Opinia, aprilie 1924 (Anul 20, nr. 5051-5074)
1924-04-19 / nr. 5067
AHJL *) XX-Iaa N®. 6067 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA IA«" Biblioteca Universității LgC- V A--V 2 LEI NUMĂRUL SAMBATA 19 APRILIE 1924 2ÎAR POLITIC COTIDIAN Hominia şi tratatele DE ALIANŢĂ In ultimul timp s-a vorbit despre alianţele pe care ţara noastră le ar fi lucheiat sau ar fi pe cale să îe închis cu unele Puteri. Chestiunea are, se înţelege uşor, un foarte mare interes pentru noi : alianţele definesc poziţia unei ţări, influenţează asupra orientărilor ei economice şi culturale, îi determină chiar într'o măsură oarecare mersul i doric. Trebue să vedem însă dacă pentru România este astăzi util şi necesar de a intra făţiş într'una din constelaţiile internaţionale ce tind a se forma în urma marelui război. Acum câţiva ani, pe cînd abia se elaborau principiile păcii, sufla un puternic curent împotriva sistemului diplomaţiei secrete şi al alianţelor de contrabalansare. Alianţa ,între două ţâri, fie defensivă fie ofensivă, presupune un al trenez stat împotriva căruia este îndreptată. Alianţa fără obiectiv nu mai e alianţă, ei prietenie, simpatie sau alt derivativ psihologic, care nu are nevoie să fie stabilit în tratate secrete. Aşa dar alianţa chiar când are în vedere asigurarea păcii, este motiv de tulburare şi îngrijorare pentru o parte din continent. Din sistemul alianţelor s au născut înarmările nebuneşte starea de necontenita veghe şi suspectare, ridicarea unor bariere păgubitoare pentru economia şi civilizaţia globului. Împotriva acestor neajunsuri, se preconiza o societate a Naţiunilor, tusânul căreia să se poată regala toate raporturile internaţionale.Sh tubul secret de tratate trebuia să fie înlocuit prin înţelegeri cunoscute şi garantate de toate ţările membre în societate. In fine, raporturile internaţionale urmau să ia de acum înainte cu totul o altă înfăţişare, 1JDar această reformă s’a dovedit prematură. Astăzi Societatea Naţiunelor luptă cu mare greutate săşi menţină cel puţin prestigiul formal şi este foarte mulţumită cînd izbuteşte să fie de folos la conflictele de mică importanţă In aşteptarea unor vremuri mai bune, societatea desfăşoară o activitate intensă pe ţărmurile învecinite şi secundare : shimbri eulturale, protecţia muncii, etc. Marea problema a regului raporturilor dintre stata a rămas tot in seama guvernelor şi diplomaţilor. Ne aflăm aşadar In aceiaşi situaţie ca Înainte de 19l8, plus o experienţă de zece ani. Conducătorii ţârii sînt datori să evite repetarea greşelilor din trecut. Noua hartă a Europei aproape nu ne permite să avem preferinţe. Insulă în mijlocul mării slave, România trebue să păstreze raporturi de prietenie cu toţi vecinii. Numai aşa se va putea dezvolta în linişte. Da aceia, cel puţin pentm moment, alianţele cu una sau mai multa dintre Marile Puteri nu vot folosi Uăiu peatru ca în situaţia actuala de inferioritate economică şi administrativă, ţara noastră ar contracta fatal mai multe obligaţii decit avantagii. Al doilea, pentru că fetatu! Romîniei mari nu este încă deplin consolidat, legăturile dîntre diferitele provincii n’au avut timp sâ se perfecţioneze pănă la unificare. Ţara, sub forma ei cea nouă, are nevoe de concursul simpatic al tuturor marilor state europene. Numai în urmă va putea intra, dacă va crede de cuviinţă, Imr tma din mard® constelaţii politice care va împărţi Europa iarăşi în două tabere. - r -• s 5 Actualităţi din afară ! Schimburi de studenţi.Uniunea naţională a asociaţiilor de studenţi din Franţa organizează anul acesta, pentru vacanţă, schimburi de studenţi cu Anglia, Polonia, Ungaria, Belgia şi Spania. Ziarele franceze subliniază importanţa acestor incursiuni care permit inteligenţilor şi sensibiltăţilor tinere de a intra într’o atmosferă necunoscută, a trăi o viaţă nouă, a-şi controla pe loc 5 lecturile. 1 * î Marina Franţei.— Sanalul şi ’ Camera franceza a votat construirea a două crucişătoare uşoare, şase torpiloare, două submarine şi construcţia a 28.100 tone de rezervorii cu combustibil lichid. * Aceste unităţi fac parte din a doua secţiune a programului naval elaborat de d. Raiberti. Ele vor fi da un tip foarte perfecţionat. Viteza va fi de 34 noduri. Submarinele vor fi o perfecţionare a tipului «Rechin». Ele vor deplasa 1500 tone şi vor avea o mare viteză de suprafaţă, care le va permite să participe la acţiunea forţelor uşoare. Noutăţi teatrale.— La teatrul Nouvel-Aaibigu din Paris se joacă «la Foame amoureusa» de Saint-Giorget de Boubeier. «Viaţa care umbra ursul vis şi nu sântem unii pentru alţii decât născocirile propriilor noastre i- I nimic, iată ideia lucrării. Pentru a o pune în lumină autorul face o poveste de iubire şi, pentru a face simbolul mai vizibil, o pune In lumea uşoară a dansului. Mânați vă la Opinia NQTE ! Gestul de la Bhj O veste sosită ori din Bucureşti arată că partidul naţional e foarte mulţumit şi aşteaptă cu încredere puterea. Cauză acestui optimism nu este determinată de principiile democratice ale programului, de succesele în alegeri sau de perspectiva unor noi pertractări. Motivat e mult, mai simplu : M. S. Regele a ce- « rut să se înfiinţeze in Blaj o şcoală primară, şi guvernul a fost tnevoit să se supusă. Pentru cei recunoscători In ' a e politicei e foarte greu să înţeleagă care ar putea fi legătura dintre abecedarul şcoalei din Blaj şi tactica savantă a politicianilor noştri. Şi totuşi, căutând de aproape, g°ăsimln acest minim incident suficiente date care să-l înalţe la semnificaţia unui mare act. Oamenii noştri politici ştiu că, în actuala stare de lucruri din ţară, lupta de principii e inutila şi uneori chiar compromiţătoare. Conducerea este încredinţată acelora pe care îi desemnează şiaptele tainice şi socotelile cabalistice din culise. Sa precede ca în vremea pontifilor romani. Sborul păsărilor însă e înlocuit cu vizite sau audienţe : semnele raăruntaelor, cugetari neaşteptate. Suntem Iaca în primele faze ale politicei, când ea se confundă cu religia şi arta divinaţiunii. Augurii partidului naţional au căzut in gestul Suveranului cu şcoala din Blaj, un scaun bun. Şi n’au greşit, căci iată, cum se interpretează faptele : Bilejul este centrul partidului naţional, orice se face pentru acest oraş, înseamnă ca se face pentru partidul d-lui Manulimar--şcoala primară cerută, după credinţa liberala, ar fi folosit tot adversarilor politici din Ardeal, deşi se spune că comitetul da o sută nu numără nici un analfabet. Ia sfârşit, Blajul era un oraş anatemizat pentru guvern , nici un ajutor, nici un spital, nici o şcoală cetăţii care îndrăzneşte să nu fie naţional-libarară. E firesc deci ca atunci când, împotriva acestei ostilităţi, Regele vine în sprijinul Blajului, oamenii politici să vadă un act cu adânc toţeles politic. Sa şopteşte chiar că in urma celor petrecute la Blaj, partidul naţional încrezător in simpatiile sferelor superioare, aşteaptă liniştit puterea, amânând «sine die» pertractările cu ceilalţi opozanţi... —1— Ceartă intre liberali Bucure?t. Asară organizaţia liberală din culoarea de galbeni a ţinut o întrunire publică în strada Doamnei. Au vorbit d. dr. Skupievski, Dambreacu, Orchidan şi alţii, atacînd administraţia comunei Bucureşti şi în adecial politica ti-luî Vintila Bra Lipsa de educaţie «lavaţă pe copil calea pe care trabus so umble, căci atunci când va îmbătrâni nu se va abate dela dânsa». (GomeniUs). »Ziua părea ^destul de frumoasa. Soarele primăvăratec îşi răspândea razele-i aurii, voind parcâ’n adine, să încălzească şi să’nvioreze pe acei pe care frigul şi asprimea iernei i-a lovit îngrozitor. Lumea îşi începuse şi ea «campania de primăvară», pe feţele tuturor vedeai înviorare şi veselie.... Cei mai mulţi Îşi începeau plimbările... spre Copou— spre Breaza... josul întâialb"ox" şi al distracţiilor din jurul Iaşului.. Părea o zi de sărbătoare... ...jintr’o căruţă ţărănească cu doi cai slabi, mânaţi da ua băiat, Imi luai drumul din laşi spre satul meu..., (şoseaua-Iaşi-Bteaza...). In dreptul «Localului Vidraşcu», ua glas mă strigă..., Cunoscut vocea, dar persoana o uitasem..., Era un domn — noul proprietar al moşiei satului... mă rugă să-l iau în căruţă. Primii bucuros, făcui loc băiatului la fundul căruţei, ne aşezarăm amândoi; eu luai hăţurile şi încet, încet ne continuarăm drumul spre cămin..., vorbind câte ceva şi citind un ziar.. Fără să ne mai uităm îndărăt şi mergând reglementar pe dreapta şosetei, observăm trecerea fulgerătoare a unei trăsuri pe lângă noi, cu doi cai frumoşi, mânaţi de către un tânăr blond, puţin înalt, fără, mustaţă, acompaniat de o doamnă mai mit sau mai puţin bătrână... (se părea a fi mama sau o rudă mai mare a tânărului nostru)... Şi dia fuga cailor, copilan- landrul din trăsură, cu un ton ’ poruncitor şi plin de dispreţ îmi zice: «De ce nu ţii pe stâa- ga bre ! !». Credeam că s’a mulţumit cu atât, dar de unde. In, depă tare a început să-şi verse tot necazul şi să ne înjure — , ca la uşa cortului, cu acele în-' târâturi pa care epoca fanariotă, le-a lăsat în adâncimea sufletu- lui poporului românesc. Mâhnit mult de această pur- tare murdară, şi ca o reacţia imediată la o insultă nedreaptă, i-am spus: «Nu fii obraznic». Credeam că va mai zice ceva, dar a plecat ochii In joi şi a dat bici cailor .. . Nu ştiu cine-i tânărul cu pri- ’ cina ; se vede că nu poate fi decât copilul unui mare perso-' naj al laşului, nobil da origină sau «pricopsit de război» , crescut aşa de frumos, încât el este totul şi cei din jurul lui o nimica, un praf, pe care măreţul, său glas, îl poate spulbera uşor la toate părţile. Nu generalizez, de sigur, însă se vede destul de limpede, că educaţia dela oraşe este iluzorie, este o minciună. Se poate constata mai mult bun simţ in cei de pe la sate, cari n’au vizitat atâtea localuri, cari n’au ascultat concerte simfonice, cari n’au făcut atâta literatură şi ştiinţă, cari n’au ascultat lecţii lungii da miraă şi prelegeri unîversitare... Şi totuşi la dispoziţia celor dela oraşe stau toate mijoacele de înrâurire şi de pregătire spirituală. Înşirate mai sus şi cari nu au alt scop de cit: «îmbibarea fapturii omeneşti, prin sentimente alese, prin deprinderi bane şi prin blândeţii sufletească. Când mă gândesc la acest tânăr, îmi apare in minte «Gazul de la Ciurea», acel flăcău omorât pe loc, cam din aceeaşi cauză pentru care am primit eu insulte , şi mă întreb, oare dacă acest tânăr «nobil», avea un revolver, nu cumva ţii descarcă asupra mea ş’apoi ,s’o ia la goană, pentru a-i descoperi justiţia la a doua venire»... ? Iată lipsa de educaţie, sau o educaţie rău Înţeleasă! lată cum ştim a ne preţui unii pe alţii, chiar din copilărie ; iată armonia Intre clasele noastre sociale ! Mâine, acest june va deveni mare demnitar al ţărei, sau ne va cere încrederea şi votul pentru a-l trimite în parlamant. Iată la cine va trebui să ne spunem suferinţele şi să nădăjduim o îndreptare ! Iată da ce-i atâta dreptate în ţară, pentru că cei mari, înţeleg a se depărta încă din copilărie de cei mici, săpând între ei şi aceştia o adevărată prăpastie... ale cărei consecinţe le vom vedea în urmă.... E un caz şi câte vor mai fi..., acestea insă,arată părinţilor şi educatorilor, că educaţia nu-i tocmai atât de uşoară şi că deci (Citig canminarea în pag.inaj îa chestiunea Basarabiei Conferinţei, de la Londo.—Care sânt interesele Rusiei.—Împrejurări cu totul liniştitoare ■„S au transmis la ultimul timp □inele informaţiuni vagi despre pregătirea unui război al Rusiei pe chestia Basarabiei. Ştirile proveneau de la aceiaşi enigmatică Riga şi erau triate prin serviciiletelegrafice franceze. Momentul pentru astfel de ştiri era potrivit, căci se pregătea alianţa franco-romăna. Trebuia ca opinia publică să aibă sentimentul că alianţa este urgent necesară faţă de ameninţările ruseşti... Evident, sistemul acestei răspândiri de informaţie nu-i absolut necesar. Alianţa în chestie poate fi agreată şi legitimată cu mai multă răceală de spirit, într’o atmosferă mai limpede. Dar diplomaţia are vechile ei metode ajutătoare... • Un război special ruso-romăn pe chestia Basarabiei ? E absurd a se crede aceasta. Deosebirea de vederi ruso-română datează dela Începutul regimului sovietic, exact la aceiaşi situaţiune,—indiferent că s’a întrunit şi s’a întrerupt conferinţa din Viena. Şi totuşi, ruşii n’au încercat niciodată să tranşeze problema pe calea armelor. N’au încer-c at in împrejurări mai propice, cum a fost aceia a intrării armatelor române in Budapesta ; i- au încercat mai alea ' lopul războiului ruso-polon din 1920. Cu atât mai mult nu o pot încerca acum mar&rnul sovietic face un mare act de renunțare, prin acceptarea—pe bazele cunoscute—a conversaţiunelor de la Londra. Şi faca aceasta, pentru că Rusia are nevoie de contact normal cu străinătatea, ara nevoie de comerţ şi de credite. Altfel regimul se năruieşte, într’o ţară ce s’ar «viei cu desăvârşire de puteri. Rusiei li trebue bani pentru a urci fabricile din loc şi a creia altele, pentru a extrage bogăţiile subsolului, pentru a instala maşini pe ogoare, pentru a-şi brăzda pămîntul cu genuri lungi şi multe, pentru a febriliza viaţa din porturi. Pentm toate aceste nevoi absolute, Sovietele se prezintă serioase şi cuminţi la Londra şi "cer buni mulţi pe obligaţiuni hipotecare. Ba de nevoe, acceptă să gireza şi poliţele vechiului regim ţarist. In asemenea împrejurări, Rusia nu pmte face război; ea nu se poate gîndi la această nebunie. O singură manifestare hi direc[ia aceasta, i-ar distruge toată platforma pregătită cu atâtea sacrificii la Londra. Şi atunci toată imensitatea rusească sar prăvăli într’un nou haos de mizerii. Un război actul pornit de soviete ar avea exact rezultatul ultimului război ţarist; iniţiatorii l-ar plăti cu preţul existenţei lor. Şi conducătorii sovietici ştiu aceasta poatejmai bim decit oricine. Hotârit lucru. Ciad vă va spune cineva de primejdia războiului, să-i răspundeţi că nu-l vedeţi. Totuşi, s’ar putea ca şefii sovietici să agite cîte puţin spectrul războiului, la anumite ’ scopuri diplomatice ; poate chiar la vederea tratativelor de la Londra... S’ar putea. Deocamdată însă vedem că tocmai contrarul se întimpla. Diverşi conducători bolşevici au declarat răspicatdupă întîmplările de la Vienacă nu renunţă la ideia plebiscitului în Basarabia, dar că aceasta nu înseamnăînceperea unui război. Iar la Londra, delegaţia rusă a enumerat printre punctele de discuţie şi chestiunea dezarmăre şi a pocat. Dealtfel, este şi logic ca Rusia să se comporte aşa, faţă de scopul pe care l urmăreşte cu atîta ardoare. Cum rămine atunci cu litigiul Basarabiei ? E o chestiune da viitor pe care ar fi bine s’o lăsăm din riodul conjecturelor fugare cotidiane. Lr. aufemismul „fuziunei“ Consecinţe cu vechea d-sale slăbiciune, d. general Averescu a propus fuziune partidului ţărănist, dar a pus condiţia ca acest partid să renunţe la principiul luptei de clasă. E o naivitate. Principiul in chestiune nu face altceva decât să exprime sintetic realitatea raporturilor social-economice şi baza acţrunei politice. In ţară la noi, partidul liberal luptă in folosul clasei industrialebancare şi împotriva intereselor specifice ale marei majorităţi (ţărânimea, muncitorimea manuală şi proletariatul intelectual). Partidul ţărănist stă împotrivă, cu scopul de a-i paraliza exageraţiunile şi a stabili echilibrul social. Acest proces politic este diriguit de realitatea luptei de clasă. Şi realitatea nu poate fi modificată dacă un partid politic o exprimă sa nu, ci programul său. Liberalii fac tapaj şi contesta lupta de clasă, din simplă ipocrizie, încolo, duc lupta de clasă mai sălbatică decât concurenţii lor. Cât despre averescani, iorghişti, argeloianişti, ei sunt cu drept cuvânt nedumeriţi de «lupta de clasă» pentru câ nu au rădăcini adânci în nici o chau, ci există artificial, la dispoziţia arbitrară a partidului liberal. Aceste partide superficiale, zadarnic propun fuziuni cu condiţii. In cazul lor efuziunea» ar fi numai un cuvânt de politeţă prin care s’ar dezigna... absorbirea, dispariţia lor. A. ABONAMENTE : Lei 600 ... pe un an . cu luni / 320 1603 Sstratalii imHi Infilaib Misilizti Darea de seamă pe anul 1923 făcută de d-na Matilda Simionesciî, preşedinta Societăţei (secţia laşi), înalt Prea Sfinte, Doamnelor şi Domnilor, Consecventă planului său de activitate Soc. pentru Profilaxia tb. a căutat şi in cursul anului 1923 să asiste cât mai mulţi bolnavi dând 2020 de consultaţii faţă de 1396 din anul trecut. S-au prezentat 454 bolnavi noi din cari 343 din oraş, 35 din judeţul Iaşi, 36 din alte părţi ale Moldovei, 22 din Basarabia, 10 din Bucovina şi 8 din diferite regiuni ale Regatului şi anume cu : Tuberculoză pulmonară, închisă 33, deschisu 60. Tuberculoză seroaselor: filearesii 26, teritonite 3. Tuberculoză ganglionară 130. Tuberculoză osteo-articulară 59. Tuberculoză cutanată 0. Debilitate 31. Maladii diverse 100. Au fost trimiși în sanatorii 30, la spitale 31, la colonii 100 şi 8 asistaţi la domiciliu. Numărul tot mai mare al bolnavilor aglomerând şi iagreuind din cale afară micul Dispensar al filialei, cu sprijinul şi neîntrecuta bună voinţă a d-lui profesor dr. Giucă făcusem planul unui al ■ doilea Dispensar, un dispensar , model cu un cămin de 15—20 paturi, unde să poată fi adă-postiţi bolnavii, până la posibilitatea de a-i interna într’un spital sau sanatoria. Dar pentru realizarea acestui plan, al cărui deviz făcut de d. Balş se urcă la suma de 3 im. milioane, Ministerul sanătăţei după multe şi mari stâruinţi ne-a acordat suma da 50.000 lei. Aşa că, lucru ce s’ar părea greu de crezut, nici după 5 ani de strădanie, filiala n’a reuşit să aibă încă un spital sanatoriu la Iaşi. Cu incăpăţinare, am bătut la toate uşe, ne-am adresat autorităţilor ca şi particularilor, dar sprijinul ce ni s’a dat e minim faţă ca cerinţele unei asemenea opere. Se pare că lumea nu e convinsă de primejdia flagelului tubrre.dozei, care ia dtn zi în zi proporţii, ce ar trebui să îngijoreze factorii respoazabili lntr’o ţară. Ca un exemplu de indiferenţa şi nepăsarea publicului e de ajuns să spun, că societatea nu are decât 142 membri cotizatorî şi anume : numai 401 din Iaşi, dintre cari unii numai cu minima suma de 42 lei pe an. Nu mai vorbesc de aceia cad trebuie să alergăm de 2—3 ori pentru a Incasa 30 — 40 de lei, în cât totalul cotizaţiilor se urcă abia la 5135 lei. * Pe de altă parte avem de luptat cu inconştienţa şi multa rea voinţă a unor bolnavi. Aşa a fost cazul copilei Alexandrina l’erciu, pe care in repetate rân- Ciliţi continaursa în pag. II-a