Opinia, ianuarie 1915 (Anul 12, nr. 2382-2388)

1915-01-24 / nr. 2383

1 4­ e *­­ r r­ evendicări naţionale Nu o dată ne-am lăudat cu progresele ce, într’un timp relativ scurt, am realizat. Şi este aceasta un adevăr netăgăduit. Acestui progres datorim că în momen­tele actuale nu ne mai ajung limitele ţă­rii în care trăim, limite pe cari le păs­trăm de mai bine de jumătate de veac. Or, progresul se desăvîrşeşte nu cînd toţi cei ce alcătuesc naţiunea ajung la a­­celaşi nivel de cunoştinţe şi merg înainte cu paşi egali, cum ar face de exemplu o armată, ci cînd cîţiva trec înainte, iar mulţimea îi urmează păstrînd o distanţă oarecare între ea şi ei. Şi de­sigur progresul va fi sprijinit pe temelii cu atît mai solide, cu cît cei ce merg înainte nu vor fi tocmai puţini, iar distanţa între dînşii şi mulţime nu va fi de tot mare. Generaţiile actuale sunt superioare ce­lor trecute, sub toate raporturile. Şi a­­ceasta e logic. Punctul de plecare al lor, nu poate fi acel al generaţiilor cari au fost. In alt mediu, în altă atmosferă, de alte cunoştinţe se împărtăşesc cei ce as­tăzi deschid ochii în lume, de­cît cum a fost pentru generaţiile cari acum se is­prăvesc. Insă, pentru ca să ajungem aici, am împrumutat neîncetat de la alţii, împru­muturile acestea ne-au fost făcute mai uşoare prin nenumăratele invenţiuni pe cari mintea omenească le-a născocit pe deosebitele puncte ale globului pămîn­­tesc. De multe ori noi nu ne-am dat oste­neala de­cît a transplanta aceia ce în alte locuri s’a descoperit. Şi transplanta­rea aceasta a devenit şi devine pe zi ce merge mai uşoară graţie deselor şi repe­zilor mijloace de comunicaţiune. Am împrumutat pentru toate trebuin­ţele vieţei. Am împrumutat în ştiinţe, li­teratură, artă, economie etc. Acum cînd ne aflăm la pragul unor transformări, pe cari evenimentele războinice, le vor aduce, nu va fi rîu să ne facem un mic examen de conştiinţă. Aşa, împrumutat’am noi numai ceia ce ne putea fi de folos ? De aceste împru­muturi folositu’s’au proporţional deosebi­tele pături ale societăţii noastre ? Din punctul întăi de vedere va recu­noaşte toată lumea că sunt rele inerente ori­cărui progres, şi fatalmente a trebuit să ne molipsim şi noi de ele. Nu vom fi dintre acei cari strigă că n’am luat de cît numai rele, ci din con­tra vom zice că partea bună ce am împru­mutat-o covîrşeşte cu mult ceia ce e rău. Din al doilea punct de vedere trebuie însă să batem oarecum în retragere. Nu odată s’a recunoscut în adevăr că intre pătura intelectuală, pătura orăşenească şi cei de la ţară este o spărtură mare; unii au zis, un abis. S’a susţinut chiar că in ţara aceasta sunt două ţâri: una a orăşe­nilor alta a ţăranilor. Chiar dacă e o exagerare în aceste propoziţii, nu e mai puţin adevărat totuşi, că distanţa între cei ce merg în fruntea civilizaţiei noastre şi între grosul care-i urmează e cu desăvîrşire mare. Dar ceia ce e mai important de obser­vat e că întreaga noastră întocmire economică e împrumutată. Nici un pro­gres nu se poate realiza într-o ţară, dacă nu sunt mijloace. Or, tocmai sub acest raport am îm­prumutat şi mai mult decît sub toate celelalte. Mijloacele financiare pe temeiul cărora am alcătuit edificiul nostru eco­nomic, de la alţii Ie-am luat. De aceia se fac de mulţi, unele rezerve asupra progresului dobîndit. Atîta am putut progresa noi, zic aceştia, cît ne-au permis mijloacele, de alţii date nouă. Progresul nostru a fost dată, condiţio­nat de această împrejurare, şi de aceia nici nu poartă pecetia absolut naţională. Este timpul a se reveni şi pe deo parte a mai pune oare­cari obstacole la ceia ce, poate nu tocmai în mod raţional, nu­mim progres, precum şi a ne servi ma­­car de aici înainte mai mult de resursele din ţară? Problema a fost pusă şi se discută din punct de vedere al naţionalizării capita­lului întrebuinţat în diferite exploatări. Şi cum de la una se trece la alta, se pun în îndoială sentimentele naţionale ale celor ce stau în contact mai de a­­proape sau mai de departe, cu acel ca­pital ce nu e naţional. Avem revendicări de făcut şi nu ne-am dat de-o parte pentru a le arăta. Voim întregirea neamului Pentru aceasta luptă mai ales pătura intelectuală, iar din această pătură mai mult se trudeşte pătura politică. Şi la noi ca în alte ţări, este negreşit luptă de întrecere între cei ce vor să ocupe locuri mai bune în fiecare mani­­festare a vieţii. Aceste locuri sunt puţine, doritorii a te ocupa sunt mulţi. Aşa în politică, locurile de mîna întâia se pot uşor număra. Cîţi sunt însă cari le rîv­­nesc şi pentru a ajunge acolo, de ce arme nu se servesc contra adversarului? Bănuiala, insinuările, invectivele chiar sunt armele obişnuite. Voim acum între­girea neamului în o anumită direcţie şi cu toate acestea ne bănuim sentimentele?! Căci ce înseamnă a se susţinea de o parte a unui partid politic că acest par­tid cel întăi a văzut încotro stă pentru moment idealul naţional şi că el numai, dar numai el, are sentimentele cele mai curate pentru înfăptuirea lui ? Iar dacă şi alţii văd lucrurile la fel, aceştia au venit mai târziu, şi punctul de vedere al lor nu e aşa de sincer ca a lor dintâi. Acest spectacol ni-l dau cei ciţi­va conservatori, cari s’au luat dreptul a vorbi în numele întregului partid şi a izgoni de sub steagul revendicărilor na­ţionale, pe cine cred. Un Take Ionescu, de exemplu, nu me­rită să stea alături cu dînşii. înaintea lui se vor prefera chiar străini ramaşi stre­ini, ca şi dintre cei de origină străină. Un Take Ionescu nu poate avea senti­mente pentru mărirea şi prosperarea ţă­rii, pentru că în cursul vieţii sale politice şi sociale a avut contact cu străinii, dar vor avea asemenea porniri cei de origină străină?! Şi cu toate acestea cîtă nevoe de unire există în timpurile, ce acum străbatem ?! Ce spectacol frumos am da, cînd in faţa infăptuirei idealului naţional am lăsa de o parte meschinăriile vieţii politice de fie­care zi ?! V. I. Radu MOŢII ZILEI Caz grav. Se comunică unui ziar de informaţiuni: «O sinucidere cu un motiv foarte curios a a­­vut loc în comuna Balta Verde. Victima este femeea Dumitra Stefan Oreviceanu care de teama soţului ei, condamnat la 6 ani închisoare şi care urmează sa-şi termine osînda zilele a­­cestea, a încercat să-şi pună capăt zilelor. In stare grava ea a fost internata la spital.» Curios — e puţin zis. Motivul trebuie să fie mai profund şi atunci se prea poate că eroina n’a fost internată numai în stare gravă, ci şi... gravidă. Unde e atîta ură, trebuie să fie şi ni­ţică iubire. OA­MENI ŞI LUCRURI Intre două rase E mai presus de îndoială ori de dis­­cuţiune că, scriind „Memoriile“, Carol I al Romîniei ştia, în orice moment, că pre­găteşte şi predă viitorimei un bogat ma­terial istoric şi psihologic. Elementul psi­hologic era şi rămîne în primul rînd sin­teza conflictului între două rase. Suvera­nul nu credea nici trebuitor, nici vrednic să-şi ascundă spontaneitatea şi sinceri­tatea simţirii şi în aceiaşi scrisoare adre­sată împăratului spunea încă: „Sentimentele mele vor fi pururea a­­colo unde fîlfîe drapelul negru şi alb şi din Orientul îndepărtat, inimele noastre s’ar fi asociat bucuros la strigătele de bucurie ce au primit pe M. V. în Capitală „Dumnezeu să întărească viteaza ar­mată ! Dumnezeu să dea putere M. V. pe care a şi condus-o atît de des la glo­rie şi onoare“! Puţinele pasagii sublinite de noi—în citatele de eri ca şi în acele de azi—pun în evidenţă anume impresiuni, sentimente şi judecăţi, precum şi unele constatări asupra stării de spirit predomnitoare în ţară, în timpul evenimentelor ce se des­făşurau în Apus. Suntem tot în prima jumătate a lui Iulie 1870: „Intr’acestea, situaţia a ajuns aci nes­pus de critică ; am fi ajuns la complicaţi serioase dacă ministerul n’ar fi înlăturat cu multă dibăcie atacurile violente ale Camerei. N’a lipsit mult ca guvernul să fie iar răsturnat. Camera cere ministerului, după ce s’a cunoscut aici declaraţia de război a Franţei, să se rostească asupra atitu-­­­dinei ce va lua faţă de acest războiu.­­ „Epureanu a răspuns că purtarea noas­tră era determinată de tratate şi că in orice caz trebuia să răm­înem neutrii şi liniştiţi. «Opoziţia nu s’a mulţumit cu acest răs­puns şi a cerut să ne folosim, de com­plicaţiile occidentale spre a ne realiza aspiraţiile. Epureanu a replicat că nu-şi poate lua răspunderea, dar că e gata să cedeze locul aceluia pe care întreprinde­rea l-ar ademeni. „ Vezi cu ce fantezii avem de luptat aici ! Şi asta nu-i destul, ei mai cereau ca ministerul să se declare pentru una sau alta din marile Puteri şi făcură să se voteze o moţiune declarând că simpa­tiile României erau totdeauna cu rasa latină ! „Dar, după aceste manifestaţii lipsite de tact, eu, ca prinţ al unui popor a­­parţinând rasei latine, simt nevoia de a-mi exprima sentimentele mele perso­nale : de acela îţi trimit aci anexata o scrisoare către rege pe care te rog s’o faci să-l ajungă în mînă. Sunt încredin­ţat că drapelele germane vor învinge pretutindeni. „Camera s’a închis azi pînă în Noem­­brie, dar fierberea dăinueşte şi va creşte sub turtur­ea marilor călduri. Constelaţia şi configuraţia Puterilor europene nu semănau cu împrejurările de azi. Rusia simpatiza mai curînd cu Prusia, —de «Germania» nu se vorbia încă, în înţelesul actual. Austria începuse a se apropia de Prusia, biruitoarea de la 1866. Cît despre Anglia, era cu totul anti-fran­­ceză şi, precum se va vedea, a făcut o divulgare extrem de gravă în chestia... neutralităţii Belgiei. Dar să nu imităm pe foiletoniştii cari previn necontenit pe cetitori că : «mîni va fi mai interesant...“ Rodion ---------------------------------------­ Mici Polemici Fotograful romin Constantinescu a fost executat de ruşi. — Ei ţin, pe semne, să ne lase o fo­tografie urâtă, despre vecinătatea lor. Se vor prelungi liniile tramvaiului spre gară, pentru o eventuală primire a răniţilor. — Şi noi aşteptăm o prelungire la Copou, pentru preumblări la aer curat... * La primărie se fac de pe acum dezin­fectări cu etuva. La viitoarea ședință se va discuta chestiunea serviciului barometric. * Un­­ propos: barometrul e lucrul cel mai variabil. Numai serviciul barometric iaşan e invariabil: același infam. * Iată un termen rău aplicat: infam. Mai potrivit ar fi infect. * Un afiş tipărit in Capitală, anunţă concerte pentru înfiinţarea unei „Orgă“. De ce nu unei „orge“. Nu de alta, dar să nu iasă din aceas­tă gramatică un instrument de o con­strucţie hodorogită.* Preşedinte al Sobraniei bulgare e a­­cum d-l Pacev. ... Şi ne mai temem de intenţiile ne­­paceviste bulgare ? Atentai Împotriva unui tren in Anglia Londra. — Pe calea ferată Greatwestern, lingă Avon­­mouth, s’au­ pus pietre mari pe sine, spre a se provoca deraiarea unui tren presu­pus a transporta trupe și munitiuni. Sentinelele au descoperit la timp tentativa. S5 Aseară s’a răsplndit zvonul că d. Henri Suţu, cunoscutul avocat din lo­calitate, ar fi fost victima unui atentat. Din cercetările făcute de parchet şi poliţie, rezultă că vierul d-lui Suţu, un oare­care Cruda, în urma unei certe a­­vute cu d. Aslan, rudă a d-lui Suţu, a tras patru focuri de revolver, din care trei s’au oprit în tavan, iar un glonte­ra rănit pe d. Aslan la mînă. Cercetările continuă dacă Vieru a voit să comită într adevăr crima, sau a tras numai focurile, spre a teroriza pe cei prezenţi. SS D. dr. Rigler, în secţia căruia se află internat studentul rus bolnav de tifos, a declarat că nu e caz de tifos exantematic. SS O nouă întrunire a Crucei roşii ieşene va avea loc luni la Primărie. S3 In viitoarea şedinţă, membrii so­­cietăţei viticole se vor ocupa de lipsa de sulfat de cupru, necesar pentru stro­pitul viilor şi care nu se mai poate im­porta. Sunt propuneri pentru înfiinţarea unei fabrici în ţară. SS După o dispoziţie luată ori de di­recţia generală a căilor ferate, trenul special care ducea pe princesa Trubeţkoi şi însoţitorii săi, nu avea să se oprească la Bucureşti, ci avea să fie pornit direct spre Giurgiu. SS COHORTA CERCETAŞILOR IE­ŞENI convoacă pentru Duminică 25 ianuarie, ora 10 a. m. în localul „So­cietăţii de Gimnastică“ pe toţi cercetaşii înscrişi, precum şi pe toţi d-nii membri de onoare, membri ai comitetului de ac­ţiune, consilieri technici, instructori, di­rectori ai şcoalelor secundare şi persoa­nele cari se interesează de bunul mers al asociaţiunei. La această întrunire se vor expune lucrările de organizare făcute până acum şi se va schiţa programul activităţii viitoare. Cercetaşii vor face cunoştinţă cu d-nii instructori şi vor primi îndru­mări pentru pregătirile necesare exame­nului de cercetaş ce va avea loc la fi­nele lunei Februarie. SS In „Almanahul Hachette“ pe 1915» este o statistică de cîtă armată pot ridica ţările rămase neutre pănă acum, şi anume: Italia 1.650.000 oameni, Spa­nia 1.173.000, Svitera 490.000, Sue­dia 485.000, Bulgaria 350.000, România 288.000, Portugalia 175.000, Grecia 120.000, Danemarca 100.000, Norvegia 95.000, Olanda 40.000. Francezii au ră­mas incorigibili în privinţa Geografiei şi statisticei în afară de Franţa. Se ştie că în campania din 1913, Ro­­mânia a mobilizat peste 500.000 oameni, fără să fie chemate toate contingentele, nici miliţienii. Astăzi dispunem de mai mult de 600.000 de oameni, iar M. S. Regele Ferdinand a zis că „dacă avem muniţii, putem ridica pănă la 900.000 de soldaţi“. După statistica din „Hachette“ Bulgaria are o armată mai mare ca a noastră cu 62.000 de oameni. SS Artistul Sturza din Bucureşti, scrie unui bun amic al său o scrisoare în pri­vinţa cauzei nejucării la Iaşi. Iată un fragment din acea scrisoare: ...„Deşi sunt hotărît să nu mai viu la „Iaşi, dar nu mă pot opri să mă mir de „purtarea directorului din Iaşi, care n’a „găsit de cuviinţă să-mi răspundă un rînd „la răspunsul ce i-am trimis scrisoarei „lui şi pe care mi l’a cerut urgent. Vă­­„zînd această ciudată concepţie de a trata „o afacere, mi-am ridicat pentru totdea­una gustul de a mai încerca vreuna în „asemenea condiţii.“ 55 In astă seară are loc la Liceul In­ternat, o reprezentaţie în folosul Biblio­tecă acelui liceu. Un program bogat, executat numai de elevi. Nu ne îndoim de succesul acestei re­prezentaţii ştiut fiind ce elemente de va­loare artistică are acest liceu şi cît de bine organizate sunt orchestra şi fanfara, con­duse cu mult devotament şi pricepere de d-nii M. Barbu şi R. Haas. SS Din cauza boalei d-nei Momuleanu astă seară se va juca la teatru «Ştren­garul din Paris» în loc de „Puişorii“. Se ştie că reprezentaţia e dată în bene­ficiul societăţei „Colonia şcolară“ din lo­calitate. SS Duminică 25 ale lunei va avea loc inaugurarea noului local de şcoală a co­­munităţei israelite din Podul Iloae. Autorităţile şcolare vor fi reprezentate. SS Au apărut: Chestii şcolare ; Limbi­le străine. Primim la redacţie o nouă broşură a d­lui N. G. Dossios, doctor în litere şi fost profesor la şcoala Comercială superioară şi la seminarul «Veniamin» din oraşul nostru. Iată conţinutul acestei in­teresante broşuri :] 1) Metoda predărei limbilor străine ; II) Manualele didactice; Iii) Folosul limbilor străine; IV) Care din limbile străine sunt mai necesare pentru tineretul român, V) Limbile clasice. Bro­şura în chestiune e dedicată d-lui minis­­­tru al Cultelor şi Instrucţiunei Publice. Se găseşte la librăriile Socec şi Ionescu. Preţul 50 de bani. SS De la Asociaţia Cercetaşilor din Iaşi.—In şedinţa de joi, dela Liceul mili­tar, s’a dat o cetire răspunsurilor primite dela d-nii N. Filipescu, Ing. Caseti, d-l Ştefănescu-Galaţi, Intendent Maior Cru­­ceanu, I. Ursu, Econom Tincoca etc. cari au binevoit a accepta să facă parte dintre conducătorii Asociaţiei. Unele din aceste răspunsuri se vor pu­blica în ziarul nostru. S’a dispus a se comunica părinţilor că Cercetăşia nu e o organizare militărească şi nici nu are scopul de a pregăti pen­tru război, ci ea urmăreşte ridicarea mo­rală şi fizică a tinerimei, aplecată pînă acum mai mult sare acţiuni stricătoare fragedei ei vrîste. La întrunirea Cercetaşilor de Duminică 25 Ianuarie, ora 10 dimineaţa (la sediul societăţii de gimnastică) d. I. Gâvănescu, preşedintele Cohortei locale va lămuri multe chestiuni privitoare la noua îndru­mare a tineretului, iar­ d. I. Ursu, va ex­plica mai pe larg rolu Cercetaşilor. Pină în prezent comitetul de acţiune a studiat în amănunte mijloacele şi me­todele prin cari tineretul să găsească plăcere în cercetăşie şi nu ne îndoim că în curînd vom avea plăcerea să vedem la lucru inimoşii şcolari, ce vor face sîmburele marei Cohorte ieşene. Şi Propuneri şi măsuri sanitare.— In ultimul consiliu de higienă al oraşului, s’a hotărît a se lua măsuri pentru apărarea oraşului de maladiile de import: Holera, Variola şi tifosul exantematic, afecţiuni ce pot fi introduse în oraş de cătră refugi­aţii şi dezertorii străini ce intră în ţară trecînd frontiera în mod clandestin întru­cît pentru cei ce trec prin punctele de frontieră luîndu-se măsuri suficiente. Singurul mod practic pentru îndeplini­rea acestui serviciu ar fi următorul: In personalul serviciului sanitar al ora­şului pe lîngă cei 5 medici de despărţire, este un medic auxiliar care face serviciul controlărei prostituatelor, acest serviciu ce era înainte îndeplinit de cătră d. me­dic şef al oraşului, lucru la care s’ar putea reveni, iar d. medic auxiliar să fa­că serviciul în gară, procedînd întocmai ca şi la punctele de frontieră şi anume : Persoanele găsite fără acte justificative de poliţie vor fi prezentate medicului de serviciu care va aplica măsurile urmă­toare : Toţi aceştia vor primi o bge ge­nerală, iar în acest timp hainele şi ba­gajele vor fi dezinfectate la etuvă in mijloace chimice după felul obiectelor. La această operaţiune de medic va fi ajutat de unul sau doi elevi ai şcoalei de agenţi sanitari, cari la această epocă credem că posedă complect manipularea UNIREA 24 Ianuarie Unire, vorbă scumpă pentru omenirea ’ntreagă De tine romînimea azi dorul său îşi leagă Şi ideal şi visuri de faptele străbune Şi amintiri de lupte, de duşmănii nebune. Ne-a fost ursit şi nouă, trecuţi sunt cincizeci ani, Să nu mai fim răzleţi ca ţări între Balcani. Strămoşii se luptară atuncea vitejeşte Să ne ’ntărească ţara, ur­indu-ne frăţeşte. Şi Cuza, Hurmuzache, Alexandri, Brătianu, Şi Catargi, O. Negri, Mihai Cogălniceanu Şi alţi fruntaşi ai ţărei, cu toţii au luptat . Iar mai tîrziu, războiul ne-a săvîrşit regat. Azi gîndul nostru zboară la fraţii d­in Carpaţi Persecutaţi de secoli de Ungurii turbaţi, Şi gîndul ne mai este la dulcea Bucovină Ce ţine­ ascunsă comoara în a ei grădină. Comoara e mormântul lui Ştefan cel divin Durerea Romîniei se simte ’n Seghedin. Şi munţii se cutremur şi văile suspină. La Nistru, se aude durerea ’n unda lină Serbăm azi amintirea şi visul ele unite Şi dorul de-a ajunge la scumpa înfrăţire A tot ce e român, în Dacia străbună. Fiţi gata, fii, de luptă . Sus, Patria Pomină! Victor Mu­stcaim

Next