedea dacă beligeranţii vor şti să profite de acest semnal, părăsind cîmpul luptei fratricide, care consumă în mod desastros toată puterea intelectuală şi fizică, a celor mai de seamă frunteşi romîni ! Gama şi s’a... turcit cu totul. Scriitoarea va fi ştiind ceva mai de aproape..* Despre scriitorul suedez August Strindberg, atit de mult sărbătorit In patria sa cu ocazia aniversării a 63 ani a vrrstei, iată cum se rosteşte dramaturgul Gerhard Hauptmann : „Pentru mine August Strindberg este una din personalităţile cele mai mari cânte ale epocei noastre : poet, profet, sceptic şi om de credinţă. Patima lui atinge uneori un grad spăimîntător, părînd că vrea să spargă vasul în care e închisă...* Dar Hauptmann găseşte scuze pentru toate defectele temperamentelui lui Strindberg şi arată precumpenirea însuşirilor lui înalte.* Premii pentru critici. Până acum numai poeţii luau premii. Rareori izbutea un crisis să obţină pe lingă duşmănia poeţilor pe cari îi studia şi vre’o răsplată oarecare. Totul se schimbă însă. Asociaţia generală a criticilor literari, a instituit un premiu pentru cea mai bună lucrare de critică apărută în cursul unui an. Pentru 1911, premiul a fost dat lui Paul Berret, profesor de retorică la liceul Charlemagne, pentru tezele sale de doctorat: „Evul mediu în „Legende des siecles“ și „Filozofia lui Victor Hugo“. Meritul medaliatului profesor constă din : utilizarea de izvoare inedite şi din înţelegerea deplină a poetului pe care l’a studiat. Un curs de anatomie, cu disecţiuni, secţiunea femeilor, ţinut de dr. Levan, la Institutul Central din Stockholm. 1) I. Bucovineanu: Engresele de educatiune fizică , Revista «Studii filosofice», organ al societăţii de studii filosofice din Bucureşti, vol. V5 fose IV, OPINIA iiiczc-SU*nţed3zic 0 ţeară de artă.—Cea mai bogată in frumuseţi dintre ţările lumei—sau cel puţin ale Europei este Sviţera. Natura, care e de sigur artistul cel mai de geniu, s’a întrecut pe sine însăşi în crearea de frumuseţi pitoreşti. Cu toate aceste, cît de puţin se vorbeşte despre o artă elveţiană propriu zisă, fie în picturi, fie în literatură, în sclptură, ori în muzică. Explicaţiile sunt de diverse naturi. Există o artă naţională elveţiană ? se întreabă C. Loosli în „Süddeutsche Monatshefte“ şi răspunde negativ, arătînd că poporului elveţian îi lipseşte conştiinţa naţională, îi ipseşte comunitatea tradiţională de idei, ii lipseşte un ideal estetic. Pe lingă aceasta, trebuinţele materiale sunt aşa de imperioase şi de greu de satisfăcut, încît nu permit o înflorire artistică. Artiştii elveţieni—zice Loosli—sunt individualişti şi particularişti, ei nu suferă influenţa sufletului elveţian. Arătînd însă că ei alcătuesc un grup cu o caracteristică specială, faţă de artiştii celorlalte ţări, caracteristică care e foarte vădită, Loosic dovedeşte tocmai contrarul tezii pe care o susţinea la început şi ne face convingerea, că o artă naţională elveţiană există, deoarece toate producţiunile artistice ale acestui popor au o notă comună, care trebue să fie tocmai originalitate elveţană. Ce e drept, e că arta elveţiană nu a ajuns la o înălţime superioară. Nici un artist, fie el poet, pictor, sculptor sau muzicant elveţian, nu a izbutit să se claseze în desvoltarea artistică a ome nirei.* Se ştie că Pierre Loti, în ziarul „Figaro“ a scris un articol în favoarea turcilor şi în contra italianilor. Scriitoarea italiană Mathilda Serao răfueşte pe academicianul Loti în „Giorno“, arătînd că e filo-turc, pentru că a iubit prea mult pe malurile Bosforului * STRUNA ZILEI LEACUL GREU... .. Farmaciştii se organizează. ...Medicii se egită. Ştiri. Câtor suferinţe Aţi venit de hac! Pentru voi cum oare Nu găsiţi un... leac ? DEMISIA D-LUI FLEVA . Eleva şi-a dat formal demisia din partidul nostru. O regretăm şi pentru noi şi pentru d. Fleva. Pentru noi, fiindcă d. Fleva, netăgăduit, pentru marele public este o însemnată personalitate politică şi deci prezenţa d-sale în rîndurile unui partid, înseamnă sporirea acelui partid. Pentru d. Fleva, fiindcă schimbarea de partid, la vrîsta d-sale, cind deja alte schimbări anterioare îl diminuaseră, îl va reduce cu totul. Plecarea e considerată de altfel legitimă. D-sa s a oţetit în timpurile politice în care combativitatea faţă de adversar era aproape singura busolă și oferirea temperamentului singurul criteriu pentru valoarea politică. Momentele cele mai mari din epoca glorioasă a Tribunului sunt luptele de distrugere. La 1874—1876 a luptat să distrugă pe Lascar Catargiu și partidul conservator ; la 1886—1888 a luptat să distrugă pe Ion C. Brătianu, cu ardoarea luptătorului care credea că şi a găsit adevăratul drum în ceasul al doisprezecilea. In rîndurile noastre, preocuparea de căpetenie a d-lui Fleva era distrugerea Brătenilor, fie că ar fi fost la guvern, fie că ar fi fost în opoziţie. Direcția partidului nostru, avind cu totul o altă concepţie, considerînd lupta pentru luptă, fără nici un rost, considerînd lupta pentru distrugerea şefului partidului liberal şi a familiei sale, ca o operă primejdioasă, mai ales într’o fără democrată ca a noastră,—sentimentele d-lui Eleva nu puteau decit să-l puie sau pe d-sa, sau pe şeful nostru într’o situafiune falsă, iar acţiunea partidului să fie paralizată. încă odată, regretăm cele ce se vor intîmpla cu d. Fleva, dar nu se putea să nu se întîmple. □ Cc. Iancu Stamatiu, pleacă în astă seară la Bucureşti. D-sa şi-a luat însărcinarea, de a reprezenta clubul şefului, la întrunirea guvernamentală de mîine. □ Ia astă-seară are loc în Sala Pastia balul organizat de societatea comercianţilor romini. Qt In prima şedinţă a consiliului comunal, administraţia va fi interpelată, în chestia cartelului neguţitorilor de lemne. □ In gara din localitate, se găsesc actualmente adunate 150 vagoane cu lemne, ce aşteaptă a fi descărcate. Preţul lemnului continuă totuşi a fi urcat. II Pe ziua de azi, s’au constatat in oraş 3 cazuri noi de scarlatină. □ Din Bucureşti ni se comunică că în şedinţa de aseară, consiliul de Miniştri, a hotărît afectarea sumei de 50.000 lei, ca ajutor pentru întemeiarea căminului studenţesc din Iaşi. □ Sumarul numărului de mine din „Noua revistă Romînă“ de sub direcţiunea dlui C. Rădulescu Motru este. Noutăţi : Un portret al d-lui P. P. Carp. Alegerile in Germania. Chestiuni Sociale : Ramiro Orfiz, conf. de I. şi lit. Italiană la Universitatea din Bucureşti.—Două epoci din viaţa sufletească a Italiei moderne; Al. C. Murgescu.—Bacşişul ; Gh. Pribeag.—O vizită la un ospiciu de idioţi. Ştiinţe : I. Bruker.—Filosofia lui William James. Literatură : I. Greculescu. — Mare şi Veneră : I. Chiru-Nanov.—In preajma Ceahlăului. Polemice : Nerva Hodoş.—Cazul Russso. Însemnări: D. Densuşianu şi Simbolismul. Moş Gheorghe la Expoziţie. — Ary Murnu. Intr’o dimineață de iernă. —Fabula In politică. — Secături entuziaste. Revista Revistelor . Drepturile femeii. —Săptămtna politică și culturală.—Ramuri.— Archîva.—Le Courrier europeen. —Mercure de France. Memento. □ Din Huşi .—Ni se comunică că la întrunirea guvernamentală ţinută Duminică 8 Ianuarie a. c. în sala Teatrului s’a adus cu nemiluita săteni prin jandarmi şi primari. Ca oratori în loc de a vorbi deputaţii judeţului, oratori ca Pavăl Michiu, Adam Mitachi, Iorgu Berea, Ianacachi, Emandi, Iancu Pivniceriu şi alţii s’au inventat oratori iscusiţi în persoana d lui Ion D. Vasiliu, filosoful de la Băseşti, Milan Ionescu un străin pripăşit şi antreprenor de lucrări publice, Panaite Vicol, răzeşul de la Olteneşti şi alte celebrităţi necunoscute. Iar recordul l-a ţinut botezatul Gr. Vericeanu, care uitlndu-şi origina precară a tunat pe tema modificării art. 7. Cu aşa tahnie oficioasă nu se Întăreşte guvernul d-lui Carp ! □ In primile zile a lui Februarie se va pune în vânzare noul volum intitulat Cuzeştii, datorit d-lui Gh. Ghibănescu. Lucrarea cuprinde acte de proprietate a moşiilor Cuzeşti de la Fălciu, şi e precedată de un studiu asupra familiei Cuza, Începător din secol, al XVII (1630), cum şi un studiu întreg asupra văii Elanului de la Fălciu, pe a cărui afluente vine aşezat satul Bărboşti, numire străveche Cuzeasca. Lucrarea va fi însoţită de un arbore geneologic al familiei Cuza, cel mai complect şi Întocmit după acte şi documente publice şi private , apoi va da în clişee chipul celor 2 fii ai lui Vodă Cuza: Alexandru şi Dimitrie Cuza. Un indice alfabetic va Întregi lucrarea şi va înlesni pe cercetători în consultare. □ Pe ziua de azi s’a constatat în oraş un cas de febră tifoidă, în strada Aron Vodă. Nemai constatîndu-se de mai bine de două luni nici un cas de febră tifoidă, medicul şef al oraşului, a deschis o anchetă minuţioasă pentru a constata originea cazului din str. Aron Vodă şi a se lua repede măsuri, pentru ca boala să nu se lăţească. Q Camera de punere sub acuzare a Curţei de Apel din Bucureşti, a respins ieri apelul făcut de d. Sassu, de a fi pus in libertate. □ Ca spectacol superb şi de elită ce ni se anunţă în această stagiune, pe marele concert a celebrei stele parisiene Yvette Guilbert cu ansamblul ei şi care acum ie într’un mare turneu în care culege lauri şi adevărate triumfuri pe care numai o Yvette Guilbert ie in stare să le obţie. Acest mare concert a originalei artiste ie organizat de cunoscuta agenţie teatrali ieşană „Thalia“ (Maximovici) şi va avea loc la Teatrul nostru Naţional în sala de 30 Ianuarie a. c. In faţa unei săli archipline, Ivette Guilbert vine acum pentru tutăla oară la Iaşi. Societ Cred. Fonciar Urban DIN IAŞI Se aduce la cunoştinţa publică, punerea în vînzare prin licitaţie cu oferte închise, a terenului imobilului fost Dulbergher din Iaşi, stradele : Alba 1, Cucu 57 şi Labirint 24, fîcsîndu-se termenul de vînzare pe ziua de 15 - 28 Februarie 1912. Terenul se vinde în total sau în parcele, arătate pe planul ce se poate vedea în toate zilele de lucru pînă la oarele 4 p. m. la sediul Societăţii Serviciul Contencios, iar ofertele închise vor trebui să fie însoţite de garanţii de 10 la sută socotite din valoarea de ofertă a terenului, in total sau în parcele, indicate pe plan. Ofertele se primesc pînă în ziua de 14 - 27 Februarie 1912 inclusiv, trebuind ca ele să înceapă de la suma de 95000 lei pentru întregul teren, iar pentru acele pentru parcele, de la sumele arătate in planul respectiv. Direcțiunea.