Opinia, decembrie 1915 (Anul 12, nr. 2631-2655)

1915-12-04 / nr. 2634

ABONAMENTE Un an ... 20 lei 6 luni ... 10 lei W ^ Si» ________________w ' _____ ___ ^ Administrația­­ Tipografia u. GoMi­er,1 tofl«- Ne. Jî* A v § Sub direcțiunea urmi Comitet«bmî XXII—No. 2634 - Vineri 4 Decembrie Wî'i- ^^.^^neEKgCT­.-]UM|g,BU.M...- '«" ------------------------—.............—-.-----------­ tawil£g!^llBMfl5»%aESr«55^SS)^^ ...A fost ridicată alaltăeri la Cameră de către d. Barbu Delavrancea, unul dintre acei cari mai mult decât ori­care altul ar fi avut motive, nu să-i ceară restrângerea, ci dinpotrivă, întinderea ei, cât mai mare Nu de altceva, dar își mai amintește, presupunem, destul de bine cât de mult datoreşte c-sa acestei piese asupra căreia aruncă astăzi toată greutatea unei anatemi. Ca totdeauna de câţi­va ani, autorul de altădată al „Sultănicăi’, a fost... mare şi în cuvântarea aceasta, fără însă a parveni să fie tot asemenea şi în idei; a căutat să fie cât mai clar, mai logic în expunere, dar n’a reuşit a fi decât... confuz; a încercat să fie tragic şi n’a parvenit să fie decât... plicticos ! Vi se par poate deplasate comparaţiile noastre, lipsite cumva de respect pentru fiinţa aceluia care ne-a dat atâtea lucrări de valoare ? Deşi chestiunea cu lucrările de valoare, e adevărată numai până la un punct, totuşi, faptul acesta nu poate constitui nici de­cum un argument care să ne îndreptăţiască a lua drept cuvinte de evanghelie toate naivităţile d-sale de acum, ca să nu spunem alt­fel, cum spre exemplu aceea cu restrângerea libertăţii presei. Fie­care la vremea lor, d-sa a scris când­va despre « Paraziţi » atâtea minu­nate pagini de literatură, pentru cari a primit atunci toată lauda contimporanilor, încât, noi nu putem cu nici un chip a-i mai cinsti şi acum numai pentru simplul cuvânt că bătrâneţea d-sale, care pentru alţii e un simbol de înţelepciune, — pentru d-sa e un motiv de maimuţăreală şi de scumpă admiraţie pentru ceea c­e în zoologie se chiamă hemiptere... * * * Natural, ca şi altădată, ca totdeauna de alt­fel, cuvântarea de alaltăeri din Cameră a trubadurului, nu s’a deosebit prin nimic de toate celelalte cuvântări de mai înainte ale d-săle, (căci d. Delavrancea e totdeauna acelaş), ci, mai bine ca ori­când ea ne-a amintit pe vânturătorul de fraze umflate şi absente de idei, aceleaşi fraze goale, spuse exact pe aceeaşi melo­­pee seacă şi enervantă pe care numai cu câte­va schimbări de formă le-am mai ascultat de nenumărate ori şi în trecut: la Dacia, la Lyrique, la clubul conservator, altă dată în Cameră, la Primărie, şi apoi de-acolo şi tot aşa mereu... D. Barbu Delavrancea e tipul dema­gogului de car­eră, al mânuitorului înde­­mânatec în fraze de efect, lipsite însă de sfinţenia convingerii, ceea ce face ca tot­deauna spusele­­ sale să fie tot atît de reci ca şi spinarea unei broaşte... Şi da­că ar fi posibil cumva să-l ei din mijlo­cul Camerei, în clipa când cu mâinile nu coama-i de leu înfuriat, fulgeră mânios torente de blesteme şi ură împotriva... trădătorilor şi vânduţilor, şi l-ar duce să vorbească în faţa oricărei adunări, fie spre exemplu a uneia de cavafi revoltaţi împotriva scumpirei fuftului, tovalului sau a altor piei groase, asemănătoare cu u­­nele obrazuri, (D. Delavrancea nu poate vorbi de­cât cu glas de revoltă şi tot­deauna în numele unor revoltaţi),—să nu vă mire de loc dacă d-sa nu şi-ar schim­ba aproape întru nimic poza cu care se înfăţişase mai înainte, niciuna din frazele, din ideile d-sale, cari se potrivesc de mi­nune pe ori­ce calapod... In cât, oriunde l’ai pune, d. Delavran­cea e totdeauna acelaş: gălăgios, răz­boinic, demagog, insinuant, bănuitor, lipsit de idei şi de convingere în cele ce spune, oricând şi orice ar spune, şi a­­ceasta din pricină că tot schimbându-şi mereu ideile şi convingerile, cu uşurinţa cu care ţi-ai schimba o haină, o pereche de ciubote sau o scufie de noapte,—a­­junge de la un timp să nu mai aibă nici una. ... Şi totuş,­­ Delavrancea a pomenit în cuvântarea d-sale de mercenari, de vânduţi şi de paraziţi... * * * Dar... e timpul să ne oprim aci cu a­­precierile privitoare la cariera politică a d-lui Delavrancea. D-sa a ridicat în Cameră o chestiune de o mare importanţă pentru viaţa sta­tului nostru,—mai ales în împrejurările acestea de grea cumpănă prin cari tre­cem. Vorbind despre anumite ziare şi zia­rişti, pe cari d-sa îi arătă ca vînduţi unei cauze care n’are nimic comun cu idealurile, cu aspiraţiile noastre, (şi n’avem de loc motive să credem că nu s’ar găsi pe ici pe colo cîte­ va cazuri izolate de felul acesta), d-sa s’a ridicat cu vehemenţa caracteris­tică fire! d-aale războinice şi a cerut pri­mului ministru să trimeată judecători de instrucţie în redacţiile acelor atare, cari i s’ar părea d-sale (primului ministru) că, întreprind acţiuni de corupţie, de vînzare Lăsînd la o parte faptul că cererea a­­ceasta e în­­contradicţie cu prevederile clare ale Constituţiei, s­e garantează tutu­ror cetăţenilor romîni libertatea cuvîntu­lui şi a presei, şi că aşa fiind, dacă guvernul ascultînd cererea aceasta ar proceda în consecinţă, ar comite o si­luire flagrantă a Constituţiei, — dar în afară de alte consideraţii, cererea d-sale nu înseamnă altceva decit desfiinţarea deghizată a libertăţii presei, care cu chi­pul acesta va fi lăsată la bunul plac a politicianilor pătimaşi şi răzbunători,­­ va înţelege ori cine pericolul unei astfel de situaţii. Aşa că, nu fără oare care sur­prindere ne întrebăm : s’a gândit oare d-sa pe ei teren şubred s’a aşazat când a cerut primului ministru, motivat de cîteva neînsemnate cazuri izolate, cari s’a dovedit că nu pot întru nimic influenţa opinia publică a ţării, ce armă puternică a dat prin aceasta, în mâna guvernului, care ar putea foarte frumos, la un mo­ment dat, să interzică apariţia unor anu­mite gazete, pe cari, după criteriul d-sale, le-ar crede periculoase ordine! şi... sigu­ranţei publice ? Şi într’un asemenea caz s’ar putea foarte frumos întâmpla ca printre cele dintăiu gazete cari ar suferi de pe urma unei astfel de măsuri tira­nice, să fie chiar ,Epoca*.. Criteriul după care se fac aprecierile este doar atît de larg, variază atît de mult de la individ la individ şi este tot­deauna în legătură cu credinţele, cu ve­derile individului, mai ales "cînd cel ce deţine puterea ar mai fi şi pătimaş, intere­sat, îneît, ne gândim unde am putea a­junge într’un asemenea caz ? * * * ...Dar în afară de toate acestea, pe de altă parte, nu înţeleg oare acei cari exprimă asemenea naivităţi, (căci din ne­fericire mai sunt şi alţii în afară de d. Delavrancea), că faptul de a interzice cuiva dreptul de a gîndi şi­’scrie în toată libertatea, aşa cum îl ajută puterile, cum îi dictează convingerile (că doar n’o crede d. Delavrancea că d-sa deţine singur în ţara aceasta monopolul înţelepciuni­i şi al cinstei), repetăm : faptul acesta con­­stitue o întoarcere cu sute de ani în urmă, o înapoiere către sclavie, către robia in­telectuală şi socială,—pentru dispariţia căreia au luptat şi s’au sacrificat, în de­cursul timpurilor, începînd de la Christ­, pină la Gallileu, Savonarolla şi Jaures, atâţia idealişti, atâtea minţi geniale ? Nu, patimile şi aversiunile dintre oa­meni, îi înebunesc de multe ori pînă’n­­tr’atît de mult, îneît, adesea, nu se sfiesc de a comite chiar cele mai mari impru­denţe cum spre exemplu, semnarea pro­priei lor robii. St.l. I. Const. dator să prevadă mai mult decit să nă­­dăjduiască un chip mistic. Dar spuneam, greşala se repetă: in­­căpăţinarea perzistă. Un exemplu e de ajuns. Chestiunea importului de medica­mente se loveşte in momentul de faţă, de aceleaşi oculte preocupări şi speranţe. Toată lumea ştie—şi guvernul este des­tul de bine informat că In schimbul u­­nor modeste „compensaţii“ s’ar fi putut şi se poate aduce din Germania canti­tatea trebuincioasă de articole farma­ceutice necesare celor 400 de farmacii ale ţării. Dar nici acum d. Costinescu nu este reductibil pe această temă şi nu vrea să acorde compensaţiile cerute de... farmaciştii romîni ca să se aprovizioneze cu mărfurile de prima necesitate. Aceasta n’ar însemna nimic. Dar lucrul deviat comic cind ştim—şi toată lumea ştie— că ceea ce nu se acordă drept compen­saţie, iese prea lesne şi prea adeseori din ţară, sub formă de compensaţii... pentru favoriţii d-lui Costinescu. E secretul lui Polichinelle. Iar popu­laţia nevoiaşă a ţării plăteşte cu 50 la sută mai scump această „politică“ costi­­nesciană de înfometare a... noastră şi de lipsă de medicamente. A Interese generale Greşelile se repetă Se repetă, ori perzistă. Cuvtntul se potriveşte după alegere, pentru ceea ce vrem să spunem. In momentul de faţă toată lumea e convinsă la noi că s’a făcut o neertată, o monstruoasă greşală economică şi politică In acelaşi timp, practictndu-se procedeul care s-a prac­ticat cu privire la export. Congresele recente, la care au luat parte agricultori din toate partidele noastre politice, în calitatea lor de ce­tăţeni şi de cultivatori de pământ, iar nu în calitate de înregimentaţi ai di­verselor partide politice, au învinuit u­­nanim politica economică a guvernului, preconizată in special de cătră d-nii Costinescu şi dr. Anghelescu, dar In fond a guvernului intreg. E un element tragi-comic in fondul intregei lupte care s’a dat şi se dă in jurul disputatei chestiuni a exportului, a compensaţiunilor şi celorlalte. Astăzi când romantica iluzia a în­fometării lumei austro-germane a dispă­rut, se iveşte mai clar ridicolul preocu­părilor de zi şi de noapte ale companiei Costinescu - Anghelescu, sub auspiciile primului ministru, d. Ionel Brătianu, călăuzit probabil, ori şi astăzi încă, de speranţe şi combinaţiuni vagi, pentru care nimeni nu-l poate face proces de intenţiuni, dacă ar fi vorba de d sa personal, iar nu de an şef de guvern. Nam zilei Vrea chitanţă... Intr’un articol semnat, generalul Crăi­­niceanu, zice că nu ne trebue Basarabia decit dacă Rusia e pusă în neputinţă ab­solută pentru cel puţin 50 de ani. Generalul e modest. De ce n’ar fi fi­xat o sută de ani, două sute ? ^Vorba e : garanţie pe ce cale ? ^‘Propunem ca Hinden­burg, Mackensen, Galvitz şi cum îi mai cneama să elibereze academicianului strateg o chitanţă in re­gulă, pentru 50 de ani de neputinţă rusă. Numai să nu uite n­lţii să aplice pe chitanţă şi timbrul de­ ijutor. Atunci capătă ajutoru­i generalului in retrocedarea Basarabiei cătră Romînia. Teatru Naţional ,Fetiţa1. . .Procuror şi Apaş* O lume imensă, ca nici­odată în această stagiune, a asistat la această admirabilă piesă şi care a avut şi norocul să fie interpretată în mod ireproşabil. „Fetiţa“ e scrisă de Weber şi Gorsse; la noi a fost jucată de foasta companie Davila acum vre­o 4 ani. ’ Interpretarea a fost minunată, căci piesa era bine studiată şi de aceia ansamblul na lăsat nimic de dorit. Rolul fetiţei „Coletta“ a fost una din creaţiile cele mai fericite ale d-nei Braborescu; aici ne-a arătat toate calităţile superioare ar­tistice. Din gingăşia şi aţintătura din cele două acte dintâi, vezi în restul piesei, suferinţa unui copil care iubeşte la ne­bunie pe un bărbat mult mai mare ca ea. Starea sufletească a stăpînit-o îndes­tul de frumos, aşa că publicul i-a făcut ovaţii. Rolul actriţei Vallier, a fost nu­anţat destul de bine de d-na Conduratu ; au fost relevate frumoasele foaiete şi care o prindeau de minune. Fetele bă­­tuie şi nemăritate, au­ fost parodiate de d-nele Kuzinski, Momuleanu, Casinis, cu mult umor; d-na Cuzinschi a fost aplau­dată la scenă deschisă.­ Au ajutat la suc­cesul spectacolului şi d-nele Marcelian Vernescu,d-reie­ Horga, Popovici, Popescu, Munte şi o nouă siluetă simpatică, cu pseudonimul Cîmpeanu. D. Braborescu, care a jucat pe Dela­­noy,­ precum am mai scris, este un artist inteligent şi foarte corect, în această piesă unde a avut mult de luptat­ cu greutăţile rolului, a fost învingător în toate. El joacă sobru, fără izbucniri, a­­fară însă, unde cere rolul. Un rol mic dar scos în relief, prin meritele aceluia care l’a jucat, este Pingois, cu d. Pe­­trone; acest rol la început, e tontălău şi naiv, dar printr’o împrejurare dă de gus­tul lui „Moulin-Rouge“, imediat i se schim­bă băiatul. D. Petrone ne-a arătat toată scara asta ca la un film cinematografic, D. Mitrofan care a jucat un comisar, Vergnaud, ne-a dat destulă probă de ta­­entul ce-l posedă pentru comedii de sa­­on, bufe şi farse. D. Vernescu în rolul unui abate de la ţară, s’a făcut plăcut publicului, D. Damira în Simoneau, un om care nu face nimic, numai se laudă. ”a redat cu pricepere. D. Pizone a jucat pe tatăl lui Pingois, n modul lui rustic şi caraghios. Un ta­­ent destul de tînăr, se arată pentru ro­ulele de prim-amorez şi de care teatrul nostru, în prezent, duce lipsă, este d. Lefter, cu o figură simpatică, cu vocea caldă; în fine are „acel distins“ care trebue pentru asemenea roluri. Insă, îi trebue încă mult studiu și rutină, ca sâ fie aceea ce trebue să aibă un bun a­­morez. Ii dăm sfatul să muncească serios și atunci va ajunge un artist de seamă.­­ „Procuror şi apaş“ a făcut o reţetă des­tul de bună, şi s’a jucat cu un antren, mai bun ca anul trecut. D. Cuzinski ni s’a părut că a schimbat ceva din concepţia rolului de anul trecut; schimbările pripite nu sunt însă totdeauna fericite. D-ra Cîrjă şi-a pus tot sufletul ei de artistă de valoare şi ne-a redat o mică operă de artă, în apaşa Ruja. Despre jocul ce­lorlalţi în un număr viitor. O observaţie regisoratului: In «Fetiţa» actul al 2-lea deşi era noapte şi lumină mare în salon, însă uşile care dădeau în alte camere, aratau un întuneric beznă. Să se pue in lumini, chiar dacă o piesă se joacă ziua, între culise în dreptul u­­șilor și a ferestrelor, căci astfel face o impresie penibilă din sală, afară doară la piesele unde trebue să fie întuneric afară. Ar trebui ca soneria de la corti­­nar să fie cu surdină, sau înceată da tot. Căci, cînd sună la actul final, cu o mi­­nută înainte de a cădea cortina, publicul pleacă din sală fără să aştepte finalul, şi aceasta strică artiştilor, publicului atent şi strică mult şi piesei. Fix. împăratul Franz Joseph a acordat mareșalului Mackensen crucea de bri­liante. ...Briliantul general german a pus cruce rușinei lui Potionk, eroul austro­­sîrb. * Dacă dualiștii ar vrea să mai com­bată pe moniști arătîndu-le că spiritul nu poate fi contopit cu materia, Le-ar arăta pe epigramistul Uz. Cită... materie fabrică zilnic in coloanele unui ziar şi totuşi nici-o urmă de spirit.­ jj * „Mişcarea“ e de părere că filmele (Eminescu-Creangă) întocmite de Octav Minar sunt mai monstruoase decit răz­boiul. Credem a şti că primarul Iaşului atribuie prăbuşirea Ţicăului — cartierul natal al lui Creangă — indignării contra filmului Minarist * S’a înscris la tribunal firma unei n­­oi Ligi­ a scriitorilor iașani adversari ai gramaticei. Președinte: Hidalgo, se­cretar general: Minar. * înainte de a-și dezvolta d. Delavrancea interpelarea, un deputat a depus un proiect pentru asigurarea .. viilor. Probabil ca să dee curaj oratorului. * Se comentează mult dispariţia lui­­ Drumaru din publicistică, din politica demonstrativă, din ghedenizm. Cine ştie ce drumuri bate acum fostul tramvaist! * N’o duce rău regele Petru : petrece iarna în Italia, la căldură, fără griji pentru trebile Statului... - arizatv SS Morarii din localitate au hotărit sâ închidă morile. Una din morile fra­ţilor Klepper a şi fost închisă. Ceilalţi morari au­ înştiinţat adminis­traţia comunală, că mai au o cantitate infimă de făină, după care vor înceta fabricaţiunea. Cauza este imposibilitatea pentru mo­rari de a vinde făina cu preţurile ma­ximale stabilite. »« Farmaciştii din localitate In în­trunirea lor de aseară, au redactat un memoriu în chestia preţurilor medica­mentelor ce va fi dat publicităţei. III Din Bucureşti ni se comunică, că secretarul general al ministerului de comerţ na mai autorizat pe d. inspector Iorga în Iaşi, mulţumin­­du-se cu cele stabilite în prima an­chetă. Faţă cu aceasta morarii din Iaşi au trimes ministerului o nouă întâm­pinare, prin care cer o anchetă a­­mănunţită, din care se va stabili că cheltuelile pentru transformarea unui vagon de grîu în făină costă real­­minte 600 lei şi nu 270 cit s’a co­municat eronat ministerului. SS La 13 Decembrie va avea loc la Teatrul Naţional o serbare a cercetaşi­­lor, la care vor participa cohortele de la toate şcoalele. S. D. Tomna, ajutor de primar, a cerut darea în judecată a măcinătorului Sil­­berman, care refuză a vinde brutarilor făina necesară, pe preţurile maximale stabilite. IS Banchetei, pe care profesorii şcoa­­lei de Bele-Arte îl vor da în onoarea d­lui Bardasare, a fost definitiv fixat pentru a doua chenzină din luna Decem­brie.­­ Ziarul „Minerva“ anunţă că: D. dr. Anghelescu, ministrul lucrărilor publice, lucrează la alcătuirea unui pro­iect de lege pentru reorganizarea în total a şcoalei de poduri şi şosele. In legătură cu reorganizarea acestei şcoale ministerul a scos la concurs mai multe catedre, înfiinţate din nou şi care urmează a figura în viitorul proect de lege. „ Astă noapte a încetat din viaţă d-na Amalia Zotta, pensionară. D. M. Petrea, fost director al Pre­fecturei de judeţ, a fost ales delegat al administratorilor de plasă, la congresul ce va avea loc în Bucureşti. Administraţia Comunală a hotărît să realizeze restul împrumutului comunal de 2 milioane, necesar pentru terminarea diferitelor lucrări de edilitate. Comercianţii de lignită s-au prins Camerei de Comerţ, că nu pot vinde lignita cu preţurile maximale stabilite, de­oare­ce li se cauzează mari daune. D. Vasile Buţureanu, a fost ales aseară decan al facultăţei de ştiinţi din localitate. SS Ziarul „ Viitorul“ din 2 Decembrie 1915 arată că anul acesta vor fi 700 vagoane zahăr mai mult ca anul trecut, şi deci lumea să nu se îngrijască. Comercianţii din localitate se miră de această afirmaţiune, pentru că biroul de vînzare a zahărului din Bucureşti a trimes înapoi banii negustorilor, sub curent că e prea împovărat de comenzi. Mai de grabă cred comercianţii, că producţia fabricator de zahar nu e su­ficientă, după cum s’a afirmat, şi că cele spuse de citatul birou nu sunt e­­xacte.­­ Ziarul „Viitorul“ anunţă următoarele: De aceia Primăriile nu vor face rău Comisiunea romînă care a fost tri­­se Sădească de pe acum la aprovi­misă la Petrograd, pentru aducerea măr- zonarea cu zahar in vederea celor ce se jurilor în ţara noastră prin Rusia . Pot intimdra de câmn a­ stabilit condiţiunile transportului aces­tor mărfuri. O parte din membrii comisiunei se vor întoarce zilele acestea în ţară, spre­­ PRIMĂRIA COMUNEI IAŞI a lua noui dispoziţiuni in această pri­vinţă. In urma celor stabilite pînă acum vor începe să sosească în curind, prin Ru­sia,arite 15 — 20 vagoane de mărfuri pe zi. S. Toate permisele de export al vitelor, ce urmează a se libera se vor da numai pe baza avizului serviciului zootechnic al ministerului agriculturei şi domeniilor. Sg Astă­zi Joi se reprezintă la Teatrul Naţional. O noapte furtunoasă, comedie ! de nemuritorul I. L. Caragiale. FN­SUCAŢIUK­E In ziua de 23 Noembrie a. c. adueîn­­du-se la ocolul Comunei un cal negru cu o pată albă pe spinare, se publică spre cunoştinţa tuturor că păgubaşul să se prezinte cu dovezi spre a-şi primi calul, căci la din contra după împlinirea terme­nului de 15 zile se va vinde prin licitaţie. Mo. 22921 2 I 15 Dec. 1195.

Next