Opinia, martie 1924 (Anul 20, nr. 5025-5050)

1924-03-28 / nr. 5048

ANULTal XX-lea No. 6048 R ^ p ^ Biblioteca Universității fitra .5jpi' ■j , 1_:i. i. _. v Si ./ 2 LEI NUMĂRUL -’i.- ■') —---------------------­VINERI 28 MARTIE 1924 ABONAMENTE : Lei 600 ... pe un an « 320 ...» 6 luni « 160 .. . « 3 » ZIAR POLITIC COTIDIAN Politicienii şi presa Cu ocazia discuţiei legei chiriilor in Cameră, s’a pro­dus un incident caracteristic. Deputatul Siricu a cerut prelungirea regimului excep­ţional şi pentru ziarişti, a căror situaţie materială nu se deosebeşte de a celor­lăţi intelectuali. Ministrul justiţiei s’a, ridicat şi a combătut pro­punerea d-lui Soricu. Cuvin­tele sale au provocat în in­cintă reflecţii ironice. In a­devăr, d. Muzescu a uitat prea repede rolul jucat, în cariera sa politică, de sim­patiile şi bunele legături cu presa.­­ Cazul expus mai sus nu este desigur izolat. El face parte din seria de nedrep­­taţi, mizerii şi vexaţiuni cu care actualul regim s’a ma­nifestat faţă de ziarişti To­tuşi, pentru că prezintă, dacă se poate zice, avantajul de a întruni într’o pildă sintetică raporturile dintre cei doi fac­tori: gazetarul şi politicia­nul, ne folosim de el pentru a face cîteva constatări şi a trage unele concluzii. De o vreme presa trece printr’o criză acută. Greută­ţile ei iasă nu provin din lipsuri de ordin intern, ci sunt provocata din afară, de ac­tualul regim care vrea cu orice preţ să încovoae subt comanda lui toate forţele, să dărîma coloana presei, sin­gura rămasă în picioare în pustiul mediocrităţii slugar­nice întins pretutindeni de oligarhia liberală. Pentru atingerea acestui scop, toate armele au fost puse la contribuţie : restrin­­gerea drepturilor constituţio­nale ale gîndului scris; tole­rarea distrugeri­lor de tipo­grafii şi redacţii; întreţinerea unui spirit de brutală os­tilitate împotriva tuturor celor care îndrăznesc să ex­prime alte idei decât cele cuprinse în catehismul d-lui Vintilă Bratianu ; insultarea zilnică a gazetelor şi gaze­tarilor, în sfârşit punerea lor pentru chirii, în aceiaşi ca­tegorie cu bancherii şi co­mercianţii. Aceste neajunsuri îşi au izvorul în acţiunea unor oameni politici, care în acelaşi timp se folosesc pe o seară foarte întinsă de avan­­tagiile procurate de o publi­citate întinsă şi favorabilă, la nişte ziare cărora apoi, fie tot pe calea publicităţii, în oficioasele partidului, fie prin alte mijloace, le răspund cu injurii sau cu­ măsuri vexa­torii. Mentalitatea celor ce se servesc în chipul acesta de tendinţele civilizate ale pre­sei independente este incu­rabilă. Obişnuiţi sâ tragă foloase din orice împrejurări şi cu orice mijloace, ei îşi vor călca cuvântul şi cre­dinţele mereu, căutând să salveze unicul principiu con­ducător în viaţa de politician meschin: slugărnicia. De aceia, în­­nici un caz, ei nu trebue făcuţi răspun­zători. Adevăraţii vinovaţi sunt gazetarii, naivi incori­gibili, care în speranţa că vor descoperi în sfîrşit un om politic adevărat, un eu­ropean civilizat,­­încurajează peste măsură nulităţile, ca­botinii şi cinicii de proastă calitate. „Cancelarii“ şi mari legiuitori se grăbesc să­­ de­zamăgească şi chiar să-i dez­mintă. Cei p­e care, priviţi prin prisma unor nădejdi de mai bine, apăreau în pro­porţii de uriaşi, cu aureolă în jurul frunţii, se arată în adevărata lor lumină : pitici miopi şi bîlbîiţi. Dar greşala trebue să înceteze. Ziariştii­ sînt datori chiar să nu mai recomande publicului aseme-­ nea specimene dacă nu vor să se facă vinovaţi de com­plicitate cu nişte odioşi sca­matori de bilet. — Y — Actualităţi din afară Emanciparea turcoaicelor.— Toţi cei care au călătorit în Tur­cia ştiu că vapoarele, trenurile, traumele, etc. rezervă turcoai­celor locuri speciale, despărţite de locurile obişnuit printr’o per­dea care le apără de privirile indiscrete ale bărbaţilor. O circulară a guvernatorului general din Constantinopol a in­vitat de curând companiile de transport în comun să suprime perdeaua, şi ziarele turceşti se felicită de această «reformă so­cială» mulţumită căreia «bărba­tul­ va putea de acum înainte să călătorească alături de soţia lui". Noutăţi literare.—In editura franceza « Rieder» va apărea o colecţie interesantă care va fi consacrată studiului ştiinţific al cristianismului şi va da câte un volum la două luni. Primul oste al d-rului Cou­­choud, prietinul lui Anatole France şi tratează despre'­uLV-­nigme de Jesus. Al doilea volum va fi un coet al lui Alain : Pro­­pose sur le christianismei. Alain este unul din scriitorii de seamă ai Franţei contimporane, care se ascunde sub acest pseudonim. Se ştie despre el că are disci­poli pe Andre Maurois şi Henri Massis şi că poetul Henri Frank are pentru el o admiraţie de fiu. •-ţ: O englezoaică fecundă. — Mistress, Frovin din cartierul Kings Gross din Londra, a dat naştere la patru copii gemeni, dintre care trei , în viaţă, doi băeţi şi o fată. Cei trei copii sunt bine făcuţi, cântărind intre 2 zile şi 2 kile jumătate. Ei vor fi botezaţi după numele primilor trei membri ai familiei regale, regele, regina şi prinţul Galilor, George, Mary şi Eduard. Este tradiţie în Anglia ca, în cazul naşterii a trei co­pii, regele să facă un c­az fa­miliei. Samavolniciile de la Roraanaţi Basare­şti.— Ştiri previse sosite din Cerneaţi, eoa ur­­mă samavolniciile stisai’ pomenite formte da admi­nistraţia liberală, ou prils­­jal alegate! parţiale da de­­pătat. H sji I. Mihalachs #1 dr. Lupu au fost arestaţi lis­­tradevăr la­ Islaz şi expuşî brutalităților agsaților li­berali. • Copiii Atmosfera morală des după­­răz­boiu e,­ într’adevăr, înăbuşitoare. Unii n’au nici o speranţă de în­dreptare. Alţii văd în copii u­­nica posibilitate de salvare mo­rală,—în copiii cu dinţi de lap­te, bineînţeles... căci elevii şi e­­levele de­­ liceu, clientelă a ci­nematografelor şi a operetelor (crescuţi în mediul viciat al fa­miliei actuale), sunt pierduţi de­mult. Dar iată o primejdie care-i a­­meninţă şi pe sugaci sau sugari. (Nu ştim precis asupra cărui cu­vânt, din aceste două, s’a oprit filologia română). Şcoala pedagogică modernă a libertăţii este acerb combătută peste graniţă, mai ales în Franc­­ţa.­­Copiii nu trebue să fie­­li­­beri... Copiii nu trebue să zbur­de ; ei n’au nevoe de aer liber şi de acadele, ci de biciu şi de carcera. Şcoala trebue să educe viitori soldaţi, robi ai unei dis­cipline de fier—nu bolşevici­, nu anarhişti... Ravagiile care bântuiesc su­­­fletul tinerimii nu s . 'fortr pro­vocat« ne "educaţia fireral care de altfel n’a pătruns decât în anumite ţări (şi într’o mică mă­sură). Ravagiile morale sânt da­torite războiului, provocat şi con­dus de oameni cu o disciplină de fier—de oameni care, în min­tea reformatorilor de azi, apar ca un ideal pentru generaţiile de mâne. Viitorii soldaţi vor provoca uri viitor războiu care, desigur, nu va purifica atmosfera mo­ală (un războiu nu purifică nimic, dim­potrivă—infectează). Metoda for­te nu va da nici un rezultat bun. In zadar reformatorii de azi vor repune centura virtuţii fetelor, predând cheia în mâna d-lui director. Fetele vor şti să-l seducă pe însuşi d. d­rector. In zădar pedagogii vor vârî ţigara cu cupaiul aprins în gura bie­ţilor ; ei vor fuma mai departe. In zădar elevii vor fi pălmuiţi, femeile de stradă, în aceiaşi zi, vor săruta obrazul ofensat. Atunci ? Societatea e în disoluţie. Meto­da forte e dezastroasă.­­Educaţia l­bcră, deşi nu determină salva­rea (care nu poate veni pe cale pedagogică), lasă cel puţin pe copii să respire liber fără căluş in gură, apropiindu-se de cata­clism. lată reflexele pe care ni le trimite un cetitor, un om necă­jit—care, în revolta lui, nu ţine seamă nici de pedagogie şi nici măcar de logică. — X — I NOTE Introducere la: CRONICA MUZICALĂ Festivalul muzical .. de IVRATISLAVIUS ...de Vineri seara. Fără precedent similar. După cum tot fără precedent, este şi motivul căruia datorăm posibilitatea de-a auzi într’o sin­gură seară (şi sub acelaş aco­periş) pe cei mai vestiţi cântă­reţi, cu atâta trudă adunaţi — când cu înjghebarea operei ro­mâneşti. Şi care acum vaga­bondează din târg un târg, ca să’şi câştige existenţa. Faptele sunt cunoscute , cel puţin în lineamente generale. Nu ne vom opri dar la detalii. Vom aminti numai că — după unii din motive budgetare, după alţii pur şi simplu pentru a se da o tocma unui favorit, opera a fost concesionată. Cu mobili­er, cu decoruri, cu orchestră, cu figuranţi, cu cor, cu solişti, cu tot.. Aceştia din urmă s’au sim­ţit profund vexaţi şi şi-au Îna­intat demisiile! Ei şi Pentru atâta­ literu doar n’o să se sparie onor.guvern,onor. concesio­­­nar şi mai puţin onor. protec­tori (sau... toate) ai (...sau ale) acestui din urmă. Pe unii faptul acesta i-a im­presionat adânc. Atât de mult ca pagini întregi pline de revoltă— aproape des­­nădăjduită, au izvorât din con­deie mult talentate. Pe de-o parte îi admirăm pe confraţii care mai au puterea de a se indigna şi-i invidiem pen­tru credinţa că mai poate găsi vre­un răsunet cuvântul lor de protestare. Nouă ne lipseşte credinţa a­­ceasta. Atât de convinşi suntem că trăim sub­ cel mai personal (deci cel mai autocratic) re­gim. Degeaba dar ori­ce cuvânt pierdut. Era pe vremea când toa­te erau in descompunere. Şi cu toate acestea, când atâtea erau de refăcut şi atâtea de cre­at, câţi­va oameni de inimă iau pe umerii lor povara de a face din capitala Romaâniei­ Mari şi centrul viejii muzicale. Se creaza — cum am spus cu multă trudă Instituţia Operei de Stat. La fel ca în celelalte capitale. Cântăreţii autohtoni cei mai vestiţi şi care aveau în străi­nătate situaţii destul de frumoa­se (şi morale şi băneşti) sunt chemaţi in capitala ţărei lor, să lucreze alături de-ai lor, pentru înfiriparea unei instituţii naţio­nale­ de Stat. Şi lucrurile au mers destul de bine. Ca pentru început. Când, de-odată apare un astru de-o mărime şi strălucire ex­cepţionale. Care pe lângă cali­tăţi artistice extra­ordinare (se spunea) posedă şi o elegantă si­­luetă (ştim) cu care cucereşte lumea. E o epidemie, o furie. Creatorii sunt îndepărtaţi. Atât de înfrigurată e­ lumea toată, încât suntem contaminaţi şi noi, ceştia obscurii,­mărun­ţeii, provincia. Pentru a ne vindeca iasă f. repede, extraordinar de repede, de îndată ce... Providenţa ne fa­vorizează şi maestrul «daignea­­ză» să dirjeze un concert şi in târgul nostru. Lamentabil. Câtă dreptate a­­veau puţinii neorbiţi.... — Cum, domnilor, acesta este «genialul» «extra-ordinarul» sau cum­­aţi mai calificat ? Dar este o impietate şi o a­­roganţă—cu­­ adevărat extra-or­dinare să masacrezi ast­fel pe Beethoven! Chipurile.... inter­ TRATATIVELE POLITICE ŞI FONDUL LOR MORAL l\rlradăr£:nesfărşUes—Partea ilogica §i imorală,­­intim al situaţiunei JjjjDe doi ani de zile opoziţia «tratează", şi tratează in toate felurile: vertical, orizontal, cru­ciş, invers... (fi tot de atâţia ani ziarele publică buletine asupra mersului tratativelor». Dar nu se mai ajunge la nici un capăt! De câte ori e vorba de tratati­ve, în vederea unei noui com­binaţii, cercurile politice şop­tesc şi gazetele înregistrează tot felul de păreri şi posibilităţi, fie­care mai stupefiantă decât alta. Evident, este o parte de tac­tică politică, ce pretinde nece­sitatea negreşită a unei înţele­geri de opoziţie, pentru răstur­narea actualului guvern acapa­rator şi dictatorial. Dar mai este şi o parte de morală şi de logică a chestiu­nei pe care însă mai toată lu­mea o neglijează. *. * Bucuros că mai are cu cine pertracta, partidul naţional a in­trat în vorbă cu d. Iorga. Dar d. Iorga este împins înainte de liberali şi deci va fi un conti­nuator al actualului regim prin respectarea legiferare a liberali­lor. Ce înţelegere pot face arde­lenii cu d-ta, câta vreme ei şi-au întemeiat politica pe negarea întregei legiferări a regimului în curs ? Ca sa se facă o înțelegere ar trebui: 1) sau d. Io­ga să adop­te vederea d-lui Maniu, dar a­­tunci succesiunea puterei este pierdută ! 2) sau ardelenii să-şi nege toată, activitatea trecu­t și deci sa se compromită. Acu­m ift dege­r este mo­rrdmente imposibilă. Totuşi «se tratează». Pr­ ln lumina mai gravă apar tratativele Iorga­ Argetoianu. A­­ceste două persoane s’au tratat în chipul cel mai duşmănos şi­­ordinar. Iar astă­zi li se pare că se potrivesc ca două jumătăţi de ou. Numai enunţarea parerei că se poate constitui partid «de stânga» cu d. Argetoianu, cons­tituie culmea ridicolului.... * Dar se mai vorbeşte şi de alte tratative. însuşi d. general Ave­rescu le anunţă ca posibile. Se spune ca ar fi gata te­renul pentru tratative intre ţără­nişti şi averescani. Or, in nenumărate rânduri d. general Averescu s’a încu­metat să afirme că ţărănismul ar fi «o excrocherie politică» făcută pe seama partidului po­porului. Pe de altă parte, ţără­niştii au înfierat energic meto­dele acelui partid a cărui gu­vernare a fost o monstruozitate şi un haos. Ce înţelegere ar putea surveni intre aceste partide, fără o gra­vă compromitere a lor ? Şi to­tuşi d. general Averescu afirmă, el in persoană, posibilitatea creărei unui bloc ţăranisto­­averescan.... In toată situaţiunea politică este intim amestecat un viciu fundamental, anume : dezicerea de la forma constituţională a regimului reprezentativ. Trăim de fapt sub o dicta­tură oligarhică, iar masa cetă­ţenească, deţinătoarea pe hărtie a votului obştesc, este în chip neruşinat îndepărtată de la drep­turile ei exprese. De aceia, viaţa politică se des­făşoară într’un cadru compleet ilogic şi imoral. O mântuire apropiată nu se întrevede, fiind­că domneşte o inconştienţă deplină şi sus şi jos! j Lr. ■ Viciul I­lecu­rştii In Grecia a fost declarată re­publica. Totuşi discuţia­ în jam acestei chestii nu s’a sfârşit. Gre­cii, mai iubitori de teatru, fac în­tronarea noului regim în doue acte. Primul­, al oamenilor poli­tici, a fost jucat în Adunarea Na­ţională. Al doilea, rezervat pen­tru popor, se va desfăşura pe tot întinsul ţării, in jurul localur­ui de plebiscit. Ori­care ar fi insă frământă­rile în jurul formelor de stat, si­tuaţia din Grecia nu poate pri­­cinui nici o tulburare în raportu­rile cu vecinii sau cu mărite Pu­teri. Ştirile date în acest sens tre­buesc privite ca tendenţioase. In general, evenimentele din A­­t­ena­­le azi n’au nici un fel d­­in semnatate: sânt simple fapte diverse, fără înrâuriri in bine , fără­­un sem istoric deosebit. I atât de­­putred statul grecesc,­­ cât, pentru a-şi târî zilele, esi indiferent dacă va purta titlul d­­republică sau regat. Pia poate acesta din urmă a, prezintă unele avantagii. In mij­load certurilor şi prigonirilor săl­batice care tdcătuesc viaţa politia a Greciei, cuvântul unui monarh în afară de această viaţă, pont ar fi izbutit să stabilească pulim linişte şi cumpăneala. Dar ponti grecii vor republica, tocmai pen­­tru ca liniștea și cumpăneal­a sân lucruri care nu le convin. Guvernul englez pus în minoritate — Baza­ năvală da la Sin- S­apore. — Bucureşti. In Camera Co­rtmelor, guvernul laburist a fost pus ieri în minoritate. S’a prezintat proeestul pen­tru renunţarea la baza navah de la Singapore Liberalii şi -a strâns rândurile şi au determinat respingerea pro­ectului, cu 187 voturi contra 211. Jefuirea unei mănăstiri Bucureşti.­­ O bunda de răufăcători a jefuit mănăs­tirea Bicşa de lângă Satul Mare, furând odoare de aur şi pietre preţioase în valoare de peste 2 milioane lei. Cronica artistică Ewzijis li pictau a l­in H. De câtva timp stă deschisă la «Foto Royale expoziţia de pic­tură a tânărului N. Nădejde, al­cătuită din vre-o 36 bucăţi, din­tre care în mare majoritate sunt peisaje şi m­ai ai vre-o cinci fi­guri. Dintre acestea, No. 17 repre­zintă un cap expresiv ce merită o deo­sebită atenţie : este nuanţă In colorit şi se vede o execuţie mai îngrijită. Chitaristul de la No. 5 e nebulos, iar flautistului de la No. 19 i s’au neglijat mai ales mâinele, căci aproape nu­ i se disting măcar degetele din masa colorilor aruncate. De alt­fel, în total luat, ta­bloul are ia el ceva mişcare, aşa că revenind asupra lui i s’ar putea scoate mai multe nuanţe şi mai cu seamă i s’ar putea­­ preciza şi mai bine desemnat. Tabloul de la No. 22 Interio­rul unei bisericii e impresionant ca dispoziţie, lumină şi colorit; vederea catapitezuiei despre stin­gă e foarte bine aleasă, ca şi în tabloul In rugăciune de la No. 23 in care de asemenea e prinsă cu pricepere seriozitatea momentu­lui. Ce bine ar fi fost d mă mai fates la No. 22 liniile arhitect­o­­­nice ar fi fost mai îngrijite.­­ Peisaje e cam lasă de dorit,­­ cu deosebire în ceia ce priveşte­­ maniera lucrului; prea sunt a­­j­­uncate colorile, prea puţin s’a I ţinut seamă de gradaţii in to­­­­nuri, aşa că în totalul lor pre- I zintă ceva nu schiţat, ci eboşat,­­ cum spune francezul, ceia-ce a- i rată că asemenea lucruri se las­ă câte o duzină pe zi. i l§Nu cunosc pe tânărul N. Nă­­,­dej­de, dar îmi permit să-i dau­­ un sfat: impresionismul In artă­­ e greu de redat când încă nu eşti stăpân pe mânuirea pene­lului şi în cazul acesta tot e mai bine să se ţie cine­va de şcoală - cum ii zice tinerelul de azi­de şcoala veche, căci aceasta ur­măreşte de aproape desemnul în prima linie şi apoi gradaţia co- f lorilor ce dă armonia, fără de­­ care nu e viaţă în toată lucrarea. • Dar cred că d. Nădejde e încă prea tânăr expozant şi cum e încrezător în dispoziţiile sale p­­entru frumoasa artă a picturei, şi va da toată silinţa ca în a doua încercare, să prezinte pu­blicului vizitator lucrări mai stu­diate. Em. Manoliu Dama de la Maximi pretare personală. Intervine atunci.... Intervine a­­tunci, am putea să-i spunem la­şitatea, dar nu voim să ne... bresăm noi înşine. Cedăm insis­tenţelor de sus, din fruntea in­stituţiei locale şi pavând în ve­dere binele acesteia (al institu­ţiei noastre) nu spunem deschis ceia ce ar fi trebuit spus. Ci... numai ceva, printre rânduri. Ne pare râu. Fără să vramam con-, tribuit la menţinerea unei false celebrităţi, a unui geniu de car­naval. Dar avem şi scuze. Pe de-o parte nu bănuiam, că dihonia ne va distrage totalmen­te societatea locală şi pe de alta nici pomeneală că mediocrita­­tatea cocoţată la rangul de mare dirijor, se va transforma, va fi transformată in milionar—din­­tr’odată. Să dispună d-lui cum, ce şi elnd să cânte Dram­iti­­neasca, Niculescu-Basu, Folescu etc. etc. El să le fie stăpân, deşi (Citiţi continuarea în pag. II~a)

Next