Opinia, aprilie 1923 (Anul 19, nr. 4753-4761)
1923-04-02 / nr. 4754
V 4 ANUL AL XIX-lea 4754,, ABONAMENTE: UN AN . $ASK LUN TREI LUN iARZE8CD I7 e e w pío. apó ZIAR POLITIC COTIDIAN ■J 1 Leu Numărul :1 .LflMl ! At'cUUld 12 . ANUNCIURI Se primesc la toate Agenţiile de Publicitate 51 la ADUIN ISTRAŢIA ZIARULUI IAŞI, — STR. MÂRZESCU 17 UM NUMAp VECMNIU 3 CEI 1 4 AN ILUMINA ISTORIEI - in urma năvălirilor barbare,-- ne spune un valoros istoric, într’o convorbire, state nou formate în limitele imperiului roman, şi în afară de aceste limte, aveau o mare asemănare cu statul român modern. Aceste state aveau un şef numit Herog în ţinuturile germane şi Voevod în cele slave. Herzogul şi Voevodul se bucurau de depline puter. Herzogul avea un fel de suită — Geforge — care depunea jurământ de credinţă oarbă în schimbul promisiunii lui de a o întări. Voevodul era înconjurat de aşa z să Drujină, cu aceleaşi îndatoriri, dar şi drepturi. Das Georoge şi Drujina luciau, cu supunere desăvârşiţi, subt ordinile sfului, care la rândul lui le întărea din roadele cuceririlor. Acelaşi regim domneşte şi în România, fiind înfiinţat de I.D. Britianu-tatăl. El Herzogul sau Voevodul român avea puteri discuţionare la jurul lui o ceată de politiciani forma Das Gefolge sui Drujina sa. Aceasta se compunea din mulţi polţicani, dintre care, întâmplar , îi citau pe Leca (Brâu), Săveanu (Focşani), Anastasiu Simulescu (Vâlcea), Chiriţescu (Teleorman), etc. (Când membrii Drujinei sau Grefolgei au organizat cunoscuta subscripţie naţională pentru I. C Brătianu. — Chiriţescu a adunat, prin presiuni, suma cea mai mare , dar în curând Chriţescu a organizat o subscripţie asemănătoare, dar în folosul său personal, rămânând neatins în postul său de prefect, cu toate tânguirile şi protestării populaţiei rurale spoliate). f. Aceşti membri ai suitei îl slujeau pe I. C. Brătianu fără vreun stupil sau spirit de demnitate In schimb ei erau căpătuiri de şef. Acelaşi regim dăinueşte şi subt d. Ionel Brătianu Herzogul sau Voevodul Romîniei Mari exagerat încă. DirtGeforge sau Drujina există şi acum, în aceiaşi stare de dependenţă faţă de şef — dar poate mai abjectă .. In schimbul serviciilor de toate felurile, suita este recompensată cu largetă. Care-i fruntaşii suitei d lui IonulBrătianu ? Numele lor sânt pe toate buzele. Nu i nevoe să le mai facem pomelnicul. Ultimul act de supunere nemernică al Gerorgei sau Drujinei brătieniste faţă de şef este votarea Constituţiei! Astfel apare regimul d-lui Brătianu, cu suita şi cu Constituţia lui în lumina istoriei. .. i . XIX Astăzi şcoala se reazimă pe un nou principiu. A fost mnemonică, când viaţa era simpla şi trebuinţele omului puţine şi uşor de satisfăcut apoi a fost intuită, când psihologia a început să ia naştere. Astăzi când viaţa a devenit aşa de complicată, şcoala se pune pe un principiu cu totul nou indicat de către nişte ştiinţe recente îndată. Astăzi ea se pune pe principiul autoeducaţiei. Nu creştem noi pe copil, copilul se creşte singur. După cum din punct de vedere fiziologic nu-l creştem noi, tot aşa şi din cel psihologic. După cum îi cresc picioarele drepte, urechile pe lângă cap, şi corpul rotund fără să avem nevoie să întrebuinţăm feşe şi benzi, tot aşa se va forma şi spiritul râu, inteligenţe, caracterul, voinţa. Numai să-l punem în posibilitate de a se putea creşte, să lăsăm toată spontaneitatea mişcărilor sale, să profităm de spiritul său de curiozitate insaţiabilă şi de spiritul rău de imitaţie, înâscute în el. Pe satisfacerea acestor trei calităţi ale sufletului copilului se bazează întreg edificiu şcoa- lei autoeducative, numit încă şi active sau constructive. Metoda activă este o creaţie a secolului nostru. Metoda aceasta înlătură orice intervenţie a omului pentru desvoltarea spiritului copilului; ea nu exercită nici o presiune asupra spiritului lui. In metoda intuitivă se arată copilului un obiect oarecare, pe care el nu-1 cerea, dar pe care învăţătorul credea de cuviinţă să i-1 arate pentru că aga credea el că se poate desvolta spiritul copilului şi apoi îl provoacă pe acesta prin întrebări ca să vorbească despre el. Presentarea obiectului se făcea chiar şi fără argere într’un timp nepotrivit. Aceasta n’avea importanţă. Copilul trebuia să vorbească. In metoda activă se procedează altfel. Se îngrămădesc în jurul copilului obiecte variate se îngrămădeşte natura vie cu toate fenomenele ei în jurul copilului, se formează în jurul copilului un mediu potrivit în care copilul se plantează ca o plantă şi de aice el îşi suge, ca să zicem aşa, nutrimentul necesar desvoltarei sale interioare. Intr’un mediu prielnic copilul creşte şi-şi formează spiritul singur. însoţitorul nu se amestecă nu intervine, pentru că nu ştie când şi cu ce să intervină în desvoltarea copilului. Creşterea copilului este un mister. învăţătorul are grija numai de pregătirea mediului şi mai departe el aşteaptă să se producă minunea, pentru că creşterea este cu adevărat o minune Copilul se desvoltă trecând printr’un număr de etape care se succed în ordine constantă. Fiecare etapă corespunde unei funcţii deosebite, unei trebuinţe, care se manifestă prin dorinţa copilului de a se ocupa de un lucru şi nu de un altul. Când această funcţie se iveşte, atunci apare şi trebuinţa copilului de a se apropia de obiectul corespunzător nevoei sufleteşti. Atunci el îl ia în mâni, îl priveşte, îl mânueşte şi face din el obiectul preocupărei lui neîntrerupte, până când o nouă funcţie se iveşte în spitul său. Atunci el se apropie de alt lucru şi face şi cu acesta ce a făcut cu cel dintâi. Această trebuinţă a lui, această interesare a lui de un obiect, de obiectul satisfacerea trebuinţei sale interne este irestibilă la copilul normal şi câtă vreme este preocupat de obiectul propriu desvoltărei sale interne nu primeşte nici o intervenţie străină. Un exemplu de acest fenomen ne arată D-na Montessori în cartea sa Metoda pedagiei ştiinţifice. Odată, în grădina noastră publică din Roma, zice I-na Montessori, văzui un copil cam de un an şi jumătate, frumos, vesel, care avea o cutie deşartă şi pe care se necăjea să o umple cu petricele de jos. Lângă dânsul se găsea o bonă foarte distinsă, care, negreşit, avea multă bună voinţă pentru copil. Era ora de a merge acasă şi bona se ruga de copil să-şi lase lucrul, ca să meargă acasă.“Dar copilul nu vroia să se supună şi bona Umplu ea singură cutia. Apoi puse cutia şi copilul în căruţă, cu convingerea că a mulţumit pe copil. Ţipetele copilului, expresia sa de protestare contra violenţei şi a nedreptaţei ce se vedeau pe faţa copilului, arata că copilul nu vroia cutia plină cu pietre, ci vroia să facă exerciţiul necesar care răspundea necesităţii organismului său înfierbântat. Scopul copilului era formarea sa internă şi nu faptul extern de a avea cutia plină cu pietricele. Poate dacă copilul şi-ar fi umplut cutia, şi-ar fi deşertat-o, pentru a o umplea din nou, până la satisfacerea complecta alului său. Din pricina acestei trebuinţe de satisfacere, îl văzusem mai înainte vesel, surâzător ; bucuria internă, exerciţiul şi soarele erau cele trei raze care ajutau acea splendidă viaţă. Acest pasij arată că copilul a avut o trebuinţă, care nu aştepta, de a-şi exercita o funcţie. C. V. Buţureanu CRONICA PEDAGOGICA Minte de renovarea palei la ce coastă metoda Montessori. — Autoeducata, de C. V. Buţueanu il brătienist Agitaţiile cresc dureriul trebuie să plece După tulburările antisemite, după manifestările opoziţiei, urmează acum mişcări cu caracter social. Legea chiriilor a provocat nemulţumiri aşa de mari, incât e ziua de ieri Capitala a fost teatrul unor noul şi grave agitaţiuni al căror substrat, starea de mizerie a populaţiei a fost întotdeauna substratul mişcărilor de revoluţie.Căci nu numai chiriaşii, ci şi proprietarii sunt nemulţumiţi, cu alte cuvinte toată lumea. Toată lumea a fost provocată, nedreptăţită, insultată, de un guvern brutal şi incapabil. Nu este, credem, afară de liberalii bigoţi, nici un or in ţara românească care să nu-şi dea seama astăzi unde este răul cel mare. Guvernul a devenit o plagă care chinueşte şi slăbeşte întreaga ţară. Ravagiile pe care le produce nu sunt numai materiale, ci şi morale, căci otrăveşte sufletul cetăţenilor, ii duce la acte necugetate şi la unele acte disperate. Asemenea stare de tensiune nu mai poate dura. Guvernul trebue să înţeleagă in cele din urmă că sigura acţiune salutară pe care ar putea-o întreprinde, ar fi să se retragă cit mai neintârziat. Citiţi în pag .IV-a tima Oră telegrafică şi telefonică Inserările de primăvară prezintă ochilor forme şi colori care tulbură în inimi mitul lui Dumnezeu Parcă un vast culcuş de tinereţă îşi desface horbota ca să încapă şi să legene lumea. Din pământul umed se urcă spre tivitura de sânge a cerului cel mai viu parfum, al voioşiei şi al râsului. Mireazma aceasta a lui Marte, ne împrumută tuturora transfigurarea de sfinţi. Ar trebui să fim buni, să râdem, să iubim şi să cântăm. Dar iată că, sub aghiazma Martelui acestuia ne oţărim şi ne sbatem ca o fiară. Ascultaţi zvoana din miez de noapte, târându-se dealungul străzilor adormite. Pietrele murdare huruesc în geamuri Sticla prinsă pe cercevele ca să lase drum luminat şi să oprească frigul, tresare în bucăţi. Pentru omul sarac, evenimentul acesta înseamnă un dezastru. In tumultul de uragan, se crispează feţele blânde ale copiilor. Micuţii se înfioarâ la sânul înspăimântat al mamei şi se smulg din florile visului, într’o sinistră impresie de semi-nebunie Cine îndrăzneşte să şi bată joc de odihna nopţei, de mame şi de copii ?. Mizeria aceasta, în care parcă defilează tot cortegiul de barbarie de la începăturile amenirei şi până astăzi, a luat denumirea ironică de „manifestaţie studenţească“, şi de afirmare a „politicei naţionale“. Cine trage vreun profit din asemenea distrugere, spaimă ■ii ruşine? .Nmeni, nimeni! Luminatul cer al lui Martie întunecă pre umbra pământului, şi parcă plânge... RENOVATUS VNS MNAKI Scandalul cu peştele Biuroul pescăriei Statului , primit ori peşte: morun, usetu, ştiucă, crap etc., spre fi vândut publicului în ’ cercă sărbâtoarei Floriilor de lâme. O cordă imensă atât la hereta de la Sf. Spiridon,ât şi la acea din Hală. Imrâncli şi ghionturi. De ce şeful biuroului n’a us pe cei 12 funcţionari ai fi să andă la 4 gherete estele ? Slavă domnului, asti funcţionari nu ostenesc ecât la 2 luni odată, prin rimare n’ar fi fost prea oosiţi,dacă cu ocazia Fioilor ar fi lucrat toţi câte 2-3 .e. Iată că după evrei, o altă categorie de cetăţeni de toate rasele şi de toate religiile de data aceasta, va face şi dânsa Paştele sub starea de asediu. La Iaşi şi astă-noapte armata, jandarmeria, poliţia nu s’au culcat decât după miezul nopţei.La Bucureşti starea de asediu ţine zi şi noapte Ieşenii au această superioritate asupra Bucureştilor, să numodată cu întunericul nopţei. La Bucureti armata a luptat cu opoziţia şi cu adversarii Constituţiei Brătianu, timp de 3 săptămâni. De ieri luptă cu chiriaşii şi tot pentru o lege a lui Brătianu. Vina în toate este a guvernului, care n'are busolă N’are busolă pentru că n are capacitate. Guvernele noastre de şi guverne de ţară învingătoare, s’au arătat cu mult mai prejos decât guvernele statelor învinse, distruse şi cu toate forţele lor reduse din cauză deprimărei generale. Guvernul liberal, cel mai lung şi de fapt guvern permanent, pentru că prin forţa de partid şi prin creditul politic pe care capul statului îl acordă Brătienilor, aceştia au fost tutorii diriguitori a tuturor celorlalte guverne, a încurcat toate. Nimic fundamental, nici chiar legea impozitelor Titulescu, nu s’au putut aplica, pentru că Brătienii n’au permis’o. Din cauza lipsei de guvern, '.'d. s’a organizat nimic în raport cu împrejurările de după război. Nu producem nici petrol, nici produse agricole în cantităţi suficiente pentru export şi import Din cauza măsurilor absurde ale guvernului producţia de toate categoriile scade pe fiecare an şi vom ajunge foarte curând la starea de asediu contra flămânzilor. Pentru a organiza producţia trebue cap şi muncă. De aceia guvernul n’a fâcut’o. I a fost mult mai uşor guvernului să facă pe Statul Providenţă, distribuind din biurouri produsele pe care deprinderea veche — la vitese acquise — le-a mai creat. Chiriaşii au fost hrăniţi, ca şi consumatorii cu ideia falsă că Statul este o Providenţă care cu ordine găseşte leacuri pentru toate nevoile. Oraşele sunt suprapulate din cauza exodului ruralilor în urma exproprierei, şi a înmulţirei funcţionarilor de toate categoriile. Statul s’a obligat să găsească locuinţe tuturor imigranţilor, pe preţuri de fantezie. Nu s’a mai construit, lipsă de locuinţe. Nu s’au mai făcut reparaţii, adaptări noi ete, din cauza preţurilor chiriilor. Imobilele se ruinează, locuinţele devin localuri de tortură. Dezastrul pe toată linia. Guvernul a văzut enorma greşită pe care a făcut-o şi de aceia legea pripită, care a atras starea de asediu pe capul şi a chiriaşilor şi a proprietarilor. Dacă statul nu poate încuraja construcţile şi reparaţiunile prin alte mijloace să renunţe la absurditatea formulei: Statul Providenţă. Numai pentu un scurt timp să proteguiască pe funcţionarii săi dacă nu le sporeşte salariile, restul,la dreptul comun. Cu Statul Providenţă, ne aşteaptă tot felul de explozii sociale. CHESTIUNI SOCIALE suferinţe STATUL PROVIDENŢA Vina guvernului Starea (de asediu contra flămânzilor — Idela falsă a chiriaşilor.— Actualităţi din afară O broască de 150 aniCălugăriţele unei mînăstiri catolice din Mua în arhipelaga Touga (Oceania,), au intrat în stăpânirea unei broaşte ţestoase în vrîstă de 150 ani Născută prin 1773, broasca trăieşte astăzi în al treilea veac al existenţei sale. Broasca e considerată „tabu“, adică curată, sfântă. Ea se bucură de un mare prestigiu în sinul populaţiei indigene. Anii şi au lăsat urmele fatale, aşa că broasca e oarbă. Adeseori, în plimbările-i zilnice, ea se rătăceşte. Şi atunci nu există onoarea mai mare pentru un indien decît să conducă la mînăstâre pe venerabila „doamnă broască“. De remarcat că aceşti indigeni adoratori de broaşte... sunt creştini / * Un ieşan falsificător la Viena. Intre complicii falsificatorilor de mărci poloneze prinşi la Viena se afla şi Josef Silberstein din Iaşi care, după cum spune ziarul. „Neue freie Presse“ finanța întreprinderea. Silberstein neagă complicitatea sa şi declară că e comerciant din Iași. O grevă avocăţească împotriva guvernului Bucureşti. Membrii baroului din Târgovişte au decis să nu mai pue concluzii in nici un proces, ca o protestare contra guvernului care refuză sa mărească salarile magistraţii . Greva a început de ieri. Numtrus Causus Sub octest titlu, excelenţa revistă „Viaţa Iiominească“ (No. 2 din anul curent) publicat la rubrica „miscellanea" o serie de consideraţiuni din are extragem „■ ...Or ce ţară se mîndreşte cu numărul studenţilor venit de aiurea. Această năvală dă dovadă de strălucirea ştiinţei ţării respetive şi contribue să răspîndea.8Că cultura acelei ţări la alte popoare. .... Numerul Clausus“ nu există, mae zice, decît la Budapesta. De Budapesta nu are lumea nevoe. Dar dacă numărul ar fi în his la marile universităţi europene, ce s ar alege de acel schimb, din acea împărtişire de cultură, care duce omenirea mai departe ? Dar chiar dacă s’ar înfăptui „numerus clausus“, ce ar urma de aici ? îndepărtarea străinilor de la profesiile liberale ? Adică împingerea lor exclusiv în comerţ,, industrie şi finanţe? E un cîştig? S’a vorbit de oniversitate evreiască la Chişinău. Dar şi fără asta. Evreii pot învăţă în străinătate, ajutaţi de constagenii lor de aici şi de aiurea. Şi atunci ? Atunci ar trebui să li se ia drepturi civile şi politice, pe care d. Brătianu le-a înscris în Constituţia sa şi pe care noi un partid nu le pecupeţeşte. Fără ştergerea acestor drepturi, „numerus clausus“ nu va avea alt efect decît să înstrăineze pe nişte cetăţeni ai ţării. Iar dacă, totuşi, singularizîndu-ne de toată lumea, am crede că e bine să le luăm drepturile, adică să mai înstrăinăm pe cei pe care nu-i putem ştiinţa ori alunga atunci „numerus clausus“ nu ar aşai fi necesar*, căci Evreii nu ar maî putea fi concinenţi la profesiile liberale şi credem că partizanii acestui „numerus“ nici nu ar mai cere, cum nu cereau înainte de război cînd Evreii nu aveau drepturi. Aşadar, noi nu vedem cum şi cînd ’s’ar putea realiza această reformă. Şi atunci nu e păcat să se piardă atîta vreme şi atâta energe degeaba, cînd energia şi vremea asta s’ar putea cheltui pentru alte hieruri utile şi realzabile şi poate mai favorabile întăririi elementului autohton? (Continuare în pag. 11 a)