Opinia, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 2070-2092)

1914-01-28 / nr. 2089

BAN! ANUNȚURI Un rând pag. III» SC b. »* » » IV» ff ABONAMENTE Un an ... 20 lei 6 luni . o o 10 lei BANI Administrația: Iași, str. Gra. Mlrs©senl7 Aîltti XI—No. 2089.— Marți 28 Ianuar 1914 C­ONVOCARE gf Partidul conservator-democrat va ţine o mare INTRUNIRE PUBLICA în sala Caragiale (foastă Pastia) Vineri 31 Ianuarie, oara 5 p. m. Vor lua cuvântul mai mulţi oratori din Capitală şi din oraşul nostru în vederea alegerilor de Cameră şi Senat. CANDIDAŢII Partidului conservator-democrat In alegerile generale CAMERA COLEGIUL I Alegerile 2 Februarie D-nii N. Cananău N. Nanu P. Sion St. A. Negruzzi COLEGIUL II Alegerile 4 Februarie D-nii Lascar Antoniu Eugen Herovanu Vespasian Pella Henri Sutzu Dr. D. L­ezincescu Prof. univ. Oswald Teodoreanu COLEGIUL III Alegerile 6 Februarie D. Dr. Const. Enășescu COL. I SENAT­­ . . Alegerile 8 Februarie Gheorghe Lascar Petru Sadoveanu laşul sub liberali In uniri prelungirii tramnaiulul E dat partidului liberal ca să aibă la activul—răutăcioşii ar zice la pa­sivul—lui o chestiune a tramvaielor electrice şi în a doua Capitală, o nouă şi mică afacere S. T. R.... Se cunoaşte chestiunea de cătră toata lumea. Sunt ani de zile, de cînd s’a dis­cutat şi s’a proiectat o prelungire a actualelor linii de tramvai, cerută de locuitorii oraşului nostru fără ose­bire de culoare politică. E o ches­tiune de simplă gospodărie comunală, cum a fost însăşi aducerea tramva­iului electric în Iaşi acum 12 ani. Liniile de tramvai, cu toate îmbu­nătăţirile ce le-a adus directorul ac­tual prin dedublarea unora din ele pe o distanţă mai lungă, cu îmbina­rea liniilor Copou—Sărărie sunt încă departe de a mulţumi variatele tre­­buinţe ale circulaţiunii. In special se resimte mult lipsa unor continuări a şinelor de tramvai către Socola, Co­pou şi, eventual, Nicolina unde, ce e­rept, administraţia Căilor Ferate opune dificultăţi din cauza staţiunii Nicolina. Au fost lungi, numeroase şi labo­rioase cercetările şi studiile pentru rezolvarea chestiunii acelor­­prelungiri. Fostul consiliu comunal, din îndem­nul stăruitor al d-lui Matei Cantacu­­zino, a dus la capăt această chestiune după repetate schimbări ale c­rtelor de sarcini, după corespondenţe va­riate cu direcţia generală berlineză a societăţii şi cu direcţia locală a tram­vaiului. Prelungirea fu aprobată de Cameră şi Senat, iar contractul încheiat de fostul primar cu societatea tramvaiu­lui. Singurul reprezentant al Iaşului în Parlament care a ridicat obiec­­ţiuni—în a 3-a secţiune a Camerei —a fost d. Georg­el Mărzescu. Proiectul însă, trecut prin toate secţiunile a fost votat şi, cum am zis, contractul s’a încheiat­­ori urma să se încheie, pe baza legei votate. Cu aceasta însă, se pare, lucrul nu e sfîrşit. Comisiunea interimară a laşului, scumptînd vederile şi inten­­ţiunile viitorului consiliu comunal sau, mai drept, viitorului primar li­beral al laşului, găseşte nemerit a nu da urmare contractului, oprind executarea lui, deşi ea este obligatorie pe baza legei, votată in parlament. Dintr’un capriciu—nu zicem decît un capriciu—al unui fost deputat ale cărui vederi n’au găsit aprobare în secţiunile Camerei, ieşani sunt pe punctul de a suferi o mâ­re deziluzie şi o pagubă enormă—căci neprelun­­girea liniilor tramvaiului electric lo­veşte deopotrivă în diversele clase ale populaţiunii acestui tîrg, atît de să­rac în resurse şi în avantagii. Atragem atenţiunea cetăţenilor a­­supra acestei nuci şi capricioase lo­vituri care nu e îndreptată în con­tra unei societăţi străine—căreia îi sau impus condiţiuni destul de grele prin cadtul de sarcini şi contract — ci este direct dăunătoare Iaşului, care a cerut şi cere să aibă liniile de tramvai prelungite cel puţin pînă la Ospiciul Socolei şi pînă la şcoala Normală de la Copou. Sunt interese mari legate de această complectare a circulaţiei tramvaiului electric şi iaşanii nu vor renunţa la cererea lor nici măcar de gustul vii­torului şi... problematicului primar al Iaşilor. ACTA ZILEI O șaradă. * ^ Cetim ca... foarfecele tn cel mai nou num&r al .Mișcării* turnătoarele rînduri, .inspirate* de an articol apărat In .Opi­nia* sub titlul .Microbii electorali*: «întristarea d-lui»?«este cu atît mai deplasa­tă cu cît ea vine tocmai din partea aceluia ca­re nu-și mai permite să semneze glossele po­litice și pe care nu numai noi, dar chiar aceia cari l’au readus de unde l’au isgonit 11 cunosc prea bine... Ș’apoi e cam ridicul ca un baccil sa se ocu­pe de igiena socială—fie ea chiar electorală... Dăm în premia persoanei care va dez­lega șarada statistico-politică ce se as­­cunde la rtadurile de mai sus. Dezlegătorul să ne... readucă rezultatul de unde l'au izgonit, vorba polemistului... Mă Înţelegeţi... POLITICE Candidatul Pieţei Am putea duce jocul de cuvinte şi m­ai departe, de­oarece e vorba de d. A. C. Cuza, fost epigramist în tinereţe şi fabricant de jocuri de cuvinte nu totdeauna originale... Am spune atuncea, bună­oară, că este candidatul pieţei „Unirea" de dragul căreia a întitulat şi ga­zeta d-sale, cam intermitentă, „U­­nirea"*. Căci, în esenţă, d. Guza este şi ţine să fie candidatul pieţei, can­didatul acelui punct în care dom­nesc cele mai de multe ori con­fuzie, învălmăşală, dezordine Şi g la zde man, cite un început de a­­narhie care prinde aşa de bine pescuitorilor in apă tulbure, din rândurile cărora s’a ridicat şi au­torul nefericit al „Poporaţiei ‘. Candidatul straturilor obscure nu ca situaţie socială şi materia­lă,­ ci obscure ca voinţă, cultură şi convingere ; lipsite de diecernă­­mînt, de informaţiuni, lipsite­­de acel dar de a osebi ce este ade­vărat de ce este inventat, ce este ordonat şi posibil de ceea ce este zăpăceală şi imposibil. Acelora ţine d. Guza să le spună prin graiu şi prin scris prăpăstii şi minciuni, să le adreseze nu nu­mai reclame personale, dar şi ca­lomnii ordinare pe seama acelora cari nu-i fac măcar onoarea de­ a-i fi adversari. Nici-o gazetă nu uzează de arma insultei și a bîrfelor ca „Unirea“. De nic­iri, în propaganda electo­rală ieșană, nu se cheltuesc atîtea fraze goale, minciuni veninoase, clevetiri și mahalagisme. Dar colegiul al doilea din Iaşi este un colegiu luminat El nu se va lăsa călăuzit de insinuări şi înfricoşări ridicule, nu se va lăsa terorizat de zgomot deşert, nici târît de o alarmă amăgitoare. Rezultatul va arăta că avem dreptate. A ----- - MICI POLEMICI D. dr. Cosmod­ei recidivînd adresează un apel cătră pensionari. ...Ca să-l treacă la pensie dinte’ale po­­ liticei.* Un specimen stilistic din­­apelul pen­sionarului*: Vroiţi dară, să aveţi în Parlament, o falangă de mentalităţi şi de suflete cu dor de bine, de dreptate, votaţi lista conservatoare. O falangă de mentalităţi e curat... de mentalitate.* Primul articol din ultimul număr al ,Evenimentului* se intitulează , ,Situ­­aţii îngăm­ate“. Găinăria ocupă capul coloanei­­ Souvent homme varie... lată ce curios bărbat e d. Matei Can­­tacuzino după... Evenimentul din 26 Ianuarie : „...In tocmai ca acei înamoraţi care văd în femeea iubită o clipă toate calităţile — reflexe ale eului lor propriu — cad repede în descu­rajare şi caută apoi aiurea realizarea visului lor“.* Generalul Musteaţi a intrat în... cam­panie electorală. A dat însă de defileuri periculoase şi­ de adversari. In Bulgaria i-a mers uşor...v Nici­odată ,Evenimentul,, ,Mişcarea“ şi ,Caum­nul' n’au fost mai bogate în... clişee d­­in această epocă a alegerilor. Amintiri şi reflexii electorale Ce amintiri să se trezească tn mintea alegătorului sau a candidatului acum !□ plină perioadă electorală, de­ctt cele refe­ritoare la alegerile de altă dată. Vreau să povestesc azi cum am votat pentru prima oară pe Panu acum un sfert de veac. Eram înscris de curîod între a­­legători din propria-mi pornire, cînd In alegerile generale de după 1888,—nu ţin bine anal, căci n’am avut interes să-l memorez,—am mers să-mi exercitez drep­tul de vot ca alegător în colegiul al doi­lea de deputaţi. Ţin minte că biaroul electoral, prezidat de către d. Sofian, astăzi magistrat pen­sionari era în sala curţii cu juri din pa­latul Administrativ. La colegiul al doilea de deputaţi erau de toţi 14 candidaţi, în­tre cari şi Panu, pe care voiam să-i vo­tez pentru că-l avusesem de profesor, şi citisem ce scria el în ziarul său. De ceilalţi candidaţi nu mă interesam. Mi-era indiferent de ci votam sau de le a­­nulam votul. In ziua votului m’am dus, fără nici o îmboldîre din partea nimănui mai de dimineaţă să votez şi am răzbit pe la orele zece în sala de vot. Cînd m’am prezentat la birou după ce am prezentat cartea de alegător, preşedintele mi-a dat cele 14 buletine a celor 14 can­didaţi şi un plic sigilat. Din cele 14 nume de candidaţi puteam alege unul, două, trei,... cel mult şase şi îndoindu-le în patru le văram în plic, pe care­­ lipiam şi-l Înapoiam preşedintelui. Celelalte buletine ale candidaţilor nevo­taţi se răpeau bucăţele în ghereta de vot sau se duceau de cătră cei supuşi con­trolului de cătră electori spre a-i con­vinge pe aceştia de felul cum a votat. Cu plicul şi cu cele 14 buletine cu numele candidaţilor m’am dus în ghereta de vot. Cum am intrat am căutat bule­tinul cu numele Panu, ca să-l pun în plic. Nu-1 găsesc. Crezînd c’a fost o scă­pare din vedere, caut pentru a doua oară In cele 14 buletine, cel cu numele lui Panu. Dar caut în zadar. Nu era. In mo­mentul acela mi s’a Întunecat cu total mintea. Total se învtrtea în jurul ideii că trebue să votez pe Panu Și­ nu-l pu­team vota pentru că între buletine lipsia cel cu numele lui. Şi nici în ghereta de vot n’am văzut decît rupte, nici unul întreg. La roiue în buzunare nu aveam, deşi pe atunci era permis să duci ca tine în ghereta de vot şi buletine date de candidat chiar pe cînd te vizita. Tostă această operaţie a cercetării pentru lăfăia şi a doua oară a celor pa- * tru-spre-zece buletine, a aruncării ochilor în ghereta de vot a durat o clipă. La ideia că voinţa mea de a vota pe Panu se loveşte de imposibilitatea căci n’aveam buletinul cu numele lui, n’am mai raţio­nat nimic şi în aceiaşi clipă cu hotărîra m’am Întors la preşedintele biuroului prezentîndu-i cele 14 buletine şi plicul, spuindu-i: — Domnule Preşedinte, d-voastră nu mia­ţi dat toate buletinele şi de aceia n’am putut vota. — Dar cine-ţi lipseşte dintre candidaţi? Imi zice preşedintele. — Nu pot să spun, eu vrea să le am toate buletinele şi să votez pe cine doresc. Preşedintele atunci numără toate bu­letinele Înapoiate de mine şi constată că sunt 14 la număr şi ’mi zice: — Dar nu-ţi lipseşte nici unul, căci sunt toate 14 buletinele. — Domnule Preşedinte, nu s­ă intere­­sază numărul ci numele lor şi între cele 14 lipseşte numele celui ce voesc să votez. Văzînd că nu voesc să spun numele celui ce voiam să votez, preşedintele con­trolează cele 14 buletine şi constată că cel cu numele Panu lipseşte, un alt bu­letin era de două ori. Fireşte că nu jarul biuroului electoral se adunase multă lume, se făcuse zarvă. Sosise şi Panu. Nu mă cunoştea. Pentru el eram un alegător oare­care şi s-a interesat şi el de ce se întâmplase. Preşedintele mi-a dat alte 14 buletine controlate de el şi plicul, cu care am pu­tut vota pe cine am voit. Fireşte că fapta mea era o îndrăzneală de a eşi din gheretă şi a cere preşedin­telui să constate că fusesem pus în ne­putinţă de a vota pe­ cine voiam. Am au­zit mustrări de la unii, aprobări de la alţii. Dar n’am dat atenţie la nimic. E­­ram mulţămit că votasem pe cine am voit. Unii îmi bănuiau că făcusem o reclamă lui Pana, că fusesem destul de viclean. Nimic nu mă turbura, eram mulţămit de cum mă purtasem. Nu ţin minte, căci nu m’am interesat, de ce s’a mai petre­cut la acea alegere. Ciad mă Întorc cu mintea la perioada electorală de azi, pot vorbi şi alegători­lor şi candidaţilor de azi. Cei dintâi sunt sigur că vor vota cum cer interesele lor, dar mai ales cum îi determină ideile lor. Puterea ideilor e mare, face minune. In taina nepătrunsă de nimene a conş­tiinţei sale alegătorul cercetează ideile ce reprezintă fie­care candidat şi-l votează pe cel ce reprezintă acele idei Înaintate şi corespunzînd exact momentului a so­cietăţii In care trăim. Cu nimic şi cu nici un preţ nu l schimbi din convingerile sale. In urmă el nu poate fi de­cit ceia ce e în adin­­cul sufletului său. Iar tn ce priveşte can­didaţii să fie siguri că dacă tu persoana lor se­­oglindeşte bunătatea sufletească, judecata limpede şi dreaptă, acţiunea cea mai dezinteresată, va fi votat chiar fără s-o ştie. Sunt singur că alegătorii vor a­­precia favorabil pe conservatorii-demo­­craţi din pricina ideilor ce reprezintă. Valeriu Hulubei Rămin destule Zilnic — notiţe răutăcioase — găsind o absolută apropiere între programul par­tidului conservator-democrat şi acela al partidului liberal, dau nenumărate înţe­pături— cu totul neizbutite — succesiunei viitoare la cârma statului, a partidului liberal. Mai întâi, a vorbi de pe acum de a­­ceastă succesiune e un stimulent, al vieţei pe drojdii, ce şi-l impune partidul con­servator, acel de p­­puritate* mai mult de­ctt indoelnică. Cînd un partid ia de-abia frînele de conducere ale ţării — dezvăluind Inaintei un program de îndeplinit — un program care coprinde părţi de o rodnicie nedis­­cutabilă — e un nonsens de a-i discuta succesiunea. Înainte de a vedea şi valo­rifica roadele ce s’au putut sau ce s’ar putea culege pe urma guvernării lui. Noi, fără a discuta această succesiune — discuţie pe care o găsim tot atît de puţin serioasă, pe cit de puţin serioşi dau dovadă a fi şefii partidelor sau zia­relor ce născocesc asemenea bazaconii— vom răspunde scurt că, afară de acele

Next