Opinia, aprilie 1923 (Anul 19, nr. 4753-4761)

1923-04-02 / nr. 4754

V 4 ANUL AL XIX-lea 4754,,­­ ABONAMENTE: UN AN . $ASK LUN TREI LUN­ i­­ARZE8CD I7­­­ e e w pío. apó ZIAR POLITIC COTIDIAN ■J 1 Leu Numărul :1 .LflM­l ! At'cUUld 1­­2 . ANUNCIURI Se prim­esc la toate Agenţiile de Publicitate 51 la ADUIN ISTR­AŢI­A ZIARULUI IAŞI, — STR. MÂRZESCU 17 UM NUMAp VECMNIU 3 CEI 1­ 4 A­N­ ILUMINA ISTORIEI - in urma năvălirilor bar­bare,-- ne spune un valoros istoric, într’o convorbire, stat­­e nou formate în limi­tele imperiului roman, şi în afară de aceste lim­te, aveau o mare asemănare cu statul român moder­n. Aceste state ave­au un şef numit Her­og în ţinuturile germane şi Voevod în cele slave. Herzogul şi Voevodul se bucurau de depline puter. Herzogul avea un fel de suită — Geforge — care­­ depunea jurământ de credinţă oarbă în schimbul promisiunii lui de a o întări. Voevodul era înconjurat de aşa z să Dru­jină, cu aceleaşi îndatoriri, dar şi drepturi. Das Georo­ge şi Drujina luci­au, cu supunere desăvârşiţi, subt ordinile s­fului, care la rândul lui le întărea­ din roadele cuce­ririlor. Acelaşi regim domneşte şi în România, fiind înfiinţat de I.D. Britianu-tatăl. El Her­zogul sau Voevodul român avea puteri disc­uţionare la jurul lui o ceată de politici­­ani forma Das Gefolge sui Drujina sa. Aceasta se com­punea din mulţi pol­ţi­cani, dintre care,­­ în­tâmplar , îi citau pe Leca (B­râu), Să­veanu (Focşani), Anastasiu Simulescu (Vâlcea), Ch­iriţes­cu (Teleorman), etc. (Când membrii Drujinei sau Gre­­folge­i au organizat cunos­cuta subscripţie naţională pen­tru I. C Brătianu. — Chiri­ţescu a adunat, prin presiuni, suma cea mai mare , dar în curând Ch­riţescu a organi­zat o subscripţie asemănă­toare, dar în folosul său per­sonal, rămânând neatins în postul său de prefect, cu toate tânguirile şi protestări­i populaţiei rurale spoliate). f. Aceşti membri ai suitei îl slujeau pe I. C. Brătianu fără vre­un s­tup­il sau spirit de demnitate In schimb ei erau căpătuiri de şef. Acelaşi regim dăinueşte şi subt d. Ionel Brătianu Her­zogul sau Voevodul Romîniei Mari exagerat încă. D­irtGe­­forge sau Drujina există şi acum, în aceiaşi stare de de­pendenţă faţă de şef —­ dar poate mai abjectă .. In schim­bul serviciilor de toate felu­rile, suita este recompensată cu largetă. Care-i fruntaşii suitei d lui Ionul­­Brătianu ? Numele lor sânt pe toate buzele. Nu i nevoe să le mai facem po­­melnic­ul. Ultimul act de supunere nemernică al Gerorge­i sau Drujinei brătieniste faţă de şef este votar­ea Constituţiei! Astfel apare regimul d-lui Brătianu, cu suita şi cu Cons­tituţia lui în lumina istoriei. .. i . X­IX Astăzi şcoala se reazimă pe un nou principiu. A fost mne­monică, când viaţa era simpla şi trebuinţele omului puţine şi uşor de satisfăcut apoi a fost intuit­­ă, când psihologia a în­ceput să ia naştere. Astăzi când viaţa a devenit aşa de complicată, şcoala se pune pe un principiu cu totul nou in­dicat de către nişte ştiinţe re­cente în­dată. Astăzi ea se pu­ne pe principiul autoeducaţiei. Nu creştem noi pe copil, co­pilul se creşte singur. După cum din punct de vedere fi­ziologic nu-l creştem noi, tot aşa şi din cel psihologic. După cum îi cresc picioarele drepte, urechile pe lângă cap, şi cor­pul rotund fără să avem ne­voie să întrebuinţăm feşe şi benzi, tot aşa se va forma şi spiritul râu, inteligenţe, ca­racterul, voinţa. Numai să-l punem în posibilitate de a se putea creşte, să­­ lăsăm toată spontaneitatea mişcărilor sale, să profităm de spiritul său de curiozitate insaţiabilă şi de spiritul rău de imitaţie, înâs­­cute în el. Pe satisfacerea acestor trei calităţi ale sufletului copilului se bazează întreg edificiu şcoa- lei autoeducati­ve, numit încă şi active sau constructive. Metoda activă este o creaţie a secolului nostru. Metoda a­­ceasta înlătură orice interven­ţie a omului pentru desvolta­­rea spiritului copilului; ea nu exercită nici o presiune asupra spiritului lui. In metoda intuitivă se arată copilului un obiect oarecare, pe care el nu-1 cerea, dar pe care învăţătorul credea de cu­viinţă să i-1 arate pentru că aga credea el că se poate des­­volta spiritul copilului şi apoi îl provoacă pe acesta prin în­trebări ca să vorbească des­pre el. Presentarea obiectului se fă­cea chiar şi fără argere în­­tr’un timp nepotrivit. Aceasta n’avea importanţă. Copilul tre­buia să vorbească. In metoda activă se proce­dează altfel. Se îngrămădesc în jurul copilului obiecte va­riate se îngrămădeşte natura vie cu toate fenomenele ei în jurul copilului, se formează în jurul copilului un mediu po­trivit în care copilul se plan­tează ca o plantă şi de aice el îşi suge, ca să zicem aşa, nu­trimentul necesar desvoltarei sale interioare. Intr’un mediu prielnic copilul creşte şi-şi for­mează spiritul singur. însoţitorul nu se amestecă nu intervine, pentru că nu ştie când şi cu ce să intervină în desvoltarea copilului. Creşterea copilului este un mister. învă­ţătorul are grija numai de pre­gătirea mediului şi mai de­parte el aşteaptă să se pro­ducă minunea, pentru că creş­terea este cu adevărat o mi­nune Copilul se desvoltă trecând printr’un număr de etape ca­re se succed în ordine con­stantă. Fiecare etapă cores­punde unei funcţii deosebite, unei trebuinţe, care se mani­festă prin dorinţa copilului de a se ocupa de un lucru şi nu de un altul. Când această func­ţie se iveşte, atunci apare şi trebuinţa copilului de a se a­­propia de obiectul corespunză­tor nevoei sufleteşti. Atunci el îl ia în mâni, îl priveşte, îl mânueşte şi face din el obiec­tul preocupărei lui neîntre­rupte, până când o nouă func­ţie se iveşte în spi­­tul său. Atunci el se apropie de alt lu­cru şi face şi cu acesta ce a făcut cu cel dintâi. Această trebuinţă a lui, această inte­­resare a lui de un obiect, de obiectul satisfacere­­a trebuinţei sale interne este irestibilă la copilul normal şi câtă vreme este preocupat de obiectul pro­priu desvoltărei sale interne nu primeşte nici o intervenţie străină. Un exemplu de acest feno­men ne arată D-na Montessori în­ cartea sa Metoda pedagiei ştiinţifice. Odată, în grădina noastră publică din Roma, zice I-na Montessori, văzui un co­pil cam de un an şi jumăta­te, frumos, vesel, care avea o cutie deşartă şi pe care se ne­căjea să o umple cu petricele de jos. Lângă dânsul se găsea o bonă foarte distinsă, care, negreşit, avea multă bună vo­inţă pentru copil. Era ora de a merge acasă şi bona se ru­ga de copil să-şi lase lucrul, ca să meargă acasă.“Dar copi­lul nu vroia să se supună şi bona Umplu ea singură cutia. Apoi puse cutia şi copilul în căruţă, cu convingerea că a mulţumit pe copil. Ţipetele co­pilului, expresia sa de protes­tare contra violenţei şi a ne­­dreptaţei ce se vedeau pe faţa copilului, arata că copilul nu vroia cutia plină cu pietre, ci vroia să facă exerciţiul nece­sar care răspundea necesităţii organismului său înfierbântat. Scopul­ copilului era formarea sa internă şi nu faptul extern de a avea cutia plină cu pie­tricele. Poate dacă copilul şi-ar fi umplut cutia, şi-ar fi deşer­­tat-o, pentru a o um­plea din nou, până la satisfacerea com­­plecta a­lului său. Din prici­na acestei trebuinţe de satis­facere, îl văzusem mai înainte vesel, surâzător ; bucuria in­ternă, exerciţiul şi soarele e­­rau cele trei raze care ajutau acea splendidă viaţă. Acest pasij arată că copilul a avut o trebuinţă, care nu aştepta, de a-şi exercita o funcţie. C. V. Buţureanu CRONICA PEDAGOGICA Minte de renovarea palei la ce coastă metoda Montessori. — Autoeducata, de C. V. Buţueanu il brătienist Agitaţiile cresc dureriul trebuie să plece După tulburările antise­mite, după manifestările o­­poziţiei, urmează acum miş­cări cu caracter social. Legea chiriilor a provocat nemul­­ţumiri aşa de mari, incât e ziua de ieri Capitala a fost teatrul unor noul şi gra­ve agitaţiuni al căror sub­strat, starea de mizerie a populaţiei­­ a fost întotdea­una substratul mişcărilor de revoluţie.Căci nu numai chi­riaşii, ci şi proprietarii sunt nemulţumiţi, cu alte cuvinte toată lumea. Toată lumea a fost pro­vocată, nedreptăţită, insultată, de un guvern bru­tal şi incapabil. Nu este, credem, afară de liberalii bigoţi, nici un or in ţara românească care să nu-şi dea seama astăzi unde este răul cel mare. Guver­nul a devenit o plagă care chinueşte şi slăbeşte întreaga ţară. Ravagiile pe care le produce nu sunt numai ma­teriale, ci şi morale, căci o­­trăveşte sufletul cetăţenilor, ii duce la acte necugetate şi la unele acte disperate. Asemenea stare de tensi­une nu mai poate dura. Gu­vernul trebue să înţeleagă in cele din urmă că s­igura acţiune salutară pe care ar putea-o întreprinde, ar fi să se retragă cit mai neintâr­ziat. Citiţi în pag .IV-a tima Oră telegrafică şi telefonică Inserările de primăvară pre­zintă ochilor forme şi colori ca­re tulbură în inimi mitul lui Dumnezeu Parcă un vast culcuş de tinereţă îşi desface horbota ca să încapă şi să le­gene lumea. Din pământul u­­med se urcă spre tivitura de sânge a cerului cel mai viu parfum, al voioşiei şi al râ­sului. Mireazma aceasta a lui Mar­­te, ne împrumută tuturora transfigurarea de sfinţi. Ar trebui să fim buni, să râdem, să iubim şi să cântăm. Dar iată că, sub aghiazma Martelui acestuia ne oţărim şi ne sbatem ca o fiară. Ascultaţi zvoana din miez de noapte, târându-se dealun­­gul străzilor adormite. Pietrele murdare huruesc în geamuri Sticla prinsă pe cercevele ca să lase drum luminat şi să o­­prească frigul, tresare în bu­căţi. Pentru omul sarac, eve­nimentul acesta înseamnă un dezastru. In tumultul de uragan, se crispează feţele blânde ale co­piilor. Micuţii se înfioarâ la sânul înspăimântat al mamei şi se smulg din florile visu­lui, într’o sinistră impresie de semi-nebunie Cine îndrăzneşte să şi bată joc de odihna nop­­ţei, de mame şi de copii ?. Mizeria aceasta, în care parcă defilează tot cortegiul de barbarie de la începăturile amenirei şi până astăzi, a luat denumirea ironică de „mani­festaţie studenţească“, şi de afirmare a „politicei naţio­nale“. Cine trage vre­un profit din asemenea distrugere, spaimă ■ii ruşine? .N­meni, nimeni! Luminatul cer al lui Mart­ie întunecă pre umbra pămân­­tului, şi parcă plânge... RENOVATUS VNS MNAKI Scandalul cu peştele Biuroul pescăriei Statului , primit ori peşte: morun, uset­u, ştiucă, crap etc., spre fi vândut publicului în ’ c­­ercă sărbâtoarei Floriilor de lâm­e. O cordă imensă atât la hereta de la Sf. Spiridon,­ât şi la acea din Hală. Im­­rânc­li şi ghionturi. De ce şeful biuroului n’a us pe cei 12 funcţionari ai fi să andă la 4 gherete estele ? Slavă domnului, a­­s­ti funcţionari nu ostenesc ecât la 2 luni odată, prin rim­are n’ar fi fost prea o­­osiţi,dacă cu ocazia Fio­ilor ar fi lucrat toţi câte 2-3 .e. Iată că după evrei, o altă categorie de cetăţeni de toate rasele şi de toate religiile de data­ aceasta, va face şi dân­sa Paştele sub starea de ase­diu. La Iaşi şi astă-noapte ar­mata, jandarmeria, poliţia nu s’au culcat decât după miezul nopţei.­­La Bucureşti starea de asediu ţine zi şi noapte Ieşe­nii au această superioritate a­­supra Bucureştilor, să nu­m­odată cu întunericul nopţei. La Bucureti armata a lup­tat cu opoziţia şi cu adver­sarii Constituţiei Brătianu, timp de 3 săptămâni. De ieri luptă cu chiriaşii şi tot pen­tru o lege a lui Brătianu. Vina în toate este a guver­nului, care n'are busolă N’are busolă pentru că n are capa­­­citate. Guvernele noastre de şi guverne de ţară învingătoare, s’au arătat cu mult mai pre­jos decât guvernele statelor învinse, distruse şi cu toate forţele lor reduse din cauză deprimărei generale. Guvernul liberal, cel mai lung şi de fapt guvern per­manent, pentru că prin forţa de partid şi prin creditul po­litic pe care capul statului îl acordă Brătienilor, aceştia au fost tutorii diriguitori a tutu­ror celorlalte guverne, a în­curcat toate. Nimic funda­mental, nici chiar legea impo­­­zitelor Titulescu, nu s’au pu­tut aplica, pentru că Brătienii n’au permis’o. Din cauza lipsei de guvern, '­.'d. s’a organizat nimic în ra­port cu împrejurările de după război. Nu producem nici petrol, nici produse agricole în can­tităţi suficiente pentru export şi import Din cauza măsuri­lor absurde ale guvernului pro­ducţia de toate categoriile scade pe fie­care an şi vom ajunge foarte curând la starea de asediu contra flămânzilor. Pentru a organiza producţia trebue cap şi muncă. De aceia guvernul n’a fâcut’o. I a fost mult mai uşor guvernului să facă pe Statul Providenţă, dis­tribuind din biurouri produsele pe care deprinderea veche — la vitese acquise — le-a mai creat. Chiriaşii au fost hrăniţi, ca şi consumatorii cu ideia falsă că Statul este o Providenţă care cu ordine găseşte leacuri pentru toate nevoile. Oraşele sunt suprapulate din cauza exodului ruralilor în urma exproprierei, şi a înmul­­ţirei funcţionarilor de toate categoriile. Statul s’a obligat să găsească locuinţe tuturor imigranţilor, pe preţuri de fan­tezie. Nu s’a mai construit, lipsă de locuinţe. Nu s’au mai făcut reparaţii, adaptări noi ete, din cauza preţurilor chi­riilor. Imobilele se ruinează, locuinţele devin localuri de tortură. Dezastrul pe toată linia. Gu­vernul a văzut enorma gre­şită pe care a făcut-o şi de aceia legea pripită, care a a­­tras starea de asediu pe capul şi a chiriaşilor şi a proprieta­rilor. Dacă statul nu poate încu­raja construcţile şi reparaţiunile prin alte mijloace să renunţe la absurditatea formulei: Sta­tul Providenţă. Numai pentu un scurt timp să proteguiască pe funcţionarii săi dacă nu le sporeşte salariile, restul,­la dreptul comun. Cu Statul Providenţă, ne aş­teaptă tot felul de explozii so­ciale. CHESTIUNI SOCIALE suferinţe STATUL PROVIDENŢA Vina guvernului Starea (de asediu contra flă­mânzilor — Idela falsă a chiriaşilor.— Actualităţi din afară O broască de 150 ani­­Călugăriţele unei mînăstiri ca­tolice din Mua în arhipelaga Touga (Oceania,), au intrat în stăpânirea unei broaşte ţes­toase în vrîstă de 150 ani Născută prin 1773, broasca trăi­eşte astăzi în al treilea veac al existenţei sale. Broasca e considerată „tabu“, adică curată, sfântă. Ea se bucură de un mare prestigiu în sinul populaţiei indigene. Anii şi au lăsat urmele fatale, aşa că broasca e oarbă. Adese­ori, în plimbările-i zilnice, ea se rătăceşte. Şi atunci nu e­­xistă onoarea mai mare pen­tru un ind­ien decît să con­ducă la mînăstâre pe venera­bila „doamnă broască“. De remarcat că aceşti in­digeni adoratori de broaşte... sunt creştini / * Un ieşan falsificător la Viena.­ Intre c­omplici­i fal­­sificatorilor de mărci poloneze prinşi la Viena se afla şi Josef Silberstein din Iaşi care, după cum spune ziarul. „Neue freie Presse“ finanța întreprinderea. Silberstein neagă complicita­tea sa şi declară că e comer­ciant din Iași. O grevă avocăţească împotriva guvernului Bucureşti.­ Membrii ba­roului din Târgovişte au decis să nu mai pue con­cluzii in nici un proces, ca o protestare contra guver­nului care refuză sa mă­rească salarile magistra­ţii . Greva a început de ieri. Num­trus Causus Sub octest titlu, excelenţa revistă „Viaţa Iiominească“ (No. 2 din anul curent) publica­t la rubrica „miscellanea" o serie de conside­­raţiuni din are extragem „■ ...Or ce ţară se mîndreşte cu numărul studenţilor veni­t de aiurea. Această năvală dă dovadă de strălucirea ştiinţei ţăr­ii respe­tive şi contribue să­ răspîndea.8Că cultura ace­lei ţări la alte popo­are. .... Numerul Clausus“ nu există, m­ae zice, decît la Budapesta. De Budapesta nu are lumea nevoe. Dar dacă numărul ar­ fi în his la ma­rile universităţi europene, ce s ar alege d­e acel schimb, din acea împărtişire de cul­tură, care duce omenirea mai departe ? Dar chiar dacă s’ar înfăp­tui „numerus clausus“, ce ar urma de aici ? îndepărta­rea străinilor de la profesiile liberale ? Adică împingerea lor exclusiv în comerţ,, in­dustrie şi finanţe? E un cîş­­tig? S’a vorbit de o­­­niver­­sitate evreiască la Chişinău. Dar şi fără asta. Evreii pot învăţă în străinătate, aju­taţi de constagenii lor de aici şi de aiurea. Şi atunci ? Atunci ar trebui să li se ia dreptu­ri­­ civile şi politice, pe care d. Brătianu le-a înscris în Constituţia sa şi pe care n­oi un partid nu le p­ecupeţeşte. Fără ştergerea acestor drep­turi, „numerus clausus“ nu va avea alt efect decît să înstrăineze pe nişte cetăţeni ai ţării. Iar dacă, totuşi, singulari­­zîndu-ne de toată lumea, am crede că e bine să le luăm drepturile, adică să mai îns­trăinăm pe cei pe care nu-i putem­­ ştiinţa ori alunga atunci „numerus clausus“ nu ar aşai fi necesar*, căci Evreii nu ar maî putea fi concin­enţi la profesiile liberale şi credem că partizanii acestui „nume­rus“ nici nu­­ ar mai cere, cum nu­­ cereau înainte de război cînd Evreii nu aveau drepturi. Aşa­dar, noi nu vedem cum şi cînd ’s’ar putea realiza această reformă. Şi atunci nu e păcat să se piardă atîta vreme şi atâta energ­e degeaba, cînd energia şi vremea asta s’ar putea cheltui pentru alte hieru­ri utile şi real­zabile­­ şi poate mai favorabile întăririi ele­mentului autohton? (Continuare în pag. 11­ a)

Next