Opinia, mai 1922 (Anul 18, nr. 4483-4503)

1922-05-15 / nr. 4492

Y­ ANULXVIiWea No. 4492 Ah V UN AM • • SDACT­A - grs. Klmnnov­i? I®s° C FiiiMi...„fii teai“ - 8GANDALUL DE LA UNIVERS­IT­ATE - Există un „conflict“ sau — cum i s’a spus mai just — un „scandal“ uni­var si­tar. In ce consta acest „scan­dal“ ?. La Facultatea de Drept a’au comis fraude, — fără nici o discuţie. Rectorul a sa pus cazul Senatului, la şe­dinţa căruia a luat parte şi d. A. C. Cuza. Dar d­na — tocmai când venise la rând chestiunea Facultăţii de Drept — s’a retras din şedinţă, fiind lovit de o bruscă şi suspectă maladie. Atunci a fost sesizat Parchetul. Justiţia a fosit de acord cu Rectorul : fraude, — deci urmăriri, arestări... Facultatea de Drept s’a re­voltat. Cum ? Parchetul la Universitate,—călcându-i ast­fel sacra autonomie !,­­terfe­lită de altfel, mai de mul, de Siguranţă, cu descinderi şi perchiziţii fără nici un re ■ zultat. „Autonomia“ Iasă n’a fost atinsă atunci, — fiindcă era vorba de o prigoană po­litică împotriva unor vini i­­maginare; şi-i atinsă acum, — fiindcă-i vorba de nişte fraude de rând, dovedite cu prisosinţă !). Senatul universitar, în ur­mă, s’a declarat împotriva rectorului, care nu-şi făcuse dealtfel decât datoria. Atunei,câţiva profesori au convocat Marele Colegiu, care — după explicaţiile cerute d lui Bratu — s’a solidarizat cu acesta. Iar facultăţi­le — In afară de cea de Drept, care s’a declarat autonomă — au dat vot de blam reprezentan­ţilor lor din Senatul univer­sitar, partizani ai d-lui A C. Cuza, solidarizându-se de ei, şi ele, cu rectorul. Aceasta-i situaţia. „Epoca“ o vede însă altfel. „Scandalul“ de la Universi­­te nu-i decit lupta dinre... „germanofili, aprigi partizani ai d-lui Stere“ Aşi.. .„bunii Rumâni“!.. Nu înţelegem ce amestec ar putea avea d. Stere în a­­această afacere. D­­a, desigur, habar n’are de conflictul uni­versitar, fiind ocupat acum cu politica și mai mult—după cum ni se spune . ...cu teoria relativităţii lui E­psteia.. Partizanii d lui Stere ? Ma­joritatea profesorilor în Ma­illé Colegiu ? Ar însemna că Universitatea e’n buzunarul dela vestă al d-lui Stere... Ceiace din nefericire nu-i e­­xact. Profesorii care compun Marele Colegiu sunt membri ai tuturor organizaţiilor po­litice, de la extrema dreaptă la extrema stângă, —antantofili, neutralişti, anti­ruşi, etc... Vina „germanofililor“, — după „Epoca“,—ar fi că „ei au provocat un enorm scan­dal, căutând­­să facă să se creadă că la Facultatea de Drept din Iaşi s’ar fabrica diplome false“. Pe când „pre­tinsele falsuri“ n’ar fi decât nişte înlesniri, pe care „bunii Români“ dela Facultatea de Drept le ar fi făcut unor stu­denţi, „care s’au acoperit de glorie la Mărăşeşti şi la Mă­­răşti“. 1.Cum : „căutând să facă să se creadă ?“ Justiţia numai a început cercetările, — şi câţiva vino­vaţi,— dintre cei mai mici, — au şi fost puşi la închi­soare... Dar marii vinovaţi nu de-s? Opinia publică vrea să ştie totul. De ce nu conti­nuă ancheta, instrucţia ?... D. Bratu a jignit Facul­­tatea de Drep­t ! Spiritul au­tonomist universitar a fost desconsiderat ? Dar mai poate fi vorba de „autonomie“ şi „demnitate“,­­ când săvâr­şeşti fraude şi al­te fapte ne­­corecte, pedepsite şi de mo­rală şi de legi ? Demnitatea şi autonomia se menţin prin cinste. Nu muşamalizarea fraudelor,—ci pedepsirea lor va da iar Fa­cultăţii de Drept prestigiul cuvenit. Altfel—mai bine să se închidă uşile acestei Fa­cultăţi, din care vine un mi­ros cadaveric!­­. Conferinţa în descompunere ? — Di vergi ii­ţi in privinţa discuţiuaei — Nota pesimistă, in ce priveşte mersul evenimentelor de la Genova persistă . Intransigenţ­a franco-belgiană, deoparte­, şi nemulţumirea Micei Antante, de alta, justifică prevederi puţin favorabile, în ce priveşte re­­sudatul acestei conferinţi. ■sâ Ceva mai mult. Franţa socoate că, în genere, nici o discuţie cu ruşi nu mai e posibilă, iar Mica Antantă ameninţă cu retragerea dacă se pun in discuţiuni chestiuni politice şi probleme de frontiere. Precum se vede, susţineri care de fapt insamnă închiderea confe­rinţei. Anglia şi Italia sunt, insă de altă părere. Nimic mai natural, din moment ce acordul italo engles apare tot mai evident şi din mo­­ce politica acestor două ţări tinde negreşit la restabilirea relaţiilor cu Rusia. Lua-va conferinţa sfârşit, fără nici un rezultat ? Este de presu-­ pus că atât anglo italienii cât şi ţările neutre vor face sforţări su­­­pra-omeneşti pentru ca Genua să , dea cât de cât rezultate positive. Vor reuşi ? Probabil că da , fiind­că in politica internaţională, ca şi in cea internă, singur acţiunea pozitivă duce la resu­rse. Abţine-­­ rea, negativismul—aşa cum se pre- j făleşte Franţa să procedeze la­­ conferinţă—nu conduce la nimic, ci învederează cel mult neputinţa. O. S. * 1 im mmm LU­NI 15 MAI 1 912 A M U N C I U SI I B* priama U boat« Atfesaţiil© da Publici­taw « La ISSlSfSTRAȚIA Z1AB010! y a­ÎASl, _ 8TSL ■ ! BZE8C0 17­­ ——— arm i * **Y. • . ' '••'■»» ’ . j %»« mmAn v®c&fd*|l© lZlTHTW1 | p Jr | JTO 1A | B&&B tEKtti lEEl igj §§§||g§ ggg||p §gjj|g HAH POLITIC COTIDIAN Frigurile parlamentare ale d lui EI­ Bercovitz Bucureşti. — Guvernul vo­­eşte să impue candidatura d lui Eli Eercovitz pentru un loc de senator la Ismail. D. dr. Ciugureanu se o­­pune categoric la această candidatură. Sa prevede ast­fel că d. Bercovitz va ră­­mănea şi în rândul acesta, de căruţă. IN CASA SPANZIERATULUI... Maestrul Nottara va juca la : Teatrul Naţional „Sonata Umbrelor* Să fie o glumă proastă Sau prevestiri prea sumbre ? Se prăbuşeşte teatrul, Şi să vorbeşti de umbre ? Ruth. ­'——■■O ........ ÎNSEMNĂRI GREŞELILE Unul din duşmanii neîndup­­­­lecaţi a publicisticei, este gre­­­­şala de tipar­ Totul variază şi se transformă în arta grafică, numai greşala da tipar rămîne eternă, ca valoare în sine. Această pacoste a tiparului are diferite forme şi grade de intensitate. Ea alterează sen­sul frazelor, falsifică ideia, schimbă noţiunile, sare pro­poziţii sau cuvinte, schimono­seşte vorbele, ori face numai interveniri sau înlocuiri de li­tere. Cazul acesta­­din urmă s-a prezintat, în formă clasică, la articolul nostru de ieri. Am calificat drept „oroare“ proce­sul comuniştilor din Dealul Spirei, şi s’a tipărit „onoare“. O singură literă a decis de ex­primarea unei­­convingeri şi a năruit o întreagă atitudine.­­ Dar păţaniile acestea sunt zilnice şi inca­culabil, jde nu­meroase. De teama lor, eviţi subtilităţile­­de exprimare şi îţi modifici felul de a scrie. Uşurinţa frazărei încremeneşte sub fantomatică sugestiune a greşelei de tipar care îţi rîn­­jeşte neîncetat din vârful pe­­r­niţei.­­ Dar la urma urmei, de ce a­sta supărare ? ! Graiul omenesc este o vastă plasă de erori. Oameni nu se înţeleg pentru că diversifică sensul cuvintelor şi se expri­mă greşit. Exteriorizarea no­­ţiunelor a rămas încă în faza rudimentară. Erorile sunt valo­ri generale şi eterne. In ştiinţă, în arta, în politică, abundă greşelile de metodă,­­de compoziţie, de stil, de tactică. Natura greşeşte în dotarea regiunelor şi înzestra­rea spiritului­ uman. Dumnezeul închipuire­i noastre, greşeşte la fiecare clipă a veşniciei. In asemenea ocean al greşe­lilor, de ce să ne mai plîngem contra unor greşeli de tipar ? RENOVAT­US „Ochiul Moscovei“ la Genua Personalitatea distinsă a d­lui Cicerin.—Influ­enţe hotărâtoare a delegatului Prebr­y­anski S’a văzut că răspunsul de­legaţiei ruse la memoriul ali­aţilor"are un caracter "de in­transigenţă. Ruşii sunt dispuşi la prea puţine concesiuni şi o­­feră realmente numai posibili­tatea unor noui şi lungi discu­ţiuni. Bolşevicii rămân încă puternic ataşaţi de idealul lor politic şi social. Care membru al delegaţiei sovietice a putut avea influ­enţa hotărâtoare în redactarea răspunsului ? Desigur, acel care a imprimat şi până acum atitudinea dârză a ruşilor ; a * cel care deţine cea mai mare autoritate in sânul delegaţiei şi este trimis la Genua ca om de încredere al consiliului cen­tral al comisarilor poporului. Nu este Cicerin, ci Preobrajan­­ski, supra­numit de presa fran­ceză „Ochiul Moscovei“. Sa ştie că delegaţiunea so­vietică la Genua cuprinde două categorii de membri: a) acei cu vot­­deliberativ şi anume Cicerin, Crasini J­afa din con­siliul comisarilor poporului, Radzatak (leton), Rakowski şi Sapronov din comitetul central al partidului comunist, Litvi­­nof şi Prebrajenski din biuroul politic, b) a doua categorie este a membrilor care au nu­mai vot consultativ şi anume Worowski, Narimanof, Rudu Mdivani (georgian), Bekzodian (armean), Sasnovsky şi Pascal (locotenent din armata fran­ceză, trecut în Rusia la înce­putul revoluţiei maximaliste). In chip oficial și în ochi publicului, fruntașii delegațiu­­nei sunt d-nii Cicerin, Crasin, Rakowaki și Litvinof. Șeful este Cicerin. VIATA POLITICA Rezultatele politicei de contlomentare — Exploatarea producătorilor. — Valoarea chitan­ţelor de depunere — Cum se face speculă.— Politica economică greşita. — Producţia agricolă, întreaga, noastră viaţă economică ca şi sta­rea deplorabilă a valutei noastre au fost influenţate intr’o mare măsură de regimul contingentă­­rilor. Ultima invenţie a cerealiştilor, rezultată din adaptarea com­erţu­­lui la regimul contingentărilor, este crearea unui efect de bursă necunoscut până acuma şi necrei­­at prin vre­un act scris de co­merţ, emanând fie de la vre­un particular fie de la vre­ o socie­ Acest efect miraculos este dis­tanţa emanând de la o cooperativă, cu atribuţia de­ a primi în depo­zitul său cereale pentru contingen­­tare, constatare de cantitatea şi felul cerealelor depuse. Dacă întrepositul cooperativei este la o gară, chitanţa are va­loare de 13000 mii de lei, iar dacă întrepositul nu este la gară chitanţa are valoare de 12.000 lei. * Natural că producătorul care va face depunerea de ce­reale nu încasează integral va­loarea chitanţei, trebuind să facă un sacrificiu în mijlociu de 200 lei de chitanţă în fa­vorul unei serii de interme­­diari cari sunt unii colectorii chitanţelor de depunere iar alţ­i plasatorii acestor chi­tanţe la exportatori­ Această speculă cu chitan­ţele de depunere pe socoteala producătorilor, s’a născut fie din lipsa de bani a statului cum cred unii, fie din cauza relei gospodării a statului, fie din cauza complexităţii siste-­muilui contingentărilor unită cu lipsa de organe pricepute şi cinstite. Adevărul este că nici o fe­derală judeţeană nu plăteşte producătorului preţul mărfii pentru consumul intern depo­zitată la cooperativele auto­rizată să primească marfa şi nici chiar dacă depozitul l-ar fi făcut la antrepozitul din capitala judeţului unde îşi are sediul federala. Toate federalele invită pe depunători să-şi păstreze chi­tanţa şi să mai treacă pe la birou şi cănd vor fi bani va fi satisfăcuţi. Federala judeţiană n’are bani pentru că nu-i trimete centrala. Centrala duce lipsă de bani pentru ci nu-i dă ministerul de finanţe. O parte din depozitele coo­perativelor a fost ridicată de organele armatei, bine­înţeles credit care şi astăzi e în su-** feri nţ.*. O alta parte a­­fost Ministrul de externe al Rusiei şi şef al al delegaţiei sovietice la Genua, d. Cicerin, este un e­­minent jurist, personaj cu de­osebire inteligent şi dotat cu un rar talent în ştiinţa diplo­maţiei. De altfel d. Cicerin a servit în diplomaţie sub regi­mul ţarist. Un ultim post o­­cupat odinioară a fost acela, foarte important, de secretar al ambasadei imperiale ruse la Londra. Dar încă înainte de război, din pricina ideilor­­ sale avansate, d. Cicerin s’a retras din serviciul statului şi s’a declarat pe faţă parti­zan al lui Lenin. D. Cicerin este perfect stă­pân pe maniera diplomatică, flexibil, captivant şi e parti­zan al concesiunelor, în acord de vederi cu Crasin, Joffe, Lit­vinof şi Rakovski. Dar, din nefericire, nu d. Cicerin are puterea de a de­termina atitudinea delegaţiei sovietice. Sufletul acestei de­­legaţiunî, omul de încredere al sovietului central, „ochiul ridicata de stat şi exportată in contul datoriilor de stat. Deci nici statul n’a plătit ce­realele ridicate dela federale. * Producătorii sunt astfel cons­trânşi să-şi vândă speculatorilor chitanţele pe un preţ fixat de in­termediarii exportatorilor. Fie din lipsă de bani la speculatori care şi dânşi sunt la discreţia bănci­lor, exportatorii noştri reali şi fără scrupul, chitanţa de depu­nere s-a scendat în două cupoa­ne : un cupon care se ataşează la seminţele de export şi altul care reprezintă preţul maximal pentru consumul intern. Acest al doilea cupon este efec­tul de bursă care să plăteşte pe piaţă cu 13000 lei. Primul cu­pon rămâne în mâna producăto­rului deponent, care pentru al pune în circulaţie, are trei dru­muri: s­au aşteaptă câteva luni până ce râzând pragul federaţei va fi achitat, sau depune chitanţa în gaj la o bancă care îi va a­­vansa 50 la sută din valoare cu o dobândă de 30 la sută pe lună, sau va ceda chitanţa unui specu­lator suferind o reducere a cre­anţei de 20, 30 la sută după oameni şi împrejurări. Totuşi nu numai ministrul Sa­­ssu care este un profan dar chiar d­l Vintilă Brătanu care este un mare economist, se îndărătnicesc in menţinerea sistemului contigen­­tărilor cu care producătorul este asvîrlit in ghiarele speculatorilor, iar producţia agricolă merită să eftinească alimentarea şi să ri­dice valuta, rămâne absolut strân­­jenită, in loc să fie încurajată. CATE­VA NOTE ! La Univer­­ltitsa noastri i’a produs ieri un fapt, care constituia o adevă­rată revoluţie. A fost Instalat un tânăr profesor, care reprezinţi o valoare reală şi care nu-i nici fecior, nici nepot de actual profes­or un­i­versi­tar ieşan. Agitaţia, da care se arată cuprioşi universitarii noştri, e incontestabil legitimă.• Sunt vreo doi profesori universitari ieşeni, care au dat copiilor lor o cu totul altă îndrumare de­cât pregăti­rea pentru catedra universitară­Mărturisim că faptul este extraor­dinar, căci nesocoe­şte o tradiţie a universitarilor noştri, care consideră catedra ca ua bau transmisibil pe cale de moştenire. Universitarii In chestiune sânt nişte adevăraţi monştri.* S­e simte o totală lipsă de peşte In oraş. Mai cu seama gospodinele, obici­­nuite cu trai în trecut, se vaită silnic din această cauză. BLA­NZY Moscovei“ este d. Preobrajens­­ki, care lucrează din culise. Acesta este un membru foar­te influent al sfatului central al comisarilor poporului, di­rector politic al oficiosului bol­şevic „Pravda“ şi economist de seamă, specialist în ches­tiunile muncitoreşti. D. Preo­­brajanski este un partizan ho­tărât al comunismului integ­ral. El este pesimist în ce pri­veşte dispoziţia Europei faţă de soviete şi de aceia nu sim­patizează politica concesiunilor crezând mai nimerit ca Rusia să-şi caute sprijinul în spiri­tul revoluţionar al proletaria­tului mondial. Influenţa d-lui Preobrajens­­ki este atât de mare încât da­că el se află în divergenţă de păreri cu restul delegaţiunei, se cere deriziunea telegrafică de la Moscova. Răspunsul atât de întorto­­chiat, evaziv şi prea puţin con­ciliant, dat de Rusia la me­morandul aliaţilor, este în cea mai mare parte opera d-lu­ Preobrajenski, „ochiul Mosco­vei“. RECENZII. I Revista „Arhiva“ — Pe trimestrul April, Mai, Iunie — In No. 2 din April 1923 al revistei „Arhiva“ d. prof. Băr­­bulescu, directorul revistei, în articolul: „începuturile scrierei cirilice în Dacia Traiană „a­­ducând idei noi ştiinţifice ar­gumentate şi bazate pe cerce­tări ştiinţifice, susţine ca pri­mele începuturi de scriere ci­­rilică în Daci­a Traiană au avut loc în prima jumătate a sec. XI, în mod sigur, „Savina lin­ga“, iar „Cadex Suprasli­­ensis“ In a doua jumătate al aceluiaş secol, după o copie a originalelor din veacul IX, scrie în vechea limbă bulgară de la răsăritul liniei Iskăr-Sa­­lonic. A doua scriere este „Diploma Bârlădeană" din 1134, pe care I. Bogdan şi după el N. Iorga şi D. Onciul o consideră ne­­autentică, nu falsificat. D-l.Băr­­bulescu cu argumente noi şi interesante, susţine autentici­tatea aceste diplome. Alte scrieri cirilice au mai fost, una a lui,Vladislav Vodă din 1363—74 şi a lui Roman Vodă din 1392. Tot In acest articol d-l Băr­­bulescu susţine că Românii au primit scrierea cirilicâ dela Bulgari în a doua jumătate a sec. XII (către sfârşit), sau în prima jumătate a sec. XIII în forma medio-bulgară. D-l Gh. Pascu publică un articol „Influenţa cronicarilor moldoveni asupra celor mun­teni din sec. X VIl. Const. Can­­tacuzino“, arătând că Const. Cantacuzino a copiat pe Ure­che şi Miron Costin, ambii cronicari moldoveni, luând pâ­nă şi pasagii cuvânt cu cuvânt din scrierile acestora. D-l Gh. Ghibănescu în „Di­­vanurile domneşti din Moldova şi Muntenia în sec. XVII“ a­­rată felul cum erau constituite aceste divanuri, ce anume­ boeri luau parte la ele, precum şi evenimentele de istorie naţio­nală şi universală petrecute în acest timp. Tot atât de interesant este articolul d­lui Iorgu Iordan „Noţiunea muncă în limbile ro­manice" în care enumeră toate cuvintele limbilor romanice cari au înţelesul acesta de muncă, lucru, trudă, chin etc. D-1 August Soriban In „Eti­mologii“, face o interesantă derivaţie a câtorva cuvinte frequente românești, venite din alte limbi. Comunicările încă au arti­cole interesante din punct de vedere fonetic,­­între cari : „L’âge du sufixe roumain­escul“ și „L’origine de la nasale dans Ies mots roumains, cinste et Miaciu“ ale d-lui Bărbulescu ; altele din punc de vedere is­toric, „Rolul României în epo- continuarea în pag. II-a Dizidenţa liberală la Timişoara Bucureşti. — In rândurile organizaţiei liberale din Ti­­mişoara s’a format o dizi­­­denţă în frunte ca d. Rădu­­lescu, directorul sucursalei Băncei Româneşti. Dizidenţii liberali, ajutaţi de avereseanii părintelui Im­­broane, duc o violentă cam­panie contra ministrului Cozara D. general Văitoianu, pre­ședinte de consiliu ad-inte­­rim , a plecat la Tem­iș­oar­a pentru a încerca aplanarea conflictului.

Next