Opinia, iunie 1914 (Anul 11, nr. 2188-2211)
1914-06-11 / nr. 2196
ABONAMENTE Un an . „ c W lei 6 luni , , 10 lel Administraţia Tipografia H. Goldner, Iaşi - TELEFON No. 3«Un rând pag. II, 56b. • IV, 40» BANI POLITICE 5ist«nul şi Onul D. Alex. Cuza a adus eri lo discuţia parlamentului un caz foarte interesant, nu prin aceia ce a relevat interpelatorul, ci mai ales prin ceia ce n’a relevat deputatul naţionalist din Iaşi. D A. C. Cuza n’a relevat omul şi sistemul, fiindcă d-sa n’o putea face. Ne luăm noi această sarcină. Omul este d. Andriescu, profesor suplinitor, avocat şi agitator. Nu cunoaştem valoarea însuşirilor, cari au adus după sine faptul că i s’a încredinţat o catedră în suplinire. Cunoaştem însă cazul avocatului Andriescu, care a făcut o acţiune penală contra unui proprietar, cînd acesta exercita un simplu drept de retenţie asupra mobilelor chiriaşului. Mai cunoaştem incidentele zgomotoase ale agitatorului Andriescu în cursul campaniei pentru Constituantă. Era în drept d. Andriescu să facă agitaţii? Nu. Căci era funcţionar, întrucît suplinitorul este asimilat întru totul celorlalţi funcţionari. Dar se va zice: o fi fost suplinitor, dar avem a face cu un caracter, cu un om care crede în ceva şi care jertfeşte totul triumfului năzuinţelor sale! Evident că dacă ar fi astfel, măsura guvernului ar putea fi întru cîtva criticată. Oare acesta e cazul ? Nu. Căci acest Andriescu, după ce a azitat pentru d. Cuza şi a insultat pe toată lumea, s’a milogit apoi la clubul liberal şi fu special la d. Stere, ca să fie ertat. lată caracterul ! Dar d. Andriescu a trecut la ameninţâri. In plin parlament un deputat mărturiseşte pe cuvîntul de onoare, că acest Andriescu a declarat că va împuşca pe d. Stere şi pe d. Duca, dacă nu va fi reintegrat. lată sistemul ! Şi pe un astfel de om d. Cuza II apără, şi apârîndul vorbeşte de demnitatea învăţămîntului ! Veni-va oare vremea cînd acel cari pilduese de pe catedra universitară dezechilibrul unor oameni ca Andriescu, vor fi împedecaţi a-şi exercita acţiunea lor nefastă ? D. Cuza vorbind de demnitatea în învăţămînt! Cită îndrăzneală şi cîtă inconştienţă există decît un punct foarte slab de contact, şi anume că ambele partide doresc Îmbunătăţirea stării celor şase milioane de suflete din ţara aceasta. Dar încolo ? Conservatorii zic : dăm pămînt de bună voe, menţinem colegiile electorale actuale cu oarecari sporiri de alegători în fiecare colegiu. Nu e nevoe prin urmare de revizuirea Constituţiei. Democraţii, s’au condus în această materie de alte concepţiuni. Ei înţeleg că îmbunătăţirea stării maselor nu se poate face decît prin revizuirea Constituţiei. Şi în aşa caz este evident că revizioniştii democraţi nu puteau merge contra revizioniştilor liberali. A merge la o luptă de răsturnare a guvernului liberal, ar fi însemnat a vedea oamenii şi a nu te gândi la principii. Era momentul ? Desigur nu. O campanie contra guvernului liberal pe tema revizuirei nu se putea, ci numai una personală. Ar fi trebuit să se zică: reforme voim şi noi democraţii, reforme voesc şi liberalii. De ce aceste reforme le-ar face Ionel Brătianu şi nu Take Ionescu ?! Şi trebue să recunoaştem ca asemenea campanie de persoane, n’ar fi fost în sentimentul public. Dar de aici pînă a acuza partidul conservator-democrat de inactivitate, este mare distanţă !! Nu cunoaştem să existe vre-un rînd scris în ziarele democrate nici n’am auzit de angajamente prin cari partidul ar fi renunţat la principiile lui. Cînd o lume întreagă vorbeşte că ideile preconizate de acest partid sunt cele mai potrivite timpului, cînd sunt foarte mulţi acei cari cred că liberalii vor trebui să cedeze din intransigenţa lor, cu toate redlamentadele, de mai ieri, apropiindu-se de ideile democraţilor, mai poate fi vorba de inactivitatea partidului conservator democrat ?! Că dacă atunci cînd se discută validările democraţii nu fac gălăgie, trebue să se scoată din aceasta concluziunea de mai sus ?! Dar oricine a putut vedea că peste tot locul unde organizaţiunea democrată a făcut alte alianţe electorale decît cele de la centru, democraţii aduc aceleaşi protestări contra guvernului, ca şi cealaltăopoziţie. Aşa face d. G. C. Dobrescu conservator democrat din Prahova, aşa d. A. Alexandrescu din R.Sărat. Nu cu această ocaziune trebue judecată activitatea partidului. La toamnă el va da măsura puterii lui. Inactivitatea partidului conservator-democrat Amicii de ieri ca şi adversarii partidului conservator-democrat au găsit o altă formulă pentru a-l ataca. Formula se rezumă în: neactivitatea partidului conservator-democrat. Priviţi, zic ei, la conservatori. Aceştia s’au prezentat singuri în alegeri şi au reuşit peste aşteptările lor. Astăzi cînd în Parlament se discută chestiunea alegerilor pentru Constituantă, nu se aude de cît vocea conservatorilor. Chestiunea merită a fi examinată. Amicilor de ieri ce li s’ar putea spune, de cît a li se răspunde cu zicătoarea veche : Unde e dragoste puţină Lesne e a găsi pricina. Ei au cunoscut toate ideile partidului, au cunoscut şi ceea ce de multe ori şi chiar pentru cei din partid, cum bunăoară pentru cel ce scrie aceste rînduri, erau intimităţi secrete ale lui. Dacă astăzi partidului, care ieri îi plăceau, nu-i mai convin, ce i s’ar putea spune ?! Rămîn însă ceilalţi. Or, atît la alegerile pentru Constituantă cît şi la cele anterioare a fost a se ţine samă de două lucruri: guvernul şi reformele. Guvernul desigur că nu convenea nici conservatorilor democraţi după cum ei nu era nici pe placul conservatorilor. Dar sub al doilea punct de vedere trebue să recunoaştem ca situaţiunea conservatorilor era mult mai comodă d intre ei şi conservatorii democraţi nu Mici Polemici Ziarul „Seara“ laudă pe liberali, că — alegînd vicepreşedinte al Camerei pe Jean Jehas — probează că preţuesc pe oamenii de talent. ...Au apreciat şi talentul lui Bogdan Ciupeşti trimiţindu-l la Văcăreşti. „ Artiştii iaşani se angajează la Craiova. Craiovenii vin la Iaşi. — Nu-i nimeni profet în... orașul lui ! * Nu-i adevărat că d. prefect Săndulescu face abonamente pentru «Dreptatea». — Cel mult închide un ochiu, cînd se comite abuzul. * Fostul prefect Stroja avea... scuza că abonează crișmarii pentru ziarul partidului. Prefectul de astăzi sprijine «Dreptatea» care răstoarnă guvernul. * Abonamentele pentru ,Dreptateau trebue să aibă rostul lor. Probabil că apaşul Pake s’a vindut incă odată liberalilor şi cere plata anticipată. * Ori cum, la toate s’au putut aştepta negustorii de vinaturi in Iasi, dar nu ca să-i obijduiască tocmai d. Săndulescu... ♦ D-nii Sadoveanu și Toptrceanu au vinat in Deltă. ...De ce tocmai in regiunea pescăriilor? NOTA ZILEI De vinzare. Un redactor al «Opiniei« s’a indignat că în oraşul nostru atît de tăcut şi de patriarhal cîteva fete, mai mult flămînde decît stricate, cheamă noaptea pe trecător cu strigătul «Carne de vînzare». Comerţul acesta înfloreşte doară sub atltea forme şi în plin public. Citiţi inserţiile «Minervei» şi Ie veţi găsi pline de oferte ca acestea : Domnişoară frumoasă tînftrft, doreşte trai comuncu un domn în vîrsta foarte buna situat11. Sub ziar L. S. Domnişoară doreşte trai comun cu un domn bogat, Aurora 400 la ziarul Minerva. ...Acum pricepeţi de ce se zice nu «redacţia Minervei» ci «hotelul» Minerva. Alimentarea imapă a oraşului Cum au evoluat părerile d-lui T. Constantinescu în privinţa încercărilor la presiune ? Citind scrisoarea d-lui T. Constantinescu şi argumentele d-sale în privinţa încercărilor la presiune şi mai ales felul cum d-sa argumentează că încercarea la presiuni mai mari decît cele de serviciu nu este de natură a garanta funcţionarea conductei fără accidente, s’ar putea crede că d. T. Constantinescu nu are nici un interes de a-şi interpreta în acest chip ştiinţa d-sale technică şi că d-sa crede ceia ce scrie. Este suficient însă să cercetezi dosarul pentru a vedea cîtă făţărnicie şi cîtă rea credinţă este în ştiinţa d-sale de azi. Se găsesc în dosar două acte care îl pun pe d. T. Constantinescu în adevărata lumină. Primul datează din Noembrie 1909 şi este un raport al d-lui director T. Constantinescu cu No. 1448, cătră Primarul de pe atunci. Se știe că în acest timp Unionbaugesellschaft refuzînd să încerce tuburile cu presiunea hidrostatică conform contractului, înainte de acoperirea lor, d. I. B. Cantacuzino refuză plata a două situaţii în valoare de vreo 576.000 lei. Dl. Tancred Constantinescu intervine imediat în favoarea societăţei cu raportul de mai sus şi după ce face o lungă expunere a condiţiilor în care trebuesc să se facă încercările de presiune, termină cu următorul pasaj: «Subsemnatul avînd în vedere că de la 1 Sept. pănă la 1 Noembrie, întreprinderea Unionbaugesellschaft a lucrat la facerea probelor cu toate forţele de care dispune şi prevăzute în program, că s-au încercat 3 porţiuni în acest interval, iar o bună parte din conductă a fost încercată din punctul de vedere al etanşeităţei, avînd în vedere că în timpul iernei nu putem sili întreprinderea a face încercări şi că tuburile rezerve pentru eventuale înlocuiri de tuburi sparte se găsesc deja aprovizionate pe şantier, considerînd mai cu seamă cft poza întregei conducte fiind aproape terminată se va putea face încercarea conductei cu apa de la Timişeşti, fără a se mai recurge la pompare, deci fără pierdere de timp şi evitându-se astfel efectele compresiunea aerului.“ D. Tancred Constantinescu aştepta deci ca conducta să fie terminată pentru a face încercările la presiune cu apa de la Timişeşti, în loc de încercările prin pompare care se făceau pe porţiuni mici cu apă străină; pentru aceasta de acord cu întreprinderea instalează robinete vane provizorii pentru ca să se poată ridica presiunea la presiunile de încercare prevăzute de contract. D-sa zice în acelaş raport: „Avînd în vedere că prin intercalarea de robinete vane provizorii pe conductă se poate ridica presiunea (presiune hidrostatică) în loc de cea hidrodinamică, astfel că, dacă se va cere se va putea încerca conducta la presiuni superioare presiunei de serviciu fără a ne mai teme de compresiunea aerului comprimat. Bineînţeles că raportul se termină cu intervenţia de a se da îndărăt lui Unionban gesellschaft valoarea situaţiilor reţinute, „întrucît nu se cîştiga nimic în ceea ce priveşte încercările, căci de garanţie în plus nu avem nevoie întrucît avem tuburile de rezervă mai avem şi aproape un milion şi jumătate garanţie şi reţineri“. Şi mai departe: „Avînd în vedere că prin această reţinere, a cărei legalitate contractuală poate fi discutată nu se câştigă nimic în favoarea lucrărei, ci se dă prilej întreprinderei de a ridica chestiuni şi pretenţiuni în daune, sunt de părere a se plăti situaţiunile de plată reţinute Este de reţinut faptul că d. T. Constantinescu făcea instalaţiuni pentru ca să se încerce conducta la presiunile prevăzute în contract imediat ce va veni apa de la Timişeşti. In aşteptarea iei făcea toate sforţările ca Societatea să fie dispensată de presiunile pe porţiuni mici, prin pompare, care nici astea nu conveneau, lui Unionbaugesellschaft. Pentru ca să scape de ele, d. Tancred Constantinescu și Unionbaugesellschaft promiteau încercările la presiune imediat ce va curge apa in conductă. Dp. D. Mezincescu Profesor de Igienă la Facultatea de Medicină ECOURI Recomandaţie.—O tînără fată se prezentă pentru un loc de infermieră la un spital englezesc. —„Aveţi puţină experienţă, domnişoară“? o întrebă directorul. Şi fata răspunse pur şi simplu : —«Am doi fraţi care se ocupă cu football-ul, un altul conduce aeroplane, mama mea este sufragetă militantă şi tata e un experimentat şofer. Postulanta a fost îndată angajată ! Reclamele străine.—Se vorbeşte mult în străinătate despre artiştii francezi, se publică intervievurile cele mai diverse pe socoteala lor, şi li se pretează intenţiile cele mai fantastice. Dăunăzi apăru la Berlin un articol asupra actriţei Lyse Berty şi redactorul care semna, afirma că celebra actriţă cheltueşte anual 70000 lei numai pentru pălării. Imediat scrisorile porniră să curgă la domiciliul actriţei. Cititoarele ziarului german îi scriau, pretinzînd că dacă o artistă poate cheltui 70000 lei anual pentru pălării, îi e foarte ușor să ajute o săracă nenorocită. Altele îi cereau pălăriile uzate , ba unele chiar toaletele demodate ale artistei. Despuiere în lege ! ———--- OAMENI ŞILUCRURI „La Început a fost cuvântat” închidem volumaşul despre care am întreţinut, zile de-a rîndul, pe cetitorii , rubricei acesteia. 11 închidem cu speranţa că ne va fi îngăduită plăcerea de a-i consacra alte reflecţii, mai substanţiale, scrise cu liniştea, răbdarea şi atenţiunea cari ne lipsesc şi pe cari le merita un studiu asupra «Statuilor». 11 închidem cu rugămintea adresată cetitorilor noştri ca să-l cetească şi, cu propria lor putere de a pătrunde în taina frumuseţilor artistice, să guste virtuozitatea care-i formează trăsătura esenţială, cu mici rezerve pentru cîteva note «precioase» în subiectivitatea lor, dar care se iartă unui poet, li se iartă pentru meritul de a nu-şi fi permis o singură licenţă, de a nu fi săvîrşit o singură abatere şi care a înfrînat pînă şi exansiunile sufleteşti prea mari, pentru a se jertfi întreg armoniei verbului frumos-răsunător şi impecabil: Frumosul pentru voi e o plăcere, Un lux, de vreţi, ceva care s’avîntă Pe-o clipă ’n voi şi sufletul vă’ncîntă, Apoi dispare iarăşi în tăcere. Dar lipsa-i pentru mine e-o durere Şi făr’de el viaţa mă înspăimîntă ; De nu respiră’n atmosfera-i sfîntă, Se istoveşte sufletu-mi şi piere. Să’ntreacă solitara lui splendoare, Eu nu ştiu lege mai strălucitoare,— Căci m’a robit eterna lui fiinţă... Şi-mi trebue substanţa lui senină, Cum voi aveţi suprema trebuinţă De aer, apă, hrană şi lumină. Este oare această nobilă trebuinţă, în lumea noastră prozaică, semnul superiorităţii? Este ea măcar compatibilă cu existenţa socială, în mijlocul searbedelor realităţi pe care, aiurea, Ie înfierează poetul «Statuilor» ? Nu e locul de a răspunde aci. Dar am vrut să notăm caracteristica unei frumoase intuiţiuni şi intelectualităţi poetice, pe care o găsim de-asemenea admirabil sintetizată în sonetul următor : Poeţi, cunosc un demon ce ne pradă A sufletului limpede comoară Şi cu sonoritatea lui uşoară, o dă’n vileag, în haină de paradă. Sub uriaşa gînduluî cascadă Se ’nvîrte ca o fermecată moară; E trandafir în zîmbet de fecioară Şi’n mînă de viteaz se face spadă. Turnăm în spuma lui cea trecătoare Tăria marmorei nepieritoare, De-i toarcem rostul cu înţelepciune ; De nu,—ne prăbuşim din zbor avîntul In tărîtoarea lui deşărtăciune... —Acest demon de şarpe e Cuvîntul. Am zice par’că, închizînd volumul, că Mihai Codreanu a urmărit, în primul loc, să găsească secretul de a da „tăria de marmoră“ expresiei în care—îmbătat de o fermecătoare muzicalitate—şi-a îmbrăcat mai multă gîndire decît simţire. Şi felicităm c’a izbutit într’aceasta în chip magistral. Rodion Din mişcarea pedologiei Cu începerea acestui an şcolar literatura pedagogică s’a mai îmbogăţit cu o revistă periodică: Revue de Pédotechnie, pe care o publică Societatea belgă de Pédotechnie din Bruxelles cu colaborarea Institutului J. J. Rousseau din Geneva. Cărei necesităţi răspunde această revistă ne-o spune comitetul ei în cuvîntul către cetitori. _________ Ştiinţa copilului, ştiinţa recentă, îşi lărgeşte, repede domeniul. In toate ţările, observaţiunile metodice şi experimentaţiunile au permis de a întrevede legile evoluţiei primei vrîste a vieţei individului. Oricît de modeste pot fi cuceririle actuale, oricît de prudente trebue să fie concluziunile, putem spera să vedem pedagogia părăsind pe încetul sferele metafizice şi pur speculative şi aşezîndu-se printre ştiinţele pozitive. Arta educaţiei este veche ca şi specia umană ; ea este în germene în instinctul matern. Fiecare generaţie transmite ca o moştenire celei următoare un stoc de cunoştinţe empirice în această privinţă şi nu ne putem gîndi să înlocuim acest patrimoniu ancestral cu anul nou ştiinţific Dar, pe măsură ce cunoştinţele despre copil se precizează şi devin mai metodice, sistemul de educaţie se poate primeni fără zguduituri, fără convulziuni. Nu este vorba prin urmare de a dărâma edificiul vechi pentru a construi altul nou, ci de a-l îmbunătăţi cu stăruinţă şi rabdare cu ajutorul metodelor cari se perfecţionează. Pedologia organizează studiul copilului, în cercetările sale. Ea se serveşte de datele fiziologiei, ale psihologiei, ale sociologiei. Cei care nu o cunosc bine o iau ca o nouă evangelie, care este în luptă cu dogmele tradiţionale ale pedagogiei; unii o privesc cu neîncredere, alţii cu o încredere exagerată. Pedologia este o ştiinţă, nu o religie ; ea este obiectivă şi experimentală. Ea urmăreşte în multiplele sale manifestări evoluţia copilului. Ea poate inspira pe educator după cum fiziologia inspiră pe medic, după cum fizica, mecanica şi chimia inspiră pe inginer. Pedologia este o ştiinţă pură, o ştiinţă de investigaţiuni, ea aduce lumina, fiecare din constatările sale clarifică mai mult problema educaţiei. Ce este pedotechnia ? Aceasta este ştiinţă de aplicaţiuni, ea urmăreşte pas cu pas progresele pedologiei şi condusă de aceasta, ea caută mijloacele practice pentru a favoriza evoluţia normală a fiinţei umane, din momentul concepţiunei sale pănă după adolescenţă. Pedologia este prin urmare ştiinţa teoriei, iar pedotechnia este ştiinţa aplicaţiunei acestora. Revue de Pédotechnie va publica toate chestiunile practice relativ la cultura co-<