Opinia, iunie 1914 (Anul 11, nr. 2188-2211)

1914-06-11 / nr. 2196

ABONAMENTE Un an . „ c W lei 6 luni , , 10 lel Administraţia­­ Tipografia H. Gold­ner, Iaşi - TELEFON No. 3«­­Un rând pag. II­, 56b. • IV, 40» BANI POLITICE 5ist«nul şi Onul D. Alex. Cuza a adus eri lo dis­cuţia parlamentului un caz foarte interesant, nu prin aceia ce a re­levat interpelatorul, ci mai ales prin ceia ce n’a relevat deputatul naţionalist din Iaşi. D­ A. C. Cuza n’a relevat omul şi sistemul,­­ fiindcă d-sa n’o pu­tea face. Ne luăm noi această sar­cină. Omul este d. Andriescu, profesor suplinitor, avocat şi agitator. Nu cunoaştem valoarea însuşirilor, cari au adus după sine faptul că i s’a încredinţat o catedră în su­plinire. Cunoaştem însă cazul avo­catului Andriescu, care a făcut o acţiune penală contra unui pro­prietar, cînd acesta exercita un simplu drept de retenţie asupra mo­bilelor chiriaşului. Mai cunoaştem incidentele zgomotoase ale agita­torului Andriescu în cursul cam­paniei pentru Constituantă. Era în drept d. Andriescu să facă agitaţii? Nu. Căci era funcţionar, întrucît suplinitorul este asimilat întru totul celorlalţi funcţionari. Dar se va zice­: o fi fost supli­nitor, dar avem a face cu un ca­racter, cu un om care crede în ceva şi care jertfeşte totul trium­fului năzuinţelor sale! Evident că dacă ar fi astfel, măsura guvernului ar putea fi întru cîtva criticată. Oare acesta e cazul ? Nu. Căci acest Andriescu, după ce a azitat pentru d. Cuza şi a insultat pe toată lumea, s’a milogit apoi la clubul liberal şi fu special la d. Stere, ca să fie ertat. lată carac­terul ! Dar d. Andriescu a trecut la a­­meninţâri. In plin parlament un deputat mărturiseşte pe cuvîntul de onoare, că acest Andriescu a declarat că va împuşca pe d. Stere şi pe d. Duca, dacă nu va fi rein­tegrat. lată sistemul ! Şi pe un astfel de om d. Cuza II apără, şi apârîndu­l vorbeşte de demnitatea învăţămîntului ! Veni-va oare vremea cînd acel cari pilduese de pe catedra uni­versitară dezechilibrul unor oa­meni ca Andriescu, vor fi împe­­decaţi a-şi exercita acţiunea lor nefastă ? D. Cuza vorbind de demnitatea în învăţămînt! Cită îndrăzneală şi cîtă inconştienţă­­ există de­cît un punct foarte slab de contact, şi anume că ambele partide do­resc Îmbunătăţirea stării celor şase mi­lioane de suflete din ţara aceasta. Dar încolo ? Conservatorii zic : dăm pămînt de bună voe, menţinem colegiile electorale actuale cu oare­cari sporiri de alegători în fie­care colegiu. Nu e nevoe prin urmare de revizuirea Constituţiei. Democraţii, s’au condus în această materie de alte concepţiuni. Ei înţeleg că îmbunătăţirea stării maselor nu se poate face decît prin revizuirea Consti­tuţiei. Şi în aşa caz este evident că revizio­niştii democraţi nu puteau merge contra revizioniştilor liberali. A merge la o luptă de răsturnare a guvernului liberal, ar fi însemnat a vedea oamenii şi a nu te gândi la principii. Era momentul ? De­sigur nu. O campanie contra guvernului liberal pe tema revi­­zuirei nu se putea, ci numai una perso­nală. Ar fi trebuit să se zică: reforme voim şi noi democraţii, reforme voesc şi libe­ralii.­ De ce aceste reforme le-ar face Ionel Brătianu şi nu Take Ionescu ?! Şi trebue să recunoaştem ca asemenea cam­panie de persoane, n’ar fi fost în senti­mentul public. Dar de aici pînă a acuza partidul con­­serv­ator-democrat de inactivitate, este mare distanţă !! Nu cunoaştem să existe vre-un rînd scris în ziarele democrate nici n’am a­­uzit­ de angajamente prin cari partidul ar fi renunţat la principiile lui. Cînd o lume întreagă vorbeşte că ide­ile preconizate de acest partid sunt cele mai potrivite timpului, cînd sunt foarte mulţi acei cari cred că liberalii vor tre­bui să cedeze din intransigenţa lor, cu toate redlamentadele, de mai ieri, apro­­piindu-se de ideile democraţilor, mai poate fi vorba de inactivitatea partidului con­servator democrat ?! Că dacă atunci cînd se discută validă­rile democraţii nu fac gălăgie, trebue să se scoată din aceasta concluziunea de mai sus ?! Dar ori­cine a putut vedea că peste tot locul unde organizaţiunea democrată a făcut alte alianţe electorale decît cele de la centru, democraţii aduc aceleaşi pro­testări contra guvernului, ca şi cealaltă­­opoziţie. Aşa face d. G. C. Dobrescu conservator democrat din Prahova, aşa d. A. Alexandrescu din R.­Sărat. Nu cu această ocaziune trebue judecată activi­tatea partidului. La toamnă el va da mă­sura puterii lui. Inactivitatea partidului conservator-democrat Amicii de ieri ca şi adversarii partidu­lui conservator-democrat au găsit o altă formulă pentru a-l ataca. Formula se re­zumă în: neactivitatea partidului conser­vator-democrat. Priviţi, zic ei, la conservatori. Aceştia s’au prezentat singuri în alegeri şi au reu­şit peste aşteptările lor. Astăzi cînd în Parlament se discută chestiunea alegeri­lor pentru Constituantă, nu se aude de cît vocea conservatorilor. Chestiunea merită a fi examinată. Amicilor de ieri ce li s’ar putea spune, de cît a li se răspunde cu zicătoarea veche : Unde e dragoste puţină Lesne e a găsi pricina. Ei au cunoscut toate ideile partidului, au cunoscut şi ceea­ ce de multe­ ori şi chiar pentru cei din partid, cum bună­oară pentru cel ce scrie aceste rînduri, erau intimităţi secrete ale lui. Dacă astăzi partidului, care ieri îi plă­ceau, nu-i mai convin, ce i s’ar putea spune ?! Rămîn însă ceilalţi.­­ Or, atît la alegerile pentru Constituantă cît şi la cele anterioare a fost a se ţine samă de două lucruri: guvernul şi re­formele. Guvernul de­sigur că nu convenea nici conservatorilor­ dem­ocraţi după cum ei nu era nici pe placul conservatorilor. Dar sub al doilea punct de vedere trebue să recunoaştem ca situaţiunea conservatorilor era mult mai comodă d intre ei şi conservatorii democraţi nu Mici Polemici Ziarul „Seara“ laudă pe liberali, că — alegînd vicepreşedinte al Camerei pe Jean J­ehas — probează că preţuesc pe oamenii de talent. ...Au apreciat şi talentul lui Bogdan­ Ciupeşti trimiţindu-l la Văcăreşti. „ Artiştii iaşani se angajează la Craiova. Craiovenii vin la Iaşi. — Nu-i nimeni profet în... orașul lui ! * Nu-i adevărat că d. prefect Săndulescu face abonamente pentru «Dreptatea». — Cel mult închide un ochiu, cînd se comite abuzul. * Fostul prefect Stroja avea... scuza că abonează crișmarii pentru ziarul parti­dului. Prefectul de astăzi sprijine «Drep­tatea» care răstoarnă guvernul. * Abonamentele pentru ,Dreptateau tre­bue să aibă rostul lor. Probabil că a­­paşul Pake s’a vindut incă odată libe­ralilor şi cere plata anticipată. * Ori cum, la toate s’au putut aştepta negustorii de vinaturi in Iasi, dar nu ca să-i obijduiască tocmai d. Săndulescu... ♦ D-nii Sadoveanu și Toptrceanu au vinat in Deltă. ...De ce tocmai in regiunea pescăriilor? NOTA ZILEI De vinzare. Un redactor al «Opiniei« s’a indignat că în oraşul nostru atît de tăcut şi de patriarhal cîte­va fete, mai mult flămînde decît stricate, cheamă noaptea pe trecă­tor cu strigătul «Carne de vînzare». Comerţul acesta înfloreşte doară sub atltea forme şi în plin public. Citiţi in­serţiile «Minervei» şi Ie veţi găsi pline de oferte ca acestea : Domnişoară frumoasă tînftrft, doreşte trai comun­­cu un domn în vîrsta foarte buna situat11. Sub ziar L. S. Domnişoară doreşte trai comun cu un domn bogat, Aurora 400 la ziarul Minerva. ...Acum pricepeţi de ce se zice nu «re­dacţia Minervei» ci «hotelul» Minerva. Alimentarea im­apă a oraşului Cum au evoluat părerile d-lui T. Constantinescu în privinţa încercărilor la presiune ?­ ­ Citind scrisoarea d-lui T. Constanti­­nescu şi argumentele d-sale în privinţa încercărilor la presiune şi mai ales felul cum d-sa argumentează că încercarea la presiuni mai mari decît cele de serviciu nu este de natură a garanta funcţionarea conductei fără accidente, s’ar putea crede că d. T. Constantinescu nu are nici un interes de a-şi interpreta în acest chip ştiinţa d-sale technică şi că d-sa crede ceia ce scrie. Este suficient însă să cercetezi dosarul pentru a vedea cîtă făţărnicie şi cîtă rea credinţă este în ştiinţa d-sale de azi. Se găsesc în dosar două acte care îl pun pe d. T. Constantinescu în adevărata lumină. Primul datează din Noembrie 1909 şi este un raport al d-lui director T. Con­stantinescu cu No. 1448, cătră Primarul de pe atunci. Se știe că în acest timp Unionbauge­sellschaft refuzînd să încerce tuburile cu presiunea hidrostatică conform contrac­tului, înainte de acoperirea lor, d. I. B. Cantacuzino refuză plata a două situaţii în valoare de vre­o 576.000 lei. Dl. Tancred Constantinescu intervine imediat în favoarea societăţei cu raportul de mai sus şi după ce face o lungă ex­punere a condiţiilor în care trebuesc să se facă încercările de presiune, termină cu următorul pasaj: «Subsemnatul avînd în vedere că de la 1 Sept. pănă la 1 Noembrie, întreprin­derea Unionbaugesellschaft a lucrat la facerea probelor cu toate forţele de care dispune şi prevăzute în program, că s-au încercat 3 porţiuni în acest interval, iar o bună parte din conductă a fost încercată din punctul de vedere al etanşeităţei, a­­vînd în vedere că în timpul iernei nu putem sili întreprinderea a face încercări şi că tuburile rezerve pentru eventuale înlocuiri de tuburi sparte se găsesc deja aprovizionate pe şantier, considerînd mai cu seamă cft poza întregei con­ducte fiind aproape terminată se va putea face încercarea conductei cu apa de la Timişeşti, fără a se mai recurge la pompare, deci fără pierdere de timp şi evitându-se astfel efectele compresiunea aeru­lui.“ D. Tancred Constantinescu aştepta deci ca conducta să fie terminată pentru a face încercările la presiune cu apa de la Timişeşti, în loc de încercările prin pom­pare care se făceau pe porţiuni mici cu apă străină; pentru aceasta de acord cu întreprinderea instalează robinete vane provizorii pentru ca să se poată ridica presiunea la presiunile de încercare pre­văzute de contract. D-sa zice în acelaş raport: „Avînd în vedere că prin intercalarea de robinete vane provizorii pe conductă se poate ridica presiunea (presiune hi­drostatică) în loc de cea hidrodinamică, ast­fel că, dacă se va cere se va putea în­cerca conducta la presiuni superioare pre­­siunei de serviciu fără a ne mai teme de compresiunea aerului comprimat. Bine­înţeles că raportul se termină cu inter­venţia de a se da îndărăt lui Unionban­ gesellschaft valoarea situaţiilor reţinute, „întru­cît nu se cîştiga nimic în ceea­ ce priveşte încercările, căci de garanţie în plus nu avem nevoie întru­cît avem tu­burile de rezervă mai avem şi aproape un milion şi jumătate garanţie şi reţineri“. Şi mai departe: „Avînd în vedere că prin această re­ţinere, a cărei legalitate contractuală poate fi discutată nu se câştigă nimic în fa­voarea lucrărei, ci se dă prilej întreprin­­derei de a ridica chestiuni şi pretenţiuni în daune, sunt de părere a se plăti si­­tuaţiunile de plată reţinute Este de reţinut faptul că d. T. Con­stantinescu făcea instalaţiuni pentru ca să se încerce conducta la presiunile prevăzute în contract imediat ce va veni apa de la Timişeşti. In aşteptarea iei făcea toate sforţările ca Societatea să fie dispensată de presiunile pe por­ţiuni mici, prin pompare, care nici astea nu conveneau, lui Unionbaugesellschaft. Pentru ca să scape de ele, d. Tan­cred Constantinescu și Unionbaugesell­schaft promiteau încercările la presiune imediat ce va curge apa in conductă. Dp. D. Mezincescu Profesor de Igienă la Facultatea de Medicină ECOURI Recomandaţie.—O tînără fată se pre­zentă pentru un loc de infermieră la un spital englezesc. —„Aveţi puţină experienţă, domnişoa­ră“? o întrebă directorul. Şi fata răspunse pur şi simplu : —«Am doi fraţi care se ocupă cu foot­­ball-ul, un altul conduce aeroplane, mama mea este sufragetă militantă şi tata e un experimentat şofer. Postulanta a fost îndată angajată ! Reclamele străine.—Se vorbeşte mult în străinătate despre artiştii francezi, se publică intervievurile cele mai diverse pe socoteala lor, şi li se pretează intenţiile cele mai fantastice. Dăunăzi apăru la Ber­lin un articol asupra actriţei Lyse Berty şi redactorul care semna­, afirma că cele­bra actriţă cheltueşte anual 70000 lei nu­mai pentru pălării. Imediat scrisorile porniră să curgă la domiciliul actriţei. Cititoarele ziarului german îi scriau, pre­­tinzînd că dacă o artistă poate cheltui 70000 lei anual pentru pălării, îi e foarte ușor să ajute o săracă nenorocită. Altele îi cereau pălăriile uzate , ba unele chiar toaletele demodate ale artistei. Despuiere în lege ! ———---­ OAMENI ŞI­­LUCRURI „La Început a fost cuvântat” închidem volumaşul despre care am întreţinut, zile de-a rîndul, pe cetitorii ,­ rubricei acesteia. 11 închidem cu speranţa că ne va fi îngăduită plăcerea de a-i con­sacra alte reflecţii, mai substanţiale, scrise cu liniştea, răbdarea şi atenţiunea cari ne lipsesc şi pe cari le merita un studiu a­­supra «Statuilor». 11 închidem cu rugămintea adresată ce­titorilor noştri ca să-l cetească şi, cu pro­pria lor putere de a pătrunde în taina frumuseţilor artistice, să guste virtuozita­tea care-i formează trăsătura esenţială, cu mici rezerve pentru cîteva note «pre­­cioase» în subiectivitatea lor, dar care se iartă unui poet, li se iartă pentru meri­tul de a nu-şi fi permis o singură licenţă, de a nu fi săvîrşit o singură abatere şi care a înfrînat pînă şi exansiunile su­fleteşti prea mari, pentru a se jertfi în­treg armoniei verbului frumos-răsunător şi impecabil: Frumosul pentru voi e o plăcere, Un lux, de vreţi, ceva care s’avîntă Pe-o clipă ’n voi şi sufletul vă’ncîntă, Apoi dispare iarăşi în tăcere. Dar lipsa-i pentru mine e-o durere Şi făr’de el viaţa mă înspăimîntă ; De nu respiră’n atmosfera-i sfîntă, Se istoveşte sufletu-mi şi piere. Să’ntreacă solitara lui splendoare, Eu nu ştiu lege mai strălucitoare,— Căci m’a robit eterna lui fiinţă... Şi-mi trebue substanţa lui senină, Cum voi aveţi suprema trebuinţă De aer, apă, hrană şi lumină. Este oare această nobilă trebuinţă, în lumea noastră prozaică, semnul superio­rităţii? Este ea măcar compatibilă cu e­­xistenţa socială, în mijlocul searbedelor realităţi pe care, aiurea, Ie înfierează poe­tul «Statuilor» ? Nu e locul de a răspunde aci. Dar am vrut să notăm caracteristica unei frumoa­se intuiţiuni şi intelectualităţi poetice, pe care o găsim de-asemenea admirabil sin­tetizată în sonetul următor : Poeţi, cunosc un demon ce ne pradă A sufletului limpede comoară Şi cu sonoritatea lui uşoară, o dă’n vileag, în haină de paradă. Sub uriaşa gînduluî cascadă Se ’nvîrte ca o fermecată moară; E trandafir în zîmbet de fecioară Şi’n mînă de viteaz se face spadă. Turnăm în spuma lui cea trecătoare Tăria marmorei nepieritoare, De-i toarcem rostul cu înţelepciune ; De nu,—ne prăbuşim din zbor avîntul In tărîtoarea lui deşărtăciune... —Acest demon de şarpe e Cuvîntul. Am zice par’că, închizînd volumul, că Mihai Codreanu a urmărit, în primul loc, să găsească secretul de a da „tăria de marmoră“ expresiei în care—îmbătat de o fermecătoare muzicalitate—şi-a îmbră­cat mai multă gîndire de­cît simţire. Şi­­ felicităm c’a izbutit într’aceasta în chip magistral. Rodion Din mişcarea pedologiei Cu începerea acestui an şcolar litera­tura pedagogică s’a mai îmbogăţit cu o revistă periodică: Revue de Pédotechnie, pe care o publică Societatea belgă de Pédotechnie din Bruxelles cu colaborarea Institutului J. J. Rousseau din Geneva. Cărei necesităţi răspunde această re­vistă ne-o spune comitetul ei în cuvîntul către cetitori. _________ Ştiinţa copilului, ştiinţa recentă, îşi lăr­geşte, repede domeniul. In toate ţările, observaţiunile metodice şi experimentaţi­­unile au permis de a întrevede legile e­­voluţiei primei vrîste a vieţei individului. Ori­cît de modeste pot fi cuceririle actu­ale, ori­cît de prudente trebue să fie concluziunile, putem spera să vedem pe­dagogia părăsind pe încetul sferele me­tafizice şi pur speculative şi aşezîndu-se printre ştiinţele pozitive. Arta educaţiei este veche ca şi specia umană ; ea este în germene în instinctul matern. Fie­care generaţie transmite ca o moştenire celei următoare un stoc de cunoştinţe empirice în această privinţă şi nu ne putem gîndi să înlocuim acest pa­trimoniu ancestral cu anul nou ştiinţific Dar, pe măsură ce cunoştinţele despre copil se precizează şi devin mai metodi­ce, sistemul de educaţie se poate primeni fără zguduituri, fără convulziuni. Nu este vorba prin urmare de a dărâma edificiul vechi pentru a construi altul nou, ci de a-l îmbunătăţi cu stăruinţă şi rabdare cu ajutorul metodelor cari se perfecţio­nează. Pedologia organizează studiul copilului, în cercetările sale. Ea se serveşte de da­tele fiziologiei, ale psihologiei, ale socio­logiei. Cei care nu o cunosc bine o iau ca o nouă evangelie, care este în luptă cu dog­mele tradiţionale ale pedagogiei; unii o privesc cu neîncredere, alţii cu o încre­dere exagerată. Pedologia este o ştiinţă, nu o religie ; ea este obiectivă şi experimentală. Ea urmăreşte în multiplele sale manifestări evoluţia copilului. Ea poate inspira pe e­­ducator după cum fiziologia inspiră pe medic, după cum fizica, mecanica şi chi­mia inspiră pe inginer. Pedologia este o ştiinţă pură, o ştiinţă de investigaţiuni, ea aduce lumina, fie­care din constatările sale clarifică mai mult problema educa­ţiei. Ce este pedotechnia ? Aceasta este ştiinţă de aplicaţiuni, ea urmăreşte pas cu pas progresele pedologiei şi condusă de aceasta, ea caută mijloacele practice pentru a favoriza evoluţia normală a fi­inţei umane, din momentul concepţiunei sale pănă după adolescenţă. Pedologia este prin urmare ştiinţa teo­riei, iar pedotechnia este ştiinţa aplicaţi­­unei acestora. Revue de Pédotechnie va publica toate chestiunile practice relativ la cultura co-<

Next