Opinia, aprilie 1921 (Anul 17, nr. 4169-4194)

1921-04-09 / nr. 4176

ANUL XVII-lea No 4X76 Conferinţa de ia linia Tratatul de pace, încheiat la Trianon, trebuia mai cu­rând sau mai târziu să se dovedes­că subminat de lacune la fel cu tratatele parafate l­a Versailles şi la Sèvres. Pacea Europei centrală nu putea fi cu atâta uşurinţă­ îndeplinitâ ţinând seama că monarhia Habsburgică era un viespar tot atât de primejdios ca şi peninsula Balcanică. De aceia după nenum­ăra­tele,convorbiri, consilii şi con­ferinţe care avuseseră de scop să întregească oare­cum o­­pera de la Versailles şi Sevres, trebuia să vină şi adunarea diplomaţilor convinşi că pot repara opera de la Trianon. In adevăr, dacă împărţirea fostului imperiu Austro-Un­­gar poate fi socotită d­fini­­tivă, rămân însă deschise o sumă de probleme pe care tocmai această împărţire l- a provocat. Relaţiile dintre nouile state, create sau născute pe urma răsboiului victorios pentru An­tanta, în centrul Europei, tre­buesc intr’un ast­fel de mod stabilite încât să nu rămînă nici o rivalitate provocată de nemul­ţintirea unuia prin păr­tinirea altuia. Aceste relaţiuni, confe­rinţa întrunită acum la Roma va fi să le stabilească. Situaţia economică a Rom­ân­ei, Jugo­­slaviei, Ceho Slovaciei, Polo­niei, Ungariei şi a Republicei austriace, impune o grab­nică soluţionare in comun, pentru ca o nouă primejdie, mai mare ca aceia a războiului, să nu se abată asupra Intre­­gei Europe şi aşa îndestul de sdraccinata. Intăi chestiunea lichidării datoriilor fostei monarchie va trebui să fie rezolvata, pre­luarea unei părți proporţ­io­nale de către fiecare din noile state impunîndu-se pe baza celor mai elementare principii de drept internaţional. Rega­larea navigaţiei pe dunărea, de­şi comisiunea Dunăreană întrunită tot acum la Paris o desbate, va trebui în mod fatal să facă obiectul unor amănunţite discuţiuni, după cum şi problema transportu­rilor pe uscat va avea sa fie rădicată. In ultimul moment se a­flă că regatul iugo­slav nu şi a trimis delegaţi la Confe­rinţa de la Roma. Dacă hotărîrea aceasta a guvernului dela Belgrad pro­vine numai din cauza difi­cultăţilor interne, desigur în­­cheerile Conferinţei vor pu­tea fi ratificate ulterior de Iugo-slavia. Dacă însă de­­ciziunea nuparticipării la Con­ferinţă a sîrbilor porneşte din­­tr’o manifestare hotărîtă îm­potriva tratatului de la Tria­non pe chestiunea Banatului, desigur că deciziunile de la Roma vor rămîn literă moartă una din cele mai principale pârti lipsind dela dezbateri. Complicaţii nu sunt deci excluse şi astfel prin neîn­ţelegerea intereselor generale de către un stat in pragul falimentului, se poat­e peri­clita însăși pacea în sud-estul european.­­. A­galete Atitudini greşite Printr’un foileton semnat de is­cusitul cronicar I. Vinea, ziarul „Luptătorul“ ridică problema ver­tiginoasei consacrări a mediocri­tăţilor literare aduse de teritoriile alipite vechiului regat românesc. Faptul de a fi născut în Sămăr­­tinu­l din Câmpie sau pe malul Nistrului, le Turlachi, acordă scri­bului român imediata consacrare ?i dreptul de întâietate In pagi­nile pubicaţiiior cotidane sau­­periodice care socot că astfel contribue la unificarea sufletească a neamuluL Această chestiune care se re­duce la un simplu snobism ,patriotic, exferită întreaga apar,­ţiune a criticului literar, pentru a" studia o nouă formă a bâlciului pot­tic de la Nistru pân’la Tisa, rezemat pe moravurile încă pre­zente ale preteleşenismului cu­­ şvarţ şi laude de un şp­iţ foile­tonul. Cronicarul „Luptătorul“ ia pilda lui Octavian Goga pe care l-au înfățşit revistele şi Academia şi care, în ceie din urmă, s’au do­vedit a fi fost un nul versifica­tor şi atâta tot. Poezia -­i Lae Chioru a putut fi o surprindere In vremea când colecţiile de cân­tece de „chei“ ale lui Pmath se epuizaseră şi când Radu Rosetti junior sau celălalt Radu (cosmin) nu reeeditaseră încă opera lui Carol Sersic. Tot astfel ridicola făptura a lui Fini­ Isac, pe care Vinea îl face întrevăzut sub a­­nonimul cântăreţ al geishelor con­teselor şi popilor din Blaj. Şi sunt pleiadă invadatorii trans­carpatini sau prutin. O so­lidă trecere a lor prin lumina criticei obiective ar fi suficientă, ca să le sfărâme în pulbere per­sonal tarea lor umflată de reclamă şi de auto­exaltare. Ne alăturăm propunerea lui Vinea şi făgăduim modesta noastră contribuţie ope­ra de proflaxie a frăţiei literare, G. SPINA CRONICA ŞTIINŢIFICĂ Cercetările d-rului Voronoff Conferinţă ţinută de dl. C. MOTĂŞ, asistent la laboratorul de zoologie,la „Asociaţia Asistenţilor Universitari din Iaşi“. Nu există om care să nu-şi fi pus vre­odată problema morţii. Pofta de a trăi setea de viaţă a fost intdeauna în conflict cu moartea necruţătoare, sub orice formă ar fi ea.­­Mân­dierea re­ligiei în viaţa viitoare, credinţa în metempsichoză, patriotismul care idealizează moartea eroică etc. n‘au împiedecat pe nici u­­nul din noi să n’avem clipe în care acest fenomen să ne pară amoral şi monstruos. De la alchimişt­i care cântau „elixirul vieţei“ şi până la iaur­tul lui Metchnikoff omenirea şi-a înşelat în zadar speranţa, în pre­lungirea vieţei. Secolul al XX-lea pare însă că va fi în stare să descurce şi aceas­tă pasionantă problemă, a pre­­lungirei şi intensificărei vieţei.­­ Din studiul fiinţelor vieţuitoare s-a tras concluzia că longevita­tea e în raport invers cu per­fecţiunea organică. Astfel după observaţiile lui Weissman, pro­­tozoarele ar fi nemuritoare, gra­ţie procesului de regenerare a indivizilor adulţi. Alte animale cu perfecţiune organică redusă ca hidrele, îmbunătăţite regene­rează (Trembley) ; rănile se vindecă cu atât mai greu cu cât animalul e mai superior ca or­ganizaţie, iar durata vieţei des­creşte cu cât animalul e dintr-o clasă mai superioară. După Bu­­ffon durata vieţei e în raport di­rect cu durata desvoltărei cor­pului, genul de viaţă neavând nici o importanţă asupra longe­­vităţei. Bazându-se pe acest prin­cipiu el şi Flourens admit că du­rata vieţei unui animal e de 6 până la 7 ori mai mare ca pe­nard, Brown-Sequard) a stabilit că viaţa e rezultanta activităţei normale a acestor glande (hy­­pofiza, capsulele suprarenale, glanda t­ tyroidă, glanda inters­­tiţială). Aceste glande fiind f­oarte di­ferenţiate îmb­ătrânesc foarte re­pede şi odata cu îmbătrânirea lor se micşorează şi energia vi­tală. Un rol foarte însemnat în or­ganism îl are din acest punct de vedere glanda interstiţială a testiculului cu care s-a ocupat în special Voronoff. Glanda interstiţială a testicu­lului stimulează activitatea cere­brală cât şi energia musculară. El a observat efectele castră­­rei la eunuci şi castrarea fiziolo­giei la oameni­i batrâni prin a­­trofierea acestei glande. Metchnikoff a afirmat că o­­mul de geniu ,perde mult cu funcţiunea sexuală, Voronoff con­sidera că omul valorează atât cât valorează glanda interstiţialâ. Ideia înlocuirei organelor seni-*­le datează din Evul Mediu, însă nu s’a­ realizat decât în timpul din urmă. Primele experienţe pentru re­ntinerirea glandei­ in­­terstiţiale încep cu Brown­ Se­quard (18BQ), care injectându-şi suc glandular de berbec, obţi­nut prin triturarea organelor se­­xale recapătă la 70 de ani ener­gia tinere­ţei. Procedeul lui Brown Sequard are inconveniente, din cauza alterărei repezi a licidului organic obţinut care devirte chiar toxic, de aceia a fost părăsit. Bazat pe experienţele de gre­­faj ale lui Paul Bert Ollier şi Carrel şi înţelegând importanţa glandei interstiţiale, D-rul Voro­noff începe din 1917 o serie de experienţe de grefe testiculare a căror rezultate nu le comunică decit după o muncă de 2 ani (Oct. 19­ 19) la Congresul fran­cez de Chirvegie din Paris. Ex­perienţele le a făcut te staţiunea fiziologică de la Collège de France pe oi şi capre şi anume pe bărbaţi norma­l, pe bărbaţi castraţi, pe femeile normale, pe femele c­itrate şi pe bărbaţi bătrîni epuizaţi, inapţi la repro­ducere. Experienţele le-a făcut cutes- 50 h&a& fttua&rtil 4 PAGINI IC­ COT­Df Att' VIATA POLITICA linia ii ristirisara si «Mda imn emulul O prspHitert de i­labsfars.­ guverRulu! esweresean.— StSilm&wrea tis* regliw este fatali— Su­b regimul averescan, dezor­ganizarea ţiţei a progresat un (hip impaim&ntHor. In momtn­­til de feţii guvernai eite Ima­­pab I să facă faţă chestiune'or de o neets­tuie urgentă. Prin sistemul douăsprezecimdor, ba­­grfal este, de fapt escamotat, iar in chestiunea agrară, majo­ritatea nu parvine să cadă de acord asupra prep l-l şi întin­dem exproprierii. In aamenea împrejurări, o luptă de răsturnare este şi jai­­tifia­ti şi ca şanse de reuşită. Acea­să luptă o duce Fiderofia cu multă îndârj­re.­ ­ Dar Federaţia este conşti­entă de greutatea momentu­lui şi înţelege că Salvarea ţâ­­rei nu poate veni de uit de­ la o coalizare a tuturor for­­ţe­lor politice ale ţârei. E de cunoscută, propunerea pe care o face alaiul „F­­­fiia“din Cluj, oficios al par­tidului naţional „ Patria“ măr­­tu­­ri e.fte deschis că : „ opoz­i­­ţîa naţională­­trece încă d­a­­t,& peste lanaintirele dureroase ale trecutului reecut, trece încă odată peste aspiraţiile de partid şi preconizează la g­reşt­ea soluţie a zilei de as­tăz ,­i d­e i a guvernului de concentrare. Dar tonul cu care ziarul „îndreptarea“primește aceas­ta. propunere, arată lămurit că guvernul averea*ian nu es­te dispus la o împăciuire po­li ică, în folosul imediat al t­rei.* Cerbicia averescaetă «iu t: 13 paiea I«d*părta *c­­is»l necesar și f«tas aî sithimbirel da regim. Estet Inti’âdeyiîi © tn* < -»leger«! Intre a«©r®$«ant șl Id&araii pentru ««se­siunea 8a gu«sr«. Dar *­­S«M«iânsa dfrză a atferesssn va fese ta termenul da dessht* sSara a suctesh­tru­i sa fia­­.omlasrasialii anticipat. $4a '*« va nafta împreju­rarea ci fiaseie. ps»tar®l să fie fneredingat® Fad$­­rațisi. • Inprîca'caz« prîn «««•­­a»bela iul, guvernul nu upsrte foi©*« nimic« d­ 8sl ssurl*-*zâ zil^la. Os sil­fii?, lucrai setets nu esls latru Bt­mb­ ragretabil- ALi­PiRreA Basarabiei . Cum­ o văd partidele burgheze ruseşti Alipirea Basarabiei la vechiul regat, consfinţită prin con­ven­­ţiunea specială dela Paris, con­­tift­a să nelinişt­ească­­pe­ owner politici ruşi împărţiţi in diverse partide şi facţiuni. Dela ţaristul Maklakof până la cadetul Milin­­cov, toţi sânt convinşi de netrăi­­nicia actului de recunoaştere a alipirei Basarabiei şi prin acţiu­nea lor, fac cea mai întinsă pro­pagandă pentru menţinerea încă în stare de discuţie a ceea ce numesc ei„problema Basarabiei“. Ziarul „Ora“ din Capitală conţine în primul său număr un important interview acordat de Boris Savinkof, preşedintele Co­mitetului politic rus din Polonia şi conducătorul insurecţiunei de la Kronstadt. Acest revoluţionar convins, fără a admite politica guvernului bolşevic împotriva căruia luptă fără preget, se în­tâlneşte in ce­­priveşte părerile sale asupra Basarabiei cu cei mai reacţionari reprezentanţi ai aristocraţiei ruseşti. D­eclarându-se partizan al unei păci durabile cu­­ ţările înveci­nate Rusei deci şi cu România, Savinkof nu uită însă să adau­ge : „Basarabia rămâne o cheste deschisă“. Iar la replicele ziaris­tului român, conducătorul actua­lei contrarevoluţii ruseşti spune :­­ „Nu statisticile rezolvă ne­înţelegerile dintre state. Când Dv. aţi anexat, sau cum voiţi s’o spuneţi când Basarabia s’a rioada de creştere, cela ce ar ve­ni la om 20x6=120 sau 20X7 =140. Cazurile de longevitate omenească sunt demonstrative în aceas­ă privinţă ; pricina pen­tru care oamenii ajung rar la această vârstă adică cauzele bă­trâneţe­­ a morţei sunt: lupta între cele 2 elemente constitutive ale organismului , elementul pri­mitiv (celule conjuctive şi glo­bule albe) şi elementul diferen­ţiat (celule nervoase, musculare, hipatice, osoase etc.) Cu cât in­dividul îmbătrâneşte, cu atât e­­lementul primitiv surescitat şi de cauze secundare ca fermentaţii şi toxine inundează organismul, asigurând triumful bătrâneţei. Elementul conjuctiv care duce la scleroza generală nu poate fi di­srus căci e pârghia celorlalte ţăsuturi, dar s’a căutat să i se modereze activitatea. Metoda iaurtului lui Metchni­koff cum am amintit mai sus a dat greş (Metchnikoff însuşi cu toată cura de 18 ani a murit la vârsta de 70 ani). In timpul din urmă studiul glandelor endocrine (Claude Ber­nint cu România i sa garantat o autonomie administrativă [După câte știm noi,nu,numai că nu .­.îa a oarde, f .această­­autonoma dar, dimpotrivă, Basarabia a fos supusă unui regim care a făcu ca însăși burghezia, la început fa­vorabilă D.. să se întoarcă az împotriva Dv.... „Chiar dacă dreptatea e de partea Dv. interesul amândurora e să ajungem la o invoia­ paş­nică. Poate că noi, vom reuşi să vă convingem pe dv. r,că cel puţin o parte d­e Basarabia tre­bie să revină Râset’, poate că vom găsi m o nimerită soluţia Independenţei Basarab­i , nu ştiu, sunt atâtea şi atâtea ipo­teze cu şanse de probabilitate, că ni se­ pare mai înţelept să ne cercetăm împreună cu toată buna voinţă, pentru a ajunge la un acord durabil. Rămân la punc­ul meu de vedere că Basarabia este o chestiune deschisă". Desigur că importanţa acestor declaraţiuni nu va scăpa nimă­­nui şi că va contribui intr’o bună­­năsură la convingerea oameni­­or politici de la noi că spriji­­nirea refugiaţilor ruşi înseamnă sprijinirea duşmanilor unităţii noastre naţional. Se impune deci ncheerea cât mai grabnică a b­ordului de la Reval care va datornici o stare de fapt pe care aitualul guvern din fruntea Ru­­iei o recunoaște. SAMBATA 9 APRILIE 1921 k N t) si C 1 n K J stimmt. i& AGENTIA DE PUBLICITATE k BRAjNlSlXJlNfc — *8?« Gft. MlSrsaiCeg 17 — — Concesionari exclusi­vă a.publi*­­.Ua BUW&r vechiu leu A doua razzie sanitară Eri, de pe prânz d. dr. Tănă­­sescu, medic şef al oraşului. În­soţit de d. dr. Tudor şi de d. Mihai Borcea, ajuto­r de primar au făcut o razrie sanitară, in despărţ­rea întâia. S’au inspectat 32 de localuri, printre care toate otelurile din Bulevardul Ferdinand. In urma constatărilor s’a ho­tărât închiderea restaurantului Rosa Marcovici, din Bulevardul Ferdinand 27 bis. Camerele de jos din otelul regal, Bulevardul Ferdinand 25. Chioşcul de fructe a lui Brahms Mechmet din colţul stradei u­­zinei. Crâşma d-lui Solomon Gratz din Bulevardul Ferdinand 15. Au fost daţi jude­­ţi locatarii casei Motaş, pentru contravenţie la ordonanţa No. 3228 cu pri­vire la reducerea g­­noaelor. S’au somat pe antr­­enorii o­­telului Bristol de a închide un etaj şi a face toate Imbunăţiţ!­­reie necesare până­ îa 15 zile la caz contrar otelul va îi închis. La alte localuri s-au cerut îm­bunătățiri urgente. Moartea Ejti Gopuîaî d. Biizsh Baciyeștl - Episcopal Oboai­ele ClîmiiCU al B.zid­al a în­cetat dia viați răpus de o b­on- Cbo-pnmm­ont­. fsmorn.ântarea va avea loc mâine, In grădina plocopiei din Buztu. ---------------------------------------­ SCOtMR.' 8«*îa-V«il8ra— Astăzi 25 Mart stil vech’, își striciază hra­mul “biserica Buna-Vestir­e din localitate, situată în strada cu a eles mite, colț cu str. Tiutu. După cum arată d. N. A. Bog­­dan în monumentala monografie „Orașul Iaşi", ace­stă biserică a fost zidită rîln temelie cu chel­tuiala vornicului Ion Tăutu şi a soţiei sale Marie, în anul 7816. Are deci o vechime de 105 ani. Se zice că înainte de construi­rea acestei biserici—scrie d. Bog­dan—ar fi existat pe un loc alăturat o altă biserică mai mică, ale cărei temelii se vedeau­ încă acum vre­o 40 de ani. Câteva pietre se mai văd și astăzi pe locul unde ar fi fost altarul ace­lei biserici. * Venit»?! de s*sstşî?I-îiţă». Se ştie ca americanii sunt oa~­mani miraculoşi. * Nici o mirare, deci că în bugetul Statelor U­­nite existi­ un capitol cu titlul „venituri de conştiinţă* (consci­ence fund), alimentat din sum­ele restituite de bună voe de către persoanele car* au remuşcări de a­ fi furat, într’un fel rau, altul, statul american. La am st cap tol sau Încasat milioane de dolari. Dacă ar exiita și în România asemenea cap tol de budget, nu încap, nici o îndoială c? nu s’ar incasa nici un bun, cu rtoate că ar.fi de restituit miliarde. Doar a­­mânar nu fură ca să dea înapoi. Întrebați, mă rog, pe d­nii Tăz­­lăoanu și Argetoianu. Cronica Literară B?ayiw«s*ei Lefebvre, La te­­volution oa la Mortfßd dane, 1 fr. 25; Paul V*!Ilant- Couturier, Ldt eiă me* amis R. Lefatwe şi P. Vtsillint- La guerre des sol­­dats, edit., Flamm&üon, 5 fr. Personalitatea puternică a lup­­tătorilor asocialiști cari sunt Ray­mond Lefebvre ș! Paul Vaillant- Couturier se vădeşte, clară, din volumele pe cari le avem îna­inte. Opera profund omenească, străbătută de elanul creator al Iubirii de oameni, de idealul în­frăţirii In zorile nouă răsărite pe urma ucigătorului răsboiu, operă adunată de ambii scriitori In „La guerre des soldats* şi însemnată de Vaillant-Couturier siugar In „Lettre d à mes amis“, formează o treaptă nouă în desvoltarea sp­riţului nou care trebue să în­sufleţească omenirea, de acum înainte.­­ Războiul, purtat în infernal care au fost câmpurile de luptă din Champagne, de Vaillant- Couturier, răsboiul asasin al tranşeelor nesfârşite şi gropilor adăpostitoare de cadavre, glod şi infecţie, a atins sensibilitatea autorului până la paroxism­ şi i-au adus la acele halucinante viziuni pe cari le întrevedem din scri­­sor­ie adresate prietzpl­or lui. Scrisorile acestea, grupate sub patru title­ : „Exil îa pădure“, „Exil în luptă“ „Exil in închi­­soare“ şi „Exil îa spital“, prin însăşi aceste titluri ne indică tra­gedia unui suflet de elită. Izolat in vălmăşag a patimilor deslăn­­ţuite de una diplomaţilor şi a conducătorilor de state, singur în mijlocul cataclismului de foc și in idle. Vailant-Couturler, în­­tr’on st!! de o minunată puri­tate, își exprimă sendmenteie răscute din lupta lui împotriva atmosferei de ci'mi care In* cearcă «ă’l cucerească, îî cer­­cejt, chiar­­atunci când asasi­nează o companie inaaică, care flutură steagul alb) Şi suferinţa omului exilat în fuc­hisoire pentru toată revolta lui simplu — umană, pentru gândirea avântată o clipă spre eliberare. Şi în sfârşit, încrede­rea in viaţa nouă pe care alina­rea spiritului o aduce, vindecind trup­ul, slăbit şi bolnav. Imnuri încrezătoare şi aproape exaltate la faţa nouilor încercări ale vieţii , pacifică ea însăşi, gata poate pentru plămădirea omului pacinic şi împăciuitor. Dacă în „Lettre* ti­mes amis* Vaillant-Coutul­er îşi scrie trage­dia lu', răsboiul formând deco­rul în care se mişcă şi care le pane în miş­are, la „La guerre ass soldats“, împreună cu Ray­mond Lefebv­e instt­ue o serie nesfâ­şită de privelişti ale câm­pului de băţie, fixează tipurile camarazilor lor de mizerie şi suferinţă, mizeria tuturor popoa­relor înpinse fără voia lor In cazanul infierblntat şi un reu ex­plodând, care este războiul. Poe­tul Valllant Couturier pe care l-am găsit în „Lettres â mes a­­mis“, devine prozatorul sobru şi măsurat atunci când are să în­făţişeze nenorocirea in care bălă­­cesc semenii ei, de care te­ticule intragi sau fragmente sub piele, în tunica vaginală sau sub peritoniu. Rezultat bune au fost obţi­nute sub masculii castraţi expe­rimental sau fiziologic. In ambe­le cazuri masculii au căpătat combativitatea şi ardoarea se­xuală a masculilor a­normali. Voronoff castrînd din nou un astfel de berbec senilitatea re­începe, o nouă grefă însă îl re­­întinereşte. Cit va dura această tinereţe nu se poate şti încă , în­să Voronoff are animale care grefate 3 ani în urmă îşi păs­trează tinereţa. Experienţele de grefaj cu glan­da intersţială muscală la o ca­pră femelă a făcut pe Voronoff să constate o perturbare în psi­hismul femelei, un fel de­ ab­o­­lire a instinctului matern. Procedeul de grefare s’ar pu­tea aplica şi la om cu condiţia însă ca să se poată găsi un al­tul care să-şi cedeze grarda in­­terstiţială, lucru care desigur e foarte dificil. Voronoff găseşte soluţia, spunând că s’ar^ putea

Next