Opinia, octombrie 1921 (Anul 17, nr. 4313-4339)

1921-10-27 / nr. 4335

ANuL allXVIMeagNo. 4335 IASS JOI 27 Octombrie 1921 ANUNCIURI Sa primase la toata Agențiile de P­abil ci ist» «a LA ff ADMIHISTRATIA HAROM] « v Sta. Gh. Mar*®#«* %Z -r «-s OM NUM&R VrsCHîU 2 LBr* (jTBLiron­ se®. 2«et­» ZIAR POLITIC COTIDIAN 1. Rivalitatea mediteraniană anglo-franceză — Incheerea acordului franco Kemalîit­­ Marele război a mai avut ca efect o extindere a influ­enței britanice în Marea Me­­diterană. Ircă în timpul osti­lităţilor, Anglia a proclamat anexiunea definitivă a Egip­tului ; la finele războiului, en­glezii s’au stabilit la­­Cons­­tantinopol şi strâmtori într’o formă vecină protectoratului , iar acum în urmă ,Marea Bri­­tanie şi-a afirmat influenţa destul de pronunţată asupra politicei greceşti şi a Ara­tai­­ei. Faţă de această omnipoten­ţă britanică, secondată în mică măsură de Italia, statul francez s’a simţit înt­r’o ac­centuată stare de inferioritate. Franţa s’a considerat totdea­una, prin aşezarea ei, ca o putere menită a­­stăpâni Me­­diterana şi a-i menţine carac­terul natural de „lac latin*. Dar pe urmele acestui război, îi fusese dat, să vadă cum forţa britanică se întingea tot mai temeinic în acest, lac im­portant al verifei lumi. Dar Franţa n’a înţeles să accente situaţiunea care i se crease. Ea a reînnoiat, vechile planuri ale lui Napoleon I şi a pus un motor ferm pe coas­ta Sirieî. De acolo şi -a întins politica înspre răsărit şi a strâns mâna răzvrătitului Kemal. Evident că, prin aceste acte, Franţa a trebuit să intre în conflict cu marele ei aliat britanic. Şi conflictul anglo­­francez­­­e chestia Siriei a iz­bucnit, din capul locului, cu un caracter destul de grav. Antanat de formă, cu focarul lui principal, conflictul s’a prelungit, în­­chip surd cu pri­­lejul războiului greco-turc şi al m­otivemei Irakului. El se evidenţiază şi astăzi, cu oca­zia acordului franco-Kematist. Presa engleză s’a alarmat de conţinutul acestui acord încheiat, fără vre-o consultare a­ Londrei. Presa franceză ţine însă a spune că se exagerea­ză importanţa, acordului şi se înregistrează ştiri false „care nu trebue să tulbure prietenia franco- engleză“. Dar marele cotidian „Le Temps” emite o părere care s’ar putea, con­centra în următoarea frază: „Nimic din toate aceste sti­pula­ţiuni nu privesc probleme politice sau economice care ar trebui rezolvate de ansamblul aliaţilor0. Cu alte cuvinte, se exclude î în mod hotărăt orice amestec ? al Angliei în’politica orientală­­ franceză. Şi totuşi, Anglia nu poate * rămâne absolut indiferentă,­­ • căci semnătura d-lui Franklin Bouillon a fost pusă în josul unui act care regulează ches­tiuni de o importanţă covâr­şitoare. Presa franceză ar vrea să treacă uşor asupra faptului, anunţând că ar fi vorba nu­mai de un schimb de prizonieri de o stabilire a graniţei Si­riei şi Ciliciei şi de unei# în­lesniri în c# priveşte comuni­ca­ţiunile. Dar de’ fapt, e vorba­­,d# un adevărat, protectorat francez asupra Ci­ciei, ceia ce ar pu­tea constitui o ameninţare pen­tru Cyprul englez. Dar cât pri­veşte „înlesnirea comunicaţiu­­neîor*, nu-i nici mai mult nici mai puţin decât abandonarea liniei Bagdad în favoarea Fran­ţei — adică, o incursiune a­­dâncă în inima intereselor bri­tanice din Mesopotamia. Iată pentru ca Anglia se alarmează de acordul franco-kemaist. Suntem in faţa unei chei de boltă a politicei orientale. Şi de ne această treaptă a riva­lităţii mediteraniane anglo­­franceze, avem să ne aşteptăm­ într'un viitor nu prea depărta, la evenimente care vor schim­ba adânc fondul politicei eu­ropeneşti. După ani de odihnă a rea­părut pe scenă povestea a­­mară şi dureroasă a mauru­lui, care îşi ucide iubita pen­­tru­ că o iubeşte prea mult. Opera celui mai mare poet şi dramaturg al omenirei, a ce­lui mai adânc cunoscător al tuturor fibrelor sufletului o­­menesc stă azi în faţa noas­tră tot atât de vie, tot atât, de zguduitoare ca si acum trei secole si mai bine. Natural că unii dintre noi , suprasa­turaţi de enorma producţie post-shakespeareiană poetică şi dramatică, nu mai pot, gusta (reprezentate) multe din sce­nele operelor încărcate de viaţa­ a trei secole ; dar nu aceste scene sunt partea veşnic trăi­toare a celei mai perfecte o­­glinzi ale tuturor fetelor su­fletului omenesc Dună cum toţi ’dramaturgii “’veniţi după Shakespeare nu sunt decât e­­levii, epigonii acestuia, ori cât de ’acim­itetoare, de geniale­hiar ar fi operei­ lor. Ei nu este de loc o simplă figură retorică din partea marelui Goethe, ci o sinceră profesiune de credinţă, mărturisirea că fără existenţa lui Shakespeare, el (Goethe) n’ar fi fost nici­o­­dată autor dramatic. Reluarea uneia din multele şi măreţele opere shakespeare­ian­e, a lui Othello de către trupa noastră dramatică, a fost un bun prilej­­pentru câ­­te­va elemente tinere ei ta­lentate din noua generaţiune ca să se afirme, să­­arate că evoluiază şi în acelaş timp să aducă şi ele un mic, dar­­din toată inima pornit omagiu ce­lui mai mare şi nemuritor ac­tor, pe care l-a avut omeni­rea. Mărturisesc de la înce­put că deşi am primit ştirea relării lui Othero cu mult scepticism, am rămas totuşi plăcut surprins, mai mult de­cât, mă aşteptam. Tânărul ar­tist care l-a interpretat pe maur a avut de luptat cu ne­­numărate obstecole, mai mult Cincizeci de şuii în şir, par­tidele noastre ol ierarhice au u­­tili­zat tactica politică de „șah la Rege“. După mt ’■ t imp mai indelungat de opoziție, oligar­hia devenea „antidinastică“, urmărind prin aceasta a face presiune asupra Coroanei, ca să determine schimbarea de gu­vern. Partidul­ chemat la cîrmă devenea, în mod subit, de un dinasticism feroce , iar oligar­hia căzută în opoziţie îşi reluă preocupaţiunile „anti-dinas­­t,ice°... şi aşa mai departe, timp de o jumătate de secoî. Sistemul se amplifica, une­­ori, utilizându-se şantajul anti­­dinastic chiar de pe băncile majorităţii Parlamentare, ţi în forma aceasta complexă, tra­diţia s’a transmis până în fe­ricitele şi eroicele noastre zile. Dar războiul a produs un element non : bolşevismul / Şi oligarhia noastră şi a adec­vat tactic* după noua cerinţă te decât toţi predecesorii săi. În primul rând fizicul. Cu totii am fost învăţaţi ei de­prinşi ca să-l vedem pe Othello (aşa cura l’a şi conceput Sha­kespeare) neobişnuit de vigu­ros, aşa cum trebuia să fi fost într’adevăr ca să se poată im­pune In fruntea trupelor ve­­neţiene şi să le duci la vic­­torie. Căci pe vremurile acelea nu strategia de birou, nu tech­­nica rafinată, ci curajul per­sonal şi forţa fizică primitivă erau acelea care asigurau iz­bânda. Şi când In fruntea u­­nei mâni de oameni albi, a­­părea o pată mare şi neagră, care cu vigoare înainta şi’şi făcea loc printre duşmani, ser­vea ca un stimulent pentru tovarăşi şi’n acelaş timp de­prima adversarul. Peste acest obstacol tre­buia să treacă tânărul inter­pret. I-a reuşit din actul prim si ne deprindă cu gândul că pu­tem accepta şi maurul redat de d-sa. Masca admirabilă cu îngrijită atenţiune alcătuită şi prestanţa ţinutei In costu­mul acela armonios şi multi­­color au impresionat plăcut.­­ La timpii desfăturâriî în­tregei tragedii, când artistul Ad. Ghiteacu, a atacat toate gamele de la lirismul cel mai copil pâină la patima cea mai tumultuoasă, se repeta în gîn­­dul meu aceiaşi reflecţie : cât de frumoase speranţe pune a­­cest talent şi ce păcat, ce mare păcat că încă îi mai stau în faţă piedicile care nu’l lasă să r evoluieze aşa cum ar vroi. Căci am con­vingerea că un actor cara a capabil să sa devoteze unui rol întratita, cu tot sufletul, cu toate instinctele, acela vraa să înveţa, e setos de şcoa­lă, aspiră puternic spre... ex­celsior. Şi aceasta nu ar fi un pro­fit personal pentru artist, care învăţînd de la un mare das­­cal nu s’ar uza fiziceşte decît infinit mai puţin, dar am fi şi noi spectatorii în câştig, când partea Instinctiv frumoa­să şi personală, ar fi îmbinată cu cealaltă, aceia pe care nu­mai şcoala şi învăţătura par­­tea şi studiul ţi o poate da. Să nădăjduim că d. Ghiţeeau tânăr cum a, va apuca în cu­rând vramuri „valutara* mai prialnica şi visul d sala ia va­­•allai Ut pliu- $ fefcftntt Qfc hello al d sala (oara s? a­stăzi, incontestabil, esta reznDatu! unui puternic şi continuu e­­fort.) va fi operă de artist în toată ’ puterea cuvântului şi care va putea sta alături de galeria tuturor protegoniştilor a căror nume e legat în chip afirmativ de figura Othello. Trec intenţionat peste multe amănunte—­nici spaţiul n’o îngăduie. Obligat sunt însă să’mi mărturisesc mulțumirea că tineretul se afirmă. Ală­turi de Maur, stătea "armonic o tânără artistă ca Desdem­o­­na—d-na Braeschi. A fost un debut fericit. Teatrul din Iași are o îngerică care promite.’ Decorurile. La Shakespeare treci peste ele. W1AT1SLAVIUS T. S.—P«»trn «nor Directinae t N’ar •triea ai figure«:* p* program* si in­­dicaţiunea după care apt aau tablou rina • pauză mai lungă.' Şi publicul, dar şi autorii ar fi mulţumiţi. CRONICA DRAMATICA NAŢIONAL : OTHELLO de Shakespeare Demisia cancelarului Wirth — Un eveniment de mare importanţi. — Temerea exprimată de noi, a doua zi după ce s’a anunţat împărţirea Sileziei superioare, se dovedeşte a fi justificată . Optimismul ziarului „Temps* a fost înşelat. Cabinetul Wirth n’a putut rezista coaliţiei par­tidelor adverse. Cancelarul, în care lumea şi însă­şi Antanta îşi punea cele mai bune spe­ranţe pentru liniştea Europei centrale, pleacă deci. Care vor fi urmările î în­drăzneaţă minte care ar pre­tinde să te poată prevedea. De­sigur însă că cele mai vii te­meri, în privinţa neliniştei ce va urma, se impun minţei cer­cetătorilor. De la liniştita dezvoltare a lucrurilor în Germania depinde refacerea economică şi nor­­malizarea vieţei. Alt­fel pră­pădul de astă­zi va dăinui şi se va agrava. Sunt incidente ca cele care au prilejit plecarea cancela­­rului Wirth, de natură a a­­duce această linişte mult fe­­rită . Noi socotim că nu şi credem că ne mai aşteaptă multe dureri. Problema revenitei regelui Carol pe tronul Ungariei este din nou şi in mod brutal pusă In jurul Buda-Pestei se dau lupte între trupele riga­sti şi cele devotate regentului Horty. Nici o altă m­eciziane, din nă­molul de ştiri pe care ni le transmite corespondentul nostru din capitală şi pe care le pub­licăm tn corpul ziarului In capitala noastră o evidentă efervescentă şi multă bucurie pe capul unora. Se bucură hie­nele care ştia că vor trage din hon fol­oaşe de pe arma zăn­­gănitului armelor, ca $i acel earl îşi închipuie că astfel de întâmplări pot întru­păt-va pre­lungi viata of tigo­sului guvern de astă­zi Ceva mal mult Unii pronunţă zguduitorul cuvânt de mobili­zare, iar marele public, care ştie dintr’o recentă ţi teribilă exnerenţă ce tnsamnă acest lucru, se cutremură de groază. Llama e mare.• Cu fost® aee«l# •«dr®** eim m «firma că nici o in­­grilerare nu aslu lustlfl« ca«! «I ci nu eoata fl vorba da nici lupta. Ne­liniste evident complica «uni. conf'icta — toate aresta desigur, «untam doar fn fata imediat ur­­mltoara unala din raia mal cata«trofa*a confle­­ptatiuni ca a cunoscut lumea. In ast-fal 'da împreju­rări, nici o mirare ca sa produc convulziuni­ ®* pale rovar rata nu reintra asa da curând fn albia lor, iar conflictele ome­nești nu sunt nici ala m»V doci*e decât elemen* tala natural. Ca aci Insi pini la un nou rlzboiu asta o dis­tanta anormi. • Sl nu va fi războia — în ambele Ipoteze, care s'ar putea pune. Cazul prim — Antanta mare ca şi cea mică nu admite sub nici un chip reîntronarea. In cazul acesta n’ai ca cine te lupta — căci ce reprezintă cei 60 000 soldaţi de care ar dis­pune Ungaria, fată de atâtea focuri din toate direcţiile, în care ea ar putea fi pusă ? li ar fi serios a mal Inzista macar. Cazul secund — una sau unele din marile puteri — asa cum ar voi să creadă pretinşi bine Informaţi — ar privi ca ochi buni reînlmnarea. In ca­zul aresta ar putea fi vorba si mai pnfin de fante. Cel mult conflicte si dueluri diplomatice. Precum se vede clar, nu există si nu poate exista motiv * reale de alarmare- Publicul să fie liniștit — răzbătit, mobilizare, asa cum a cunoscut nu se mai poate. TIATA POLITICA 1 Noua aventura de la Budapesta — Alarma nejustificată.— Două ipoteze.— In prima nu v*1 avea au­diu* lupta.— In a doua nu vei putea lupta.— Li­ntea e dar justificată— ÎNSEMNĂRI Tactică Veche, tactică nouă­­ a timpului. Şantajul anti di­­nast­ic a fost­ lăsat, pe planul al doilea, fiind înlocuit cu spectrul bolşevismului. *şi CU deosebirea în plus, că noua armă de ’ intimidare este mâ­nuită mai des de la guvern decât din opoziţie. Dar dacă intermitentele ră­­toeli an­ti-di­ns­ctice nu vătă­­mau nimănui, în schimb, tac­tica „ordine­ publice” apasă teribil pe umerii acestui ne­norocit, popor. Căci guvernele oligarhice ca să se menite la buget, inventea­ză primejdii revoluţionare şi pun ţara sub un ticălos regim excepţional. In aceiaşi ordine de preocu­pări, guvernele „descopără com­­ploturi senzaţionale care se rezumă la instruirea brutală şi deţinerea în nesfârşită pre­venţie a sute de muncitori, fără a se recurge la "dezbate­rile publice în faţa justiţiei. Mizeria civică de astăzi nu mai are nici o limită ! Renovatus HiFOMwmnn « Amânarea congresului liberal şi mai cu seami evenimentele din Ungaria au înviorat ni­ţel sterile guvernamentale. Aceste vad în faptele de mal sus un Indiciu că regimul Averescu va mal dăinui. In ce priveste aventura de la Buda-p esta, lu­crurile intr’adevăr ar putea duce la evitarea unei schimburi de regim, daca ele ar lua o turnura mal gravi. Cum I«s3 e de prevăzut «3 întreaga aceasta fntâmplare va dura viața unei roze, ea nu va putea Influenta asupra situației guvernu­lui nostru. Cât despra amânarea congresului liberal suni fapte, care duc la disolutiunea actualului regim. Indiferent de data când se ţin diverse congrese. Şi faptei® vor dovedi câ aşa est­e. — Întrunirea da Duminecă­­— Toate organizaţiile progre­siste din Moldova au con­­vocat pentru azi, pe membri, spre a alege delegaţii, cari să ieie parte la congresul partidu­lui progresist, ce are loc Du­minecă în Iaşi in convocări, se am­lă dease­­menea că d. Al Marghiloman, va face 0 largă expunere a ’sl­­­­tuad­unei Interne şi externe in­dicând soluţiunele necesare în chestia Impozitelor, care Inte­resează azi pe toată lumea. • O comisiune aleasă din staul partidului progresist din loca­litate, a luat toate dispozitu­­nele, piatra găzduirea delegam­ţilor, dintre care cel mai malft vor sosi Joi­­n Iaşi."­­ Congresul partidului Po­­porului din Basarabia, a fost fixat pentru D mlnecă 6 No­­embrie. CD- general Averesen, a pro­mis să asiste la con­gres, pen­tru care se fac la Chişinău mari pregătiri. Congresul se va fine in sala Cinema-Orfema­x Aseară un camion a cir­culat pe străzile Iaşului, cu o viteză neobişnuită, şi în care , camion luaseră loc mai mulţi o­­fiţeri şi numeroase femei Poliţia a urmărit vreme în­­­­delungată camianul spre a con­stata macar numărat. I x In ce priveste. Imputările ce au pătruns tn presă tmnoMva d-lui lfrim, directorul *miscărel de la căile ferate, ni se anunţă din Ioc competent că totul se reduce la o reclamatie făcută de un rău famat domn I Ori­an din Basarabia, originar din ve­chiul regat, care a realizat sumt enorme din diverse operaţiuni dubioase, şi care, mereu ţinut nu de aproape de d. lfrlm, a crezut că se poate răzbuna pe această cafe. De alt­fel corectitudinea no­torie a d-lui lfrlm, îl pane la adăpost de imputări ca cele cel poate născoci an Chrihan oare cars.­­ Subinspectorul Răpan de la căile ferate, voind să exper­­menteze ieri un plan al său pentru deblocarea unilor din gara Iași, a reușit să blocheze toate liniile. Din cauza aceasta, trenul de București n­ a putut pleca decăt cu o întârziere de 40 minute , iar trenul de Dorohoi, după diferite manevre care au durat o oră, a fost abandonat din­colo de magaziile gărei Tre­nul fiind în complect întuneric, s'au furat multe din bagajele călătorilor. „ Poliţia nu dispune de mij­loace, ca să facă o bună pază , a oraşului Am înţeles şi deci nu ridicăm obiecţiuni ! Ceea ce nu înţelegem însă este faptul că sub ochii po­lei­­ să se transforme piața Unirel şi strada Lănuşneanu într'an velodrom. Infernul ce­­ pro­voacă motocicletele este impo­sibil de suportat. Iar bl­bcişti dau pur şi simplu peste trecători Cerem măsuri ca acest scan­dal să înceteze imediat. x D. General Popovici, numit guvernator al Baanla­­hiei, soseşte joi la Chişinău pentru a-şi ocupa postul. x La "direcţiunea ingie­­nală se studiază construirea unei uzine proprie, pentru i- luminatul cu electricitate a gărei şi dependenţelor gărei. Propriul este alcătuit de d. inginer Mendelsohn. "­ Ministrul de interne, a­ comunicat azi Sindicatului funcţionarilor publici, că a aprobat ţinerea unui congres general al funcţionarilor pu­blici, la Ploeşti în ziua de 27 Noembrie. Funcţionarii din Iaşi,­tin însă, ca în Iaşi să aibă loc un congres, în primele zile ale lunei Noembrie, pen­tru care o delegaţie pleacă în astă seară la Bucureşti, spre a lua înţelegere cu comitetul central. ( 1). preşedinte cât şi Co­mitetul Sindiatului Proprieta­rilor Urbani din Iaşi, în nu­mele tuturor Proprietarilor a­­duce pe calea publicităţii vii mulţumiri d-lui Drăchici, di­rectorul cinematografului „Mo­dern* pentru afişarea pe pâr­nă în mod gratuit a întrunire­ lor, ce a avut loc Duminică în sala „Elisabeta*,­­ D. N. A. Stoianovici, fost deputat, a fost cooptat ca membru în comitetul executiv central al partidului progresist ca reprezentant al organizaţiei de Dorohoiu. „ Am anunțat, la timp, a­­restarea unui tânăr, anume Danciuc, care prin falsificarea unor foi de trăsură, a excro­­cat unui comerciant suma de 10.000 lei. Contin­uându-se cercetările, s-a descoperit, că tot Danciuc, prin acelaşi sistem, a explo­­cat o mare Bancă din Iaşi, cu suma de 40 000 lei. Foile de trăsură falsificate provin, de astă dată din Vas­lui. Cercetările continuă. „ Da către comisia despăr­­ţirei a treia, s-a arestat pe Ioan Andrieş urmărit pentru crimă. x Șofeurul Ghidiu Vasile, minând peste 12 chiloraetri pe oră și același timp fără permis, a fost amendat •• apot­tal.

Next