Opinia, ianuarie 1915 (Anul 12, nr. 2382-2388)
1915-01-28 / nr. 2385
* %51--F. 2385 - Mert úri 28 Januar 1315 •. :kxt:r. ► it . Suntem grata Suntem gata, strigă cei ce văd că timpul trece şi li se pare că noi stăm pe loc. Că în adevăr suntem gata, nu oricine, fie un ziar, fie o personalitate, ne-o poate spune cu siguranţă. Cei cari cunosc toate, şi al căror cuvînt ar avea greutatea trebuincioasă, sunt puţini. E cert deci că numai atunci cînd aceştia vor grăi, se va putea zice cu multă probabilitate că nu suntem departe de a fi gata. Zicem cu probabilitate, pentru că avem ferma convingere că absolut gata, sub toate privinţele, nu poate fi niciodată o ţară. Şi chiar de ne-am mulţumi cu relativul, tot incă va rămînea veşnic ceva de complectat. Să ne mulţumim însă cu un relativ oarecare. Suntem noi gata pentru acţiune ? Pentru intrarea în războiu şi pentru a-l purta cu şanse de succes se cer anumite condiţuni. Două sunt de căpitenie: acţiunea diplomatică şi acţiunea militară. Acţiunea diplomatică are rostul ei înnainte de a se începe cea de a doua, se continuă în timpul războiului şi-şi spune cuvîntul din urmă după terminarea lui. Acţiunea diplomatică ce precede lupta este gîlceava, este cearta cu care în mod firesc încep bătăliile. O bătaie între doi inşi nu începe chiar aşa deodată, pînă nu intervine între ei de la început oarecare ciondăneală. Se povesteşte anecdota că un şef de armată după ce ţine o cuvîntare plină de sentimente războinice trupelor lui, după ce le îmbărbătă să lupte bine şi cu curaj se adresă soldaţilor spunîndu-le dacă vreunul are de zis ceva. Eşi atunci din rînduri un ţigan, care arătă marea lui nedumerire că are să se bată cu vrăjmaşii, fără ca el să se fi certat cu dînşii ! Se rîde de întîmplare, dar judecind lucrurile, acţiunea diplomatică ce precedează pe cea militară, are tocmai această menire. Trebue să ne certăm bine, să ajungem la rupere de relaţiuni diplomatice şi apoi va veni lupta. In ce stadiu se află acum acţiunea noastră diplomatică? Acesta e un punct însemnat asupra căruia nu uşor se poate trece. Cine va fi în stare să ne spună cum ne aflăm în această privinţă ? Trebue deci să ni se vorbească de cei ce ştiu şi atunci vom vedea întru cît suntem aproape de a fi gata. Negreşit că atunci cînd se iea atitudine războinică, toată nădejdea şi-o pun cei grăbiţi în marea mută, armata. Să fie oare armata aşa de mută ?!... In orice caz toţi avem ferma convingere că atunci când ţara prin organele sale legale va da alarma şi va cere sprijinul ei, armata nu se va da în lături de la datorie. Armata are însă nevoe de pregătire sufletească, după cum are nevoe să fie pregătită şi cu toate mijloacele moderne de luptă. Dacă din cauza temperamentului nostru natural n’am putut ajunge, cu toate stăruinţele puse de multe decenii, să avem o disciplină germană, în schimb ar trebui să avem educaţiunea soldatului, care prin avînt face de multe ori mai multă ispravă decît cea mai disciplinată armată. Se fac şi la noi conferinţe, deşi foarte puţine, pentru a întări sufleteşte pe ostaş. Dar şi în această ordine de lucruri, ca în oricare alta, experienţa altora, ceia ce au văzut alţii nu are atîta putere asupra individului, ca atunci cînd el însuşi a fost activ, împrejurări de acestea sunt rari, şi pentru ţări mici ca a noastră, predestinate par’că, prin împrejurări de situaţiune geografică şi de vecinătăţi primejdioase, na mult la linişte, asemenea împrejurâri sunt şi mai rari. Sub raportul acestei din urmă învăţături este instructiv ceia ce Revista Infanteriei“ din Decembrie 1914 publică în primele pagini, arătînd viitorilor ofiţeri ca în războiu să nu dea îndărăt, ci să fie îndrăzneţi şi curagioşi. Se publică cu acea ocaziune o scrisoare a unui subofiţer străin care a luat parte la luptele de pe Iser. Grozăvia arătată acolo de tînărul subofiţer, produce asupra celui ce citeşte rîndurile scrise de el, o adevărată teroare. Civilii, cari întîmplător îşi vor arunca ochii asupra lor, vor face rugăminţi, vor stărui ca războiul, omorul în massa, să înceteze. Asupra lor efectul va fi, sunt convins, de a-i îndemna la pace şi linişte. Revista Infanteriei socoate că prin desfăşurarea celor scrise de numitul subofiţer, caracterele militarilor se vor oţeli. Soldatul trebuie să privească în faţă primejdia şi e mai bine să ştie dinainte la ce grozavul va asista. Şi avem convingerea că aşa e mai bine. Dar cit suntem de pregătiţi şi sub acest raport ?... V. I. Radu Mici Polemici Locotenentul von Bulow, din dragoni, a fost ataşat legaţiunii germane din Bucureşti. — Un Bulow la Roma, unul la Bucureşti. E natural. * In Argonnes, la Bagatelles, germanii şi francezii au avansat pe tind cu 100 metri. — Acolo totul s’a bagatelizat, de o vreme încoace.* Intre francezi şi germani, de altfel, e deplină înţelegere: nemţii au pe turci, francezii au turceşii. * Legea pentru controlul străinilor prevede că portarul să nu fi fost condamnat pentru crime ori delict. — Ştiu Pantelimon de ce nu se lasa osîndit... * A propos de portari. Li se cere mai multă inocență decît la... portărei. • Statul major al armatei noastre a aprobat un sistem de pernă pentru dormit — spre uzul ofițerilor. — Par’că de veghiare era vorba ? * Submarinele germane au pătruns in apele engleze. — Guvernul britanic nu se găsește în apele sale... PACEA VIITOARE Sunt mari temeri ca nu cumva pacea ce se va încheia să dea loc la alte conflicte cari să aprindă un foc şi mai înverşunat decît cel prezent — să nu fie un simplu armistiţiu pentru a reface armamentele. In acest scop cei cari veghează asupra acestui lucru au provocat o anchetă adresîndu-se la diferite personalităţi din ţările atît neutre cît şi din cele beligerante, pentru a-şi da părerea în privinţa tratatului de pace ce va termina acest războiu. Se cere să se răspundă dacă acest tratat trebue să cuprindă o clausă arbitrară relativă la toate conflictele ce s’ar putea ivi în viitor. Unii sunt de părere că nu se poate prevedea anume, de orece totul atîrnă de cine va învinge. Dacă aliaţii vor fi cei norocoşi — ironie, noroc după un războiu !— aceştia vor face să se adopte clauze cari să împedece ca echilibrul european să mai fie ameninţat. Dar dacă imperiile germanice vor fi cele învingătoare, atunci ele vor refuza cu toată puterea orice intervenire a arbitrajului obligator, aşa după cum au făcut la cel de la Haga. D-rul Forel e pentru inserarea unei clauze arbitrale în tratatul de pace — clauză care să împedece pe viitor toate conflictele intre naţiuni. „Trebue isprăvit odată cu războaele de cucerire prin ajutorul libertăţii şi al drepturilor omului supuse drepturilor şi datoriilor mai înalte către umanitate.“ O părere preţioasă pentru noi femeile, este părerea emisă de către un profesor universitar din Berna. El propune ca în tribunalul compus din membrii Curţii permanente de la Haga, să se adauge diferiţi delegaţi aleşi de fiecare naţiune din lume imediat după încheerea păcii şi anume : un reprezentant al clasei lucrătoare, unul al mediilor intelectuale — arte şi ştiinţe — şi un reprezentant femenist. Fi-va acesta o femee ?—sau numai un bărbat care să expue dorinţa femeilor? In orice caz avem o mîngîere. Acesta ar fi începutul sau faza de tranziţie. D-rul Boda e pentru fundarea „Statelor Unite de pe pămînt* ca soluţia cea mai bună a problemei ce se pune. Dar aceasta fiind o idee ce se va înfăptui mai tirziu, soluţie mai uşor de realizat, e tot inserţiunea unei clauze arbitrale oubligatoare în tratatul de pace. Această iedeie şi-a făcut deja drumul în Anglia. Uniunea internaţională a societăţilor cu sediul în Londra, a făcut un apel în sensul acestei soluţii. Această Uniune are ramure în toate ţările puternice, deci şi în Germania. Iar consiliul e compus din învăţaţii tuturor naţiunilor. D. Viviani, preşedintele consiliului de miniştri din Franţa, a proclamat aderarea sa la principiul superiorităţei dreptului asupra forţei care nu-şi va găsi incarnarea practică decît în stabilirea arbitrajului obligator între popoare. D-nii Wilson şi Bryan au încheiat o serie de tratate de arbitraj între America şi ţările principale din lume , deci intră şi Franţa şi Anglia. Iar d. Haas, membru al Reichstagului german revenit din front, a spus de curînd că acest războiu va aduce mulţi recruţi cauzei Păcii. Maria C. Buţureanu mm zile» Burtzew. Un mister, spun unii. O prostie, zic alţii. Trăia omul liniştit în cabinetul său de lucru la Paris. Ar fi putut să se ducă în Elveţia, în America, dacă republica nu-l mai agrea. Căci avea de unde, din moment ce sentinţa îl condamnă la deportare şi la «confiscarea întregei averi“. O prostie, nu credem să fi făcut un erudit cu faima de a fi pus la cale atîtea ingeniozităţi! ...Şi ne gîndim la corespondenţele şi articolele vechilor noştri colegi democraţi Duscian şi Graur* în adevăr convingătoare. *»... . — „Iată cum s’a democratizat autocraţii. Pînă şi Burtzew revoluţionarul şi-a vestit întoarcerea“. întoarcerea în... Siberia, da ! Cronica, teatrală Moartea civilă.— Necunoscum. „Moartea civilă“ este o piesă destul de veche, dar dacă este bine interpretată, place totdeauna. La Iaşi au jucat-o marile celebrităţi: Salvini, Rossi, Novelli, Borelli, Gr. A. Manolescu apoi d-nii Dragomir şi Cuzinschi cari au jucat acest rol şi vom vorbi de interpretarea ce a avut piesa în această stagiune, însă facem o digresie ca să vorbim puţin de marele nostru regretat Manolescu care s’a stins în 1892 avînd etatea numai de 36 ani. In 1892 în luna Aprilie, Manolescu era deja bolnav de vre-o 6 luni şi a jucat la Circul Sidoli cu actorii din Iaşi, două piese: „Ana Row“ şi „Moartea civilă“ în care juca pe Corado Almini şi în actul al 5-lea, cînd Corado moare, tocmai în acest moment ceasul de la sf. Spiridon bătea 12. Publicul şi actorii ştiu că el era grav bolnav şi coincidenţa cu ceasul a zguduit pe toţi’; această piesă a fost ultima care a jucat’o în Iaşi, — căci în iulie acelaşi an, moare la Paris... şi de cîte ori se joacă această piesă îl revăd pe marele actor cum murea la Circ şi cum lumea plingea în sală. Vorbind de interpretarea d-lui Cuzinschi, nici o dată nu putem să facem comparaţii între jocul altor actori şi cu jocul actorilor noştrii, din diferite motive ; în centre mai mari ai norocul să ai modelul veşnic al actorilor de samă, apoi mediul, emulaţia, tradiţia, cultura, apoi piesele se învaţă acolo cu 30—40 de repetiţii şi se joacă de sute de ori, pe cînd la noi se dă la o piesă cu cel mult 15 repetiţii, ca s-o joci de cel mult 5 ori. Cuzinschi este unul dintre cei doui actori din Iaşi cari muncesc serios, cinstit şi nu pentru „parale“, dar totuşi Cuzinschi încă nu-şi poate stăpini unele mici defecte, din cari cel mai principal este că precipită cuvintele şi restul frazei se pierde cu totul, iar noi din sală îl observăm cum vrea să se stăpînească, însă nervii sunt greu de stăpînit, odată ce le-ai dat drumul. Rozalia (d-na Cuzinschi) ne-a emoţionat mult, căci durerea ei ne durea şi pe noi; e o artistă de mare merit, căci are darul să joace rolurile după vrîstă: a jucat întâi ingenuităţi, apoi cochete şi acuma reuşeşte perfect în rolurile de „duenă“. Abatele (Momu leanu) ca tip deghizat şi îmbrăcat, admirabil ; ca joc însă, n’avea ipocrizia fină iezuitică, iar eşirile din scenă cu ameninţarea pumnului, îţi amintesc pe Jacques din „Două orfeline“ ; dacă acest artist ar adînci studiarea rolului în toate amănuntele, atunci am avea un Momuleanu cizelat. Ema (d-na Profir) deşi la intrare a făcut galeria să rîdă, căci semăna o păpuşică, dar în urma scenelor următoare a fost ascultată cu sfinţenie. Dr. Palmiari (Damira) cu un timbru plăcut, vorba desluşită, clară, dar este incorigibil în privinţa ţinutei care totdeauna este rigidă. Don Fernando (Cerchez) a fost cu eleganţă redat de acest tânăr şi cu viitor în teatru; are o voce sonoră şi o ţinută ireproşabilă; prin studiu şi rutină va face cinste oricărui teatru. „Necunoscut“ de Bisson, e o piesă care se joacă la noi din 1911, are o temă melodramatică şi cu scene emoţionante. Flemiot (Popovici) a fost jucat corect dar tot cu fraze şi gesturi declamatorii. Noël (Damira) fiindu-i rolul potrivit, a plăcut mult. Périssard (Pizone) aredat bine tipul şnapanului, şi a avut darul să imite destul de bine pe actorul care l-a creiat în 1911. Raymond (Profir) a fost bine şi mai ales în pledoaria apărării mamei lui, a avut momente fericite... Laroque (Momuleanu) ne-a redat perfect tipul peştilor, căzătura ca mort a fost destul de bună, căci la unii produce ilaritate. Dr. Chesnel (Radu) a jucat şi zis bine şi frumos cu vocea lui caldă. Dintre rolurile secundare s’au remarcat Valmorin (Georgescu) şi Mérivel (Ghiţescu). Jacquelina (d-na Cuzinschi) și de astă dată ne-a dovedit că este o artistă conştiincioasă ; în actul I cînd se ruga de Flemiot să oerte, a fost sublimă, iar în celelalte acte cînd a decăzut cu totul, ţi se frîngea inima In actul al 4-lea cînd a aflat că avocatul care o apără este fiul ei, a avut scene foarte frumoase. Roza (d-na Momuleanu) deşi n’a avut un rol principal, dar l’a făcut să fie, prin jocul ei, D-na Varrene (d-na Condurat) simpatică şi drăguţă ca totdeauna. Elena (d-na Marcelian) şi-a făcut datoria jucînd acest rol mic cu toate deschisurile lui. Pârău Notă. — La a doua reprezentaţie a „Mătuşei din Honfleur“, d. Georgescu în „Berthier“ a fost mult mai stăpîn pe sine şi ca totdeauna a excelat şi în acest rol greu. P. i " O telegramă «lin Berlin vesteşte că întreaga presă germană se ocupă «Ie un no»« interview pe eure »1. Petre Carp Pa acordat corespondentului «lin B»s«,urefu al ximului «Tägliche Illimisclissu» «lin B«rlin. Telegrama relevă că presa discută cu aprindere declaraţia «1-lui Carp că «soarta Romîniei este legată de succesul puterilor centrale». Probabil că ie vorba «le un nou interwiev acordat «le fost»al şef al partidului conservator - căci în interwievurile «le pînă acum, acordate ziarelor ungureşti, nu se pomeneşte de o atare «eclaraţie. Relevăm că agenţia Română nu pomeneşte nimic despre acest interview. gg Cum înţeleg sătenii cuvîntul naţional. Doi tineri săteni în vrîstă ca de 20 ani treceau prin dreptul Băncei Naţionale din localitate. Erau bine îmbrăcaţi, curăţei şi se vedea că învăţase carte. Unul din ei citeşte: „Banca Naţională". Celalt îl întrebă, ce însemnează naţională, căci bancă ştia el ce e, întru cît are bancă populară la ţară. Cel întrebat îi răspunde : Banca naţională însemnează Banca boerească. Iată ce concepţiune au unii dintre sătenii cari ştiu carte despre ce e Banca Naţională. Ce să mai zicem despre cei ce n’au învăţat nimic. 1. Banchetul pe care sfatul negustoresc îl dă în onoarea primarului şi a preşedintelui Camerei de Comerţ, va avea loc la 1 Februarie, ora 12 din zi. S. I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei a plecat ori la Bucureşti. I. P. S. S. se va întoarce Vineri dimineaţă spre a lua parte la serbarea hramului seminarului Veniamin. ra Comitetul societăţei „Colonia şcolară Spiru Haret“ din Iaşi, aduce viile sale mulţumiri d-nelor şi d-nilor artişti ai teatrului naţional din localitate, cari au binevoit să dea concursul d-lor cu totul dezinteresat, jucînd în seara de 23 a. c. drăguţele comedii: „Mănuşa“ şi „Ştrengarul din Paris.“ Comitetul mai aduce călduroase mulţumiri tuturor persoanelor de bine, cari au contribuit prin stăruinţa pusă în plasarea biletelor, precum şi prin obolul d-lor, la reuşita morală şi materială a acestei reprezentaţii de binefacere. gg Femeia Veta Irimescu din strada Nicolina 84 trăind în concubinaj cu bulgarul Toma Mihailov, care în tovărăşia grecului Cocia Dumitru ţinea o magherniţă în piaţa Halei, unde expuneau o focă, a încredinţat celui dintâi o fetiţă a ei vitrigă în vrîstă de 12 ani, Eleonora cu care indivizii de mai sus au dispărut din localitate. Fiind puşi în urmărire de brigada de siguranţă locală, au fost prinşi şi arestaţi, făcîndu se cercetări s’a stabilit că individul D. Cocia a deflorat pe copilă, după care ambii au traficat-o prin oraşele pe unde au umblat cu ea, înaintaţi parchetului şi repartizaţi cab. III de Instrucţie d. Jude de Instr. respectiv a depus în penitenciar pe indivizi. Strutarii n’au prezentat ori administraţiei comunale cererea în scris, prin care cer a li se încuviinţa un spor la preţul pîinei. E vorba ca înainte de a prezenta această cerere, brutarii să fie o consfătuire. 85 Azi, cu trenul de 11 juni, a sosit în localitate un mare număr de emigranţi ruşi, venind din Turcia. In conformitate cu ordinele direcţiunei generale a serviciului sanitar, emigranţii fac călătoria prin ţară în vagoane închise şi sub controlul medicilor de gări. Cu trenul de 12 emigranţii au plecat în Rusia. IE Zilele aceste Curtea de apel din Iaşi va cerceta procesul intentat de principele Albert Ghica şi d-na Maria Ghica, pentru revandicarea moşiei Păuşeşti, actualminte proprietatea principelui Mihail Sturdza. S3 Societatea «Crucea Roşie» secţiunea Iaşi, are intenţiunea a angaja personalul inferior spitalicesc ca : infirmieri infirmiere, bucătari, bucătărese. Doritorii şi doritoarele de a ocupa aceste posturi se pot prezenta în fiecare zi la serv. sanitar al oraşului (str. Las ■ car Catargi 22) între orele 9—11 dimineaţa, urale pot lua toate informaţiunele şi face chiar şi angajamente. În Consfătuirea de la Primărie, în vederea reorganizărei serviciului stradelor va avea loc azi, la orele 4 juni, după prînz. La această consfătuire vor participa şi d-nii d-ni Mezincescu şi Fior.gt? Curtea cu juri avea să judece ieri pe locuitorul Constantin Ciobanu, învinuit de tâlhărie. Din lipsa de martori, procesul a fost amînat. S3 In şoseaua Ipsilante a încetat din vieaţă muncitorul Ioan fiind bănueli asupra cauzei morţei, parchetul a ordonat cuvenitele cercetări. 35 Declarîndu-se holera la Rusciuk (Bulgaria) direcţia generală a serviciului sanitar a luat măsuri spre a împiedeca invazia flagelului la noi în ţară. 33 Domnul colonel Gh. Boureanu a fost numit preşedinte al consiliului de revizie pentru formarea claselor 1916 şi 1917, în judeţele Iaşi şi Vaslui. Operaţiunele consiliului de revizie vor dura de la 1 la 10 Februarie inclusiv, adică 5 zile de fiecare judeţ. II Păcileala de ori seara.—Luni sară la «Teatru-Cinema Modern» s’a dat o serată /literară , noi spunem că a fost nesărată. Toată lumea care a asistat a rămas foarte nemulţumită şi doar sala a fost archiplină şi locurile scumpe: 5, 3, 2 şi 1 leu. Ieşenii au rămas mai păcăliţi cu aceasta decît cu «Intrăm sau nu intrăm ?». Acolo cel puţin a fost ceva muzică. Lumea asară a dat năvală, căci se zvonise că-i pentru binefacere. Binefacerea a fost în buzunările celor cari au amăgit publicul. La 2—3 persoane vedeai pe unul sau una, dormind. Credem că de acum publicul nostru o să fie mai prudent în asemenea păcăleli, căci altfel nu poţi să-i zici.