Opinia, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 2070-2092)

1914-01-01 / nr. 2070

prea er­au în curent cu chestia, au început cercetările asupra acestor lemne, furni­zorul a dat o declaraţie în scris prin care susţine că cu ocazia vînzărei a pre­venit pe Direcţie că lemnele erau acele refuzate la predările anterioare. O monstruozitate a d-lui Fleva 5). Monstruozitatea calomniei a culmi­nat în afirmarea interpelatorului că suma de 400.000 lei luată de Berman Juster de la Căile ferate, mi a fost dată mie sub forma plătei Cesiunei Contractului de a­­rendă a moşiei Bivolari, cesiune făcută către d-l Călărăşianu, despre care d. Fleva a pretins că nici nu există, acest nume fiind un pseudonim al lui Berman luster. Ce drum şi-ar fi făcut această ticăloşie dacă Fleva n’ar fi cerut declararea în faliment a lui Berman luster, cu care o­­cazie judecătorul de Instrucţie, a stabilit pănă la ban întrebuinţarea sumei încasate dela Căile ferate. Statul n’a riscat niciodată Cred util, d- lor Deputaţi, să vă pun în cunoştinţă de starea actuală a pretinse­lor riscuri ale statului în furnitura Ber­man luster. Berman luster şi creditorii săi, s’au speriat de campania din Parlament şi din presă, pa care dînşii o cred dusă de Froim Fischer, mare exploatator de pă­duri şi dînsul, în regiunea Hărlău, şi la momentul psihologic intervenind oferta unui bogataş de la Iaşi, Vasile Iamandi, Berman Juster a convenit să vîndă aces­tuia pădurile pe care ara dreptul să le exploateze pănă la 1930, cu condiţia ca cu preţul cumpărăturei să plătească pe creditori. Foarte probabil, că cumpărătorul şi-a făcut o bună socoteală. In ori­ce caz, actul de cumpărătură a d-lui V. Iamandi, autentificat de tribuna­lul Iaşi secţ. III, pune capăt unei alte legende, că, pasivul lui Berman Inster ar fi mai mare de­cît activul și că deci statul ar risca să-și piardă totul sau o parte din suma de 400,000 Iei, cu toate că statul primise în schimbui acestei sume o cantitate de 87,000 m. c. lemne. In actul autentic figurează ca vînzător Berman Juster și A. Milian ca coproprie­tar a pădurilor de la Maxot. Buna situa­­ţiune materială a d-lui Milian nici­odată n’a fost contestată, de aceia eu totdeauna am spus că nici ipotetic nu se poate dis­cuta riscurile statului, pentru suma de 400.000 lei, de­oarece o jumătate din această sumă era în ori­ce caz asigurată prin solvabilitatea d-lui Milian. Actul de cumpărătură conţine următoarea stipula­tion® care interesează în chestia de care ne preocupăm în acest moment: „Cedăm d lui Vasile Iamandi, dreptul de exploatare al suprafeţelor de pădure mai sus arătate şi cedăm în acelaş timp şi toate obligaţiunile ca şi drepturile noastre, rezultînd din contractul ca data de 19 Februare 1913, transcris în regis­tru de gajuri a Trib. Botoşani şi inta­bulat la Primăria comunei Hirlău sub no. 1 I 1913, încheiat de Direcţiunea C. F. R. pentru furnizarea unei cantităţi de 300.000 m. c. lemne din pădurea Maxut, asupra căreia ni s’a făcut de acea di­recțiune un avans de 400 000 lei. Dom­nul Vasile Iamandi, dar, ia asupra sa executarea acestui contract, rămănînd singur d-sa răspunzător faţă de Direcţi­unea Generală a C. F. R. atit pentru suma de bani avansată nouă şi pe care o socotim ca preţ al cesiunei, cît şi pen­tru continuarea executivei contractului.* Aşi putea să mai adaog, că după in­­formaţiunile pe care le am, în curînd vom vedea constituindu se o societate anonimă pe acţiuni. D. N. Fleva: Se ia pădurea lui Juster? Nu mă mir căci pădurile sunt bune. D. A. Badareu Minist. Lucr. Publice. Vom vedea o societate anonimă, în frun­tea căreia va fi cumpărătorul Vasile Ia­mandi, cu un consiliu de administraţie format din prieteni politici, fâcînd pe urma interpelărilor d-lui Fleva o foarte bună afacere din exploatarea pădurilor lui Berman Jasier. După toate aceste fapte, nu mai poate fi vorba ca statul să fie păgubit, pagubă care a fost substratul tuturor calomniilor. Acum s’a luminat și începutul campa­niei, căci nu mai poate fi vorba despre un om al cărui pasiv întrece activul, ci din contra se vede că statul a contractat cu un om asupra activului căruia se a­­runcă azi atlţia oameni, cu convingerea că vor eşi cu foloase mari din exploata­rea acestui activ. Şi dacă din activul lui Berman Juster s’a putut face pentru cîtva timp pasiv, chiar înaintea justiţiei este numai pentru că chestiunea se transfor­mase dintr’o chestiune de ordin pur eco­nomic de vindere de lemne, într’o ches­tiune politică şi s'a făcut dintr’însa obiec­tul unei interpelări repetată de cinci ori. Sunt gata să răspund ori de cit® ori s’ar mai repeta această interpelare, căci administraţiunea mea are totul de cîş­­tigat. Compararea, un act de corupţiune In ultima repetare a interpelărei, cu ocazia discuţiei adresei, interpelator,! ştiind că toate bănuelile şi acu­zaţiunile anterioare i-au fost răsturnate, cu men­talitatea specială de creator de bănueli şi acuzaţiuni, a adus un element nou ca pretenţia de a stabili că, cumpărarea lem­nelor luster este nu numai un act de protecţiune, de favoritizm, ci chiar de conrupţiune. Cum poate fi vorba de protecţie, cînd am cumpărat aşa de eftin cum n’a cum­părat nimenea în ţară, nici de atunci în­coace ? Ce favoritizm, cînd pentru preţul pe care l’am plătit, am primit lucrul cum­părat, ba asupra preţului mai încasezi şi o dobîodă pînă cînd eu cumpărătorul voiu pune lemnele cumpărate în consu­maţie sau măcar în circulaţie ! Nu preţul şi nici acontul pot şi dee joc la bănueală şi nici nu pot da caracterul u­­nui act de conrupţiune cumpărăturei lem­nelor lui Berman Juster. Conrupţiunea rezultă din faptul că jude­cătorul de instrucţie de la Iaşi ar fi sta­bilit din registre, că a existat în afacere un samsar Israel Lobe!, care a încasat 24.000 Iei, comision la o vînzare de 2.400.000 lei adică un comision de 1 la sută. Vă mărturisesc că n’am văzut dosarile instrucţiei. Instrucţiunea este secretă pen­tru toată lumea, pentru interpelaturi însă nu. Admit ipotetic deci că ceia ce e a spus interpelatorul este adevărat. Să examinăm clar chestia.—S’a mai vă­zut în ţara romînească, ceia ce se vede în toate ţările, ca în vînzările către ad­ministrate, către stat, vinzătorul să plă­tească comision acelui care a descoperit trebuinţa statului, care i-a dat vînzăto­­rului ideia, care i-a găsit un debuşeu pen­tru lucrul, pentru marfa ce este de vîn­­zare ? Acest comision este un ce ilicit și dă el caracterul unui act de corupțiune, unui act de favoare actului administrativ ? Pentru comisioanele luate de acei care fac vînzărî către stat, care găsesc fur­ni­turi la stat, are a răspunde Ministerul ? Precizez că nu este vorba de comisi­oane încasate pentru intervenţiune, ca funcţionarul competent să facă un act da atribuţiunea sa, ca organ al paterei exe­cutive, cum ar fi o numire în funcţiune, soliţiunea unui litigiu de sentenţios, gra­ţios etc. D. Preşedinte : Orele fiind şase, con­sult adunarea asupra prelucgărei şedinţei. — Adunarea hotărăşte prelungirea şe­dinţei. — Şedinţa se prelungeşte D. A. Baderen, Minist. Lucr. Publice. Statul, în timpul nostru, este nu numai proprietar de imobile şi lucrări mobile, dar are şi stabilimente­ industriale şi co­merciale pe cari le exploatează şi pentru care are nevoe de furnituri. La aceste furnituri și cumpărători ale statului, acela care a trezit pe vînzător, care i-a dat i­­deia că poate vinde cutare imobil, sau că poate plasa la stat cutare articole, dacă primește un comision de la vînzător, co­mite un fapt defictuos sau măcar ilicit, ori imoral şi încâ de o imoralitate care se restrîtage asupra administraţianei ? Da­ţi-mi voe să invoc asupra acestui punct auto­rit­a­tea avocatului Fleva. Morala unui calomniator Sub unul din guvernele liberale s’a vlndat statului o casă de o valoare îmi pare cam de vre­o 800.000 Iei. La două epoca deosebite, sub două re­gime deosebite, se prezentase la vîarător doni stăruitori deosebiţi, făcind însă a­ceiaş ofertă . Sunt gata, declarase fie­care din stăru­itor, sâ-ţi vînd casa la stat. A urmat natural acceptarea ofertei şi angajamen­tul. Casa a fost cumpărată de stat după oferta unuia din cei doni stăruitori, către care vinzătorul s’a şi achitat de comisi­onul convenit. A doua zi, vinzătorul se trezeşte cu celalt stăruitor cerin­d şi dîn­­sul comisionul. Natural a urmat refuz din partea vînzătorului, acţiune în toată re­gula în judecată, din partea celui de al doailea stăruitor, acţiune prin care cerea de la vînzător un comision de 70 695 lei. Acest al douilea mijlocitor fiind avocat, a intentat acţiunea, după legea avocaţilor, adică în camera de consiliu a tribunalu­lui Ilfov. Vinzătorul avea domiciliul în provincie. Pîrîtul a opus în primul loc declinato­rul de competenţă, fiind vorba de o ac­ţiune de drept comun. La acest declina­­toru, avocatul reclamantului, interpelatoru Fieva a răspuns : „clientul meu prin mij­locirea care a făcut-o, a făcut un act de a­­vocătură, iar faptul că comisionul reclamat este calculat după regelele generale ale samsariîcolui, nu șterge caracterul actului pe care reclamanta­ l’a făcut, In limita a­­tribuţiunilor sale de advocat, și, deci jude­cata trebue să respingă decimatorul de com­petinţâ“... Era și cam greu de mă­surat onorariul pentru oficiu de advocat cu suma de 70 695 lei, dacă nu se in­vocau obiceiurile samsarricului. Tribunalul a admis declinatoriu. Afa­cerea a mers înaintea Curţei de Apel Bucureşti, care, a dat, ca secţiune de vacanţă, deriziunea civilă Nr. 205 din 909, tot după pledoaria d­­un Fleva, con­­firmînd sentinţa primei instanţe. Atît Tribunalul cît şi Curtea, conform susţinerilor avocatului reclamantului a de­cis că provizionul, comisioanele, cerute de un avocat, care a făcut un act de sam­­sariîc, se cazează pe o cauză licită, dar judecata acestor chestiuni este de compe­­tenţa tribunalelor ordinare. Avocatul care susţinea că mijlocirea pentru vînzarea imobilului nu numai că este un act licit dar este chiar un o­­ficiu de avocat era însuşi d. interpola­tor al vlazarei lemnelor Berman faster. D. N. Fleva: Ce afacere ? D. A. A. Badareu Ministrul lucrări­lor Publice. Afacerea Victor Berceanu, pentru vînzarea Palatului Sturdza. D. V. Pella: Domnule Fleva, am ple­dat noi la Curte acest proces. De la apărat pe Berceanu. D. N. Fleva: Nu contest teoria. D. A. Badareu, Ministrul Lucrărilor Publice. D-voastră aţi spus, înaintea ju­decăţii, că cel ce stărue pentru vinderea unui imobil către stat, nu comite un act ilicit şi are dreptul să reclame comision de la vînzător. Cum de vă transformaţi atuncea astă­zi In cenzor, relativ la co­misionul plătit de Berman Juster unui samsar de profesie, care i-a dat ideia vînzărei lemnelor la direcţia căilor fe­rate ? Aveţi aerul de a susţine, că aceasta constituie un act nemai­pomenit în ţara romînească, un act de conrupţiune, care se restringe asupra ministrului, asupra ministrului de astăzi al lucrărilor publice, fiindcă, prima dată, sub administraţia a­­cestui ministru, se îatîmplă în ţara romî­nească fapte de felul acesta. Revin la chestia în sine. Afacerea a mers înaintea instanţelor de la Iaşi, unde prima instanţă a admis reclinaţiunea, a doua instanţă a respins-o, pe dra motive de fapt, constatînd că reclamanta­ Victor Berceanu nu-și îndeplinise însărcinarea luată in timpul cara-i fusese limitat de vînzător. Că, deci, o dată acest termen trecut vinzătorul era în dreptul lui să pri­mească oferta unui alt mijlocitor. Nici D-voastră, nici nimeni altul, nu s’a găsit atunci să facă răspunzător pe d. Costinescu, care, cu cumpărătura Palatului Sturdza, făcuse o bună afacere pentru stat, nici pentru comisionul plătit, nici pentru cel reclamat. Fleva stăruitor pe la ministere Dacă am examina faptele d-lui Fleva, am găsi că d sa nu contestă nimic, cînd este în joc persoana sa, interesele sale. Astfel noi toţi înţelegem că este un lucru ilicit cînd an om politic, chiar dacă ie advocat, primeşte o sumă de bani ca să intervină la un ministru, ca să pună pe cineva în funcţie. In asemenea caz nu mai poate fi vorba de un comi­sion licit. Cu toate acestea d. Fleva nu condamnă nici lucruri de felul acesta cînd e vorba de d-sa. D. N. Fleva : Serios ? D. A. Badareu Ministrul Lucrărilor Publice. Un oarecare Ion V. Popescu, s’a prins decanului baroului de Ilfov, că fiind dat afară din funcţie de la Finanţe, a fost dus la d. N. Fleva, care s’a angajat să intervie ca să fia reintegrat, în schimbul unei sume de 500 lei. Părinţii funcţio­narului şi-au vîndut tot ce-au avut pen­tru a plăti d lui Fieva, suma cerută cu avans. D. Fleva nu-i totdeauna contra a­­vansului ! * Destituirea funcţionarului fiind făcută prin judecata comisiunei de disciplină, natural că reintegrarea nu s’a putut face. Atunci nenorocitul fancţionar a cerut decanului, să oblige pe d. Fleva să-i restitui banii. D. Fleva l-a restituit o parte, reclamantul s’a decl­arat mulţumit şi cu atîts, şi, reclamaţia s’a pus la dosar. D. N. Fieva: Ş’in chestiune perso­nală cer cuvîntul. D- A. Badareu, Ministrul Lucrărilor Publice. Pînă la chestiunea personală cu d. Fieva, mă întorc şi eu la Berman Iaster. Cred că după ce se cunosc pînă la zi toate documentele din dosarul Berman Iaster, nimenea, afară numai de nu va fi un om de o extraordinară rea credinţă, nu poate găsi ceva de zis, asupra acestui act de administraţiune, făcut în total spre interesul statului şi executat pînă acum conform contractului, în mod normal, potrivit împrejurărilor. Şi, un ast­fel de om acuză ! Dar trebuia ceva foc bengal la a patra repetiţie a interpelării, intercalată, cum aţi văzut, în discuţia adresei. Aţi auzit atuncea acuzarea cu quadrilateri. Trebuia pusă la curent şi interpelarea, care, nu­mai cu Berman Juster, se cam învechise. D. Fleva m’a acuzat că m’am aruncat a­­supra gaadrilaterului, pentru că aşi fi numit acolo, o rudă a mea ca să facă o expropriare şi pentru aceasta­­ am a­­cordat un onorariu de 10.000 lei. Din nenorocire pentru interpolator, a­­cuzaţiunea cu quadrilatera e foarte rău potrivită. Am Însărcinat pe avocatul G. Liteanu cu facerea unei exproprieri, dar nu în quadrilater, ci în Dobrogea veche, exproprieri trebuitoare pentru aşezarea conductei de petrol.­­ Exproprierile în chestie privind vre­o 80 mici proprietari, trebuia însărcinat pe cineva, ca să se o­cupe în special şi cu graba cerută de Direcţia conductei, cu conducerea la bun efirşit a acestei lucrări, cu foarte nume­roase acte de procedură. Nu întîia oară se dau astfel de însăr­cinări unui avocat. A intervenit însă un cancan de gazetă pe care d. Fleva l’a a­­dus la tribună în discuţia Messgiului, şi aci a un act de corupţiune, căci avoca­tul e o rudă a ministrului de lucrări pu­blice. Nu sunt nici o rudă, cu d. G. Liteanu. D-sa este fiul d-nei Leon Bogdan şi deci nepotul de fiică al lui Mihail Cogălnicea­­nu. — Eu socot că după cît a făcut Mi­hail Gogălniceanu pentru ţară, cînd un descendent al acestuia, cu familie nume­roasă şi cu mari greutăţi, face apel la un ministru, ca să -i dea o insărb­oare de specialitatea sa. Ministrul, care rămîne surd la o astfel de cerere, în Ioc să fie tratat de corupt, şi, acuzat la tribuna par­lamentului, pentru un astfel de fapt ar trebui să fie aprobat. D. N. Fleva: Eu am zis că s’a dat o sumă de 10.000 lei unui funcţionar de la căile ferate din direcţiune, contra legei şi în contra regulamentului de exploata­­ţiune a căilor ferate, care nu permit ca un funcţionar titular să ia altceva de cît leafa. D. A. Badareu, ministrul lucrărilor publice: Aţi afirmat că e ruda mea. D. N. Fleva: N’am afirmat aceasta şi dacă nu este exact, iau act de dezminţi­rea D-voastră. D. A. Badareu, ministrul lucrărilor publice : N’am călcat nici legea nici re­gulamentul.—D. G. Liteanu, nu este un simplu funcţionar în direcţia căilor ferate ci un advocat, insărcinat cu procesele privitoare la exploatarea căilor ferate române. Construirea conductei de petrol și exproprierile relative la această conduc­tă n'au nimic a face cu exploatarea că­ilor ferate. Este adevărat că direcția, in primul moment, a fost de părere, că primind noua însărcinare, d. Liteanu, trebuia să’şi dea demisia şi a declarat că e gata s’o dea. Cercetlndu-se, Insă, mai de aproape le­gea şi precedentele de aplicarea ei, s’a văzut că toţi advocaţii căilor ferate ro­mâne însărcinaţi cu expropieri la direc­ţia lucrărilor noui, şi-au păstrat funcţiile şi-au încasat onorarii speciale pentru ex­proprieri. S’a mai stabilit că chiar funcţionarilor propriu zis li se dă îndemnizări pentru lucrările suplimentare, nu numai la di­recţia căilor ferate române, dar la toate celelalte administraţioni. Ast­fel pe lîngă advocaţi s’a dat în­demnizări de cîte­va mii de lei pe fie care an de la direcţie, funcţionare lui de la serviciul comercial, care alcătueşte „Găleza căilor ferate“ ; arhitectului căi­lor ferate îi s’a dat lademnizare pentru lucrările făcute la şcoala de poduri şi şosele , arhitectului de la ministerul de lu­crări publice i s’a dat îndemnizări pen­tru lucrări făcute la alte ministere, ba chiar pentru acele făcute la unele direc­ţii din acel minister. Aceste sunt faptele. Aceste sunt pre­cedentele. Iar legătura mea de rudenie cu d. Liteanu, eu care n’am nici măcar co­munitate de sentimente politice, este un cancan de gazete, care ie foarte trist că a fost adus aci şi mai ales în discuţia la Mesagiu. Fleva nu poate atinge pe niminea De alt­fel eu n’am de­cît să mă laud, că chestia Berman ,Taster, a fost pusă din nou la ordinea zilei, pentru că mi-a dat ocazie să pun camera la curent, pînă la zi, cu executarea contractului Berman Juster, și mi s’a dat ocazia să vă dove­desc, că acest contract, solid de la înce­put, va rămînea solid pînă la sftrșit. Contractul Berman Juster va rămînea la activul meu, ca un act de bună adm­i­­nistraţiune, în toată puterea cuvîntului, iar interpelatorul Fleva care s’a născut în Injurii, a trăit calomniind, va sfirşi spo­­megind de neputinţă, pentru că insinuă­rile şi calomniile lui nu pot atinge pe ni­menea, ostile de la banca populară, aşa că au trebuit să iasă de la adunare cu nepusă masă şi că unul din acei care au re­fuzat să iscălească un proces verbal ti­cluit de d-lor este da ajutorat de primar vom înţelege ura ce poartă preotul Cons­­tantinescu asupra acestuia şi impulsivi­­tatea cu care este atacat. De altmintreli acest preot care se la­udă că are atîta putere în­cît este în stare să aleagă o primărie în opoziţie, a adus servicii aşa de proaste partidului liberal, în­cît a reuşit prin căutatea şi încăpăţânarea lui, să îndepărteze de la acest partid tot ce bruma mai avea în Hîrlău. Acuma, în ajunul comisiunii interimare cinstitul fost primar şi cu aliatul său, a fost părăsit de toată lumea, pînă şi de cei cîţi­va consilieri demisionaţi, pe care i-au stăpînit prin minciuni şi fâgăduinţi, care au revenit la aceasta, indignaţi de matrapazlîcurile ce le-au făptuit la bancă şi la obştie. Acesta este adevărul. Dar asupra fap­telor şi purtărilor acestui preot, vom re­veni, nu vom tolera ca să terfelească bi­serica un om pătat de toate păcatele o­­meneşti. C. ŞTI ZILEI „Unirea“ O senzaţie a sfirşitului de an. Odată cu dînsul şi-a dat duhul şi ziarul cu ziar „Unirea“, fuzionat cu „Sofia“ din Doro­­hoi. Şi-a dat duhul —­e un eufemizm. Căci numai duh n’avea răposata „Unire“, a­­fară de duhul comercial, căci—după in­formaţiile ce avem din buna sursă a re­uşit să... plagieze—pardon, să subtilizeze, tipografiei Ionescu suma de 8000 lei. Şi fiind­că nimeni nu va însoţi cu o vorbă de regret această dispariţie, o sem­nalăm marelui public spre ştiinţă şi­­ u­­răm, cu sentimentul păgîn de care sun­tem însufleţiţi — un „ducă-se pe pus­tii“.... Din Hîrlău isprăvile unui vinovat.—Ziarul Miş­carea, care a lasat să se strecoare toate ignominiile, fără nici o teamă de răspun­dere, înregistrează de astă datât o serie de atacuri personale la adresa ajutorului de primar din acest oraş. Autorul conrespondenţii, preotul C. Constantinescu, poartă simbetele ajuto­rului de primar, pentru următoarele cu­vinte. Acesta în calitate de epitrop al bisericii Sf. Gheorghe, a denunţat prima­­rului cazul de farm­a odoarelor de la ci­mitir, furt al cărui, autor ar fi numitul preot. După ce d. căpitan Caimacan a dat publicităţii aceste fapte, preotul Cons­­tantinescu a găsit de cuviinţă să înde­părteze de la cimitir pe gardianul loan Scurta, pentru că a relatat epitropilor faptele. Dînsul s’a adresat epitropilor şi aceş­tia au refuzat de a da consimţimîntul lor pentru îndepărtarea lui. Dacă mai adăogăm faptul că acest preot împreună cu prietenul lui, fostul primar, au fost obiectul manifestaţiilor D-lui A. A. BADAREU ministru PARIS Rae Resumier 4 Cele mai bune urări din partea celor de la Opinia, cari se simt fericiţi a putea lucra sub diriguirea unei minţi atît de luminate, unui suflet a­­tît de bun şi a unei atît de vii pilde de muncă fărjt preget pentru binele comun. Să ne trăieşti şi să ne vii sănă­tos! — Cu ocazia anului nou „Opinia“ urează numeroşilor săi cetitori feri­cire şi voie bună. gg Numărul viitor al ziarului noitru apare Joi 2 Ianuarie. rg Următoarele numiri de demnitari sunt hotărîte în localitate odată cu ins­talarea regimului liberal: La Comună: G. Minescu, primit­, d nii M Tomida şi Dr. Taranu, ajutoare; d. C. Toma, ofiţer al stării civile. La prefectura de judeţ d. P. Fintînaru, prefect de oraş Gh. Săndulescu, efori ai Sf. Spiridon d­iii N. Gane, C. Chimscu, şi dr. Manicatide. Avocaţi ai epitropiei: D. Dimitria, Dimitriu Păuşeşti şi Gh. Teodora. Avocat ai primăriei Cht. Velda avocaţi ai statului N. Maxim şi Osp. Racoviţa. D-nii Moţet, Zosin şi Maneta n’au consimţit a intra în administraţie. Preşedintele comisiunii interimare pen­tru alegerile comunale va veni d. Al. Teodoreanu. S3 In urma neinţ­egerilor locale si prevede că prefectura de Vaslui o va lua d. V. Emandi, iar la Suceava din a­­ceeaşi cauză va fi numit d. Aurel Varlam. Ad va candida la colegiul III d. R lui Scaly. Perfect de Roman, dacă, nu acceptă d. Ion Agarici, va fi numit probabil d. dr. Ion Mamies­cu din Iaşi. gg Candidaturi oficiale în Iaşi. — Pină în momentul de faţă au fost stabi­lite următoarele candidaturi piatra Ca­meră şi Senat: Col. I de Cameră : Const. Crupinski, Grig. Demetrescu, Al. Al. Gheorghiu. Col. II Cameră: Const. Stere, Giorgoi Mărzescu, Gr. Iamandi, Th­­asiliu, C. Kilimogla, Xenofon Eradide. Col III: Mihai Carp. Colegul­­ de Senat: Const. Penne­scu. Col. II Senat : Ioan Botez, fost deputat gg Serviciul sanitar superior a reziliat cu începere de la 23 Aprilie viitor con­tractul imobilului din str. Sărăriei 137 o­­cupat de laboratorul de higienă al d­lui profesor Slătineanu, în vederea concen­trării tuturor serviciilor în imobilul din str. Lascar Galargiu. — Cu prilejul anului nou, ziarul OPINIA a adresat următoarele două telegrame: D-lui TAKE IONESCU Ministru de interne BUCUREŞTI Viaţă lungă şi fericită gloriosului de la 1913! Cei de la ,,Opinia“ sun­t fericiţi a Vă putea exprima neţărmuritul şi eternul lor devotament, odată cu u­­rările pentru anul ce vine.

Next