Opinia, ianuarie 1922 (Anul 18, nr. 4390-4411)

1922-01-28 / nr. 4409

ANUL a! XVIII-lea No. 41f,nLeu NCIHARUL ^Vse'^ REDACTIA IAȘI. - STR. HAftZESCU 17 - TBiBPON Mo- »©oe-* ZIAR POLITIC COTIDIAN Guvernul se recomanda — Apelul catre ţara. ~ TeriWIi re fer­mă a raioanelor ministeriale! —­ ­Guvernul actual—coaform tradiţiei ai — a lansat şi el un apel către ţară. Apelul e fru­mos şi Ia forma şi în fond; dar am fi preferat aă fi foa, mai puţin frumos, şi aă coa­­ţie In tauhimb eateva îadica­­ţiani precisa de realizări prac­tice. Aşa cum se prezinte apelul, e prea’vast, îmbrăţişează prea multe chestiuni şi *nu preci­zează pe nici ana. Tot aşa s’au prezint­at şi ape Iun le d lor general Avereacu, Take Ioneacu etc. Frazeologia ape­lului liberal. In ce priveşte impozi ele, n’ftre nici o în­semnătate. însuşi d. Titulescu spusese că va fi nevoe de o reducere a cotelor şi de o percepere numai a impozite­lor strict necesare. .Liberalii nu spun nimic mai mult. Guvernul se fereşte a da indicaţiuni asupra realizărilor practice. Singurul act real de guvernământ, cunoscut până acum, este marea reformă... a vagoanelor ministerială. Consiliul de miniştri a ho­­târât sa menţie vagoanele ministeriale numai pentru că­lătoriile nocturne ale miniş­trilor. Pentru călătoriile din timpul zilei, miniştrii nu vor putea folosi decât comparti­mente In vagoane de oi. l­a Prin această teribilă re­formă, guvernul face economii şi...salvează finanţele statului. GUvernele precedente, care prin risipa lor au adus ţara In halul In care se află, in special d. general Avereion şi colaboratorii săi, trebue să fie foarte măganiţi de această e­conomie liberală prin care se dovedeşte că cea mai pri­mejdioasă risipă pe care,« su­ferit-o statuii ar fi fost aceia făcută cu vagoaneie minis­teriale... Bar ce economie se reali­zează ? In călătoriile ut a­­­lang), te prinde mai totdea­­nea noaptea pe drum; şi deci, miniştrii vor avea me­reu la dispoziţie vagoane specia­le. Ziua se fac de obi­­cei călătorii scurte. Vagoanele ministeriala ar fi suprimate c­ă n­ui miniştrii se duc la Ploeşti sau la Sinaia. Iată marea reformă şi marea e­­conomie ! Privind chestiunea din alt punct de vedere, măsura e mai degrabă rea. Cu vagonul ministerial e adevărat că se împovărează tonajul trenului. Dar călătorii sunt totdeauna bucuroşi să vie In tren cu un ministru, căci aşa au şansa sa ajungă la destinaţie fără întârziere. In al doilea lo­c, mulţi mi­niştri călătoresc însoţiţi de secretar sau de un şef de cabinet căruia Ii dă Instruc­­ţiuni, Ii dictează etc. Minis­trul ar fi stingherit de la muncă, Intr'un compartiment In care răzbate, gălăgia din compartimentul învederat sau din culoar. în fine, e preferabil a se facilita editorii m­iistrilor, pentru a lua cât mai des şi mai intim contact cu ţara .Reforma cu vagoanele mi­nisteriale e un biet fleac ca vai de dânsul. Ca aaemesea «ât de guverstoist, dirigui­ ••• torii de astăzi se recomandă desul de proat. Ne rezervăm, fireşte, drep­tul a sublinia şi a analiza la timp actele Ulterioara prin care guvernul va vei să rea­lizeze promisiunile din apelul către ţară. Să sperăm că pe viitor va proceda mai serios şi mai bine. Demisia lui Trotzki București­ — Ziare site* dese­a fii cl Trotztei ar fi danii tonet din demnita­tea de comisar al popo­rului, din causa diver­­gentlior de opinii cu La­nin ACTUALITĂȚI DIN AFARĂ Mijloacele de­­ capele New-Yorfc. — Ir» n­aie de c«ntara de la New York deși admirabil organizate au mal sent suficieate pentru transportai locuitorilor al a­cestui oraș. In 15 minuts pot fi transportate 2300® persoane pe o cursă (Căei­etatea l­onii are un tren centură. Dar lu­mea stă In picioare şl se în­grămădeşte la vagoane, astfel­­cât sau numărat ia li mi­nute 100*0 călători. Analele comunicaţiilor de la New-York dovedi *e ca nevoile comuni­­caţiii se dublează dia iS in 15 mai. Ia anul 192* trenul* pentară a fost întrebuinţat de către 2B65 milioane pasageri, a­d­i­c­ă ca 170 milioane mai mult decât la anul 1919. Primăria dim New-York in­tenţionează să facă o reformă la aceste trenuri pen­tru a evita aglomeraţia. Scrisorile lui Byron­ — Editorul lui Byron, John Mu­rray, va scoate la ounănd o sene de scrisori, plină nonm nepnnescute, ds Byron, care en oaa mai mare la seminătate pentru cunoaşterea personali­­tatei sale enigmatice. Se știa de mult de existenţa acestoe scrisori miă posesorul lor lor­dul Iroughton, nu le arătase nimănui In urma ultimelor dispoziţei ale fiice sale defuncte lady Dorchester, se va publica acum o selecţie din aceste scrisori S­e cu­prind viaţa lui Byron începâi dela timpul pe­trecut la Cambridge, dar fac să iasă In relief mai ales cei cinci petrecuţi la Londra, şi in strâinătate dană ce divor­ţase de soţia Iul* ♦ Par'd a fost mai eri... Și sunt doiă-zeci ds ani de a­­tunci. Două decenii de viață reală — plină de griji și a­ma­ro, ri s-au interpus Intre clipele când citeam, reciteam c î re­citam ' minunat» poveste a postului Jeoffroy Radei îndră­gostit de minunea pe care n*o văzuse, dar despre care — de la aifte pelerini veniţi din Tripolis prinţul-post auzise că ln un palat feeric stă închisă şi trăieşte frumoasa domniţii— logodnic» împăratului bizantin mm a lui Smanuel Comnenul. Doi ani de a­riadul el nu visează decât; Meli­sinda; ei îi tachină toate cântecele sale, tot sufletul său, toată fiinţa ta. Arde ca o făclie. Şi când presimte efi ultimele pfilpăriri se apropie, .întrevede suprema feîîcire In fi*«*»» «p*e t»t* *#e Ifftest» depă?!*t» sa ţesă, să ajungă la­­dânsa, s'o vadă, ca apoi închizând pleoa­pele pentru totdeauna, să ducă on daosul chipul fermecătoarei fiice a Hadiamei şi a marelui Raymond. Ajung — după ce corabia a trecut prin mari şi grele nevoi — lupte cu valuril­e mării şi ale răutăţii omeneşti. De-ar fi ştiut sărmanul tru­badur, cât de bine Ii cunoa­şte şi oftt de adânc săpate sunt cântecele „sale in inima domniţei, de mult ar fi venit. Sau ..poate tu, eăei C C’wrt chose bien comm’iE#, De aoupirer pasr mie Blonde, chataine on brave Mu­lreuse, Loratoe brune eh­a taine O a blonde on 1* aana peine Si ma i departe: Car o’eal chose divina D’ahner loraqa'os devin» , TVŞre. ‘înrent-, irşegjfee « ' La »6tf! réTe-uiiétOTlé' Vítm aani réve qa’e«t-oe ? Ut j’atme ia Prinoeiae Lointaine! Dar el nu gștie. Și trimite pe banal său prieten Birtrand a’o roage, s’o implore să vină până la ei—numai două elipe s’o vadă. „Dia lai la simpla Térité: Que je l’adore et que je meura d’avoir chaaté, Ep erd nme at chan's sa baaaté Oh! mais qae je mourrai le prince des amsnta, Sí pour deux ana d’amonr je ia voia deux moments 1 Şi princesa vine. Dar nu vine deofit ca să audă din gura trubadurului că pentru ea se stinge — dar moare fe­ricit. Mai forfeit chiar decât ere* dea, oăo! n’a cântat zădarnic. • • Aceasta este povestea, care multora din noi ne-a încântat tinereţa, când vedeam în ver­surile lui Rostand nu numai a­­pologia dragostei celei mai fftră ie prihană, tex sl suintesenţa ijflfsiuili oslsl de pe mtihr poate şi a celui mai mare dinv­i lrs ultimii romantici. Azi pa lângă regretul trece­­rei—pentru totd­eauna a celor două zeci de ani ai noştri, se alătură şi altul demn de cel dintâi: acela de a nu ne fi fost dat ca Richard Wagner să fi putut cunoaşte pe frate­le mai mic al lui Tristan. Nu se poate să nu se fi aprins i­­maginaţia marelui saxon. Şi am fi avut atunci încă o mi­nune, inca o comoară. Am fi plecat, am fi dispărat cu Geoffroy Radel ca sufletul plin de armoniile izvorâte din îmbinarea celor doi mari preo­ţi ai iubiri: Rostand şi Wag­ner. * * * Să revenim la realitate ? Să mai spunem, că atunci nu s'ar mai fi lacumetat ori­cine s-o întruchipeze pe Mellisinda ? Sau că n'ar mai fi avut rost „prelucrarea“ poemului lui Ros­tand ? Trecem peste acestea. D. Mihai Codreanu a făcut operă Bană, pftstiu «Mia eare «fft măcar cu dicţionarul In mână nuT pot ceti pa Rostand. C^di acelora — cărora moştenirea poetului francez le este oare­cum o mică parte integran­tă din propriul lor suflet, le este indiferent dacă există prelucrări ,după“ Aiglon Cy­rano" sau Princesse Lointaine. S-ar fi putut tot atât de bine ca acestea să apară .Înainte“ —trebuia doar să cunoşti su­biectul. Interpretarea îmi aminteşte un fapt petre­ct la o repre­zentaţie a Walkyriei. S'a îm­bolnăvit Hanging. Şi atunci Wotan—adică artistul carei interpreta pe Wotan, a cântat şi rola­ acesta. Păcat că în »Princes* în­depărtată“ nu merge. Ni s'ar fi contat o profundă deziluzie. Ei dar ce să'i faci ! Sorismond» nu’este decât... dauna de companie a Midii A­ssintei. Wrft­lalevk­if CRONICA DRA­MAT­CA Princesa îndepărtată ”4npRoStenz,o prelucrare în versuri de Dl. Mihai Codreanu a m­i esale, la dsaie ! Comma d’avoir chanté le soldi, iygMWgTBg? TRENUL INTERNAŢIONAL­­ şi legătura cu Iaşii — In conformitate cu hotărârile conferinţei de căi ferate de la Berna, ca începere de la­­ Za­nk va c­reala de 6 ori pe săp­tămănă an tren internaţional care va face legătura între Bu­cureşti şi Europa centrală. Orarul stabilit, prevede de două ori ce săptămână trenul direct Bucureşti Paşcani Cer­năuft Viena, şi de 4 ori trenul direct Bucureşti-Paşcani Cernă­ufi Praga Trecerea prin Paş­cani se va face la ora 6 şi la 3­­dimineaţa. Rugăm de pe acum direcţia regională c. f­r. să facă dili­genţele necesare pentru a stabili legătura Iaşului cu trenul Inter­naţional. E nevoe de an treu Iaşi-Paşcani care să plece din localitate la ora 4 dimineaţă, pentru a se feri publicul de ne­plăcerea unei nopţi pierdute pe peronul gărei Paşcani, ca să poată folosi expresul Praga sau Viena. Sperăm că vom fi ascultaţi cu luare aminte şi că ni se va recunoaşte dreptatea şi carac­­erul practic al acestei cereri timpa ii. ÎNSEMNĂRI Scriitorii noştri fi Cenzura In presă Iaci se oul discută faptei că scriitorii lescrregteui n’sn găsit stare de «sas împo­triva ceasarel In general şi con­tra decretai«i de lalsprire u ceai trei, la special. U se caati ceartă degeaba, bieţilor acri­t­ri! Ce lateres aa el ii protestase contra csnsarei ? (Ss ştie că in­teresai stă la baia start lor ac­ţiuni omeneşti). Scriitorii bacareuteni e’sn far­acit într’o societate. Pac poabl­­mare niţH de loterii, ciupesc d!n fon* durlie ministerelor fi, dm ciad la ciad, siria câte o navetă proastă, câte o piesă de teatru cu clopoţei, câte un Babylon sta o poesioară de inimi albastră. Ca legături poate fi latre acute specii umane şi latre cens­uri ? Obişnuit, censor« fac lucrările bune, pagi­nile de conş­tinţă care ticsesc spiritele, determină co­­recte şi agită masele. Censure! tocmai II pisc otră­vurile antisemite pe care Sorbul ie tipăreşte pe hârtie de lux cu banii d-lui Vitră Brăt­anu; ea preferi borşul lui Corne­iu Mol­dovans, corăbii­e, Nmlveie şi tu­berozele lui Minalescu, filoxofia de după masă s lui Petron las, prefera toate acestes, in locul ter aarului de dragori*, Inmină ș, revoltă. Pentru că ar protesta scriitorii ? Lisați oamenii să roadi In puci... RENOVATUS De câteva zile, genui­alul de Miniştri se munceşte să găsească o staţiune în ce priveşte regimul censunei şi a starei de asediu, faţă de campania electorală deschisă. Este lucru elementar că o campan­e electorală rec­­lamă desăvârşita libertate a contactului cu mafa alegăto­rilor, prin întruniri nestin­gherite, prin liberul grai, prin presa liberă, prin ma­nifeste nesupuse la bunul plai al oamenilor guvernului. Cenzura şi starea de ase­diu trebuesc ridicate imediat şi deplin.* Dar guvernul încă nu e con­vins de această necesitate elem­m­entară. El se gândeşte de cei zile şi tot nu a reuşit să se lu­mineze. însuşi , Ionel Brătianu a crezut odinioară că nu se pot alegeri sub cenzură şi stare de asediu. Dar premierul a evo­luat şi simte că e mai dulce să guvernezi ca regim excepţio­nal. Evoluţia d­lui Ionel Brătianu merge aşa de departe încât nu­­ pasă dacă opoziţia va refuza si participe la alggeri sau re­gim excepţional- Menţinerea la putere este total; glasul­­şi as­piraţiile fărel importă prea puţin ..• Şeful guvernului este spri­jinit în rezistenţa sa de aătf. A. Al. Constăntinescu. Lacra curiei este că d. Ţin­tită Brătianu, care nu se prea pierde ca firea după demo­cratism, stărue­ie date aceasta pentru ridicarea cenzurei şi stărei de asediu. Guvernul este astfel împăr­ţit în două tabere puternice care dispută, se tocmesc şi iar discută. Din atâta tocmeală, e greu să iasă în lucru întreg. Fie­care tabără pretinde macar o părticică de satisfacţie Se spune că se va adopta o soluţie mijlocie in sensul ri­dicării complecte a cenzurei şî a stărei de asediu în vechiul regat, dar menţinerei lor pe o adâncime de câteva zeci de chn­ometri de-alungul fron­tierei! Se poate ca această părere să nu fie exactă. Nădăjduim că macar astăzi miniştrii se vor fi pus de acord, într’un fel sau altul, şi că vom cu­noaşte precis regimul sub care sa vor pregăti şi executa ale­­gerile. VIAŢA POLITICA Chestiunea regimului excepţional Censure şi starea de asediu in discupa consiliu­lui de miniştri.— Guvernul ozld­ — DouB plieri - Spre e formula tranzacționali. Dintr’ale poştei Din Franţa sosesc ziare on taxa de 10 centime pentru 50 f­rame v­eutate. Dar ziarele ranceze apar deseori In mai multe pagini, format mare şi pe hârtie ceva mai groasă. Se Întâmplă foarte­­des ca marca de 10 centime să fie aplicată pe o gazetă­­In greutate puţin mai mare decât 50 grame. Şi ce se Întâmplă atunci ? Poşta noastră apu­că amenda In valoare dublă decât taxa regulamentară, adică 20 cen­­time. Prin diferenţa de curs, destinatarul­­ are a plăti deci peste doi lei In plus, la­ fiecare gazetă. Un abonat din Iaşi,‘primind din Paria an tsano de mai multe gazete, s'a văzut In si­tuaţia de a plăti un prui de 2 lei şi ceva la­­fiecare exem­plar, pe lfungi preţul propriu ■is al ziarului, care e destul de urcat dn cauza valutei. A­­bonatul a fost nevoit să în­­toarne Înapoi tot transportal, cedându-i mica a plăti nişte gazete cu preţuri princiare. Asemenea zel al poștei nu ar trebui să se aplice la articole intelectuale, cum sunt ziarele franceze. SaMBaTA 28 IAN vU­ARIEI 1922 ANUNCIURI Se primesc la toate Agenţiile dte Publicitate 81 LA ADMIBISTRAȚIA *Z­ARULUI •­ — Iași, — str. mArzescu 17 -UN NUMĂR VECHIU 3 LEI CÂTEVA note La congretul Unioasei Latine (taut le Perii, e vorbit din parte* Români­ei d. Sipromo Latin get-bogit.. * Datoriți political preconizate de d. Poincaré, se reia sistemul tratative­lor intre state pe oaie diplomatică. £ votba­ți de pelutru* legăturilor cu Rusia. Așa­dar, dacă România va intra in tratative cu Rusia, va utiliza oft­­oria diplomatului romăn cel mai a­­propiat de Moscova... adică d Mimi Plesnită ! Circulaţia trenurilor Buciureşti.­~Aseiră n'aia putut placa tranurifa 99 spre Galaţi şi U3 pantru Brilla. Caacum, sa raia circu­laţia normali a trenuri­lor spra Brilla-Galaţi. S’a restabilit şi circula­­ta spra Constanta, atari da­t sfliturile spra Ciu­­înifa şi Slobozia, astăzi dimineaţă a plecat trenul 139 spra Feteşti Cons­tants, expres­ii pantru laţi merge numai până la Mirişeţi­, iar da la laşi mare e numai pânnS la Tecuci IN TREACĂT Don Joans! de la PodnHIoaiei Bomnişoarelor şi doamnelor care veniţi la baluri, luaţi a­­minte ! Dacă ţineţi să muriţi de moart« naturală, la adânci bătrâneţe, şi să fiţi înjunghi­ate în fie:-.rsa vârstei, in mij­locul cupelor âde şampanie, a sunetelor altumului Foxtrott, pe parchetul lucitor al sălei de dans—o moarte foarte ro­mantică, de «itist!—nu refa­­■aţi cumva pe un cavaler, ca­re vine să vă ceară favoarea unui­­tur de vals". Aţi citit, ce era să păţească intrepida­­domnişoară de la Podul­ Iioaei care dintr’un capriciu a să­vârşit acest act faţă de ono­rabilul dansator Ciobanu ? IIS’a Inarmat Ciobanul, care nu învăţase de la oile sale blăndeţsa, cu un revolver şi un cuţit, şi se pregltia să răs­pundă cu »ocate mijloace dom­nişoarei In ceh ştie,foând tocmai Fa prins poliţia. Don Jaanul de la Podul I­­loaei Intreos ps toţi înaintaşii săi istorici, care se răsbunau pa părinţii, soţii sau amanţii iubitelor, li provocau la duel, sau li asasinau pe Turis, dar nu-şi măce.dereau ,reginele mi­mei" şi ale balului, In plin shimmy, sau tango. Iată un epilog­ia .Invitati­on á la Vaise" pe care desi­gur că ni l-a visat Weber, şi ps­căte ştia, In vesenul cadril nu se dl de ost pomanua , Changez Ies damesa (o co­mandă, oare, in paranteză fie zis se execuţi cu stricteţe In viaţă) iar nu , Assassînez Ies dames!“. ..Asasinată In noaptea ba­lului!* sau Rfebunarea lui Don Juan din Podul liosei" Ce straşnic tit­u pentru o dramă ds cinematograf In şapte serii şi şeaptesprezece acte ! Dar din nenorocire—fără interven­ţia poliţiei, sosita şi ea ca un deus et machina­la , cinema, tocmai In cupa supremă,—era să fie o realitate înspăimân­tătoare, care nu se preta de Ioc Ia glume. Dar pentruoâ domnişoara a scăpat tea­fără, comentăm şi noi faptul zâmbind, şi semna­lăm primejdia doamnelor şi domnişoarelor care formează la serate inevitabilul­­drăgă­laş buchet". Să ia aminte sau spun mai multă siguranţă să se înarmeze la rândul lor cu pumnale, spre a ie Împlânta in inimeie junilor cavaler­, ce ar neguja sâ le Invite la dana. După graţie lui Ciobanu a re­înviat epoca r­omantico-medi­­evală a dragostei, de ce să nu învie şi amazoanele ! P­ E Harghita

Next