Opinia, decembrie 1912 (Anul 9, nr. 1751-1772)

1912-12-08 / nr. 1756

sa lași Preocupările din afară Cu tot interesul ce poartă politica internă, acum cînd partidul conservator a rămas fără şef, şi deci ne putem aştepta din zi în zi la evenimente, cari pot provoca noi îndrumări în mersul afacerilor interne de partid, afacerile din afară primează prin interesul ce prezintă pentru întreg neamul românesc, întreaga situaţie internă stă în atîrnare de situaţia externă şi cu cît împrejurările din afară vor fi mai acute, cu atîta se va unifica duhul politicei interne. Deja faţă de această situaţie, toate partidele au căzut de acord ca să fie un corp și un suflet, pentru a ne arata mai tari în afară. Ori cît fi-vor între noi dezbinările de partid, nu e român cu minte, care să nu lase jos toate aceste resentimente, cînd e vorba de interesele mari ale neamului. S’a făcut dovada acestor stări de suflet în Cameră, cînd cu prilejul discuţiei asupra demisiei nemotivate a d-lui P. P. Carp. Şi în adevăr e îndreptăţită această preocupare a noastră de cele din afară. Poate pentru nici un popor din Europa nu e mai complexă problema neamului ca pentru noi, exceptînd Polonii. Pentru moment problema noastră de neam se pune faţă de Bulgari, cari în urma succeselor lor militare par a lua pasul înainte ca putere balcanică. Din schimbul de vederi ce au avut loc între fruntaşii noştri şi d. Daneff, afară de chestiile pur diplomatice, cari nu se pot tălmăci acum pe şleau, s’au pus în discuţie superiorităţile şi inferiorităţile în cari ne-am afla noi faţă de Bulgari şi Bulgarii faţă de noi. E bine a se şti poziţia ce ocupăm noi în Balcani, aşa cum o văd fruntaşii, şi cum înşişi Bulgarii prin fruntaşii lor o afirm. E în sentimentul intim al oricui dintre noi că o Bulgarie mărită ca teritoriu va lua pasul înaintea noastră întrucît va avea pe viitor următoarele avantaje : Bulgaria va avea eşire la Marea Egee, scăpînd de strîmtoarea Dardanelelor, iar atît noi cît şi Ruşii vor avea nevoe de concursul Europei pentru a declara neutralitatea Dardanelelor ca să avem libertatea mişcării vaselor noastre comerciale şi a marinei noastre militare. Eşind Bulgaria la Marea Egee, devine putere mediterane, alăturea cu toate popoarele limitrofe, şi aceasta va aduce după sine un credit mărit, o mai mare circulaţie de averi, o mai mare productivitate a ţării. E netăgăduit de mare acest avantaj ce capătă Bulgaria din eşirea ei la marea Egee, cu atît mai mare cu cît vedem de cîte piedici se loveşte Serbia pentru a prinde şi ea o făşie’ de pămînt la marea Adriatică. Din acest mare avantaj economic şi politic ce va trage Bulgaria din eşirea ei la marea Egee, tragem noi încheere, că viitorul Bulgariei se va modifica în bine în așa măsură că ne va arunca pe noi în umbră sub toate raporturile. Ceia ce Serbilor li se refuză de Austria, Bulgaria capătă, căci nare cine le sta în potrivă. In adevăr Serbia stă vecină cu o mare putere, cu ale cărei interese are dese ciocniri. Şi noi avem vecine 2 mari puteri: Rusia şi Austria. Serbia are numai o mare putere vecină şi cît trage, dar mite noi care avem de vecine două mari puteri? • De sigur că oricît am căuta să fim noi stăpîni pe noi înşine, vecinul cel mare şi tare se crede a fi stăpîn şi la noi, ca la el aproape. Nu prejudecăm nimic, dar întreagă istoria noastră stă dovadă de cît rău am tras noi de la vecinii mari şi tari ai noştri. Intăiu ei ne-au rupt neamul în trei, luîndu-ne unul Bucovina, altul Basarabia. Dacă ei s’ar fi înţeles de la început şi n’ar fi fost amice rivale, de sigur că soarta noastră va fi fost şi mai rea. Putem noi crede astăzi că interesele acestor două mari puteri s’au unificat— cînd pregătirile lor de războiu alarmează Europa—pentru a zice că putem aştepta ceva bine de la ele ? Nu, nu, nu. Bulgaria a avut şi are de vecini state mici şi pe împărăţia turcească în decădere. Ea îşi poate dispune singură de destinele sale, care sînt îndreptate în o sigură direcţie—la sud, căci la nord, abia pot rădica pretenţii pentru Dobrogia, că ar fi fost cîndva a lui Dobromir. Dacă din raporturile de vecinătate Bulgaria prezintă avantaje faţă de noi, procesul desvoltării istorice a adus deosebiri fundamentale în felul lor şi al nostru de a fi. Presa Bulgară se face forte de a arăta că din distribuirea proprietăţii teritoriale reiesă superioritatea economică şi culturală a poporului Bulgar în masă, şi că dar cantitatea bunurilor naţionale e mai drept repartizată la ei decît la noi. Numai din această se vede că fruntaşii noştri au pus toată problema neamului în discuţie, şi că din acest punct de vedere se pun în cumpănă avantaje şi desavantaje şi că dar sîntem în drept a ne îngrijora de schimbările ce se vor produce peste Dunăre. Dar şirul reocupărilor nu s’a isprăvit. Gh. Ghibinescsi Pemisii d-lui Carp — Un vot de solidaritate — Anul acesta nu va avea loc discuţia mesagiului, aşa că desbaterile angajate în jurul demisiei din Cameră a d-lui Carp, au ţinut oarecum locul obişnuitei discuţiuni a adresei. D. Ion Miclescu a cerut să se admită demisia d-lui Carp, deoarece d-sa n’ar avea nici un rol să stea în actualul Parlament. Chestia adusă în discuţie de d. Miclescu a dat prilej Camerei şi a guvernului, să se pronunţe asupra situaţiei şi să-şi manifesteze întreaga solidaritate cu acţiunea patriotică a actualului cabinet. In adevăr, faţă de declaraţia d-lui T. Maiorescu, că situaţia externă a rămas aceiaşi ca şi în momentul venitei la drmă a guvernului de azi, d. Emil Costinescu, vorbind în numele partidului liberal, a declarat că minoritatea renunţă la rolul ei firesc de opoziţie, pentru a înlesni guvernului să-şi îndeplinească sarcina grea de regulare a situaţiei externe Pe de altă parte, d. Take Ionescu a declarat că faţă de evenimentele externe, guvernul constituit cu colaborarea partidului conservator democrat avea o misiune îndoită, întîia de-a arăta ţării că şi partidul conservator este în stare să i’a răspunderea afacerilor publice, cînd situaţia e dificilă, şi în al douilea rînd, guvernul s’a constituit pe baza colaborării sufleteşti a tuturor partidelor pentru a înfăţişa ţara străinătăţii, cu maximul ei de forţă. Explicaţiile celor trei bărbaţi de stat, vorbind in numele celor trei partide de guvernămint, au avut darul să limpezească situația politică , iar votul care a urmat după ele a demonstrat că întreaga adunare e solidară cu guvernul, indiferent de culoarea politică a deputaților. In adevăr, demisia d-lui Carp pusă la vot, a fost respinsă cu unanimitate, mai puţin votul susţinătorului ei, d. Jean Miclescu. Iată dar prilejul bine venit cu care aleşii naţiunei au putut să-şi manifesteze solidaritatea lor cu guvernul actual, venit la cîrma ţării în împrejurările neobicinuite de azi. — Un articol semnificativ — Marele ziar berlinez Vossische Zeitung publică, în numărul său de la 14 Decembrie, un foarte semnificativ articol intitulat „înarmările Austriei şi locul de onoare al Romîniei“. Vossische Zeitung arată în primul loc că Austro-Ungaria se înarmează şi că ziua de 20 Decembrie—adică azi — este termenul ultim cînd mobilizarea trebue să fie isprăvită. Care e scopul acestor mobilizări ? Din examinarea felului în care ele se fac, zice ziarul berlinez, scopul va reeși de la sine. In adevăr, pînă in prezent Austria a mobilizat următoarele corpuri de armată: Przemsyl, Cracovia, Lemberg, Graz, Viena II şi corpul din Temişoara. Primele trei corpuri de armată aparţin Galiţiei, dar majoritatea trupelor lor, nu sunt formate din slavi, celelalte corpuri sunt pur germane, iar ultimul, cel din Temişoara, se compune din maghiari și din romîni. Deci nici un corp de armată slav n’a fost încă mobilizat. Faptul acesta face pe Vossische Zeitung să creadă că mobilizările Austro-Ungariei sunt îndreptate contra Serbiei. Dar de ce mobilizează Austria atîta armată contra Serbiei? Numai pentru porturile Adriaticei, care, în definitiv, s’ar putea tranşa şi pe cale pacifică? La aceste întrebări, ziarul german dă un răspuns, care ne face să intrevedem cu toată limpezimea gravitatea situaţiunei. Austria are în Serbia un vecin turbulent, şi nu o singură dată Monarhia habsburgică s’a văzut nevoită să mobilizeze contra acestui vecin capricios, cheltuind sute de milioane. Austria e sătulă de aceste necurmate hărţueli şi vrea să aplice Serbiei o lecţie pentru totdeauna. Aceasta ar fi, după ziarul berlinez, pricina adevărată a mobilizărilor austriace. Partizanul acestei politici este fără îndoială arhiducele moștenitor Franz-Ferdinand. împăratul, care pînă acum nici nu voia să audă de un război cu Serbia, a fost în cele din urmă convins de necesitatea lui. Cazul Prohaska a fost determinant pentru bătrînul Monarch. Amănuntele schingiuirei lui Prohaska au fost discutate de consiliul de miniştri austriac, în presenţa împăratului, şi discuţia aceasta ar fi făcut asupra lui Franz-Iosef o adîncă impresie. Iată dar cauzele şi culisele înarmărilor austriace, redate de unul din cele mai autorizate organe ale presei germane. * Acum e întrebarea: care este rolul României ? Vossiche Zeitung observă că ţara noastră e azi regatul cel mai curtat din întreaga Europă şi arată că Bucureştiul a devenit centrul diplomaţiei europene. Ziarul berlinez enurpără apoi toate ilustrele vizite pe cari le-am căpătat în ultimul timp : „împăratul Franz-Iosef trimite Regelui Carol o scrisoare autografă prin cavalerul Conrad de Hützendorf. Ţarul Nicolae II remite regelui României bastonul de mareşal prin Marele Duce Nicolae Mihailovici’. Plenipotenţiarul bulgar, dr. Daneff, se opreşte la Bucureşti, în călătoria sa spre Londra. Ambasadorul turc la Berlin, Osman Nisami solicită Regelui Carol, o audienţă din drumul său spre Ceatalgea şi se informează la preşedintele consiliului despre intenţiunile şi ţinuta României.“ Toate acestea,încheie ziarul german— sunt succese morale foarte frumoase, dacă ar fi urmate de cîştiguri palpabile, şi-şi exprimă convingerea că ţara noastră va căpăta cît de curînd şi succesele materiale pe care forţa noastră ni le legitimează.* Am redat în linii generale importantul articol al autorizatului Vossiche Zeitung, pentru că articolul acesta nu numai că e profund caracteristic pentru situaţia internaţională, dar pentru că autorul lui, care se ascunde sub iniţialele R. Rt, pare a fi bine informat de tot ce se petrece în Monarchia vecină. Trelmifljele corner jutni Delegaţii Camerilor de Comerţ din toată ţara au fost primiţi în audienţă de către d. Ministru N. Xenopol, după ce fuseseră şi la d. Al Badareu, ministrul lucrărilor publice. Cererile comercianţilor, formulate în mai multe puncte, se pot totuşi rezuma la o singură mare trebuinţă: înmulţirea mijloacelor de transport. Or, se ştie că această problemă formează obiectul preocupărilor celor doi miniştri solicitaţi. In adevăr, chiar din ziua Intrării sale în cabinet, d. Al. A. Badareu a fost solicitat de către d. Al. Cottescu ca să dea creditele necesare căilor noastre ferate. Ministrul lucrărilor publice s’a interesat în de-aproape de această chestiune şi a promis directorului General al drumurilor noastre de fel să-i satisfacă cererea. Acelaş răspuns l-a căpătat şi delegaţia Camerilor de Comerţ de la d. Al. Badareu. Pe de altă parte, d. N. Xenopol, aflîndu~se saptămîna trecută la Galaţi şi la Brăila, a promis comercianţilor din aceste două porturi că va constitui o societate menită să dea o mai mare desvoltare mijloacelor de transporturi pe apă. Iată dar un acord desăvîrşit între cei doi factori competinţi pentru a da o desvoltare cît mai largă căilor ferate şi transporturilor maritime. Buna noastră stare economică, desvoltarea agriculturei şi înmulţirea fabricelor din cuprinsul ţării , necesitează de mult o îmbunătăţire largă a tuturor mijloacelor de transport. D-lor Al. Bădăreu și N. Xenopol le incumbă datoria și le revine meritul de a renova chestia în toată întregimea ei. ----------- ------------------------------------------------------------------------------------------------ Puterile şi Adrianopolul Domneşte pentru moment o linişte binefăcătoare. Dar e o linişte, ce procedează poate furtuna apropiată. — La toţi conferinţiarii păcei, se observă o dorinţă de a contribui, ca chestiile să fie rezolvate în bine, toţi sunt optimişti, dar nici unul n’are curajul a-o spune verde. Dar, se pare, că şi de astă-dată, diplomaţia nu va reuşi şi va căpăta o nouă înfrîngere. Astfel marile puteri, ar dori ca tratativele de pace să se termine, cît mai repede posibil,—dar posibilitatea există, că ele nu se vor termina în anul acesta, şi că noul an va găsi încă adunaţi pe delegaţii păcei în sala St James, fără ca pacea să fi fost adusă la îndeplinire. In acest timp, convorbirile între marile puteri n’au încetat. Discuţia încinsă acum e în jurul Adrianopolului. Ea se şti, dacă acest oraş are a fi dat Bulgarilor, sau să rămână Turciei. O înţelegere n’a fost încă stabilită. Turcia nu vrea să cedeze şi delegaţii acestei ţări, au misiunea hotărîtă de a nu ceda cu privire la Adrianopol. Dar delegaţii discută, — iar marile puteri vor să decidă. Şi se prea poate, ca Turcia să fie silită a se despărţi de această cetate, pentru a nu se vedea cu totul alungată din Europa. Pentru Turcia, tratativele aceste de pace, sunt mai îngrijitoare chiar decît războiul. .. Cinematografele Prefectura poliţiei Capitalei, a avut buna idee de a se ocupa de chestia cinematografelor. Se ştie că spectacolele acestea sunt frecventate în mare parte de elevi. Ori, reprezentaţiile cinematografice, nu au în vedere publicul lor special. Pe ecran se desfăşoară de obiceiu, scene nepotrivite cu vîrsta spectatorilor, aşa că în loc de recreaţiune şi instrucţie, nevrîstnicii cari le frecventează, asistă la tot felul de bucăţi, de natură a-i perverti şi exalta. Istoriile cu bandiţi, scenele de dragoste, rafinamente de hoţi în haine negre—tot atîtea lucruri cari se cetesc în literatura rea, defilează înaintea ochilor bieţilor copii. Cinematograful a ajuns o şcoală rea şi el preocupă azi autorităţile cu răspundere de pretutindeni. Iată de ce găsim lucrul ca foarte firesc că şi Prefectura Capitalei a luat iniţiativa asanării spectacolelor cinematografice. Poliţiile din Austria au cerut şi obligat pe antreprenori ca cel puţin jumătate din metrajul programelor să conţină vederi după natură sau alte filme instructive. Acelaş lucru ar trebui făcut şi la noi, pentru ca cinematograful să devină cu adevărat un instrument de educare socială, şi nu de exerciţii a imaginaţiei, cum e azi. ---- OAMENI ŞI LUCRURI „Totdeauna cum se cade...* O mică literatură ocazională s’a născut în jurul reprezentaţiei de mine seara la teatrul naţional,—beneficiul de retragere a eminentei artiste Atena Georgescu din activitatea teatrală. E în tradiţia societăţii dramatice ca orice retragere la pensie să fie însoţită de o reprezentaţie de beneficiu, tradiţie împrumutată marilor teatre apusene şi păstrată cu sfinţenie. Nu ne închipuim—afară doară dacă facem o sforţare de imaginaţie—un spectacol în onoarea Atenei Georgescu organizat cu solemnitate propriu zisă, — cu discursuri ocazionale, cu emoţiuni suggerate de evocarea cine ştie că vor şi cîtor momente glorioase. Nu ne închipuim lucrul acesta, pentru că este vorba de o beneficienţă pe cît de merituoasă, pe atîta de modestă, de simplă şi de lipsită de pretenţiuni; o artistă care, după ce şi-a terminat anii de activitate mulţumitoare, se supune cu o senină resignare soartei care cere fiecăruia dintre noi să facă loc altora, să cedeze pasul celor chemaţi prin vrîstă şi vigoare a îndeplini rolul în tragi comedia care se cheamă viaţă... Iar dacă ne-ar întreba cineva ce ar fi, în primul rînd, de serbătorit în această bătrînă pe care, pînă mai eri, o știam încă tînără,—am răspunde că e de slăvit ---- -- tol Exemplari ÍIÜMTÜEI Um mad î» pag. HI* 50 Bani tocmai acea modestie şi onestă simplicitate —însuşiri cari au făcut din Atena Georgescu nu numai „o figură“ în teatrul iaşan, dar şi un caracter. Totdeauna departe de acele fatale şi penibile manifestări ale vieţei de culise în care elementul intrigei şi invidiei are precumpenire,icoana Atena a izbutit— singură aproape — să nu aibă duşmănie, să nu samene zavistie, să nu stîrnească nemulţumiri sau gelozie. Ea,femeea simpla, cu mult talent şi cu puţină şcoală, a salvat, mai mult ca oricare alta, estetica sufletească a existenţei teatrale din generaţia ei. Răspunzînd unei reale trebuinţi artistice în repertorul nostru,ea a reprezentat în acelaşi timp exemplul unei camaraderii absolut cinstite şi această împărechere este trăsătura eiparticulară. In ale ei „Memorii“ din teatru, Aristizza Romanescu (pag. 189) vorbeşte de începuturile organizării teatrului iaşan : „La femei, puţine şi puţin de zis: Elena Lascu, Luţa Botez şi Atena Georgescu,— aceasta din urmă remarcabilă în cîteva comedii, ca „Noaptea Furtunoasă“. Apoi, cînd pomeneşte despre reîntoarcerea din Viena a trupei lui Manolescu în 1891,—pagina 283 a Memoriilor. „...Atena Georgescu, — totdeauna cum se cade — mi-e martoră cîte am suferit in vacanţa aceea...* Vedeţi’: „totdeauna cum se cade.“ Nu credem să fie o laudă mai bine meritată, nici mai măgulitoare decît aceasta. „Totdeauna cum se cade...* — este însuşirea cea mai ideală ce se poate întovărăşi cu reputaţia de excelentă interpretă. In persoana Atenei Georgescu însuşirile s’au împerecheat în mod cum nu se’poate mai fericit. Rodion ---- 0 rdiîijfitîarl tsrcl „Revoluţionară! Desigur o femee înaltă, uscată,’ cu privirea aspră, cu o pălărie bărbătească pe cap, strecurindu-se printre mulţime, gata a svîrli bomba de dinamită ascunsă sub pelerina-i lungă şi uzată*. Nici decum. E vorba despre o femee frumoasă, îmbrăcată intr’o rochie de crep de China negru, ale cărei pliuri mari li dau multă graţie şi maestate. Pe cap ea are un fel de tocă care-i susţine vălul curonîndu-i fruntea ca unei regine. Ochii ei frumoşi, profilul cam scurt, dar nobil îi dau un farmec ce o face să fie admirată şi iubită de toţi cei care o cunosc. Ea este Selma Hanoum, sora simpaticului Ahmed Riza. D-na Tinayre, care a intrat în relaţii de prietenie cu ea încă de cînd venise la Paris lingă fratele ei, spune că dacă această femee ar fi fost un barbat, ar fi avut un rol însemnat chiar în istoria ţării sale. Căci este o femee de acţiune, hotărîtă, cu simţul realităţilor şi bunul simţ în cel mai înalt grad. In ziua de 13 April — ziua memorabilă,—Ahmed-Riza plecase la Stambul, lăsînd acasă la Makrikeny pe sora sa Selma şi pe bătrîna lui mamă bolnavă. După clteva ceasuri Selma primeşte o scrisoare prin care i se spune că fratele ei e în siguranţă.* Aceasta o face să înţeleagă că el a fost în primejdie. In acest timp mai mulţi soldaţi înconjoară casa, înjurînd şi ameninţînd prin gesturi cu tăerea capului. Ea trimete pe furiş pe mama ei care nu bănuia nimic în micul port vecin unde o barcă comandată de prieteni devotaţi le aştepta, iar Selma rămîne în casa baricadată. Timp de 12 ore ea ascultă vociferările sălbatice ale soldaţilor aşteptîndu-se în fiecare minut ca ei să pătrundă înlăuntru. Pentru orice eventualitate însă, era înarmată cu un revolver. „Niciodată aceste brute nu m ar fi avut vie“—povestește ea. Noaptea sare zidul din grădină, travestită în cerșitoare cu o lanternă în mînă, cu spatele încovoiate trăgîndu-și piciorul ca o femee șchioapă. La port o așteptau prietenii ei, cari o conduseră cătră coasta Asiei, unde trebui să stea mai multe zile ascunsă. ^ Ahmed-Riza se refugiase într o casă din Stambul in mijlocul spionilor și al reacționarilor, de unde în nici un chip.