Opinia, ianuarie 1912 (Anul 9, nr. 1484-1506)
1912-01-28 / nr. 1504
Sbaaiieaplara! abonamente ANUNTUR 63A ooooo 20 lei £ 0 0 0 a 0 10 ss ZIAR CSHSEBYATOI-BMOCRAT fîedaeți*. sl AteiMsteaţlaă 11$!, Str. 81. ffirstin 25 pe POTOPUL Lăsat singur ca să-şi depene nepunţa, cu declaraţia solemnă, şi a guernului de mîine şi a celor cari îi vor forma opoziţia, cum că vor şterge întreaga operă de piraterie la care se dedă strînsura pe care n’o mai pot învpea fondurile secrete ale ministeruluiinterne — partidul junimist se desramă, pradă şantajului de toată ziua a secăturilor pe cari situaţia anormală a guvernuluii-a pus la preţ, cum furtuna scoate spuma la suprafaţa apei. Şi ceea ce face să se năruiască, cum dar darama sub blestem, castelul pe are îl clădise imaginaţia desfrînată aantasticului preşedinte de consiliu, nu te. In primul riod, atît faptul că, răas fără temeiu constituţional, guvernul devenit o simplă stăpînire de fapt, care opinia publică e datoare s’ounge ca să restabilească rostul prainicesc. Nu, astă chestie, cît e este gravă, stă pe al doilea plan, e secundară pentru inconştienţii din jurul primului ministru. Ceea ce sufocă pe despoţii aziatici din fruntea junimismului, este revolta complicilor, ale cări interese sunt ameninţate de urmaşa rătăcirei în care au alunecat conducătorii guvernului. D. Carp, pe care drumeţii adunaţi de prefecţi îl socoteau, măcar acum la bătrîneţe, vindecat de mania care l’a ţinut o viaţă întreagă in opoziţie — d. Carp e învinuit, chiar de către ai săi, de egoism feroce, de egoismul vinovat care face să nu vază, în afară de ambiţia sa nemăsurată, nici un interes vrednic de atenţie — nici o chestiune care să atigă în afară de fudulia-i personală, unicul resort care l’a mişcat de alungul sterilei sale vieţe politice. Un vis de aur a mingîiat d. Carp, înîeg acum cei cari se numiau amicii ii: să ajungă — să ajungă ori cum şi ii cînd, dar să ajungă. In scopul aista s’a înjosit totdeauna la rolul de Întreţinut“ al liberalilor; în scopul asta s’a pus pururea de-a curmesitul artiduîui conservator; în scopul acesta pălmuit opinia publică şi s’a dedat cu prilejul alegerilor din urmă la toate urpitudinele. Dar, cu mijloace ignobile şi cu un preţ care ar ruşina pe un cap de piraţi, d. Carp a ajuns în sfrşit, să-şi vază visul cu ochii: şef de partid şi preşedinte de consiliu. De acum, văd bine trepăduşii că omul ,întreţinut, nu mai are ce dori; de acum, îndatoririle guvernărei ’i-au devenit o povoară; de acum, partidul, ajuns sarcină, trebuie îmbrîncit ca să nu turbure beatitudinea. Şi cuprins de rîvna aceasta, cum pînă aci era robit de jindul de a parveni cu orice sacrificiu de obraz, d. Carp desprinde azi, cu răbdare şi cu zel, unul cite unul, cohorta de anonimi, hrăpăreţi şi nuli, pe cari, la vreme de nevoie, îi tocmise de pe la răspîntii ca să-i formeze garda de... onoare. Căci, fără ^contestare, asta — numai asta face d. Carp de cînd, în potriva însăşi a aşteptărilor sale, s’a pomenit conducător de ceată, d-sa care s’a simţit pururea măgulit să fieîntreţinut“ în ceata altora. Azi şeful junimiştilor leapădă puterea, nevolnic dar cu ambiţia satisfăcută ; azi d. Carp da cu tifla conservatorilor, cari au minţit tradiţiei înaintaşilor lor cînd au pus girul pe poliţa aventurierului; azi, după ce şi-a îndestulat viţiul de mărire, angajind într’o întreprindere personală toată sărăcia morală a celor cari pîndeau la rîspintie—azi, d. Carp dă cu piciorul tuturor şi îi prăvăleşte în mocirla unde nu’i mai poate urmări dispreţul public. Toată lumea, frămîntată şi hulită, toată lumea asta, care a stat în sfire de biciu ; toată mulţimea asta, desrădăcinată de la rostul ei toţi, întregul partid, văd în preşedintele consiliului pe incapabilul fudul, pe reacţionarul trufaş şi întârziat, pe egoistul odios care a jertfit interesele tuturor ca să slujească propriul său capriţiu. Din tot programul, trecut şi actual, al dlui Carp, un singur punct e înţeles, e văzut, e simţit de toţi partizanii săi : acela în care se citeşte, ca într’o carte deschisă, gîndul lămurit al omului care cască sătul şi lenevos, după mine, potopul. om nescrociliric - Un milion PENTRU IAŞI Am relevat, spre a învedera dragostea guvernului pentru Iaşi şi grija ce i-o poartă Iaşului Srecenii şi Earapeasteii din ‘ Cameră, că din excedentele de se milioane,n anul trecut şi anul acesta, s’a dat Iaşului 130.000 lei, şi anume : 80,003 ie! pentru laborator!! La facultatea de sfiinţi şi 50.000 lei pentru cumpărarea unei case, care să servească de cămin studsn* ‘risc. am pus suma de 100.000 lei, afectată pentru cumpărarea casei proprietatea secretarului general, directorului Invaţămintului primar şi deputatatului Posta, fiind tm această cumpărătură constituent fiscare indrisneaţă pentru cei trei corbi, nu o atenţie pentru SSSia .Jiar dacă s’ar trece chiar şi suma aceasta la atenţiile pentru Ieşi, am avea abia 280.000 lei neutru Iaşi, pe cînd numai Frima’s! Caphaisi, cu un budget de milioane, i s’au dat din excedent, suă milioane, sa si-si clădească lî ospei. Pr’am mai fi reveni! asupra shesai. La ce foloseşte scrisul nostru si protestul nostru, cind suisem ‘în faţa faptelor împlinite ? Nu s’a dat nimic Saşului , s’a lăut o curată pungăşie cu casa smpeS—s’au făcut si s’a termi* 3at trsbue si reusisim astâ-zi,fiindcă, nu pentru a se sense tu«omul, r.u pentru a atenua ras» ponderea deputaţilor laşului, ci •’«satre a acoperi delicata afacere * celor trei corbi, se publica cifre falsa, cari, adunate Sa un loc. a* rată că, din excedent, s’a dat ia Stilui un milion de Iei. In tabloul oficial al cifrelor fafigurează, In primul riad patru m mii iei pentru terminarea pliatului de justiţie din Iaşi. Această sumă de 400.000 iei - adică aproape jumătate din milionul fals—se află înscrisă in budget, rată de plată pentru clădirea amintită, întreaga sumă necesară a fost înscrisă In 1805, sub ministeriatul de justiţie al d-lui Badareu şi mărită In 1807 sau 1903, sub d. Stelian. Ceea ce se face acum, este numai executarea obligaţiei luată în trecut, iar nu o sumă nouă, de care nici nu este nevoe. Vine apoi suma falsă de 100000 lei, pentru restaurarea Universităţii vechi din Iaşi, care sumă este iarăşi o rată de piaţă, nu o sumă nouă. Tabloul fals arată apoi o sumă pentru şoselaie comunale, care nu este decit rata anuală ce se serveşte, conform unor convenţii vechi, din fondul comunal. Tabloul constitue, deci, o simplă escrocherie le care s’a recurs In desperare de cauză. teicii tatticti (821 Domnul Cuza are şi amici in afară de elevii, care n’au dat încă examen la el; acei amici sunt foarte puţini la număr şi păstrează cel mai strict anonimat. Nimeni, doar ei şi poate, d. Cuza, ştiu cum se numesc prietenii aceştia anonimi. Amiciţia lor a devenit post festur, după darea verdictului şi consistă într’un sfat amical postum, ce dau dlui Cuza : „de ce ilustrule economist, le ai adresat juraţilor şi nu unei comisii de specialişti?* Sfatul acesta n- ar fi fost postum dacă el ar fi fost servit din timp d-lui Cuza. Amicii plagiatorului, timp de aproape un an de cînd acţiunea a fost intentată, în trei sesiuni de judecată, n’au amintit dlui Cuza o singură dată, că rău a făcut că s'a adresat juriului De sigur, ei nar fi spus că jurafii n’au fost competenți, dacă verdictul ar fi fost afirmativ—căci doar sunt prietini, anonimi—dar sinceri. Desigur, d. Cuza ar fi trebuit să re frvi curgă la calea scurtă şi absolut competintă a experţilor specialişti Ambcii i-o spun prea tîrziu, noi i am spus-o foarte devreme, a doua zi, după ce intentase acţiunea la juraţi. Socoru- a fugit de experţi. Dovadă: pe cind reclamantul se sbătea contra numirii expertului, Socor declarase că primeşte Moţiuni recurgerea la juraţi nu trebuia căutat cu multă trudă : la juraţi poţi face teatru, poţi face scandal, poţi bate cimpii. Poţi chiar, în materie pur ’ştiinţifică, să laşi a vorbi pentru tine pe Bui dliu vorbi despre Cahal Iar rezultatul verdictul, este bun în amîndouă cazurile: bun cînd ie rau pentru Socor, fiind că „verdictul a fost dat de cetăţeni din oraşul Luminei*. Bun cînd ie ban pentru Socor , „fiindcă procesul a fost judecat de takişti*. Experţi specialişti ar fi judecat afacerea, mai înainte de toate, în liniştea cabinetelor lor de lucru, fără galerie, fără teatru, fără întreruperi. Apoi ar fi chemat pe autorul „Poporaţiei“ şi pe acuzatorul lui, ca să dee lămuriri—şi pas de ar fi putut spune d. Cuza unor specialişti, cătakiştii, Cahalul, anexă la jidanii în presăt Sanieleibici, Stere pe baricade etc. etc. Domnul Cuza a evitat juriul de arbitri. Acesta este punctul cel mai grav, el singur fără erlte dovezi, constituie dovada plagiatului. Nu numai că n a voit să se adreseze unui juriu de specialişti, dar s’a opus chiar la numirea unui expert pentru juraţi. Ce dovadă ar fi pentru un chiriaş dat judecăţii, că a deteriorat imobilul în care locuieşte, dacă el s ar opune, cu stăruinţă, la numirea unui architect—expert, care să constate faptul ? Ar fi dovadă că a deteriorat casa, precum dovadă este că domnul Cuza a plagiat. Domnul Cuza se mulţumeşte acum cu sfaturile târzii ale unor prietini"ntîrziaţi, se mulţumeşte cu girul inttrziat pe care i l-a dat, departe după scadenţă, un profesor universitar. Domnul Cuza trebuie să se mulţumească cu toate aceste satisfacţii deplasate şi care sunt nule şi de nul efect. Ele sunt mîngtieri. Mîngîieri ce pot alina pe suferinzi, dar nu sunt in stare să le lecuiască. „Batpage de salon“ Evenimentul este tristul organ de publicitate al d-lui D. Grecianu. Domnul Grecianu, se ştie, este un purtător ireproşabil al smockingului, este un five o’clock-ist prea recunoscut, este un footbalist de o rară eleganţă,este un bărbat de salon în cea mai largă accepţie a cuvintului — calitate care a atras cinstea de a prezenta Regelui Italiei o scrisoare autografă a Regelui nostru şi de a depune, tot în numele lui Carol I, o coroană pe soclul monumentului din Cernăuţi a foastei Impărătese a Austriei. Organul de publicitate al unui astfel de om, care s® joacă cu mănuşele albe, cu mingele de la lawn-tenis şi cu săniuţa zisă, pe englezeşte, bobsleigh — cum s’ar juca un mitocan de ai noştri cu o minge ordinară —organul de publicitate al unui om superior—fireşte— ca d. Grecianu, ar trebui să fie un jurnal de salon, un fel de Foemina masculină, un organ al eleganţei de limbaj. Nu-i aşa. Ba chiar este ceva brutal contrar între bărbatul elegant şi organul său de publicitate. Domnul Grecianu are o gazetă care, in loc să prezinte vederile sale, adică nu vederile, fiindcă d. Grecianu nu le are, dar modul său de a paria, de a fi om de salon, în loc să prezinte salonul, prezintă piaţa Halii, prezintă limbajul precupeţelor şi jupuitorilor de la Abator. Iată spre pildă, extrase dintr’o notiţă apărută în numărul de ieri al Evenimentului, S. III, coloana I (jos), o serie de expresiuni delicate .Opinia“, cea mai murdară scriere cotidiană ; perciunatul Rodion ; evreii—cea mai mare dară ,naţiune“, jidan roşcat, puchinos şi pistruit ; rasă degenerată ; perciunat curajos , în pod în tovărăşia ploşniţelor ; urechi de magoi. Treaba abonaţilor Evenimentului, în majoritate evrei precupeţi, pescari, steclari şi prostituate, aparţinind toţi „naţiunei* celei mai murdare—să ceară paralele îndărăpt de la comisarii, cari abonează mereu pe aceşti oribili ai celei mai murdarenaţiuni*. Noi, din parte-ne, constatăm limbagiul de salon şi atlta tot. —---——=»«BEB 33 WaSaBsau TM~— ----—— TRAMVAIELE Aproape că chestia nu mai e la ordinea zilei. D. Al. Marghiloman a garantat colegilor săi din cabinet, care aveau oarecare scrupuluri la acordarea proectului de lege, că dacă îi acordă legeal de desființare a societăței, după o lună de zile nu se va mai vorbi nimic de tramvaie. Legea i-a fost acordată, luna a trecut, iar chestia tramvaielor nu că a fost înmormîntată, dar încă nici n’a început. Faptul d-lui Marghiloman, de a fi înjghebat un proect de 7 articole, fiecare articol în parte constituind cite o enormă escrocherie juridică, departe de a fi închis chestia, a deschis o deabinelea. Dezbaterile proceselor,angajate înaintea celor două secţiuni ale tribunalului Ilfov, s’au oprit la punctul lor cel mai interesant la chestia constituţionalităţii legei d-lui Marghiloman. Faptul Însuşi că Ministrul de Interne prevede în legea sa, daune împotriva propriei sale legi, e de natură a vădi că chiar d. Al. Marghiloman şi-a dat seama că comite o faptă ilegală, menită a da drept celor lezaţi la daune interese. Societatea tramvaielor n’a perdut timpul în intervalul de cînd sunt suspendate procesele şi a consultat patru eminenţi jurisconsulţi francezi asupra constituţionalităţii legei d lui Marghiloman, în sistemul nostru juridic. Toţi cei consultaţi au răspuns că legea e neconstituţională şi că judecătorii au dreptul s’o anuleze. Societatea de tramvaie a dispus imprimarea acelor consultaţiuni, eie vor ieşi de sub tipar. D. Marghiloman capătă o nouă lovitură, iar chestia tramvaielor intră intr’o fază cu totul nefavorabilă guvernului. OAMENI ŞI LUCRURI In jurul Bibliotecei A trecut dăunăzi nebăgată în seamă o „interpelare în familie“ făcută de un deputat iaşan şi în care a ţinut un rol important chestiunea bibliotecei universitare din Iaşi, sau mai drept, a lipsei de local pentru această instituţiune. Iar urmarea ? Va rămînea, ca şi înaintea „interpelării", universitatea lipsită de un local suficient de bibliotecă. E aci un punct cu deosebire dureros şi ruşinos. Nu odată, prin ziare, am atras luarea aminte asupra stării insuportabile în care se găseşte biblioteca zisă „centrală“, sau a universităţii şi care ar avea să corespundă unei mari necesităţi culturale. Zicem „ar avea“ să corespundă, fiindcă în starea de astăzi, din nefericire, nu corespunde menirii ce i s’a atribuit. Foarte elegantă, cochetă chiar, — biblioteca iaşanu are neajunsul de a nu avea nici o legătură cu actualitatea, căci nimeni nu poate avea la dispoziţie, acolo, o noutate literară sau ştiinţifică. Se cer cel puţin 2—3 ani de la apariţia unei cărţi romîneşti, pînă cînd cetitorul să o poată consulta în sala bibliotecei. Bine înţeles, dacă şi atunci, nu e luată cu împrumut. Căci se împart în două categorii, cetitorii bibliotecei. in conformitate cu un regulament special, ori numai după un uz introdus de rectorii ce s’au perindat, corpul profesoral are facultatea de a lua cărţi, ori alte publicisţiuni cu împrumut. Particularii, mai favorizaţi încă pot obţinea lucrurile dorite, in schimbul unei garanţii corespunzătoare. In principiu lucrul e departe de a fi condamnabil, întrucît e proape cu neputinţă să te foloseşti în mod electiv de avutul bibliotecei pentru a face studii. Orele de funcţionare a sălii de lectură coincid cu orele în care fiecare îşi caută de ocupaţiunile profesionale. Nici serile, nici Duminecile, nici sărbătorile, nici vacanţele mici sau mari, biblioteca nu e accesibilă. De aci numeroase insistenţe de a dobîndi lucrări cu împrumut spre a le putea consulta în afară de eleganta sală, unde întîlnim de obiceiu atît de interesante... parechi universitare, împărţindu şi privirile rînd pa rînd, între paginele cărţilor şi paginele cărţilor sufleteşti, în care sunt scrise atitea poveşti frumoase ale tinereţilor, pline de doruri, de visuri, de idealuri şi de accidente sentimentale... E de neînţeles cum de nu au socotit mar su blgare de seamă acei cari au avut sarcina să întemeieze aşezămîntul nouei universităţi şi au rezervat atît de puţin spaţiu pentru bibliotecarităţii, aşa că numai după trece mic număr de ani localul e o vîrşire neîncăpător şi s'a putut Parlament asigurarea că zac mo de cărţi în poduri şi în subsol. Se ştiau de mult lucrurile acts o singură dată s’au subliniat blicitate. Dar nici acum, nici a! nu s’au luat măsuri de îndrept Se vorbea la un moment dat de inelare a unei aite biblioteci, intr u» local corespunzător, închiriat ci cum părat în afară de clădirea univr -si:ai. Firește, lucrul cere sserifleii de ba ni , cînd ajunge să fie vorba de sacrific'., atunci miniștrii—la fel cu d. C. C. L rion dăunăzi — invoacă avariţia ins tritor de finanţe şi dăruiesc cîtt v. îs. crimi în slava laşului şi a fami* sei culturale. ... Ce să facă însă iaşanii cu 1..crimile de crocodil ale miniştrilor marteni? B in chestiunea aşezării statuii lui Cuza- Cetind şi recenta întîmpinare a Gr. Ghica-Deleni în chestiunea aşei monumentului lui Cuza-Vodă, sint mai edificat despre adînca durere inimă ce p resimte acest barbat, monumentul marelui Domnitor nu s’a aşezat în piaţa cea nouă ce anume se deschisese pentru acest scop. La d. Ghica-Deleni este durere inimă a omului care punlndu-şi interesul şi tot avîntul Intr’o operă, uceplnd-o, urmărindu-i formarea şi voltares, strădănuindu-se pentru şi zi şi noapte, privind-o cu gind in închegarea ei deplină pe locul ce ia nesmintit s’o sălăşluiască. — vede o* dată că acea operă i-i smulsă, i diformată, i i pusă aiure de cît ut i o privea el cu ochii minții, și acum e lasat să privească golul locului * -i destinase, gol ce i se resfringe în sî.t» Și are toată dreptatea d. Ghic Dalen!, dreptate ce-i vor da o acuma rîţi dintre cei ce mai înainte au fost mici părtaşi ai aşezării statuii ms .roî Domnitor pe locul ei de astăzi. rcsonaî n’am avut o părere hotării chestiunea aşezării statuii: doar o aluziune am făcut sprijinind ideia zării de astăzi a statuii, vorbind moară despre denumirea străzilor lor; dar aceasta numai închipuind că s’ar fi urmărit vre-un moment derea personalităţii lui Cuza-Vodă aşezarea ei in piaţa nouă. Acum, cînd sint convins că un moment n’a fost în gîndul corniţei patronal şi in special al d-lui Gi Deleni, de-a scoborî figura Domnului prin aşezarea în piaţa nouă, ci e ipotrivâ; acum nu pot să nu mă aliez la opiniunea d-lui Ghica Delet să-i asigur că durerea sa devine împăşită tot mai de mulţi şi curînd , durerea tuturor de a se fi aşezat sta* unde s’a aşezat. Intr’adevăr, urmărind meschina întărire a aşa zisului fundament pe r i s’a clădit statuia, cine n’a trebuit, decind, să râmîie scandalizat ? A ca pe dedesubtul statuii, formidabil masivitate, să treacă canalul colelor tout-á-Végout, sprijinind construcţii toată pe grinzi de fier măcin&bilu vremea, susţinute numai de patru cioate de beton, s’a putut vedea ci de colo că aceia cari s’au mărginit o astfel de temelie şi n’au avut cuite de-a se retrage de-acolo, şi-au zis pe ori a complace numai şi numai opinia vulgului pornit: aprés nous le déi Ciad la aceasta s’a mai adăugit săturarea construcţiunii, oferind oc nnii celui mai needucat esteticeşte 113 proporţiuni strigătoare, şi fireşte că urmau să fie strigătoare disproporţia pentru că monumentul a trebuit sufere modificări mari în forma luriginală concepută pentru piaţa nouă, — atunci a prins să se simtă mai palpabil ireparabila greşală. Nu putea ca d. Ghica-Bereni să treacă cuiva pe lingă statuia în construcţiune încă o dată să nu i se strîngă muir, de durere: ce-a gîndit şi ce a eşit ! Locul din piaţa nouă nu mai putei fi privit ca un loc de mai puţină cinsti din moment ce, urmînd a se lărgi piaţa şi de cealaltă parte a străzii deschizînd privirea spre primărie ce urma a se aşeza acolo, totul concura pentru un cadru foarte frumos şi parcă ad-hoc pentru statuia lui Cuza. Apoi postamentul puafă irte