Opinia, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 2070-2092)

1914-01-15 / nr. 2079

BAN! BANI ABONAMENTE Un an ... 20 leî 6 luni ... 10 lei ANUNŢURI Un rând pag. III» £G b. » » » IV, 4€ „ POLITICE ZARVA MULTA Marele eveniment al fuziune! cuvîntiste greceniste, — comunicat cu atîta emfaza comitetului execu­tiv al partidului conservator—con­stituie, în realitate, un motiv de 0 extraordinară agitaţie în rîndu­­rile conservatorilor ieșeni. De fapt, cu această ocazie, s’au aranjat unele lucruri prin care, în primul loc, se tindea la satisface­rea cerinţilor d-lui Greceanu şi la răzbunarea unora din corifeii con­servatori. S’a făcut fuziunea grecenisto-cu­­vîntistă, pentru că cei dela Cuvintul au douăsprezece voturi la colegiul 1 de Cameră. D. Greceanu ţinea morţiş ca să aibă aceste voturi — indiferent pe cine va avea alăturea sau pe cine va sacrifica. S’a mai făcut această fuziune pentru a înlătura pe unii conser­vatori, care au avut o atitudine neşovăitoare, cînd a fost vorba de sprjinit guvernul de colaborare. Aceştia trebuiau pedepsiţi. Ei n’au mai fost admişi pe lista candidaţi­lor. Pînă şi d. dr. life Stroici — de atîtea ori candidat — a fost de astă dată eliminat. De cît un lucru: politica de combinaţiuni personale sau de răzbunări meschine nu dă nici­o­­dată rezultate bune. Şi acest lucru se învederează şi astă­zi. Intr’adevăr, în partidul conserva­tor ieşan este actualminte o zarvă extra­ordinară. Nemulţumirea ie foarte mare şi partizanii cu vază şi care fac parte din vechia gardă se arată indignaţi de cele petrecute. După părerea lor, prin nimica nu este justificată nici importanţa şi nici zgomotul făcut cu ocazia acestei fuziuni. Cît despre condiţi­­unile în care au fost fixate candi­daturile, rezultatul alegerilor va învedera dacă fapte ca cele pe­trecute rămîn acum fără răsplată. BOT& ZILEI O farsă ? Găsim îa oficiosul ssmi guvernului li­beral ,Facla­ următorul comunicat la a­­dresa direc­torului celuilalt oficios liberal »Viitorul* : .Supărat că nu a intrat în minister, d. Banu a voit se facă un gest mare â la Toms Stelian. S’a dus la prefectura poliţiei Capitalei şi a scos paşaport pentru străinătate. Cîtorva prie­teni, d. Banu le-a spus că se duce la Paris și că nu va candida nici pentru Parlament. ...Ce s’a Intîmplat însă? D. Panaitescu, din ordinul d-lui Brătianu—probabil că șeful știa că are de-a face cu un farsor—a pus copoii si ur­mărească pe d. Banu. De la toate punctele de frontiară, s’a comu­nicat siguranţei că d. Banu nu a fost văzut». Relaţiunile strlnse pe care Ie are astăzi »Facla, cu şeful, d. Brăteanu şi cu sub­­şeful, d. Panaitescu, ne fac să credem că relaţia de mai ana e sigură ca din Însăşi sursa... Siguranţei. MICI POLEMICI Unii cântă să acrediteze legenda că d. Daca a stabilit alianţa intre guvernul liberal şi „Facla“. Ne­adevărat. Trăsătura de unire a făcut-o... Bana.­ ­ De ce atâta grabă din partea candida­ţilor Evenimentului şi Cuvintului să şi publice numele in ziare ? ...Pentru că prevăd că va fi singura lor mîngăiere, ■— publicarea numelor. * „ Oferim — scrie Seara — tot concur­sul nostru d-lui dr. Sion“. Cum s’ar zice : Văcăuştii sprijinind Mărcuţa. .* „Unirea“ na apărat. Tipografii romini din Iaşi s’au jidovit. Toţi cer parale înainte...* Cifra 7 e consacrată ca o cifră min­cinoasă. De aceea cgenfia de minciuni a inventat cea mai proaspătă — cu pre­lungirea contractului Berman­luster pe... 7 ani.* A izbucnit un conflict între ministrul Duca și demisul director al Casei Bise­ ......-ts»—*----------------------------------------------------------------------------------------­ ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT ricilor care nu vrea să se deprindă cu ideea că e pe... Ducă.* Ziarele ruseşti anunţi că avocaţii cari au apărat pe Beilis la Kiev au refuzat plata. Şi de la un apostol naţionalist ca dr. Şamaleanu—la Vaslui—d. Delavrancea a primit 1000 de lei... Nu mai e morală şi pace!­ ­ „Cuvintul“ « cieat de acord ca „Eve­nimentul*. Le mai rămâne candidaţilor comuni să cadă... în alegeri. * Se laudă directorul serviciului sanitar că a desfiinţat automobilele takiste. ...Ca să înflorească­­tramvaiul liberal. ELECTORALE întrebat dacă va fi candidatul guver­nului la colegiul universitar, d. M. B. Cantacuzino a răspuns: — „Mă duc la liberali, dar nu pri­mesc nici deputăţie, nici senatorie. Nu cer acestor oameni de­cit să mă lase in pace !* * In cazul dacă conservatorii locali vor reuşi să l împace pe d. dr. Bogdan, as­tăzi foarte pornit, d-sa va fi candidatul... sigur căzut, al conservatorilor la colegiul universitar. „ Este sigur că d-nii O. A. Scorţescu, Lascar Tărăbaţă şi A. C. Cuza vor can­dida la colegiul II deputaţi de Iaşi. * Cel mai nenorocit candidat, la actua­lele alegeri, va fi d. Kilimogla. Va fi nevoit să facă vizite electorale în societatea d-lor dr. Possa şi Costan­­­ dachi.„ Din modul cum s’a alcătuit lista can­didaţilor conservatori din Ieşi, rezultă că acei dintre foştii parlamentari, care au susţinut guvernul de colaborare şi deci politica actualului șef al partidului con­servator, atunci când d. Carp a voit să reia șefia, au perdut dreptul de a mai reprezenta acest partid in parlament. GLOSE ALE VREMEI... Medici şi elubişti.—A propos de laboratorii. — O mică pricină. — Partidul economiilor.—Brătianu tatăl şi Fiul. S’a subliniat ori valoarea unui ar­gument, ori a unei aluzii. Confra­tele liberal, neputînd găsi nici-o scuză pentru încercarea regimului de a desfiinţa şcoala de agenţi sa­nitari din Iaşi, a făcut aluzie la nu­mirea medicilor-profesori şi a făcut un argument din calitatea politică a directorului şcoalei. In treacăt fie zis, avantagiile pen­tru simpaticul director al şcoalei — medicul primar al judeţului nostru— de a avea respunderea acelei şcoli erau aproape o plictiseală. Diurna de 100 lei, cu obligaţiile atît de multiple ce impunea un directorat în care întră pînă şi grija alimentării atîtor zeci de elevi, nu reprezenta nici pe de departe sacrificiile de timp şi de muncă. In ce priveşte pe cei doi profe­sori, s’a arătat ori că unul dintre cele două posturi a fost oferit, pe rînd, la cîte doi medici străini de clubul conservator-democrat şi din­tre aceşti doi, unul a şi refuzat postul din lipsă de vreme. Dar era oare guvernul trecut, da­tor să se adreseze, poate, clubului liberal pentru recrutarea a doi me­dici ? Dar fiindcă veni vorba, n’ar pu­tea să se intereseze gazeta locală la unii domni medici, înscrişi în clu­bul liberal dela cari ar afla că au stat nesupăraţi în slujbe,—bunăoară la căile ferate, sub ministeriatul d-lui Al. A. Badareu ? Intre dînşii unul e un viitor ajutor de primar... Spunem lucrurile aceste pentru a arăta valoarea argumentului şi fine­ţea aluziei ziarului liberal. ♦ A propos de medicină, de ştiinţă în genere şi de laboratorii. Nu de mult—precizăm—la 5 Ianuarie, d. profesor Dr. Mezincescu răspunzînd unei Insinuări a „Evenimentului“ cu privire la pretinsa reînoire a con­tactului cu d. Dr. Negel, pentru lo­calul ocupat de laboratoriul de hi­­pienă, scria: .Afirmările Evenimentului sânt deci ca desăvîrşire neadevărate. Acum,de ce şi cine de la Evenimen­tul se chinueşte să găsească ceva de zis despre mine, fie chiar Insinuări ridicule ca cele de mai sus ? Există o mică cauză pentru acest mare efect. Cel ca pricina o cunoaşte­. „Evenimentul“ a înghiţit sfidarea, n’a suflat un cuvînt. Prefăcîndu se a schimba vorba, a intervenit ba în favoarea d-rului Sion, aprobînd su­primarea unei instituţii iaşane , ba în chestia imobilului închiriat de la d. V. Iamandi pentru serviciul sa­nitar. Dar ce-i cu pricina mică ? Cine anume de la „Evenimentul“ e pus aci în cauză ? N­u ştie nimic, nici măcar d. Rudolf Suţu proprie­tarul unui anumit imobil ocupat de o anumită instituţie? Aşteptăm. E adevarat că regimul liberal îşi propune nu numai suprimarea unor posturi — pentru a înfiinţa altele—, ci economie în genere, economia în stil mare. Cel puţin aşa ne încre­dinţa „Viitorul“ acum de curînd. ....Administraţia publică nu este o a­­renă în care apetiturile să se lupte, în care să se satisfacă gusturile unora şi vanităţile altora, iar banii storşi cu atîta greutate de la contribuabilii destul de împovoraţi, nu trebue să servească ca persoane mute în danţul milioanelor- E o chestie de cinste politică, de morali­tate publică şi de însănătoşire a vieţei noastre de stat ca averea publică să fie păstrată ca lucru sfint şi ca cheltuelile să fie făcute cu rost şi fără gînduri de in­terese politice.* La asemenea teorii şi hipocrizii electorale se poate răspunde cu un singur citat, dar încalţe Shakespea­rean : — Vorbe ! Vorbe ! Vorbe !­ ­ Dar poate... Poate că într’adevăr a venit o eră de economie şi de renunţare ? Filosoful profesor, Rădulescu-Motru, într’un sarcastic articol din „Noua R. Romînă“ încearcă chiar a găsi o formulă, o explicaţie, socială , în­cheind constatările ce face. ....Brătianu-tatăl a lăsat sbor liber a­­petiturilor și lăcomiei partizanilor ? A tolerat crime și asasinate ?... Ce om pre­văzător! Dacă nu făcea astfel, unde ar fi fost partidul care în 1914 ar fi urm­at pe Brătianu­ fiul ? Brătianu fiul răzbună pe Brătianu tatăl. Avem înaintea noastră un exemplar de sublimă izbăvire morală. Acei cu prea multe apetituri se mobilează prin renun­țare. Este un fapt unic în istorie.* Atît de unic, îneît nici nu există, căci ironia filosofului e o simplă ironie. Faptele sunt altele. ECOURI Cercetările asupra păsărilor călătoare au luat în timpul din urmă un deosebit avînt, mai ales de cînd s’au înfiinţat sta­ţiuni ornitologice, la care păsările sunt marcate cu cîte un inel de aluminiu, pe care se înseamnă data şi locul observă­­rii. Acest soi de experimentare, început la 1899, de institutorul Chr. Mortensen în Viborg, azi urmăreşte în toate ţările din drumul păsărilor călătoare. Cea mai ve­che staţiune este acea de la Rossiten în apropriere de Danzig, apoi ca însemnă­tate vine staţiunea societatei ornitologice ungare de la Buda­pesta. Societatea bio­logică din Helligoland apoi muzeul din Leyden şi Asociaţiunea­­ornitologică din America, s’au alipit cercetărilor. In 1912 un pas important s’a făcut prin crearea în Rusia a unei societăţi ornitologice. Nu­mai în Anglia s’au însemnat aproape 82000 paseri. După cum se ştie delta Du­nărei şi Dobrogea e un popas însemnat al păsărilor călătoare. Primavara şi mai ales toamna e o variaţie de paseri pe teritoriul dobrogean, cum rar se întîlneşte aiurea. Nu ar fi rău ca cei care sunt in­teresaţi în studiile biologice la noi, şi in special Muzeul de istorie naturală din Bucureşti, să creeze şi la noi o staţie pentru marcatul păsărilor călătoare, spre a se urmări drumul pe care-l iau ele in emigrările lor anuale.* Numărul speciilor de vertebrate, care trăesc azi pe faţa pământului este după Henthaw, de 47200. Dintre acestea sunt 7000 mamifere, 20000 paseri, 300 croco­dili și broaşte ţestoase, 3300 şonîrle, 2400 şerpi, 2200 batraciene și 12000 peşti (Gentralblatt f. Zoologie 1913 II. 212). OAMENI ŞI LUCR­URI Un scriitor despre un pictor Era o vreme — şi nu sunt prea mulţi ani de atunci — cînd se aplica termenul de­­caricatură a schiţelor lui Iser. E ade­vărat că de atunci încoace artistul a evo­luat şi ne-a dat foarte multe lucrări cari au lărgit mult orizonul inspiraţiunilor şi compoziţiilor, de lucrările debutului,­care l-au popularizat pe Iser, dar nu l-au con­­s­acrat. Artistul acesta rămîne un bohem. Iată-l venit la Iaşi cu 137 de tablouri, fără... catalog. Sîntem dară siliţi a face o judecată­, sumară, ori una de ansamblu. Iată, drept prefaţă, un lung citat din impre­siile publicate intr’o revistă bucureşteană, nu de mult, de către scriitorul Galaction autorul­­Bisericuţei din Răzoare, despre care vom vorbi curtod­aci, pe larg: „Ce impresiune îmi face arta lui ? Mi se pare că beau un viu tare, care se suie la cap, dă grijă şi ameţeli, dar care îmi place foarte mult şi-l beau Înainte! Comparaţia aceasta nu este a mea; a scris-o cineva, acum vre-o cincizeci de ani, despre un roman celebru. O iau, însă cu Împrumut, pentru că exprimă drept şi scurt răscolirea mea sufletească, în faţa producţiunilor lui Iser. E acest artist un teoretician ? A plecat el de la o concepţie artistică, de la o teo­rie, ca să ajungă la arta lui de azi, sau, de la arta lui de azi — care-i curge sub degete, neprevenită şi firească—face cîte­­odată şi drumul în sus, spre teorie, spre şcoli şi spre maeştri ? Aceste întrebări putem să ni le punem nouă, dar nu pu­tem să Ie punem artistului. Fiindcă... ori­­cît ar fi el de sincer, răspunsul lui va conţine totdeauna o înşelare de sine. Pa­guba nu este prea mare. •“ ..„Priviţi cele 216 de picturi, pasteluri, aquarele, desenuri, portrete şi ilustraţii din expoziţia lui Iser. Curios mai vede Iser lumea aceasta ! Mirarea, zice un antic Înţelept, este În­ceputul filosofiei ; tot mirarea este înce­putul prieteniei cu arta lui Iser. Dar pri­viţi cu luare aminte, stârniţi şi fiţi dori­tori de a înţelege. La început tot ce-ţi arată Iser pare că ar fi (prin exageraţie) un fond de peşteră, în mare, unde foj­­găesc caracatiţe, crabi, painjeni de apă, peşti monstruoşi.... şi care s’ar lumina de­odată, prin nu ştiu ce năvală de lumină electrică. După ce neadormirea a trecut, observi că eşti tot în lumea aeriană. O mulţime de gesturi, de atitudini de expresiuni, foarte cunoscute şi redate de artist cu o uimitoare putere de adevăr, te chiamă şi te agaţă. Cine ar fi putut să taie şi mai adevărat şi mai precis silueta bătrînului tătar din No. 2? Cine ar fi putut să lase urmaşilor mai întocmai cu originalul pe ilustrul cafegiu din Cocar­­gea, Ismail Ferado (acela care şi-a scos piciorul din papuc) ? Prin ochii şi prin degetele cui ar fi putut să scapere mai sinistre capetele celor din jurul Mesei­ Verzi ?* In jurul­­Mesei Verzi“ stau acei din tabloul pe care-1 intitulează „In Casi­no“. ....Iar ca impresiune generală 7 Cităm iară : „Iser, amicul mai mult vesel de­cît trist, vlăjganul bine zidit şi cu havana Iu gură e un mare şi trist poet. Face parte din familia celor cu talent amar şi întune­cos. Acest poet, cu ochi mai bani de­cît ori­care dintre noi, nu poate să ierte Iui Dumnezeu că, pe lingă liniile cele mari şi nobile ale creaţiunei, El Atotputernicul, a îngăduit în lume şi coropişniţa şi cîr­­cîiaşul, şi solomîsdia—şi prostia şi urîţe­nia şi nedreptatea. Şi bizar şi iremediabil obsedat de a­­ceastă latură inexplicabilă a operei celui ca nume inefabil, Iser, desmerdtud lu­mea aceasta, ti pune la gât un colan de coropişniţa, da ctrceci şi de solomisdire... Acest artist e un revoluţionar. E unul dintre acei mulţi nebuni de Înalt talent, care, voind sau nevoind, lucrează încet şi sigur la marile prefaceri viitoare. Vom trăi altel vom cînta altfel şi vom dese­na altfel ! Adevărat să fie oare ? Ştiu ei ce spun aceşti teribili înainte mergători ? Nu putem să răspundem. Suntem prea mici; suntem prea cufundaţi la lumea de acum. Suntem întocmai ca Salomeia şi ca ostaşii lui Irod, faţă cu lochanan cel ce prooroceşte din fondul cisternei. Ne simţim impresionaţi, zguduiţi, simţim la prooroc o putere misterioasă... Poate chiar 11 iubim... Dar ,cine ştie ce spune proo­rocul* ! Vom Încheia, după această prefaţă, cu cite­va consideraţiuni generale, cum se pot face despre o expoziţie... fără catalog ilustrat, ori neilustrat. Rodion D. Take Ionescu şi Impacarea Romîno-Maghiara La ordinea zilei In opinia publică eu­ropeană este cestiunea împăcării Româno- Maghiară din imperiul vecin Austro-Un­­gar. Se ştie că In cursul anului 1913 relaţi­­unile dintre cele două ţări, imperiul A­­ustro-Ungar şi regatul Român au trecut prin mari cum­pene. Au fost momente crud prin glasul şi pana unor fruntaşi din Romînia, cum e d. A. D. Xenopol, marele istoric şi alţii, s’a denunţat vicle­nia imperiului Austro-Ungar în conflictul Romîno-Bulgar. Acum după sftrşirea războiului balca­nic, imperiul Austro-Ungar voeşte să strlngă raporturile cu regatul Român şi In acest scop se caută modalitatea Îndulcirii şi Indrumării pe calea dreptăţii a rapor­turilor dintre romîni şi maghiari. Ziarul Az Est din Budapesta, pentru a afla opinia publică, din Rom­înia, cu pri­vire la împacarea Româno-Maghiară din imperiul vecin, a trimis pe coresponden­tul său la Bucureşti unde a intervievat dintre bărbaţii noştri politici numai pe d. Take Ioaescu, omul cel mai superior în ţara noastră. E o dovadă şi mai mult că d. Take Ioaescu e o personalitate politi­că europeană din faptul, că tocmai lui şi nu altora i s’a luat interviwul, cît şi din feli­ şi cuprinsul interviewului. Acest interview a apărat ori în conres­­pondenţă telegrafică un Universal, cel mai popular ziar din ţară, pe ziua de azi 13 Ianuarie 1913. Deşi e redat în telegrame totuşi cu­prinde o coloană întreagă din acest ziar. Noi am citit acest articol de reportaj ca cea mai mare lăcomie şi nu putem să nu relevăm ideile din el. Deşi e perioa­da electorală, cînd alte preocupări ne a­­trag, totuşi trebue să cunoaştem ceia ce şeful conservatorilor-democraţi, cel mai de vază om politic, spune Europei în­tregi. D. Take Ionescu spune, că încă de acum 20 ani, vorbind cu oameni politici din Un­garia, Banfy şi Koloman Szell, li-a spus că datoria ungurilor faţă de românii din Ungaria e să le dee drepturile pe care ei le cer, dacă voiesc să aibă cetăţeni unguri supuşi şi dornici de luptă pentru binele Ungariei. Venind la Impacarea Româno-Maghiară de azi, d. Take Ionescu spune hotărît .

Next