Opinia, februarie 1913 (Anul 10, nr. 1797-1819)
1913-02-01 / nr. 1797
Apollinaris Apă minerală de cură şi de masă, cu o reputaţiune mondială Recunoscută de Statul Prusiei ca apă minerală de întrebuinţat de toată lumea. Medalia Statului Prusiei, 1802. Grand Prix Bruxelles, 1910 Şi într’o zi, ca după obiceiu în timpul rugei sale, el nu văzu pe Omul-D-zeu. A plîns el şi a întrebat : „Unde eşti D-zeul meu ? Unde a Dispărut ? Cine mi l-a răpit“ ? Aşa am plîns şi eu. Acum sunt liniştit. Am din nou tot ce îmi trebuie. Am din nou pe D-zeul meu. Tot este şi acest tot e nou, adevărat. De aceia nu pot să nu exclam : Binecuvîntata fii tu temniţa mea, îngustă şi neagră. In tine a răsărit lumina adevărului. Bine-cuvîntate fiţi voi lanţurile , prin voi m’am slobozit de lanţuri! mele. Sărut cu drag ungherele chiliei mele căci cu ele am stat de vorbă în clipele în care văzînd cum cad D zeii mei bătrîni, m’am apropiat de ele ca pruncul la sinul mamei şi le am udat cu lacrimile mele. Podeaua putredă a închisoarei pe care am mers în minutele de desperare şi durere este pentru mine mai scumpă decît toate nestimatele lumei. Gratiile de fer de la ferestrele chiliei mele, care mai înainte mă umpleau de groază, îmi par acum că sunt de aur şi că împodobesc toată locuinţa mea. Fiţi binecuvîntaţi toţi voi care m’aţi prigonit! Voi sunteţi bine făcătorii mei ! Prin voi am ajuns la vecinicul adevăr, cu el m’am unit, cu el m’am înfrăţit. Gînd voieşi din închisoare la libertate în lumea în care am trăit 32 de ani, eu voi fi sărac, căci în viaţa mea am servit fără vr’un interes material. Mi-am zdruncinat sănătatea, mi’am slăbit nervii, dar n’am adunat nimic pentru zile negre. Voieşi, se poate, singur, fără prieteni, fără copiii mei sufleteşti, fără cunoscuţi chiar.... Dar aceasta nu mă sperie. Sunt gata să merg şi la moarte pentru că adevărul e cu mine. Sunt adevăratul^ bogat, căci am găsit adevărata comoară. Popor israelitan ! Lumina Universului! tu în deosebi iartă-mă. In potriva ta cel mai mult am lucrat. Crede-mă, sîngele tău niciodată nu l’am dorit, dar pe oameni i-am aţîţat în potriva ta. Rămăşiţele copiiilor tăi omorîţi în vremea pogromurilor îmi neliniştesc conştiinţa mea. Iartă mă tu cel mai capabil, cel mai strălucit dintre popoare. Sincer te am urmărit şi te-am persecutat, sincer mă căesc de faptele mele. Tu ai fost sămănat printre popoare, pentru a îndruma toată omenirea spre Adevăr. Indrumează ! ţi-a fost mult dat, fă mult pentru toţi. Ertaţi-mă şi voi rămăşiţe sfinte ale marelui moşneag, măreţului şi strălucitului Leon Tolstoi! Fără măsură te-am batjocorit, te-am hulit ci am putut. Mintea asea ascunsă te pricepea in toate faptele tale, dar mintea mea pe față te hulea ori te bătea. Te-am bătut. Ș’dacă loviturile mele n’au putut să te doboare, n’au putut răni mărimia ta, eu tot sunt vinovat, căci prin hula mea am îndepărtat oamenii de la adevăr. Iartă mă, iartă mă... Steaua călăuzitoare a omenirei rătăcite, zori ai libertăţei şi adevăratei vieţi ruseşti, îndrumează oamenii spre soarele Adevărului şi pe mine robul tău aşează-mă în jurul tău. Am fost eu saulul numelui tău, jur că de voi rămîne în viaţă voi fi Pavelul tău. Dacă-mi va fi dat să mai trăiesc în Rusia, alături cu alţii voi arunca puntea peste abisul care desparte inteligenţa rusă plecată după tine şi poporul rusesc... Adevărul etern mi-a dat trei puteri : cuvîntul, dragostea şi sinceritatea. In credinţa pentru adevăr eu nu ştiu decît calea dreaptă. M’am convins că vorba, iubirea şi sinceritatea sunt temelia înrîurirei asupra fiecărui om, în parte şi în special asupra maselor populare. La vreme hotărîtă eu voi veni la mormîntul tău şi încă,odată voi spune: iartă-mă, iartă-mă, tu vecinie viu în adevărul tău, bătrînule binefăcător al Omenirei întregi“. Cit de sincere sunt cuvintele acestea, D-zeu ştie ! Pentru unii ele au fost ultima măsură de a eşi din monăstire, căci după publicarea acestei scrisori Iliodor a fost caterisit ; pentru alţii scrisoarea e sinceră şi ea explică toată tragedia sufletului acestui preot, care n’a mai putut suferi să joace comedia la care fusese împins. In orice caz Iliodor şi aşa va găsi adepţi. Un milionar rus din Moscova a pus la dispoziţie moşia sa ca să formeze o comună creştină. Iliodor a refuzat. El vrea ceva mai original. E hotărît să se facă păstor, cioban, să păstorească turme de oi. E o ironie a caterisitului, care voia în acest chip să arăte că mai curînd se pot aduce la supunere nişte dobitoace decît oamenii, cu care a avut de a face, sau este o nouă formă de a atrage asupra lui atenţia lumei şi a naivilor. In or ce caz reţineţi numele lui Iliodi, el va fi — sunt sigur — intemeetorul vre’ unei secte religioase şi aşa mulţime în Rusia. Cu inteligenţa şi cu voinţa lui, el poate şi mai uşor reuşi de cît au reuşit atîţi alţii cu naivitatea şi proporţia lor. Şi într’o zi se va vorbi de el mai mult de cît s’a vorbit pînă azi. Rusia e cel mai mănos teren pentru creşterea şi înflorirea a astfel de oameni, Şi Iliodor va rămîne în istoria mişcărei religioase ruseşti alături de atîţi alţi profeţi, magi, sectanţi, sfinţi ai Rusiei. Dr. I. Duscan. 1) Aceasta e o simplă metaforă termogen n’a fost în lanţuri, dar a fost păzit, e drept, că să nu fugă din monăstire. Dr. L D. „tiga patriotică . Nu găsesc obligaţii mai sfinte decît cele de ordin moral. M’am legat cu publicul printr’un contract moral, şi măţin cu bucurie de obligaţia mea. Am constatat cu multă plăcere că modestul meu ,Apel“, a avut o primire simpatică. Organele locale ca „Opinia“, Mişcarea“, „Evenimentul“ l-au reprodus în întregime; marile ziare din Bucureşti „Epoca“, „Adevărul“ şi altele, au avut menţiuni speciale ; diferite personalităţi şi prieteni desinteresaţi, au îmbrăţişat „ideea“. M-a impresionat mult între altele o scrisoare a unui domn învăţător din judeţ, care mă conjură a nu abandona această cale şi care stăpînit de idei patriotice, pe care le desvoltă în patru pagine dese de scrisoare, între altele spune: „Am cetit frumosul apel, l-am răscitit, am plîns de «bucurie şi iarăşi l-am cetit, căci o ’aasemenea pornire într’o direcţie atît de „sănătoasă nu poate fi salutată decît cu „expansivitatea cea mai liberă, căci este „şi multă lume dornică de o schimbare „în mai bine a unei stări de lucruri ce „a devenit nesuferită şi periculoasă“... etc. E poate în adevăr şi ceva „periculos“ în aceste ultimele cuvinte ale acestui om de inimă,—lucru ce se explică uşor, — dar tocmai aci ar fi rolul „ligei patriotice“, ca pe cale paşnică şi ca o evoluţie firească, fără revoluţie, să îndrepte în „mai bine“ o stare de lucruri bolnavă. Acelaş învăţător-înaintat (cum iscăleşte dînsul) şi alţii, mă îndeamnă a desvolta mai pe larg „ideea mea*. In modestia mea, eu concep lucrurile aşa ca să fie expresiunea fidelă a unei consfătuiri de „oameni de bine* „a unei republici intelectuale“, cum ziceam în Apelul meu, încît nu mă încument de a da eu un program definitiv, in chestia. Eu am emis numai ideea, remîne ca alăturea de tovarăşi, să o fixăm de comun acord. Modestia însă nu mă împedică, ca pe cale de fapte reale, să încep a schiţa cam ce visez eu încă de cînd am părăsit băncile şcoalei, pentru Ţara mea. In adevăr, chiar după luarea licenţei în Drept în 1902, am scos o broşurică intitulată „Reforma socială în Romînia*, la Brăila, locul meu natal. In ea, după ce făceam constatări reale asupra stărei de lucruri în moravuri, în presă, în şcoală, în biserică, în armată, în administraţie şi în magistratură, mă ocupam apoi cu alte trei titluri, pe cari le-am intitulat plăgi sociale, la noi, şi anume : Indiferentismul, funcţionarismul şi politicianismul şi apoi, sub titlul: „ce trebue să facem“, la pag. 80 şi următoarele zicem : „Oamenii de iniţiativă şi de bine să-şi „ia asupra-le sarcina de a forma o „Societate generală de cultură a poporului român“ — (pe care azi o intitulez liga patriotică)“. „Modul organizărei ei să fie alcătuit „aşa, încît să aibă oarecare obligativitate. Guvernului îi incumbă să o puie în „sarcina fie a revizorilor şcolari, fie a „primarilor în comune rurale, fie a administraţiei altfel organizată. „Scopul societăței să fie cultural, economic şi patriotic*. • „In fiecare sărbătoare şi Duminicile „să fie organizate şedinţe solemne cu „conferinţe publice, ţinute de: profesori, „doctori, ingineri, magistraţi, preoţi, ofiţeri, avocaţi etc. S’ar da astfel o hrană „intelectuală publicului, căruia i s’ar deschide calea spre cercetări şi descoperiri utile. „Cu timpul să se formeze o secţie centrală, care va îngriji a scoate o gazetă „tip“, care să fie obligatorie a se ceti „din cuvînt un cuvînt, în toată ţara, la ieşirea din biserici sau la convocarea „învăţătorilor după biserică, în localurile „de şcoli“. „Cotizaţii obligatorii să nu fie, ci nu„mai facultative, putindu-se primi sume cit de mici, va fi astfel şcoala naţiunei întregi, unde banul nu trebuie „să ne preocupe“. „In timp de 4—5 ani, cu sirguinţă, „cu cinste, cu patriotism s’ar înjgheba o „mişcare formidabilă, pe cît de morală „pe atît de liniştită şi civilizată, de la „care am fi îndreptăţiţi să sperăm lucruri frumoase. S’ar ţine apoi congrese „generale, unde s’ar discuta toate chestiunile arzătoare la ordinea zilei şi cerute de timpuri; s’ar lua acolo o rezoluţie generală, care s’ar aplica uniform „şi rezultatele ar corespunde aşteptărilor „în toată Ţara. S’ar vedea strînse la un „loc toate ramurile de activitate socială, „toate clasele sociale ; s’ar simţi atunci „un spirit înalt şi înălţător de „romînism şi naţionalism“, iar nu numai fră„mîntări egoiste şi meschine ca azi, cari „ne dau cu civilizaţia înapoi. „Zilele de şedinţe ar fi adevărate săr„bători naţionale, zile de petreceri intelectuale şi’de speranţe legitime*. „Astfel se pot regenera şi assana moravurile, prin muncă, prin sacrificii, celpuţin pînă vom aşeza plugul pe brazdă „că apoi îl conduce şi un copil!“ Iată dar ideile mele de azi, schiţate cu zece ani în urmă şi pentru care mă felicit că nu le-am ambandonat, aşa că n’are de ce se teme „inimosul învăţător“. Sunt din acei pentru cari „ideile“ sunt mai scumpe decît „aurul“ şi faptele mele modeste dar curagioase o dovedesc, an după an, zi după zi, prin fapte, nu prin vorbe. De aceia eu sunt la postul meu. Sper că chiar în luna Februarie să scoatem primul număr din ziarul „Liga patriotică“, atîţi cîţi ne vom putea întovărăşi pe acest drum spinos dar înălţător." De voi rămînea singur, încă o voi face în limitele cotizaţiei de una sută lei lunar, adică măcar un număr de ziar pe lună. De voi avea tovarăşi, numerile se vor îndesi pe măsura putinţei. Cei ce aprobă aceste idei, să căutăm a ni le fixa împreună, prin consfătuiri intime sau publice și cînd vom fi gata, ne vom prezenta la postul de datorie. George Skarlet Rog organele de publicitate a populariza ideea mea, prin ospitalitatea lor. G. Skarlet. OPINIA £i4cz&-SU/intcdSki& Un alt centenar.—După centenarul lui Grigorescu Alexandrescu — iată acel al lui Cezar Boliac, un alt umanitarist de mare vigoare. Boliiac a fost și ziarist, pamfletar, scriitor politic în adevăratul înţeles al cuvîntului. Cezar Boliiac a scos pe la 1833 o revistă literară intitulată : Culhozul revistă redactată de el şide tinerii boeri ce mînuiau condeiul şi aveau o cultură apusană. Bolniac a scris cea dintăi dramă în limba noastră, intitulată : Matilda şi care s’a jucat la Teatrul Naţional. La 1848 ia parte foarte activă la mişcarea revoluţionară şi primeşte de la guvern funcţia de Vornic al Capitalei Bucureşti. După înăbuşirea mişcării, trece în Transilvania şi caută să împace pe Romîni cu Ungurii. Bolniac a scris un volum mare de „Poezii“, un altul mai mic , „Poezii Umanitare“ care a avut succes mare. In acest din urmă se află şi vestita poezie : „Ţiganul spînzurat“. Ca motto are la cărţi aceste versuri: „Ţiganul şi clăcaşul A fost gîndirea mea Ciocoiul, arendaşul Şi legea lor ceagrea“. Sub Alexandru Cuza a scos gazeta „Buciumul“, care a încetat, spre a apare „Trompeta Carpaţilor“, una din cele mai bune gazete ce am avut. Revistele lui Boliiac ar putea fi adunate în volum, aşa de literar sunt scrise. Pe la 1863 a publicat un volum mare, în chestia „Secularizării“. A scris şi un istoric al Bucureştilor în limba franceză. Sfîrşitul trist al lui Boliiac—cu 5 ani înainte de moartea lui Gr. Alexandrescu —aminteşte soarta deplorabilă a acestui din urmă. * In numărul „Vieţei Romîneşti“ ce apare în cursul săptămînei vor fi numeroase articole consacrate activităţii şi memoriei lui Spiru Haret. Defunctul era colaborator al publicaţiei iasane. ’ * A apărut revista „Teatrul“ No. 15, cuprinzînd: N A. Bogdan , Două ’debuturi, Liciu și Penel, Pe lac (poezie) de Dem. Botez, Oedip-Rege de Rinaldo, Iarna (versuri) de G. A. Mitache, Rime teatrale de E. Furtună, Misterul Camerei Galben© de Stat, Varia etc. * Cea mai nouă lucrare a lui Jules Hures, celebrul ziarist călător se intitulează: „La Argentine: De la Plata à la Cordillière des Andes“. La Paris a apărut un studiu al d-rului Ad. Gureau, guvernator în coloniile franceze, cu titlul : „Les sociétés primitives de VAfrique Equatoriale“. E o contribuţie de prima necesitate în cunoaşterea raselor primitive, pentru călători şi colonişti. Prin trecutul său ştiinţific, prin funcţiunile administrative pe care l- a îndeplinit, cum şi prin călătoriile sale timp de 20 de ani prin Africa ecuatorială, autorul e deplin calificat să ne dea azi acest studiu psihologic şi sociologic al raselor negre . Succesul nouei piese a lui Henri Lavedan : reServir* se datoreşte în bună parte spiritului... răsboinic—de actualitate !—care o însufleţeşte. O expoziţie de artă japoneză s’a deschis acum la Paris, sub patronagiul „Uniunei centrele a artelor decorative“. Se pot vedea acolo originale de Hocusay, Utamaro, Kyonaga, Harunobu etc. * A ARKI STRUNA ZILEI NUME FATAL Lăudărosul general grec Sapundzakis, eroul multor victorii imaginare, a fost trecut la pensie în urma unui raport foarte sever. Ziarele. Dac’am înţeles notiţa, vu încape îndoială . Generalul Sapundzakis A primit o săpun.,eală, SS „înainte* scrie: Vineri se va ţine un consiliu de miniştri, la ministerul de interne. D. Titu Maiorescu va aduce la cunoştinţa guvernului, stadiul în care au ajuns tratativele şi mai ales ştirea că Bulgaria nu înţelege să renunţe la Silistra. D. Sarafof, care va ţine locul d-lui Daneff, in discutarea soluţiei diferendului dintre noi şi Bulgaria, atîta timp cît preşedintele Sobraniei va sta pe cîmpul de luptă se arată cu mult mai intransigent decît d. Daneff în ce priveşte cedarea Silistrei. Ni se afirmă că tot în acest consiliu d. ministru Badarev va ridica din nou chestiunea fuziunei partidelor conservatoare. D-sa va face o nouă propunere relativ la mijloacele de a se ajunge la întregirea partidului conservator. După cîte știm d. Badareu are asentimentul d-lui Nicu Filipescu, care — ni se spune — va sprijini în mod efectiv propunerea ministrului lucrărilor publice. SS In beneficiul Societăţii Studenţilor în Medicină, se va reprezintă la Teatrul Naţional, mîne seară, piesa „Prostul“ cu concursul d-nei Aglaia Pruteanu. SS Pentru marele bal costumat şi mascat din seara de 2 Februarie în sale de gimnastică şi sport au sosit costume, măşti, deghizamente complete şi se găsesc la sediul zisei societăţi. ROMÂNIA Judecătorul Sindic al Trib. Neamţ Pascatiune da Vîozare Conform jurnalului Tribunalului Neamţ sub No. 770 / 1913 se publica spre cunoştinţa generală că în ziua de 8 Februarie 1913 ora 9 a. m. se va vinde prin licitaţie publică averea falitului David Samsony consistînd în maşinării şi unelte de tipografie din urba Piatra-N. între care este şi o maşină nouă rotativă care lacumpărare a costat peste 14000 lei. » Vînzarea se va face în Urba Piatra-N. la faţa locului, fie parţial, fie în total şi numai pe bani gata No. 242 Ian. 28 1913 Judecător Sindic, V. RăduISSOU. SS Tuturor pensionarilor din Iaşi, s’a trimes prin poştă următorul Apel : In faţa avîntului format de ţară pentru crearea unei flote, subsemnaţii pensionari veterani şi civili din Iaşi, nu putem rămînea indiferenţi, şi e drept ca şi noi să contribuim la mărirea fondului necesar. Pentru aceasta, noi vă rugăm să ne întrunim în Adunare generală de pensionari. Duminică 3 Februarie 1913 ora 10 a. m în Sala Societăţei de Gimnastică, strada Şcoalei de Arte, ca să ne înţelegem asupră contribuţiunei de făcut. General Scheletti C. Climescu G. Roiu General Pascu Al.elciu Iaşi, 21 Ianuarie 1913 jgSîntem rugaţi din partea convocatorilor a pune in videre doamnelor pensionare şi domnilor pensionari, că dacă întîmplâtor nu au primit acest apel să considere această inserţiune ca convocare, şi să bine voiască a nu lipsi de la întrunire. Dacă cineva nu poate veni în persoană la întrunire, atunci să trimeată In in scris, aprobarea celor ce va hotărî de adunare, cătră unul din convocatori. SS Subscription Naţională pentru Flotă.— Din iniţiativa I. P. S. S. Mitropolitului Pimen s’au lansat prin monastiri liste de subscripţie. Dăm mai jos rezultatele subscripţiunelor din monastirile: Schitul Boureni, Monastirea Cetăţuiea şi Mănăstirea Secu. Gheronte Ichimescu 5 lei, Vas. Dumbrăveanu 2, Gherontei Visarion 2, Constandin Grigoriu 1, Andrei Gr. Diaconu 1, Vasile N. Gojocariu 1, Anton Dănilă 1, Const. I. Nica 1, Gheorghe Dîrcă 1, Alecu Dîrcă 1, Petreac Lupul 1, Zamfirescu Gojocariu 1, Diaconu Ghio 1, Vasile Gr. Diaconu 1, Arhim-Evghenie Ungureanu 5 lei, Ierom Pangratie Fasolă 1, Ierom Ghelasie Pescariu 2, Ierom Gliment Buhăceanu 1.50 b, Ierod, Valerie Dascalu 2, Ierod, Miftodie Radu 50 b., Ierod, Melchisedec Geanău 30 b., Ierod, Dosotei Popovici 1 leu, Monah Daniil 50 fe., Monah Varahiil Dăscălița 50 b., Monah Isaia Malainic 50 f b., Fratele G. Zugrăvescu 1 leu, Fratele Gh. Puiu 50 b., Fratele loan Vasiliu 50 bani, Calistrat Dima 5 lei, Hristofor Popescu 50 b., Damian Bădic 2 lei, Inochentie Tifescu 1, Vasile Băicănescu 50 b., Epifanie a Gatrinei 50 b., Ilarion Bălăiţă 2 lei, Climent a Onofreesei 50 b., Ghervasie Hulubariu 1 leu, Zenovie Roșea 50 b. Daniil Maxim 50 b., Calistrat Iovu 50 b. Pantelimon Petrescu 50 b. I A NN Cea mai delicioasă Cafea cu lapte se obţine intrebuintind o lingurita de CONCENTRAT de CAFEA MORA 99 pentru un pahar cu lapte ferânite. ECONOMIC,PRACTIC,DELICIOS $i AROMATIC! Dr. Manolescu, Iaşi Strada Lăpuşneanu