Opinia, noiembrie 1922 (Anul 18, nr. 4631-4655)

1922-11-26 / nr. 4652

V Reiiniscfinţe dela Msi. Palm Suceava 1922 unui excursionist Ion Smolimici 11 la fiecare an la 24 Iunie sa prăznuieşte în Suceava Bucovinei numele Sfântului loan cel Nou. Suceava seamănă în acea zi cu un fac de Mecca . Vine şi se adună mait norod din întreagă Bucovina, de prin Ardeal şi din vechiul regat. Pentru 24 ore târgul capătă viaţă, negustorii îşi fac afacerile cu mult câştig şi mulţumire, decare pleacă apoi satisfăcut şi liniştit că şi-a făcut datoria de ban creştin. Cam ieşi din biserica sf. Gheorghe, apucând spre dreapta, dai de o râpă de lut, iar gârla noroioasă de jos, e Căpamna Sucevei, I* fel cu acea dîs î«fl, car« *a tot o *«* menea apă murdară, vestit» Căcaina des supra sărat» s?»a proiectat facsitaa ua-a filaio bulava rd! Margi tot saoborând la vale pssta pietre şi ’gropi de ţi zdruncini tot corpul, dar cetatea e *ș» de aproape încât nu te mai uiţi la greaţă, ţine şi neajaasurile drumului. Un izvor ca apă reas, o fârtăria ca îa munţi, te opreşte In cale. O încă din siminţia lui Israel se trudeşte să scoată apă cu pofa. Ia apropiere nişte oi pasc iarba ce acopere pământul pe alocuri ars de soare, pe când nişte băeţi gălăgoşi sa b .t pentru stăpânirea unui amun djibârnis şi se ttag&sâ îa aer ca uaMe-1.eginţă-I începe suişul spre cetatea S noevei. Brad acopăr coastele dealului ; căcăraşs şerp seao până îa vârf. Gropari mici de palsrini se răspândesc rezhţi ap^când fia-oare după dorinţa Smirnei. Unii se odihnesc pe iarba verde, adăpostiţi sub ramurile unui copac a cărui urmră ii mai fereşte de arşa soartei. Urmele unui şanţ lat şi adina se văd şi acum; pe vremuri era plia cu apă îngreuind astfel apropierea duşmanului. Nişte poduri mişcătoare lăsate din sasul cetăţii permiteau Sathirsa. Ca nişte star, ci uriaşa se ridică zidurilepa alocuri crăpate şi gata să se risipească. Ca şi cetatea Namţului tot aşa şi cetatea Sucevei şi năruie, se perdet, va dispare. Cer’a distra« dintele vremei, desăvârşeşte mâna omenească. Mult» care a’ae clădit din pietrele acestor ziduri, oare cu jelie şi mâhnire m grâene de vremuri măreţe, martori muţi unor timpuri glorioase. Un neamţ bătrân, terms încă de pe timpul stăpânirea Austriaeilor, un foos custode, păzitorul acestor ruine, având locuinţă în mijlcior, te conduce prin toate ggugarii şi-ţi explică roşeai fiecărui colţ, fiecărei hrube, unde a fost paraelistul, unde a dormit domnitorul, unde se ţima judecata şi locul ■nde se executa sentinţa apoi ascunzătoarele unde umezeala şi întunericul ucideau fără greş pe neapropiţi, care stârniseră iânia şi urgia domnitorului, pe cum şî acele încăpieri nade se păstrau armele şi iarba de puşcă, adică arsenalul. — mâine urmare — Not,sie ggBBBBggSagi ! rANUL AL XVIlMea No. 4652 t. ; •* " fe: ' • ' M Af 6 AS? Gib/‘0te “» L’",vep fREi f Jj, lift - «m nkms&zf' \ m— — V ii B " Wm mmr rjm* -------------- ^ — Un curent îa Franța împotriva concepției d-lui Poincaré—Punctul de vedere al noului guvern englez. — Continuitatea politicei britanice.~ In Franța se produce un puternic curent contra ideei fundamentale a primului mi-nistru Poin caré că Germania poate plăti datoriile de razboi și că nu lipsesc decât mijloace puternice de constrângere pentru ca Franţa, să fie satisfăcută. Cu ocaziunea discuţiunei generale asupra bugetului 1923, a fost un mare duel între comisunea financiară şi ministrul de finanţa francez. Bugetul era prezentat cu un deficit de 4 miliarde 600 miioane, pe care guvernul urma SI să-l acopere provizoriu ei împrumuturi interne, aşteptând să acopere definitiv toate deficitele cu plăţile impuse Germaniei. Comisiunea a propus economii da peste două miliarde, afirmând că bugetul nu trebue să fie cnstituit pe baza încasărilor de la germani, căci în ziua când acese încasări nu se vor realiza, Franţa va ajunge la faliment. Ministrul de finanţe Lasteyre a declarat între altele următoarele : „E posibil ca Germania din „1922 să fie prin vina sa în „incapacitate de a plăti. Insă „Germania din 1925 sau 1930 „va putea plăti. „Dificultăţile noastre de trezorerie au fost exagerate şi „au produs un pesimism care „a reacţionat asupra slumbu* „lui. S’a spus chiar că dacă „Germania nu ne-arlat, a„ceasta ar înemna falimenul „nostru. E bine. Nu ! Chiar »dacă Germania nu ne va „plăti, nu va fi faliment. Nici „odată o ţară mare ca Franţa, „nu se va lasa să cadă în „faliment““. Azi s'e declaraţ uni cu-'a gioase au făcut să scadă lira engleză de la 70 franci 35 la 67 franci 06, iar dolarul de la 15 franci 73 a 14 franci 92. Totul indică că mentalitalitatea diriguitor l.r Franței va evolua spre jitia for mu 1 :tt. de d. Bon ar* Law în utimul s lu ds urs înaintea alegătorilor sâi din G as ow : „Eu nu u b declara pri„mu! minish’u. de părere că „Germania’/â nu plătească „nimic. Cred câ e drept să „plătească după puterile sale. ..lată re uitatele L care va „căuta si ajungă guvernul .nostru. Datoria noastră, în . ,chestiunea re arațiunelor ts,,te de a ii echitabili și cu ,.echitate vom reolvi această ' „problemă atât de grea f s D. Poincaré credea că numai capriciile lui Lloyd Geor *ge mpedecau triumful siste- ] mului său ; ocuparea militară a unei părți cât mai mari din Germani». Bonar L w, manifestând în privința re- J para,iuni or datorite de Ger- mania, același sentimente ca 5 * ? și pred.ceso ui său d.Poîn | care va trebui să evolueze ’ sau să lase locul altora. In Anglia guvernele se' schimbă, dar orientarea, în ce privește chestiunile fundamentale ale politicei exerne rămâne.II Câteva lămiriri — In legâtură cu fizica M. S. Regim — Dmn prilejul mitei M. S. Regim mai mulţi cetăţeni ne au cerut să-i lămurim în nişte chestiuni asupra cărora ei se declară nedumeriţi. La răspundem, pe scurt : . Faptul că după patru ani de zile iubita noastră Regină şi-a a- I mintit di oraşul nostru, trebue să ne bucure pe toţi. Ospitalitatea clasică a rominului, nu ne ingădue să discutăm dacă momentul a rod sau nu bine alea. • Chestia arcurilor de triumf, a bricheteior, etc., este agată tot de ospitalitatea noastră clasică. Să nu fim naivi, muniapait tealaşului, dacă n’ar fi unit Majestatea Sa, nar fi găsit mijloacele să dreagă nici gropile din Piaţa Unirii, necum cele depe străzile mărginaşe. Prin urmare, venirea avgustei Suverane n’a făcut decât să aducă o contribuţie relă la refacerea laşului. In această ordine de idei, găsim bine venită propunerea câtorva locuitori din cartierul Socolei, care cer ca Regina să sacrifice câteva clipe şi pentru strada lor. Ei se oferă ca, împreună cu femeiile şi copiii, să poarte trăsura Maiestăţii Sale pe umeri, deasupra „pavajului“ acelei străzi. Şi Regina, care a ştiut, cu o vorbi caldă, să aline durerile celor loviți de r&eboiu, ca găsi des g«r un cuvint care săi umple de nădejde inmile celor năpăstuiți de căiții noștri. ..■■»mulțaiiHWMlWlwwiiiiiii. . * fertiliî£ IRAH POLITIC COTIDIAN B Sat Sfjarwow.*'A* Bine-ai venit la noi Regină! Regin’a ţării întregite Şi dulce mam’a pribegiei, O stea in noaptea de’întuneric Lucind pe cerul României, Azi, când revii, ps-aceste plaiuri, Strălucitoare de lumină In orice iniriŞi vibrează : Bine-ai venit la noi, Regină“ * * * Căci asta ei renungm în sufU Un vis frumos al depărtării Când Alba Iuda renaşte . Cu clipele încoronării; Şi bucurie se revarsă Din înălţimile albastre Dealungid razelor de soare In fundul inimelor noastre ! * * * Iar noi Te preamărim Regină Ce-ai dat sublima măngâere Ştergând cu mâna Ta de mamă Atâtea lacrămi — şi durere... Şi cerul să Te aibâ’n pază Călăuzind**-Ţi viitorul. „Bine-ai venit la noi Regină“ Iţi strigi astăzi tot poporul! Ionel Fr. Botez ÎNSEMNĂRI Zângâit de arme Statele şi-au trimis delegaţi la Lausanne. Aceştia şi-au înfipt un cuţit la brâu, un revolver în buzunar, un surâs în colţul buzelor... ş au început tratativele. Numai că, din capul locului, vorbele excelenţilor retori ai popoarlor sânt răzbite de zgomotul armelor. Chestiunea este a se şti dacă turci au bătut numai pe geci, sau şi pe aliaţi. Şi de aceia focul’e pe cale a s’erea-'s prinde în Orient, confora de-' vizi.-i ,,’ncrciţi şi vă veţi con-’ vinge“. Negustoreala diplomatică de la conferinţă se menţin deocamdată la preţâluirea măriei. Încă nu s’a ajuns la măsurătoare şi lipsa a cântat. Şi totuşi se fac pontările de intervenţiuni şi colaborări militare. Vine inevitabila vreme de a cotrobăi prin lăzi şi dulipuri, după căte un tesac, un pinten, un cozoroc. Un întreg băgan de eroism ni se deschide în faţa ochilor !... Câteva probleme de plasament negustoresc în Siria și Mesopotamia, sânt pe cale a reasvârli neamurile unul împotriva altuia. Câminurie se vor pustii, iar Infărâmate e neveste vor • înlocui alergătura după hrană și Jeanne, prin lectura comunicatele de ră■ boi. Urgia aceasta criminală te pregăteşte pentru copiii noştri foare nefericiţi. O carte poştală de pe front, cu o veste sinistră, ne va servi micuţiori jucărie de Căciun. Nou am pierdut stăpânirea propriului suflet, dar poate că copii noştri, la vremea lor vor pune zăgaz atâtor mizerii omeneşti ! RENOVATUS D f®mee la J -- Secretara premierului bulgar — Bucureşti. D ra Stanciov, secretara praraierului bulgar d. Stembohiaki, a cetit în franţuzeşte la conferinţa orientă, adresa prin care delegaţia bulgară îşi faune punctul de vedere în chestia Traciei, şi cere i eşire la marea Egee. conferinţă: Un nou tren Iaşi-Bucureşti — Interview express cu d * T«nor«d Coastautisesou, directorul general al C. F. K. Pentru un leşan, care pleacă noaptea la Bucureşti este un 1 prim tot pa»purauî drumului. Garnitura care se formează în gara Iaşi, este compusă din 2 vagoane clasa 111 şi un singur vagon clasa La combinat de cel de clasa II. In schimb cei din Chinău sunt mai fericiţi, au Io un îndeajuns şi când soseşte garnitura din Chişiniu se dă o adavărată luptă pentru obţinerea unui loc.• Intâmplător laţii»indu-mă cu d-l Tanored Constantisescu director general al C. F. R. la Bucureşti şi txpunăndu-i o® chin trebue să îndure călătorii leşan î’am întrebat dacă are de gând să mai Infinţize un ros tren Iaşi Bucureşti. — »Da, — mi-a răspuns d-1 Tanered Constantinescu - îl voi Înfiinţa, insă peste o lună, maximum o lună jumătate. Acuma sunt în imposibilitate, deoarece se resimte foarte mult lipsa atelierelor de la Griviţa distruse de incendiu. „Nu am vagoane suficiente, şi cele fabricate la atelierele din Arad nu ajung nici pentru regionala Transilvaniei. Până la înfiinţarea noului tren Iaşi-Bucureşti,a au prelungit direcţia trenului Bucureşti -Ploeşti, până la Buzeu în legătură cu trenul Orleanu, pentru a amenaja călătoria în Moldova.* D. Taccred Constantinescu a terminat, asigurându-mă încă odată că înfiinţarea unui nou Len Iaşi —Bucureşti va deveni curând o realitate. Rep. A se citi pagina 3-a Ultimele ştiri telegrafice şi telefonice DUMINECĂ 26 NOEMBRIE 1922 ■%*, A «»iCIDfi I f «u , siroisTBATii xiiifm # s» IA9U — «TB- fiiunco 0 « ; ' •'"W? ’• COHSTITUTIA ti patere« armaţi a Tărei de general I. POPOVICI * Constituţia ce urmează a fi modificată, are na® t ® lipsuri cu priviră la Pater®® armată a Ţârei, lipsuri care trebuesa cercetate şi satisfăcute, fiindcă această pater« nu mai poate fi privită prin minusculă prizma a t.napului de la 1866. I De altfel, dintre toate instituţiunile de stat, aceia care a primit mai multa prefaceri şi ca formă şi ca fond, de atunci şi până In vrsmele de astăzi, a fost Puterea armată şi nu numai la noi, dar Iu întreaga , lume. Cum se considera această chestiune de apărare a statului pa la jumătatea secolului trecut, nici poate ava o asemănare cu însemnătatea de astăzi* la Constituţia de la 1866 stă înscris numai o singură formulă cu privire la partea cea mai importantă a ohasidiunei militare şi anume, una relativă la conducerea Paterei militare a Ţărei, statuând că Regele este Capul acestei Puteri, că El conferă gradele şi decoraţia conform legilor. Capul Puterii armate însemnă însă Comandamentul ei da căpetenie sau suprem, deci Constituţia a învestit pe Rege cu toate atribuţiile osiei mai înalte fancţiuni militare, dar pe de altă parte i-a luat tot ceia o® i-a acordat prin titlu de Cap al Paterei armate, fiindcă notele «ale de comandament trebue să fie puse sub răspundere» ministerului de războia, persoana Regelui fiinf inviolabilă și mai presus da responsabilitate. Aatfel când Ragele trebue să facă act de comandament In I pregătirea forţelor militare a!e Ţarei,.atunci intervine acţiune» de conducere responzabilă a Ministerului de Războia sau mai exiot a Guvernului, aş® încât constîtQţionaliceşte Rsgeîe nu este Capul Paterei armate de ât în mod formaliatic. Şi fiindcă guverne!» se schimbă potrivit însuşi ceinţelor de impiicaţiune al® Constituţiei, I atunci esti lesne de apreciat imensele greutăţi de învins, I pentru a se putea obţine o reală continuitate în activitate» o® trebue să guvernez® i® tareseie apărărei Ţarei, şi fără de care conţin»itata se poate pune în pericol însăşi existenţe statului. S’a întâmplat Iasă, p& R«gii noştri aă fis, prin pregătire» lor din vreme, şi ostaşi de carieră daci, canoscători ai liceului mititor, aşa că «îî putut, într’o străsură par««la», să ts- lăture uneia asperităţi rezultate din flaptaaţiis guvernelor, dar dacă aş întâmplă că »cisste înrâurira lipseşte din evuzs unui iuasficiesEte educaţiun epaciste, seu dacă inclisaţiunile personafe nu sunt tocmai îndreptate partra o asemenea îndaîeitnicire, atenei o# poate face un assmenaa Rege nemitar şi totuşi Cap al puterei armate :■ Dar ohsstiunia aosasta ies un caracter force^grav pentru cazul de război. Constituţiunea actuală nui spune nimic in această privinţă ea nici se ocupă da actul războiului ; cine’îi poate hotărft, cine’i conduce şi cine încheie pace ? Şi în 1psă de aceste precizări, nevoile pusriezâudune, la un moment dat s’a recurs la un organ neperfizat de Constituţie, numit Consiliul de Coroană, care a opiniat şi de a purceda la războia şi de a înceta şi de a face pace. Dar Consiliul acesta, a fost mimat un organ de examinare situaţiunei, dar ru sinu de a lua deciziuni, prin arma e fără nici o resposzabilitate constituţională şi atunci toată greutatea acestor situaţiuni trebuia se apere pe cineva, dar soest cineva ti& fost sicăieri prevăzut. Noroc pentru tot neamul românea«, că răfboaî dia urmă 1‘am termi nst îa mod fericit. Dacă îa timp de pace şi peste merge cu deviza că Regele domneşte dar nu diversieazâ, în armată, în interesele apărărei Ţarei şi mai ales în Războia, deviza devine un echivoc ce nu poate dănui, fiindcă Comandantul de căpitenie trebue să-şi iasă voinţa viabilă în mod direct în conducerea operaţiunelor, altfel nu tste cu pătaţă a concepe •e xerciţiul comandamentului care implică îa aceiaşi timp şi cea mai mare responsabilitate. Oamenii noştri politici trebue să mediteze profund asupra acestor chestiuni şi să întorcească astfel Aşezămăntul nostru fundamental în rău să asigure Monarhiei noastre un piedestal care să o menţină deasupra tuturor necisitudinelor vremurilor; trebuie a fi lămurite atibuţile mitare ale monarhului nu numai pentru timpul păcei dar şi pentru cel al războiului, după ce se va stata a cărei puteri din stat revine sarcina de a și spună cuvântul hotărâtor asopi» *°* tuiul răzbatului în sin«Dar asupra subiectului voi mai reveni. General I. Popovici Cîiputeni ACTUALITĂŢI DIN AFARA Un mijloc eftin de aprovizionare. — Ziarele franţuzeşti publică urmatoarea întâmplare : Măcelarul Denis din mahalaua Billancourt, observă mai multe tale in şir că cele mai frumoase bucăţi de carne ii dispăreau de pe butuc. Cin toată paza furturile zilnice continuau. Disperat, reclamă comisarului de poliţia. Aesta îmarcină un agent cu cercetarea acestui ciz. Asus după un dulap, egetul observă cum dispare o bucată de care, dar până si iasă afară hoţia dispăruse. A doua şi agentul se ascunse sub o masă acoperită cu pânză până la pământ. De astă dată reuşi şi descopere pe hoţ care era uu câine copou. Observând un moment da distracţie al măcelarului, hoţul insfacă o bucată de carne şi o lată la fugă. Agentul după el. Câinele îşi continuă drumul vreun sfert de ceas şi ajunse in faţa une case cu mai multe etaje, urcă spirile până faţa unei uşi de la etajul al doilea. Acolo, câineleghra uşa cu Llt. Uşa fu deschisă de o doamnă, care luată din scurt mărturisi că ea dresase câinele pentru această operaţie, procurându-şi astfel cărnurile cele mai gustoase. i d* Mussolini supărat pe România Bucureşti.—Se observă la Lausanne atitudinea foarte rezervată a d-lui Mussolini faţă de România. Cauza acestei rezerve se datorește faptului că România se află în alianță cu Iugoslavia, adversara Italiei. Ziarul aLe Mălin» subliniază și el această rezervă a primului ministru italian faţă de România. Fasciştii italieni întreţin relaţiuni destul de strânse cu naţionaliştii maghiară.