Opinia, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 2070-2092)
1914-01-01 / nr. 2070
prea erau în curent cu chestia, au început cercetările asupra acestor lemne, furnizorul a dat o declaraţie în scris prin care susţine că cu ocazia vînzărei a prevenit pe Direcţie că lemnele erau acele refuzate la predările anterioare. O monstruozitate a d-lui Fleva 5). Monstruozitatea calomniei a culminat în afirmarea interpelatorului că suma de 400.000 lei luată de Berman Juster de la Căile ferate, mi a fost dată mie sub forma plătei Cesiunei Contractului de arendă a moşiei Bivolari, cesiune făcută către d-l Călărăşianu, despre care d. Fleva a pretins că nici nu există, acest nume fiind un pseudonim al lui Berman luster. Ce drum şi-ar fi făcut această ticăloşie dacă Fleva n’ar fi cerut declararea în faliment a lui Berman luster, cu care ocazie judecătorul de Instrucţie, a stabilit pănă la ban întrebuinţarea sumei încasate dela Căile ferate. Statul n’a riscat niciodată Cred util, d- lor Deputaţi, să vă pun în cunoştinţă de starea actuală a pretinselor riscuri ale statului în furnitura Berman luster. Berman luster şi creditorii săi, s’au speriat de campania din Parlament şi din presă, pa care dînşii o cred dusă de Froim Fischer, mare exploatator de păduri şi dînsul, în regiunea Hărlău, şi la momentul psihologic intervenind oferta unui bogataş de la Iaşi, Vasile Iamandi, Berman Juster a convenit să vîndă acestuia pădurile pe care ara dreptul să le exploateze pănă la 1930, cu condiţia ca cu preţul cumpărăturei să plătească pe creditori. Foarte probabil, că cumpărătorul şi-a făcut o bună socoteală. In orice caz, actul de cumpărătură a d-lui V. Iamandi, autentificat de tribunalul Iaşi secţ. III, pune capăt unei alte legende, că, pasivul lui Berman Inster ar fi mai mare decît activul și că deci statul ar risca să-și piardă totul sau o parte din suma de 400,000 Iei, cu toate că statul primise în schimbui acestei sume o cantitate de 87,000 m. c. lemne. In actul autentic figurează ca vînzător Berman Juster și A. Milian ca coproprietar a pădurilor de la Maxot. Buna situaţiune materială a d-lui Milian niciodată n’a fost contestată, de aceia eu totdeauna am spus că nici ipotetic nu se poate discuta riscurile statului, pentru suma de 400.000 lei, deoarece o jumătate din această sumă era în orice caz asigurată prin solvabilitatea d-lui Milian. Actul de cumpărătură conţine următoarea stipulation® care interesează în chestia de care ne preocupăm în acest moment: „Cedăm d lui Vasile Iamandi, dreptul de exploatare al suprafeţelor de pădure mai sus arătate şi cedăm în acelaş timp şi toate obligaţiunile ca şi drepturile noastre, rezultînd din contractul ca data de 19 Februare 1913, transcris în registru de gajuri a Trib. Botoşani şi intabulat la Primăria comunei Hirlău sub no. 1 I 1913, încheiat de Direcţiunea C. F. R. pentru furnizarea unei cantităţi de 300.000 m. c. lemne din pădurea Maxut, asupra căreia ni s’a făcut de acea direcțiune un avans de 400 000 lei. Domnul Vasile Iamandi, dar, ia asupra sa executarea acestui contract, rămănînd singur d-sa răspunzător faţă de Direcţiunea Generală a C. F. R. atit pentru suma de bani avansată nouă şi pe care o socotim ca preţ al cesiunei, cît şi pentru continuarea executivei contractului.* Aşi putea să mai adaog, că după informaţiunile pe care le am, în curînd vom vedea constituindu se o societate anonimă pe acţiuni. D. N. Fleva: Se ia pădurea lui Juster? Nu mă mir căci pădurile sunt bune. D. A. Badareu Minist. Lucr. Publice. Vom vedea o societate anonimă, în fruntea căreia va fi cumpărătorul Vasile Iamandi, cu un consiliu de administraţie format din prieteni politici, fâcînd pe urma interpelărilor d-lui Fleva o foarte bună afacere din exploatarea pădurilor lui Berman Jasier. După toate aceste fapte, nu mai poate fi vorba ca statul să fie păgubit, pagubă care a fost substratul tuturor calomniilor. Acum s’a luminat și începutul campaniei, căci nu mai poate fi vorba despre un om al cărui pasiv întrece activul, ci din contra se vede că statul a contractat cu un om asupra activului căruia se aruncă azi atlţia oameni, cu convingerea că vor eşi cu foloase mari din exploatarea acestui activ. Şi dacă din activul lui Berman Juster s’a putut face pentru cîtva timp pasiv, chiar înaintea justiţiei este numai pentru că chestiunea se transformase dintr’o chestiune de ordin pur economic de vindere de lemne, într’o chestiune politică şi s'a făcut dintr’însa obiectul unei interpelări repetată de cinci ori. Sunt gata să răspund ori de cit® ori s’ar mai repeta această interpelare, căci administraţiunea mea are totul de cîştigat. Compararea, un act de corupţiune In ultima repetare a interpelărei, cu ocazia discuţiei adresei, interpelator,! ştiind că toate bănuelile şi acuzaţiunile anterioare i-au fost răsturnate, cu mentalitatea specială de creator de bănueli şi acuzaţiuni, a adus un element nou ca pretenţia de a stabili că, cumpărarea lemnelor luster este nu numai un act de protecţiune, de favoritizm, ci chiar de conrupţiune. Cum poate fi vorba de protecţie, cînd am cumpărat aşa de eftin cum n’a cumpărat nimenea în ţară, nici de atunci încoace ? Ce favoritizm, cînd pentru preţul pe care l’am plătit, am primit lucrul cumpărat, ba asupra preţului mai încasezi şi o dobîodă pînă cînd eu cumpărătorul voiu pune lemnele cumpărate în consumaţie sau măcar în circulaţie ! Nu preţul şi nici acontul pot şi dee joc la bănueală şi nici nu pot da caracterul unui act de conrupţiune cumpărăturei lemnelor lui Berman Juster. Conrupţiunea rezultă din faptul că judecătorul de instrucţie de la Iaşi ar fi stabilit din registre, că a existat în afacere un samsar Israel Lobe!, care a încasat 24.000 Iei, comision la o vînzare de 2.400.000 lei adică un comision de 1 la sută. Vă mărturisesc că n’am văzut dosarile instrucţiei. Instrucţiunea este secretă pentru toată lumea, pentru interpelaturi însă nu. Admit ipotetic deci că ceia ce e a spus interpelatorul este adevărat. Să examinăm clar chestia.—S’a mai văzut în ţara romînească, ceia ce se vede în toate ţările, ca în vînzările către administrate, către stat, vinzătorul să plătească comision acelui care a descoperit trebuinţa statului, care i-a dat vînzătorului ideia, care i-a găsit un debuşeu pentru lucrul, pentru marfa ce este de vînzare ? Acest comision este un ce ilicit și dă el caracterul unui act de corupțiune, unui act de favoare actului administrativ ? Pentru comisioanele luate de acei care fac vînzărî către stat, care găsesc furnituri la stat, are a răspunde Ministerul ? Precizez că nu este vorba de comisioane încasate pentru intervenţiune, ca funcţionarul competent să facă un act da atribuţiunea sa, ca organ al paterei executive, cum ar fi o numire în funcţiune, soliţiunea unui litigiu de sentenţios, graţios etc. D. Preşedinte : Orele fiind şase, consult adunarea asupra prelucgărei şedinţei. — Adunarea hotărăşte prelungirea şedinţei. — Şedinţa se prelungeşte D. A. Baderen, Minist. Lucr. Publice. Statul, în timpul nostru, este nu numai proprietar de imobile şi lucrări mobile, dar are şi stabilimente industriale şi comerciale pe cari le exploatează şi pentru care are nevoe de furnituri. La aceste furnituri și cumpărători ale statului, acela care a trezit pe vînzător, care i-a dat ideia că poate vinde cutare imobil, sau că poate plasa la stat cutare articole, dacă primește un comision de la vînzător, comite un fapt defictuos sau măcar ilicit, ori imoral şi încâ de o imoralitate care se restrîtage asupra administraţianei ? Daţi-mi voe să invoc asupra acestui punct autoritatea avocatului Fleva. Morala unui calomniator Sub unul din guvernele liberale s’a vlndat statului o casă de o valoare îmi pare cam de vreo 800.000 Iei. La două epoca deosebite, sub două regime deosebite, se prezentase la vîarător doni stăruitori deosebiţi, făcind însă aceiaş ofertă . Sunt gata, declarase fiecare din stăruitor, sâ-ţi vînd casa la stat. A urmat natural acceptarea ofertei şi angajamentul. Casa a fost cumpărată de stat după oferta unuia din cei doni stăruitori, către care vinzătorul s’a şi achitat de comisionul convenit. A doua zi, vinzătorul se trezeşte cu celalt stăruitor cerind şi dînsul comisionul. Natural a urmat refuz din partea vînzătorului, acţiune în toată regula în judecată, din partea celui de al doailea stăruitor, acţiune prin care cerea de la vînzător un comision de 70 695 lei. Acest al douilea mijlocitor fiind avocat, a intentat acţiunea, după legea avocaţilor, adică în camera de consiliu a tribunalului Ilfov. Vinzătorul avea domiciliul în provincie. Pîrîtul a opus în primul loc declinatorul de competenţă, fiind vorba de o acţiune de drept comun. La acest declinatoru, avocatul reclamantului, interpelatoru Fieva a răspuns : „clientul meu prin mijlocirea care a făcut-o, a făcut un act de avocătură, iar faptul că comisionul reclamat este calculat după regelele generale ale samsariîcolui, nu șterge caracterul actului pe care reclamanta l’a făcut, In limita atribuţiunilor sale de advocat, și, deci judecata trebue să respingă decimatorul de competinţâ“... Era și cam greu de măsurat onorariul pentru oficiu de advocat cu suma de 70 695 lei, dacă nu se invocau obiceiurile samsarricului. Tribunalul a admis declinatoriu. Afacerea a mers înaintea Curţei de Apel Bucureşti, care, a dat, ca secţiune de vacanţă, deriziunea civilă Nr. 205 din 909, tot după pledoaria dun Fleva, confirmînd sentinţa primei instanţe. Atît Tribunalul cît şi Curtea, conform susţinerilor avocatului reclamantului a decis că provizionul, comisioanele, cerute de un avocat, care a făcut un act de samsariîc, se cazează pe o cauză licită, dar judecata acestor chestiuni este de competenţa tribunalelor ordinare. Avocatul care susţinea că mijlocirea pentru vînzarea imobilului nu numai că este un act licit dar este chiar un oficiu de avocat era însuşi d. interpolator al vlazarei lemnelor Berman faster. D. N. Fleva: Ce afacere ? D. A. A. Badareu Ministrul lucrărilor Publice. Afacerea Victor Berceanu, pentru vînzarea Palatului Sturdza. D. V. Pella: Domnule Fleva, am pledat noi la Curte acest proces. De la apărat pe Berceanu. D. N. Fleva: Nu contest teoria. D. A. Badareu, Ministrul Lucrărilor Publice. D-voastră aţi spus, înaintea judecăţii, că cel ce stărue pentru vinderea unui imobil către stat, nu comite un act ilicit şi are dreptul să reclame comision de la vînzător. Cum de vă transformaţi atuncea astăzi In cenzor, relativ la comisionul plătit de Berman Juster unui samsar de profesie, care i-a dat ideia vînzărei lemnelor la direcţia căilor ferate ? Aveţi aerul de a susţine, că aceasta constituie un act nemaipomenit în ţara romînească, un act de conrupţiune, care se restringe asupra ministrului, asupra ministrului de astăzi al lucrărilor publice, fiindcă, prima dată, sub administraţia acestui ministru, se îatîmplă în ţara romînească fapte de felul acesta. Revin la chestia în sine. Afacerea a mers înaintea instanţelor de la Iaşi, unde prima instanţă a admis reclinaţiunea, a doua instanţă a respins-o, pe dra motive de fapt, constatînd că reclamanta Victor Berceanu nu-și îndeplinise însărcinarea luată in timpul cara-i fusese limitat de vînzător. Că, deci, o dată acest termen trecut vinzătorul era în dreptul lui să primească oferta unui alt mijlocitor. Nici D-voastră, nici nimeni altul, nu s’a găsit atunci să facă răspunzător pe d. Costinescu, care, cu cumpărătura Palatului Sturdza, făcuse o bună afacere pentru stat, nici pentru comisionul plătit, nici pentru cel reclamat. Fleva stăruitor pe la ministere Dacă am examina faptele d-lui Fleva, am găsi că d sa nu contestă nimic, cînd este în joc persoana sa, interesele sale. Astfel noi toţi înţelegem că este un lucru ilicit cînd an om politic, chiar dacă ie advocat, primeşte o sumă de bani ca să intervină la un ministru, ca să pună pe cineva în funcţie. In asemenea caz nu mai poate fi vorba de un comision licit. Cu toate acestea d. Fleva nu condamnă nici lucruri de felul acesta cînd e vorba de d-sa. D. N. Fleva : Serios ? D. A. Badareu Ministrul Lucrărilor Publice. Un oarecare Ion V. Popescu, s’a prins decanului baroului de Ilfov, că fiind dat afară din funcţie de la Finanţe, a fost dus la d. N. Fleva, care s’a angajat să intervie ca să fia reintegrat, în schimbul unei sume de 500 lei. Părinţii funcţionarului şi-au vîndut tot ce-au avut pentru a plăti d lui Fieva, suma cerută cu avans. D. Fleva nu-i totdeauna contra avansului ! * Destituirea funcţionarului fiind făcută prin judecata comisiunei de disciplină, natural că reintegrarea nu s’a putut face. Atunci nenorocitul fancţionar a cerut decanului, să oblige pe d. Fleva să-i restitui banii. D. Fleva l-a restituit o parte, reclamantul s’a declarat mulţumit şi cu atîts, şi, reclamaţia s’a pus la dosar. D. N. Fieva: Ş’in chestiune personală cer cuvîntul. D- A. Badareu, Ministrul Lucrărilor Publice. Pînă la chestiunea personală cu d. Fieva, mă întorc şi eu la Berman Iaster. Cred că după ce se cunosc pînă la zi toate documentele din dosarul Berman Iaster, nimenea, afară numai de nu va fi un om de o extraordinară rea credinţă, nu poate găsi ceva de zis, asupra acestui act de administraţiune, făcut în total spre interesul statului şi executat pînă acum conform contractului, în mod normal, potrivit împrejurărilor. Şi, un astfel de om acuză ! Dar trebuia ceva foc bengal la a patra repetiţie a interpelării, intercalată, cum aţi văzut, în discuţia adresei. Aţi auzit atuncea acuzarea cu quadrilateri. Trebuia pusă la curent şi interpelarea, care, numai cu Berman Juster, se cam învechise. D. Fleva m’a acuzat că m’am aruncat asupra gaadrilaterului, pentru că aşi fi numit acolo, o rudă a mea ca să facă o expropriare şi pentru aceasta am acordat un onorariu de 10.000 lei. Din nenorocire pentru interpolator, acuzaţiunea cu quadrilatera e foarte rău potrivită. Am Însărcinat pe avocatul G. Liteanu cu facerea unei exproprieri, dar nu în quadrilater, ci în Dobrogea veche, exproprieri trebuitoare pentru aşezarea conductei de petrol. Exproprierile în chestie privind vreo 80 mici proprietari, trebuia însărcinat pe cineva, ca să se ocupe în special şi cu graba cerută de Direcţia conductei, cu conducerea la bun efirşit a acestei lucrări, cu foarte numeroase acte de procedură. Nu întîia oară se dau astfel de însărcinări unui avocat. A intervenit însă un cancan de gazetă pe care d. Fleva l’a adus la tribună în discuţia Messgiului, şi aci a un act de corupţiune, căci avocatul e o rudă a ministrului de lucrări publice. Nu sunt nici o rudă, cu d. G. Liteanu. D-sa este fiul d-nei Leon Bogdan şi deci nepotul de fiică al lui Mihail Cogălniceanu. — Eu socot că după cît a făcut Mihail Gogălniceanu pentru ţară, cînd un descendent al acestuia, cu familie numeroasă şi cu mari greutăţi, face apel la un ministru, ca să -i dea o insărboare de specialitatea sa. Ministrul, care rămîne surd la o astfel de cerere, în Ioc să fie tratat de corupt, şi, acuzat la tribuna parlamentului, pentru un astfel de fapt ar trebui să fie aprobat. D. N. Fleva: Eu am zis că s’a dat o sumă de 10.000 lei unui funcţionar de la căile ferate din direcţiune, contra legei şi în contra regulamentului de exploataţiune a căilor ferate, care nu permit ca un funcţionar titular să ia altceva de cît leafa. D. A. Badareu, ministrul lucrărilor publice: Aţi afirmat că e ruda mea. D. N. Fleva: N’am afirmat aceasta şi dacă nu este exact, iau act de dezminţirea D-voastră. D. A. Badareu, ministrul lucrărilor publice : N’am călcat nici legea nici regulamentul.—D. G. Liteanu, nu este un simplu funcţionar în direcţia căilor ferate ci un advocat, insărcinat cu procesele privitoare la exploatarea căilor ferate române. Construirea conductei de petrol și exproprierile relative la această conductă n'au nimic a face cu exploatarea căilor ferate. Este adevărat că direcția, in primul moment, a fost de părere, că primind noua însărcinare, d. Liteanu, trebuia să’şi dea demisia şi a declarat că e gata s’o dea. Cercetlndu-se, Insă, mai de aproape legea şi precedentele de aplicarea ei, s’a văzut că toţi advocaţii căilor ferate române însărcinaţi cu expropieri la direcţia lucrărilor noui, şi-au păstrat funcţiile şi-au încasat onorarii speciale pentru exproprieri. S’a mai stabilit că chiar funcţionarilor propriu zis li se dă îndemnizări pentru lucrările suplimentare, nu numai la direcţia căilor ferate române, dar la toate celelalte administraţioni. Astfel pe lîngă advocaţi s’a dat îndemnizări de cîteva mii de lei pe fie care an de la direcţie, funcţionare lui de la serviciul comercial, care alcătueşte „Găleza căilor ferate“ ; arhitectului căilor ferate îi s’a dat lademnizare pentru lucrările făcute la şcoala de poduri şi şosele , arhitectului de la ministerul de lucrări publice i s’a dat îndemnizări pentru lucrări făcute la alte ministere, ba chiar pentru acele făcute la unele direcţii din acel minister. Aceste sunt faptele. Aceste sunt precedentele. Iar legătura mea de rudenie cu d. Liteanu, eu care n’am nici măcar comunitate de sentimente politice, este un cancan de gazete, care ie foarte trist că a fost adus aci şi mai ales în discuţia la Mesagiu. Fleva nu poate atinge pe niminea De altfel eu n’am decît să mă laud, că chestia Berman ,Taster, a fost pusă din nou la ordinea zilei, pentru că mi-a dat ocazie să pun camera la curent, pînă la zi, cu executarea contractului Berman Juster, și mi s’a dat ocazia să vă dovedesc, că acest contract, solid de la început, va rămînea solid pînă la sftrșit. Contractul Berman Juster va rămînea la activul meu, ca un act de bună administraţiune, în toată puterea cuvîntului, iar interpelatorul Fleva care s’a născut în Injurii, a trăit calomniind, va sfirşi spomegind de neputinţă, pentru că insinuările şi calomniile lui nu pot atinge pe nimenea, ostile de la banca populară, aşa că au trebuit să iasă de la adunare cu nepusă masă şi că unul din acei care au refuzat să iscălească un proces verbal ticluit de d-lor este da ajutorat de primar vom înţelege ura ce poartă preotul Constantinescu asupra acestuia şi impulsivitatea cu care este atacat. De altmintreli acest preot care se laudă că are atîta putere încît este în stare să aleagă o primărie în opoziţie, a adus servicii aşa de proaste partidului liberal, încît a reuşit prin căutatea şi încăpăţânarea lui, să îndepărteze de la acest partid tot ce bruma mai avea în Hîrlău. Acuma, în ajunul comisiunii interimare cinstitul fost primar şi cu aliatul său, a fost părăsit de toată lumea, pînă şi de cei cîţiva consilieri demisionaţi, pe care i-au stăpînit prin minciuni şi fâgăduinţi, care au revenit la aceasta, indignaţi de matrapazlîcurile ce le-au făptuit la bancă şi la obştie. Acesta este adevărul. Dar asupra faptelor şi purtărilor acestui preot, vom reveni, nu vom tolera ca să terfelească biserica un om pătat de toate păcatele omeneşti. C. ŞTI ZILEI „Unirea“ O senzaţie a sfirşitului de an. Odată cu dînsul şi-a dat duhul şi ziarul cu ziar „Unirea“, fuzionat cu „Sofia“ din Dorohoi. Şi-a dat duhul —e un eufemizm. Căci numai duh n’avea răposata „Unire“, afară de duhul comercial, căci—după informaţiile ce avem din buna sursă a reuşit să... plagieze—pardon, să subtilizeze, tipografiei Ionescu suma de 8000 lei. Şi fiindcă nimeni nu va însoţi cu o vorbă de regret această dispariţie, o semnalăm marelui public spre ştiinţă şi urăm, cu sentimentul păgîn de care suntem însufleţiţi — un „ducă-se pe pustii“.... Din Hîrlău isprăvile unui vinovat.—Ziarul Mişcarea, care a lasat să se strecoare toate ignominiile, fără nici o teamă de răspundere, înregistrează de astă datât o serie de atacuri personale la adresa ajutorului de primar din acest oraş. Autorul conrespondenţii, preotul C. Constantinescu, poartă simbetele ajutorului de primar, pentru următoarele cuvinte. Acesta în calitate de epitrop al bisericii Sf. Gheorghe, a denunţat primarului cazul de farma odoarelor de la cimitir, furt al cărui, autor ar fi numitul preot. După ce d. căpitan Caimacan a dat publicităţii aceste fapte, preotul Constantinescu a găsit de cuviinţă să îndepărteze de la cimitir pe gardianul loan Scurta, pentru că a relatat epitropilor faptele. Dînsul s’a adresat epitropilor şi aceştia au refuzat de a da consimţimîntul lor pentru îndepărtarea lui. Dacă mai adăogăm faptul că acest preot împreună cu prietenul lui, fostul primar, au fost obiectul manifestaţiilor D-lui A. A. BADAREU ministru PARIS Rae Resumier 4 Cele mai bune urări din partea celor de la Opinia, cari se simt fericiţi a putea lucra sub diriguirea unei minţi atît de luminate, unui suflet atît de bun şi a unei atît de vii pilde de muncă fărjt preget pentru binele comun. Să ne trăieşti şi să ne vii sănătos! — Cu ocazia anului nou „Opinia“ urează numeroşilor săi cetitori fericire şi voie bună. gg Numărul viitor al ziarului noitru apare Joi 2 Ianuarie. rg Următoarele numiri de demnitari sunt hotărîte în localitate odată cu instalarea regimului liberal: La Comună: G. Minescu, primit, d nii M Tomida şi Dr. Taranu, ajutoare; d. C. Toma, ofiţer al stării civile. La prefectura de judeţ d. P. Fintînaru, prefect de oraş Gh. Săndulescu, efori ai Sf. Spiridon diii N. Gane, C. Chimscu, şi dr. Manicatide. Avocaţi ai epitropiei: D. Dimitria, Dimitriu Păuşeşti şi Gh. Teodora. Avocat ai primăriei Cht. Velda avocaţi ai statului N. Maxim şi Osp. Racoviţa. D-nii Moţet, Zosin şi Maneta n’au consimţit a intra în administraţie. Preşedintele comisiunii interimare pentru alegerile comunale va veni d. Al. Teodoreanu. S3 In urma neinţegerilor locale si prevede că prefectura de Vaslui o va lua d. V. Emandi, iar la Suceava din aceeaşi cauză va fi numit d. Aurel Varlam. Ad va candida la colegiul III d. R lui Scaly. Perfect de Roman, dacă, nu acceptă d. Ion Agarici, va fi numit probabil d. dr. Ion Mamiescu din Iaşi. gg Candidaturi oficiale în Iaşi. — Pină în momentul de faţă au fost stabilite următoarele candidaturi piatra Cameră şi Senat: Col. I de Cameră : Const. Crupinski, Grig. Demetrescu, Al. Al. Gheorghiu. Col. II Cameră: Const. Stere, Giorgoi Mărzescu, Gr. Iamandi, Thasiliu, C. Kilimogla, Xenofon Eradide. Col III: Mihai Carp. Colegul de Senat: Const. Pennescu. Col. II Senat : Ioan Botez, fost deputat gg Serviciul sanitar superior a reziliat cu începere de la 23 Aprilie viitor contractul imobilului din str. Sărăriei 137 ocupat de laboratorul de higienă al dlui profesor Slătineanu, în vederea concentrării tuturor serviciilor în imobilul din str. Lascar Galargiu. — Cu prilejul anului nou, ziarul OPINIA a adresat următoarele două telegrame: D-lui TAKE IONESCU Ministru de interne BUCUREŞTI Viaţă lungă şi fericită gloriosului de la 1913! Cei de la ,,Opinia“ sunt fericiţi a Vă putea exprima neţărmuritul şi eternul lor devotament, odată cu urările pentru anul ce vine.