Opinia, octombrie 1916 (Anul 13, nr. 2878-2901)
1916-10-26 / nr. 2898
t, t r onurilor noi dată iar perniţei Victor Duruy, pentru a caractereriza mişcarea regionalistă franceză, a formulat cîndva, următoare deviză: „J’aime mon village plus que ton village, j’aime ma province plus que la province , j’aime la France plus que tout“. Un român ar putea, parafrazînd, să zică: „mi-i drag satul meu mai mult decât al tău, mi-i dragă provincia mea mai mult decît a ta, dar mai presus de toate mi-i dragă Romînia Parafraza aceasta care ar putea fi utilizată de orice orășan şi de orice sătean, din orice provincie romînească, adaugînd numai numele * * A In starea de astazi a lucrurilor şi de cînd trăim sub regim de război, negreşit că cercul din care primim noi ştirile şi informaţiile şi de la care ne inspirăm, e foarte redus. Astfel izvorul principal pentru operaţiunele militare nu este şi nu poate fi altul decit comunicatele oficiale. Despre situaţiunea noastră politică şi chiar militară in bună parte ne servesc ziarele streine, dar numai cele ale aliaţilor noştri, insă şi ele nu ajung la noi decit cu întârzieri destul de respectabile. Ce zic însă vrăjmaşii noştrii, ce scriu ei despre noi ? Acestea nu le ştim. Cum ne cinstesc Bulgarii, Turcii, Ungurii şi Nemţii ? De abia din cînd în cînd transpiră cite ceva prin ziarele aliaţilor noştri. E cert însă că ceia ce ajunge astfel la noi, e selecţionat şi redat aşa ca să poată fi prezentabil. Se va zice: „dar ce nevoe e să mai „ştim asemenea lucruri ? Adică noi nu ne închipuim cam ce ar putea spune vrăjmaşii noştri despre noi ?“ Şi desigur ar fi mare dreptate să ni se răspundă aşa. Noi socotim totuş că dacă ar fi posibil să ştim, am ajunge să vedem care dintre toţi se întrece în injurii, ne-am da samă de gradul de înjosire la care unii din ei s ar scoborî pe de oparte, iar pe de altă stimulentul nostru contra lor ar cîştiga în intensitate. Ne-am face idee cine din tovărăşie—a fost şi deci vi rămînea vrăjmaşul nostru pe vecie. Ca exemplu, am putea spune că după cîte ştiam pînă acm după cele auzite, poporul care ne-a duşmănit neîntrerupt, care chiar în timpul războiului a fost de o sălbătăcie fără mărgini este Bulgarul. Cu toate acestea multă vreme noi şi aliaţii noştri Ruşi ne-am hrănit cu ideia că trebue să facem deosebire între guvernanţi şi poporul bulgar. Astăzi aceasta a trecut în domeniul iluziilor perdute. De aceia, zicem, că de ar fi unmijloc să ştim de-a dreptul ceva despre mentalitatea lor, lucrurile ar lua altă faţă. Ce mijloc am putea avea pentru aceasta ? Noi ne putem indica, dar ar fi de procedat cum fac aliaţii noştri. Tot după informaţiunile acestora, pare că Germanii prin presa şi agenţiile lor, trîmbiţează în lumea întreagă, cel mai neînsemnat succes al lor, dîndu-i drept o mare victorie, victorie decisivă. Se pare că în cît ne priveşte pănă acum, Germanii au făcut cunoscut lumii mai multe decisive. Dar socoteala li s a încurcat pentru că din decisivă în decisivă au ajuns că chiar ei să nu mai ştie ce e de capul lor, necum cealaltă lume. Ba, ni se spune din comunicările ziarelor aliate, că neutrii s au cam plictisit şi dînşii de atîta decisivă germană, şi Curentul pe acolo contra Puterilor Centrale şi aliaţii lor creşte mereu. Şi lucrul nu ne-ar mira de loc, căci cine să mai dea mîna cu ei, cari au calcat în picioare legile omeneşti şi dumnezeeşti ? Să piară toţi au zis ei ca să poată trăi în largul lor numai nemţii ? Noroc că astăzi aceasta nu stă în puterea lor, cum n a stat de altfel nici altă dată. Revenind la izvorul informaţiunilor noastre, Comunicatele oficiale ale Marelui Cartier General, constatăm că acest din urmă No. 71 nu dezminte pe cele anterioare. Succesele în Carpaţi se continuă, aşa după cum este prevederea generală. Frontul e destul de întins căci are aproape 700 km. patraţi, şi în marea majoritate a punctelor de contact între noi şi vrăjmaş avem superioritate asupra acestuia. Dar comunicatul acesta întrece pe celelalte, fiindcă ne arată că şi in Dobrogea activitatea reîncepe în folosul nostru, fi.oraşului ori al satului lor şi pe cel al provinciei, ar trebui să pătrundă adine în minţile şi sufletele rominilor, fără nici o deosebire, şi de adevărul iei ar trebui să se pătrundă fiecare român, căci se diviza-simbol, fără de care nu se poate concepe o unitate şi o solidaritate naţională, indispensabile închegării şi traiului unui stat puternic şi egalitar. Desigur că legăturile omeneşti se produc în cercuri mai mici şi mai restrînse. Dar ele tind mereu către generalizare. Fiecare om, cu foarte, foarte rari excepţiuni, îşi iubeşte mai întăi şi mai mult, cercul mic al familiei sale, apoi pe rînd pe cel al oraşului său, al provinciei sale, al ţării sale, al ţărilor cu care ie înrudit, al celorlalte ţări şi în ultim resort omenirea întreagă. Dar pentru a ajunge la sinteza : umanitate, se cere şi o doză mai mare de conştiinţă, şi o conştiinţă mai luminată şi o putere mai mare de generalizare. In lupta necurmată pe care omenirea întreagă o duce împotriva puterilor naturii pe cari dînsa se sileşte a le subordona şi adopta nevoilor ei de viaţă şi prosperitate, ideia fundamentală în această gigantică operă, este ideia solidarităţii umane. Că se produc note discordante şi accese maladive, foarte, foarte grave, ca războiul actual bunăoară, nu e de mirare, sunt molime şi contagiuni de care sufere şi marele organism al omenirei după cum sufere organismul mai mic al diverselor societăţi cari o compun după cum sufer însuşi indivizii cari constituesc acele societăţi. Dar stările intermaladivede criză ori de tiză surmontate, străbătute şi învinse, urmează convalescenţa, mai lungă ori mai scurtă după gravitatea maladiei şi se reintră în normal. Desigur că după o boală atît de gravă ca acea a războiului actual, omenirea întreagă se va resimţi multă vreme. Convalescenţa probabil va fi foarte lungă. Dar efectele marii crize morale şi sociale pe care societatea omenească o încearcă acum vor fi considerabile. întreaga societate va trebui să-şi aştearnă noi şi higienice condiţiuni de viaţă socială pentru ca boala să nu se mai producă şi în tot cazul a o localiza şî a o strînge în focarul său primar dacă izbucnirea ei nu va putea fi oprită. Cred că pentru neamul nostru, boala era necesară şi că criza ei va însemna redeşteptarea întregului neam la o nouă viaţă de dreptate şi de egalitate, într’o formaţiune de stat unitar şi suficient de mare şi de bine consolidat pentru a garanta tuturor forţelor vii ale neamului putinţa de a trăi, de a se dezvolta şi de a progresa în aşa chip încît neamul întreg să devie factor indispensabil în opera de prosperitate a întregei societăţei omeneşti. Că aşa ceva va avea o referenţiune care va folosi şi bietului nostru Iaşi, îmi pare necontestabil. Dar despre aceasta mîni cînd nu voi fi nevoit să arăt de ce : «îmi e mai drag Iaşul decît Olteniţa, mai dragă Moldova decît Valahia, dar mai dragă Romînia, mai presus de toate*. O. A. Teodoreanu* ABONAMENTO Un ap ... 20 tel OM ... MM Administrația Tipografia N. Goldner, laşi—Telef. No. 3« 2 I A R COTIDIAN Sub direcţiunea unui Comitet mmxm (la fân* p«C ni 90 b. • • . IV. 40. bibl OTECA H1 n \ ANUL XIII —No. 3898 -MERCURI“Î0 OCTOMBRIE 1916 O Direcţiunea C. F. R. a hotărît ca refugiaţii romiul din Dobrogea şi Olteniţa să poată călători pe căile ferate bucurindu-se de o reducere de 50 la sută cînd ar călători spre Bucureşti. Cei lipsiţi de mijloace vor putea călători gratuit pe baza certificatelor emise de prefecturile de judeţe. SIGIKHL NORTEI PORT PE FRUNTE Sigilai morţii port pe frunte Şi’n piept dorinţa neînfrîntă Ce rînd perind pe toţi ne’ncîntă Cînd trecem pe-a vieţii punte... Mici licăriri de dulce viaţă Ne rid în sborul lor de-o clipă Ca să vedem apoi în pripă A lumii schimbătoare faţă. Tîrziu in visuri spulberate Zdrobiţi privindu-ne în urmă Vedem cum viaţa ni se curmă Pe căile pustii, deşarte. Şi n tristul drum către mormint In universul plin de slavă Ne legănăm pe-a vieţii navă Asemeni unui fulg in vint. Dan N. Enăşescu. Iaşi, Del. 1905. VECHI ŞI NOUĂ Nimiţii şi dreptul Internaţional Există în Germania două categorii de jurişti. Prima categorie cuprinde pe acei ce mai poartă încă întrucîtva respect legilor eterne ale justiţiei. Din nefericire aceştia sunt foarte puţini la număr. Majoritatea o formează a doua categorie, compusă din acei care nu se mai sinchisesc de loc de legile justiţiei, pe cari le socotesc ca un joc vechiu, ,demodat“ şi deci inutil. Dădui, din întîmplare, zilele acestea peste o broşură a profesorului Kohler de la facultatea de drept a Universităţii din Berlin, al cărei titlu poate fi socotit ca deviză pe care nemţii au urmat-o cu multă conştiinciozitate, pînă în prezent. Broşura e întitulată: „Noth kennt kein Gebot“ (Necesitatea nu cunoaşte nici o lege). Argumentările juristului german nu au o altă bază, decît o profundă desconsideraţie faţă de inamicii Germaniei. Redăm din curiozitate cîteva pasagii din acea faimoasă broşură, în care se vorbeşte mai ales despre Belgia: •Faţă de Belgia, Germania a fost nevoită să întrebuinţeze dreptul necesităţi. Şi In numele acestui drept, ea a putut trece prin Belgia. Tot ce fusese convenit mai dinainte, nu mai putea să conteze de loc faţă de acea necesitate.f?) Oricine s’a putut convinge că Germania nu avea intenţia de a sdrobi Belgia, ci numai de a obţine din parte-i permisiunea de a trece trupele prin ea“ „S’a acuzat Germania de a fi pus in practică maxima „forţa primează dreptul“ Americanii care n’au priceput niciodată nimic din filozofia dreptului, ignoranţi de toate speciile, guralivi inconştienţi, eu scris contra imperiului. Declaraţia cancelarului : „Noth kennnt kein Geboth“ a fost interpretată intr în mod cit se poate de calomnios. E de râs. Faptul că vulgaritatea adversarilor noştri a putut să se evidenţieze atit, dovedeşte de care parte este—in această luptă—ignoranţa ori barbaria“. Şi mai departe marele „Jurist“ al lui Wilhelm al 11-lea spune: „Violind neutralitatea Belgiei, Germania a exercitat dreptul său de necesitate şi a îndeplinit o datorie sacră, atit faţă de ea însăşi, cit şi faţă de civilizaţie. (?) Ea n’a făcut mai mult, de cit şi-a salvat existenţa. Belgia, ea însăşi este răspunzătoare de craşu-i destin. Orice greşală îşi are pedeapsa pe pămint. Greşealele comise de state sunt răzbunate pe lumea aceasta. O grea răspundere se incumbă oamenilor de stat belgieni. Şi nu se poate invoca decit o singură scuză în favoarea lor. Ei nu cunoşteau de loc marea, nobila şi unica Germanie lată dar, ce poate să scrie un profesor german de drept, fără să fie acuzat—în Germania,—bineînţeles—de stupiditate. * Tot ca o curiozitate vom arăta acum şi părerile mareluifilozof german Schopenhauer despre război. Intre altele Schopenhauner spunea că războiul este una din relele cele mai mari pe care şi le procură reciproc, oamenii. Pe învingător filozoful german ii numeşte „dracul dracilor“ In mai multe rînduri, el a susţinut că NFORMAŢII ■5 De la Liceul Naţional.—Comisiunea, care-şi începe lucrările Marţi 25 Octombre curent e alcătuită numai pentru elevii, care fac parte din contingentele 1917, 1918 şi 1919 ; pentru toţi ceilalţi elevi rămân valabile dispoziţiunile anterioare adică examenele de orice fel, se vor face în Noembre : examene de corigenţe, de diferenţă, de clasă şi de absolvire, fie pentru elevii statului, fie pentru cei preparaţi în particular. 1. Elevii contingentelor 1917, 1918 şi 1919 particulari, trecuţi de Onor. Minister pe tablou trebue să prezinte , extractivi de naştere spre a putea constata, că fac parte din contingentele menţionate; 2) iar cei particulari netrecuţi în tablou vor prezenta acte doveditoare de absolvirea clasei precedente, adică asupra situaţiei lor de şcolari, şi extractul de naştere ca mai sus cu o cerere timbrată. Atât cei din categoria I, cât şi cei din a II-a vor fi trebuit să plătească taxele de examen sau vor prezenta acum recipisele cuvenite Direcţiunii liceului Naţional. Elevii Statului din aceleaşi contingente veniţi de la alte şcoli, vor prezenta act doveditor de promovarea ultimei clase sau de situaţia lor de corigenţi ai clasei respective, extract de naştere din care să se vadă că fac parte din unul din contingentele 1917, 1918 şi 1919, precum şi recipisa de plata taxei pentru examenul integral cu o cerere timbrată. Elevii liceului Naţional din contingentele amintite vor prezenta cerere timbrată şi recipisa taxei cuvenite pentru examen integral de o clasă. Corigenţii particulari plătesc taxa de corigenţă de 25 lei, ai statului nu plătesc nimic. Deoarece din tablourile trimise din or. Minister nu se poate vedea anul naşterii, de aceia elevilor particulari sauai statului, veniţi de la alte şcoli, li se cere extract de naştere, care trebue să fie depus odată cu cererea timbrată. Atât elevii particulari cât şi cei ai statului, cari nu fac parte din contingentele 1917, 1918 şi 1919 se vor prezenta la examen ulterior, şi anume atunci când va decide Onor. Minister , pănă în prezent noi ştim, că acest termen a fost fixat pentru luna Noembrie. PSD-nii profesori cari fac parte din comisia examinatoare de la Liceul Naţional, sesiunea extraordinară din Octombrie 1916, sunt următorii : Preşedinte Gr. Bârsan, Religia I. Popescu, Romina V. Bogrea, Latina şi Greaca X. Gheorghiu, Franceza A. D. Ionescu, Germana Mihail Ionescu, Engleza Tit Patriciu, Drept, Econ. politică și Filozofia Octav P. Botez, Istoria și Geografia I. Constantinescu, Matematica V. Teodoreanu, Şt. Naturale Lucian Roiu, Şt. fizico-chimice M. Tileneschi, Igiena Dr. A. Lambrino, Muzica A. Aurescu, Desenul G. Scorpan, Gimnastica T. Berescu. g| Toţi părinţii elevilor preparaţi in particular, cari au fost înscrişi de Minister în catalog şi care se află trimis la Liceul Naţional, precum şi ai elevilor statului din cursul superior de liceu vor telegrafia Ministerului sau vor petiţiona d-lui Simionescu, secretarul general al Ministerului Instrucţiunii, ca să li se aprobe a da şi fiii lor examen înainte de 1 Noembre, după cum au fost trecute asemenea examene în Bucureşti şi celelalte oraşe din ţară. Ei reclamă, că dacă nu vor trece aceste examene acum,, apoi după 1 Noembre nu le vor trece, deoarece iar se va amâna data deschiderii cursurilor şcolare şi odată cu această amânare se vor amâna şi examenele lor. Onor. Minister, reprezentat în Iaşi prin d. Simionescu, secretar general, este, rugat de părinţi a fixa o dată apropiată de examene. Principale cauză a războiului este pofta faptului, a hoţiei. Tot în scrierile sale, dînsul cerea scutirea intelectualilor de la serviciul militar. Dacă Schopenhauer s’ar fi întîlnit cu marele „jurist“ dr. Kohler, apoi cu siguranţă că se luau de cap. Cîmp.