Opinia, octombrie 1916 (Anul 13, nr. 2878-2901)

1916-10-26 / nr. 2898

t, t­ r­ o­nurilor noi dată iar perniţei Victor Duruy, pentru a caracte­­reriza mişcarea regionalistă fran­ceză, a formulat cîndva, urmă­toare deviză: „J’aime mon village plus que ton village, j’aime ma pro­vince plus que la province , j’aime la France plus que tout“. Un român ar putea, parafrazînd, să zică: „mi-i drag satul meu mai mult de­cât al tău, mi-i dragă provin­cia mea mai mult de­cît a ta, dar mai presus de toate mi-i dragă Romînia Parafraza aceasta care ar putea fi utilizată de orice orășan şi de orice sătean, din ori­ce provincie romînească, adaugînd numai numele * * A In starea de astazi a lucrurilor şi de cînd trăim sub regim de război, negreşit că cercul din care primim noi ştirile şi in­formaţiile şi de la care ne inspirăm, e foarte redus. Astfel izvorul principal pentru operaţiunele militare nu este şi nu poate fi altul de­cit comunicatele oficiale. Despre situaţi­­unea noastră politică şi chiar militară in bună parte ne servesc ziarele streine, dar numai cele ale aliaţilor noştri, insă şi ele nu ajung la noi de­cit cu întârzieri destul de respectabile. Ce zic însă vrăjmaşii noştrii, ce scriu ei­ despre noi ? Aces­tea nu le ştim. Cum ne cinstesc Bulgarii, Turcii, Ungurii şi Nemţii ? De abia din cînd în cînd transpiră cite ceva prin zia­rele aliaţilor noştri. E cert însă că ceia ce ajunge astfel la noi, e selecţionat şi redat aşa ca să poată fi prezentabil. Se va zice: „dar ce nevoe e să mai „ştim asemenea lucruri ? Adică noi nu ne închipuim cam ce ar putea spune vrăjmaşii noştri despre noi ?“ Şi de­sigur ar fi mare dreptate să ni se răspundă aşa. Noi socotim totuş că dacă ar fi posibil să ştim, am ajunge să ve­dem care dintre toţi se întrece în injurii, ne-am da samă de gradul de înjosire la care unii din ei s ar scoborî pe de opar­te, iar pe de altă stimulentul nostru contra lor ar cîştiga în in­tensitate. Ne-am face idee cine din tovărăşie—a fost şi deci vi rămînea vrăjmaşul nostru pe vecie. Ca exemplu, am putea spune că după cîte ştiam pînă acm după cele auzite, poporul care ne-a duşmănit neîntrerupt, care chiar în timpul războiului a fost de o sălbătăcie fără mărgini este Bulgarul.­­ Cu toate acestea multă vreme noi şi aliaţii noştri Ruşi ne-am hrănit cu ideia că trebue să facem deosebire între gu­vernanţi şi poporul bulgar. Astăzi aceasta a trecut în domeniul iluziilor perdute. De aceia, zicem, că de ar fi un­­mijloc să ştim de-a dreptul ceva despre mentalitatea lor, lucrurile ar lua altă faţă. Ce mijloc am putea avea pentru aceasta ? Noi n­e putem indica, dar ar fi de procedat cum fac aliaţii noştri. Tot după informaţiunile acestora, pare că Germanii prin presa şi agenţiile lor, trîmbiţează în lumea întreagă, cel mai neînsemnat succes al lor, dîndu-i drept o mare victorie, victorie decisivă. Se pare că în cît ne priveşte pănă acum, Germanii au făcut cunoscut lumii mai multe decisive. Dar socoteala li s a încurcat pentru că din decisivă în decisivă au ajuns că chiar ei să nu mai ştie ce e de capul lor, necum cealaltă lume. Ba, ni se spune din comunicările ziarelor aliate, că neutrii s au cam plictisit şi dînşii de atîta decisivă germană, şi Curen­tul pe acolo contra Puterilor Centrale şi aliaţii lor creşte mereu. Şi lucrul nu ne-ar mira de loc, căci cine să mai dea mîna cu ei, cari au calcat în picioare legile omeneşti şi dumnezeeşti ? Să piară toţi au zis ei ca să poată trăi în largul lor numai nemţii ? Noroc că astăzi aceasta nu stă în puterea lor, cum n a stat de altfel nici altă dată. Revenind la izvorul in­formaţiunilor noastre, Comunicatele oficiale ale Marelui Cartier General, constatăm că acest din ur­mă No. 71 nu dezminte pe cele anterioare. Succesele în Carpaţi se continuă, aşa după cum este preve­derea generală. Frontul e destul de întins căci are aproape 700 km. patraţi, şi în marea majoritate a punctelor de contact în­tre noi şi vrăjmaş avem superioritate asupra acestuia. Dar comunicatul acesta întrece pe celelalte, fiindcă ne a­rată că şi in Dobrogea activitatea reîncepe în folosul nostru, fi.oraşului­ ori al satului lor şi pe cel al provinciei, ar trebui să pătrundă adine în minţile şi sufletele romini­­lor, fără nici o deosebire, şi de a­­devărul iei ar trebui să se pătrundă fiecare român, căci se diviza-simbol, fără de care nu se poate concepe o unitate şi o solidaritate naţională, indispensabile închegării şi traiului unui stat puternic şi egalitar. Desigur că legăturile omeneşti se produc în cercuri mai mici şi mai restrînse. Dar ele tind mereu către generalizare. Fiecare om, cu foarte, foarte rari excepţiuni, îşi iubeşte mai întăi şi mai mult, cercul mic al fa­miliei sale, apoi pe rînd pe cel al oraşului său, al provinciei sale, al ţării sale, al ţărilor cu care ie în­rudit, al celorlalte ţări şi în ultim resort omenirea întreagă. Dar pen­tru a ajunge la sinteza : umanitate, se cere şi o doză mai mare de con­ştiinţă, şi o conştiinţă mai luminată şi o putere mai mare de generali­zare. In lupta necurmată pe care o­­menirea întreagă o duce împotriva puterilor naturii pe cari dînsa se sileşte a le subordona şi adopta nevoilor ei de viaţă şi pros­peritate, ideia fundamentală în acea­stă gigantică operă, este ideia solida­rităţii umane. Că se produc note discordante şi accese maladive, foarte, foarte grave, ca războiul ac­tual bună­oară, nu e de mirare, sunt molime şi contagiuni de care sufere şi marele organism al ome­­nirei după cum sufere organismul mai mic al diverselor societăţi cari o compun după cum sufer însuşi indivizii cari constituesc acele so­cietăţi. Dar stările intermaladive­­de criză ori de tiză surmontate, stră­bătute şi învinse, urmează conva­lescenţa, mai lungă ori mai scurtă după gravitatea maladiei şi se re­intră în normal. Desigur că după o boală atît de gravă ca acea a războiului actual, omenirea întreagă se va resimţi multă vreme. Convalescenţa probabil va fi foarte lungă. Dar efectele ma­rii crize morale şi sociale pe care societatea omenească o încearcă acum vor fi considerabile. întreaga societate va trebui să-şi aştearnă noi şi higienice condiţiuni de viaţă socială pentru ca boala să nu se mai producă şi în tot cazul a o localiza şî a o strînge în focarul său primar dacă izbucnirea ei nu va putea fi oprită. Cred că pentru neamul nostru, boala era necesară şi că criza ei va însemna redeşteptarea întregu­lui neam la o nouă viaţă de drep­tate şi de egalitate, într’o forma­ţiune de stat unitar şi suficient de mare şi de bine consolidat pentru a garanta tuturor forţelor vii ale neamului putinţa de a trăi, de a se dezvolta şi de a progresa în aşa chip în­cît neamul întreg să devie factor indispensabil în opera de prosperitate a întregei societăţei o­­meneşti. Că aşa ceva va avea o referen­­ţiune care va folosi şi bietului nos­tru Iaşi, îmi pare necontestabil. Dar despre aceasta mîni cînd nu voi fi nevoit să arăt de ce : «îmi e mai drag Iaşul de­cît Olteniţa, mai dragă Moldova de­cît Valahia, dar mai dragă Romînia, mai presus de toate*. O. A. Teodoreanu* ­ ABONAMENTO Un ap ... 20 tel OM ... MM Administrația­­ Tipografia N­. Goldner, laşi—Telef. No. 3« 2 I A R COTIDIAN Sub direcţiunea unui Comitet mmxm (la fân* p«C ni 90 b. • • . IV. 40. bibl OTECA H1 n \ ANUL XIII —No. 3898 -MERCURI“Î0 OCTOMBRIE 1916 O Direcţiunea C. F. R. a hotărît ca refugiaţii romiul din Dobrogea şi Ol­teniţa să poată călători pe căile ferate bucurindu-se de o reducere de 50 la sută cînd ar călători spre Bucureşti. Cei lipsiţi de mijloace vor putea călători gratuit pe baza certificatelor emise de prefecturile de judeţe. SIGIKHL NORTEI PORT PE FRUNTE Sigilai morţii port pe frunte Şi’n piept dorinţa neînfrîntă Ce rînd perind pe toţi ne’ncîntă Cînd trecem pe-a vieţii punte... Mici licăriri de dulce viaţă Ne rid în sborul lor de-o clipă Ca să vedem apoi în pripă A lumii schimbătoare faţă. Tîrziu in visuri spulberate Zdrobiţi privindu-ne în urmă Vedem cum viaţa ni se curmă Pe căile pustii, deşarte. Şi n tristul drum către mor­mint In universul plin de slavă Ne legănăm pe-a vieţii navă Asemeni unui fulg in vint. Dan N. Enăşescu. Iaşi, Del. 1905. VECHI ŞI NOUĂ Nimiţii şi dreptul Internaţional Există în Germania două categorii de jurişti. Prima categorie cuprinde pe acei ce mai poartă încă întrucîtva respect le­gilor eterne ale justiţiei. Din nefericire aceştia sunt foarte puţini la număr. Majo­ritatea o formează a doua categorie, compusă din acei care nu se mai sinchi­sesc de loc de legile justiţiei, pe cari le socotesc ca un joc vechiu, ,demodat“ şi deci inutil. Dădui, din întîmplare, zilele acestea peste o broşură a profesorului Kohler de la facultatea de drept a Universităţii din Berlin, al cărei titlu poate fi soco­tit ca deviză pe care nemţii au urmat-o cu multă conştiinciozitate, pînă în pre­zent. Broşura e întitulată: „Noth kennt kein Gebot“ (Necesitatea nu cunoaşte nici o lege). Argumentările juristului german nu au o altă bază, de­cît o profundă descon­­s­ideraţie faţă de inamicii Germaniei. Redăm din curiozitate cîteva pasagii din acea faimoasă broşură, în care se vorbeşte mai ales despre Belgia: •Faţă de Belgia, Germania a fost ne­­voită să întrebuinţeze dreptul necesită­­ţi. Şi In numele acestui drept, ea a putut trece prin Belgia. Tot ce fusese convenit mai dinainte, nu mai putea să conteze de loc faţă de acea necesitate.f?) Oricine s’a putut convinge că Germania nu avea intenţia de a sdrobi Belgia, ci numai de a obţine din parte-i permisi­unea de a trece trupele prin ea“ „S’a acuzat Germania de a fi pus in practică maxima „forţa primează drep­tul“ Americanii care n’au priceput nici­odată nimic din filozofia dreptului, ignoranţi de toate speciile, guralivi in­conştienţi, eu scris contra imperiului. Declaraţia cancelarului : „Noth kennnt kein Geboth“ a fost interpretată intr în mod cit se poate de calomnios. E de râs. Faptul că vulgaritatea adversarilor noştri a putut să se evidenţieze atit, dovedeşte de care parte este­—in această luptă—­ignoranţa ori barbaria“. Şi mai departe marele „Jurist“ al lui Wilhelm al 11-lea spune: „Violind neutralitatea Belgiei, Ger­mania a exercitat dreptul său d­e nece­sitate şi a îndeplinit o datorie sacră, atit faţă de ea însăşi, cit şi faţă de ci­vilizaţie. (?) Ea n’a făcut mai mult, de cit şi-a salvat existenţa. Belgia, ea însăşi este răspunzătoare de craşu-i destin. Ori­ce greşală îşi are pedeapsa pe pămint. Greşealele comise de state sunt răzbunate pe lumea aceasta. O grea răspundere se incumbă oamenilor de stat belgieni. Şi­ nu se poate invoca decit o singură scuză în favoarea lor. Ei nu cunoşteau de loc marea, nobila şi unica Germanie lată dar, ce poate să scrie un profesor german de drept, fără să fie acuzat—în Germania,—bine­înţeles—de stupiditate. * Tot ca o curiozitate vom arăta acum şi părerile marelui­­filozof german Scho­penhauer despre război. Intre altele Schopenhauner spunea că războiul este una din relele cele mai mari pe care şi le procură reciproc, oa­menii. Pe învingător filozoful german ii numeşte „dracul dracilor“ In mai multe rînduri, el a susţinut că NFORMAŢII ■5 De la Liceul Naţional.—Com­i­siunea, care-şi începe lucrările Marţi 25 Octombre curent e alcătuită numai pentru elevii, care fac parte din contin­gentele 1917, 1918 şi 1919 ; pentru toţi ceilalţi elevi rămân valabile dispoziţiu­­nile anterioare adică examenele de ori­ce fel, se vor face în Noembre : exa­mene de corigenţe, de diferenţă, de cla­să şi de absolvire, fie pentru elevii sta­tului, fie pentru cei preparaţi în parti­cular. 1. Elevii contingentelor 1917, 1918 şi 1919 particulari, trecuţi de Onor. Mi­nister pe tablou trebue să prezinte , extractivi de naştere spre a putea con­stata, că fac parte din contingentele menţionate; 2) iar cei particulari ne­­trecuţi în tablou vor prezenta acte do­veditoare de absolvirea clasei preceden­te, adică asupra situaţiei lor de şcolari, şi extractul de naştere ca mai sus cu o cerere timbrată. Atât cei din categoria I, cât şi cei din a II-a vor fi trebuit să plătească taxele de examen sau vor prezenta acum re­­c­ipisele cuvenite Direcţiunii liceului Naţional. Elevii Statului din aceleaşi contin­gente veniţi de la alte şcoli, vor pre­zenta act doveditor de promovarea ul­timei clase sau de situaţia lor de cori­genţi ai clasei respective, extract de naştere din care să se vadă că fac parte din unul­ din contingentele 1917, 1918 şi 1919, precum şi recipisa de plata taxei pentru examenul integral cu o cerere timbrată. Elevii liceului Naţional din contin­gentele amintite vor prezenta cerere timbrată şi recipisa taxei cuvenite pen­tru examen integral de o clasă. Corigenţii particulari plătesc taxa de corigenţă de 25 lei, ai statului nu plă­tesc nimic. De­oarece din tablourile trimise di­­n or. Minister nu se poate vedea anul naşterii, de aceia elevilor particulari sau­­ai statului, veniţi de la alte şcoli, li se cere extract de naştere, care tre­bue să fie depus odată cu cererea tim­brată. Atât elevii particulari cât şi cei ai statului, cari nu fac parte din contin­gentele 1917, 1918 şi 1919 se vor pre­zenta la examen ulterior, şi anume a­­tunci când va decide Onor. Minister , pănă în prezent noi ştim, că acest ter­men a fost fixat pentru luna Noem­­brie. PS­D-nii profesori cari fac parte din comisia examinatoare de la Liceul Na­ţional, sesiunea extraordinară din Oc­tombrie 1916, sunt următorii : Preşedinte Gr. Bârsan, Religia I. Po­­pescu, Romina V. Bogrea, Latina şi Greaca X. Gheorghiu, Franceza A. D. Ionescu, Germana Mihail Ionescu, En­gleza Tit Patriciu, Drept, Econ. politi­că și Filozofia Octav P. Botez, Istoria și Geografia I. Constantinescu, Matema­tica V. Teodoreanu, Şt. Naturale Lu­cian Roiu, Şt. fizico-chimice M. Tilene­schi, Igiena Dr. A. Lambrino, Muzica A. Aurescu, Desenul G. Scorpan, Gim­nastica T. Berescu. g| Toţi părinţii elevilor preparaţi in particular, cari au fost înscrişi de Mi­nister în catalog şi care se află trimis la Liceul Naţional, precum şi ai elevi­lor statului din cursul superior de li­ceu vor telegrafia Ministerului sau vor petiţiona d-lui Simionescu, secretarul general al Ministerului Instrucţiunii, ca să li se aprobe a da şi fiii lor examen înainte de 1 Noembre, după cum au fost trecute asemenea examene în Bu­cureşti şi celelalte oraşe din ţară. Ei reclamă, că dacă nu vor trece a­­ceste examene acum,, apoi după 1 No­embre nu le vor trece, de­oare­ce iar se va amâna data deschiderii cursuri­lor şcolare şi odată cu această amâna­­re se vor amâna şi examenele lor. Onor. Minister, reprezentat în Iaşi prin d. Simionescu, secretar general, este, rugat de părinţi a fixa o dată a­­propiată de examene. Principale cauză a războiu­lui este pofta faptului, a hoţiei. Tot în scrierile sale, dînsul cerea scutirea intelectualilor de la serviciul militar. Dacă Schopenhauer s’ar fi întîlnit cu marele „jurist“ dr. Kohler, apoi cu sigu­ranţă că se luau de cap. Cîmp.

Next