Opinia, octombrie 1924 (Anul 20, nr. 5199-5225)

1924-10-14 / nr. 5210

Anii al XX-le» Mo, 5210 2 LeilNUMARUL MARTI H OCTOMBRIE 1921 ABONAMENTE * Lei 600 .. . pe u an « 320 . . . « 6 »ani­e 100 . . . « 3 Iun* REDACTIA $1 ADMINISTRATIA IAŞI Biblioteca Universităţii £IAR POLITIC COTI­DI­AN Lucrările pentru întocmi* rea noului buget adu® iarăşi îa diwstîft chestia salarizării iaacţionarilor. Rezolvirea a­­ce*toi probTeroe a fost ma­rea amia.i'­tă Diift sfârşitul rîaboiuîui şi până astăzi, na s’a făcut nici au progres, dimpotrivă relele s’au ac­centuat, s’au transformat în boli acute care tulbură adînc organismul statului. Oauza atâtor complicaţii la o criză simplă la început trebui câatatft la modul mm au îaţel'­S gavernde si pro­cedeze. Din interesa de per­­iid, toata formaţ­ila min « Uriale au înfiinţat numeroatî bir o­ari şi poseuri »ou, în care au instalat fie rezervişti rămaşi fără un rost după războiuî, fia clienţi poliţiei. Mărind numărul slujbaşi­­lor, guvernele agravează In mod conştient problema sa­lari­lor, dar nu pot ranunţa la această admirabili resursâ pentru recrutarea de acoliţi, pe care Statul le-o puse la îndemână în mod gratuit. Es « un soi de demago­gei» uzitat înc& dela încs­­ptu­rile statului român mo­dern, un rău învechit, pe care nimeni n’a îndrăznit sâ-1 combată în mod raţional. Acj*nsuîndu-se problema sa­lariilor, e’a recurs la » altă măsurii copdttMicabilă din toate pusetela da vedere, nu a’au nutrit lefurile sluj­başilor atât cât trebuie, în schimb Ii e’au micşorat orei© de lucru, indieteduirisia că în timpul liber­­ar putea lu­cra în altă parte. Astfel, munca pentru Stat a fost reducă, ur ca lintea ei a se­ă­lat, deoarece funcţionarii s’au văzut oarecum siliţi să-şi îndrepte preocupările in afară de îndatoririle sluj­bei lor. Măsuri de asamensa natură des­­ar că nu puteau sduce nici o schis&bare in siuaţia c&r« devensa tot mai critic». Scumpete» mereu In creş­tere a mărit şi măreşte pe Recede zi mizeria în ea sa funcţiot!traiul, unde începe să Intra tot mai dea ispita. Numărul delspiciferilor, fesurilor, mituirilor s'a însă­­rit în mod spâimăntâtor. De multe ori însS, cercetând cstul ch­ei căraţi în păcat, te întrebi daca poate intra în rândui faptelor pedepsite de justsţie, actul disperat al unui slujbaş cu ea o casă de topit. Reaua salarisare şî întrea­ga politici a guvernului faţă de funcţionari duce l» rezulta­te dezăstroape,nu numai pen­tru bun» administrare a sta­tului, dar mai als* pentru sănătatea «oralei publice, ale cărei legi Îşi pierd pu­terea de infrânsi«. D. Vintilă Brătiean a do­vedit că nu înţelege Încă mecanismul elementar din psiholog­a salariatului atunci când a protestat împotriva instituţiilor particulare care plătesc «lefuri princiara». Da fapt sporul de leafă pe cere .­..este instituţii îl dau este o primă de asigurare pentru conşt­icid­itatea şi cinstea slujbaşului. Acelaşi lucru ar trebui să facă şi ministrul finanţelor daca vrea să aibă funcţio­nari adevăraţi. In momentul când s’ar hotăra serios să resolve această grea proble­mă, d sa va trebui să impună colegilor săi de minister la, paralel cu oprirea inflaţiei monetare, să oprească şi ei inflaţia de funcţionari. In sfârşit, printr’o sforţare supremă, va mai trebui să se ridice la consideraţii de interes superior social şi să plătească fără îgârcesie dife­renţa care va face din sluj­­ba calassrv supus tuturor tentaţiilor, un cetăţean con­­stitut şi domn. î. L. n • K •BAŞOL BALTI.— FEŢUIALA DE OCHII PRINŢULUI MOŞ­TENITOR.— MURDARIA OBIŞNUITA.­ O PROPUNERE Bă’ţi 5 Octombrie 1924 O aş basarabean, ca uliţe stramba şi mwdăns, en daghsns plicate epra pământ ca nişte oameni moholiti—şi In care de fapt zălăflasâc un gr steri ce I®­­variesc afaceri da milioane,­­­cu obiceiurile lui de baştină, eu men aton­ia utcigătoare a zilei ș. ea V8*feîia zgomotoasă a celor trei mszi fi ie «câată în serii® ltttfftfie ti® sfârşituluî ds vară. —Btitiie, b’&ci văzri d­od*t ă ensriase de on ho? de spaimă. Oraşul,colbăit până în ochii, la msghârinţe din ears t pari osie­­rieş­i ks m temifia zilei nea­­părate, da^­tetita , eu eogii ASPECTE BASARABENE nepisare culţi şi maidsr­, trehuia să-«i îmbrac® haină de elibătoare. O faţă rsgeascfi venea pe melea­gurile acestea şi el trebuia z’o primess­ă eu etesie, eu suflet şi îa­strae da sărbătoare. Autorităţiie au luat măsuri d­e vreme cât se viruie jumătate colacii de pe marginea străzilor şi ?i­mitore guncaela care, fără supărare, pe ’ unele­­focuri cam sălăşiciere de smar de vreme. S’au construit necvastele arcuri ou.Insert­ţii mari «Biiu-aţ-v&aiî», eăaiâ»âa-*e a te da un aspect de strălucire oraşului cât mai presnnţaL Şi oxspîţii numeroşi şi dif­­tiBşi au descălecat la târgul Btsaribiac, pentru funsre* pie­trei fcnâam#»tala s»s locom­is nada se va c’Adi episcopia Hr­­ticuiGi şi a Bălţilor, cât şi io­­culoţag episcopală­­ cu rkfîen­­dinţflla nesestre, Si­­ct.*caga eotemnUate »’» aărăişit eu eerc­­mmiaud­ obişnuit ca: mese, cuvântări, defilări elc„ Ia care «poporul»ga asistat eu îfe­şnuita lui carioatiste. Du'fă t­aie cale săvârşit© In zilele da^sf»zoic, înalţii oaspeţi au pă ărit'Eâ ţUe.Or»g c 1 şi-a con­tinuat mai departe monotonia «xistenţei lui. Străzile »'au col­băit din nou, s’au aimbrâcat la V(?s25 satul obişuit al murdării, iar la răspântii arcuriia da tri­umf strehărite de vânt, au ră­­lîiat ca nişte uriaşi cerşitor cu braţele întinse către cei «mare şi Isdaratoi», spre ai cere să sespe oraşul de raşiaea existenţei lor. Gu firea mea de visător şi Acadea sunt cazuri devenite pedolog, am privit oraşul mau tozarzonat la zfiete de vizică ale Ai g «stei feţî piinciare, şi dre pt să vă spun, că mi-a făcut Em­­ssresia unei femei leneşa şi pu­turoase dia este afară, care cu o oră înainte de aveai bărbatul acasă s’a sculat din pat, a’a pudrat fără să se spele,—te­­ ie­rnai ca o cast­ră d­­ă după ten* coid­ă,—peijt n a plaes cel pu­ţin o clipă bârbetului. Aşa a făcut orăşel meu! Şi acum înoată, tucată groaz­nic In murdărie şi nepăsare. Ce trebee să se măture oare străzile pe unde umblă oameni nepăsători—Ce credeţi ei acesta creaturi emane au conştiinţa periilor lor­­­sistenţe ?!.. Ferită sfântai!.. Ei sa pregă­tesc In iarnă să şi facă ciob t* care să treacă cu tacă o palmă de genunchi, pentru a putea îi coti la m­uchria cleioasă ce-ţi scoate pănă şi la călţâmintea din picioare.­ Din partea mea, aşi fi de părere, ca fiecare să-şi construiască câte-o corabie anti­­devirifină, ca ca e si poată pinti prin noroiul Bălţilor in cere şese a luat de obsesie. Şi să nu credeţi iubiţi cti­tori că Bălţile este vre­aa sat. N­u! Bă­ţile este un oraş pietruit, dar mai temn­ă faptului ci şose­lele ce duc la catere din îm­­prejurimi sunt nepetraite şi din cauza ac­ea­s­ta tu timp de ploae, ţăranii cu căruţele aduc îa o­aţ tot «oroiui.—În Basara­bia este un fal de pământ ne­gru peioi,—edilii comunii nu se îngrijesc eei puţin să-i eu­­i«|e în timpuri de uscătură şi zâ-l dată înapoi afară din oraş. Ca tot inconvenientul acarii, in timpel vizitei A S. R. Prin­cipele Carol ia Bi­ţi, oraşul a fost curat, da, în adevăr curat. S.răz.Ie măturate, pupaii văruţi, unele bâşciule s’au văruit, iar locatariior, unii din ei bolnavi de boala leneşului din poveste cu posmagii maeţi li s’a impus să-şi măture înaintea casei, curţile şi îa definitiv poate, şi-o fi secularizat şi «eva i n ave­rea ««adaohttor de temn», pe oare ti piai ea*z& tu case ca dra­­goale părintească. S^r® a fi dre^t, sa pot tăgă­dui că, curăţenia acaa.ta nece­sari ia divert e fsSiivtfftti si care mai Into djaram cada ca ua fel da pacosie pe papai orssrior și ia vechiul reg%*, «sto mpatfă să a Am tet.’o lumină vie, cum ar trebui tă-si t.deptfaaaasi datoria cei care co­mutss socie­tatea redivizilor. A da dovadă că cu ocazia uael vizite lă­ute de o personalitate Însemnată, poţi Înţelege ce este curăţenia şi apoi să svârli In capa­ mol*­ţimei cel mai nesuferit hal de murdărie, arie mai mait de cât o băiae da joc. Şi tn această in­­«dlenţâ ne u»skm, tA­ m şi ma­rim. îad­ăm In murdăria de gu- LO«ie şi no^oi, reepi ăm pr«i până ne sfâ tică lubsrouioza (Continuarea In pag. II-a) . CATE­VA NOTE Dezinteresatul ziar «Lupt»» publici un articol de o coloană ca să ex­plice pentru ce atacă pe d. Vintilă Ifrătianu. Intr’adevăr, faptul cere explica­­ţiune, ştiută fiind tandreţa stabilită la ultimul timp între «Lupta» şi gu­vernul liberal. Dar explicaţia cea mai simplă şi cea mai sc­urtă este : zgârcenia ne­maipomenită a vistiernicului nostru ! D. Vintilă n’a fost darne decât dea­­dreptul cu «Universul» acordându-i cunoscutul favor la importul hârtiei. Or, afacerea aceasta a hârtiei nu poate lumina şi «convingerile» pa­trioţilor de la «Lupta». Cu toate că au trecut la solda lui Popescu Stelian, fraţii Honigman şi-au rezervat m­acar această libertate de «convingeri»... * * * Reproducem din coloana de publi­citate a unui ziar popular : «Subsemnatul M... comerciant, pro­testez contra unor zvonuri anumite, răspândite în public şi care sunt de natură a atinge onoarea d-lui S... funcţionar, aceste zvonuri fiind cu totul neîntemeiate». Mai pe înţelesul tuturor, nici că se poate ! ASPECTE FARSR Cucoanei Olimpia Hunărâi să adecă un servici a­lperaturei rmase, ziare! «Di*­mitipata» a nntfit respectabila supaa de eîaei zări mii L­i, pentru distingerea acelui roman, care va îndeplini condiţia aşa da a zu­grăvi, natural ca talent, saeis­­tatea noastră da­­ pă răsboiu. Iniţiativa era mai mult detât Iăcd’.bîlă, şi o seamă de tineri scriitori ţi-au Încercat soarta trimeţâadu-el manunerisele, din cari un comitet de încercaţi au­­tori literari şi critici avia să a­­leagă un cal mai ben. Intr’o zi, sorţii au fost arun­caţi : unanimitatea jariului a dmsablr dia numărul calor îns­crişi la concu­s­ia Lraeia Mantu. Ţara întreagă aştepta ca nerăb­dare apariţia operei, cu atât mai mult cu cât domnişoara autoare sa vădise câni atenei ca o mâ­nuitoare fină a condoierii şi mai cu seamă că era de tot noea întâmplarea că Iosasaf o f­emea să fi putsxt prinde sbaeiumul u­­nei societăţi şi ca să fie croni­carul faptelor cari au urmat răz­­bunului noflim. Aşteptarea era legitimă. Şi, în vreo doussotw­ece pe­rechi de colo«!» — întrerupte şi acestea da clişee, pe fiecare zi mai mari — »’a publicat la «Dimm­erts», opera Lseid Man­ta, cars parta titlul «Cucoana O­imp­ia». Zădarnic au căutat cititorii trâne!« rostasaiei social, prin hăţişul darurilor gospodă­reşti din ineemeările premiate. Zlaznic, unii, au încercat să a­­tribie caractere omeneşti găi­nilor şi gânsacilor Coasei Olim­pia, megând până acolo iacâi o socoteau pe d-na Manta in­­v*ntatoar*a unei gen literar de roasan-fabulă. Nici cai dala «Dimineaţa», nici d­ea Mante, îvt afacerea »­­eeari* nu toartă vra’a viei. Ei cade asen­a domnilor G. Ibrifi­­I«ano, M Sadoveanu şi Jesn Bart, componenţii juriului, «enn bucă, drs'gar, rob­i d-lui I.»if NMejia a foit platonic. Cari au fori criterîi'e de apre- Bfare aie emerit lor critici şi ii­le­raţii, câad an decretat remin foaial, însemnările cu prietina ? Bftcă nici una din lucrările pre­­santate nu întrunea cssdiţiunile jerute, era logic ca c-nuratul ja­ira *ă îaehttfl cn proae* venal a consecință, dap­ângând criza literară, și punct. Pentrucă, d*că foiftU neapărat să acorda un aremîo, na-sm fi putut trezi și în o poante, pe car® dumnealor, icpS aceia« ioexistent criteriu, îr fi botezat-o roman social! Această întâmplare este de rsatara &ă h­m­» pe gareiari că au treble să * deri­ga dela un Orineipin, consacrat în materia ie primii: comirtimea trebue să se compună diatr’un delegat b­ Csmarei de Coaaert, unui al coaaonal, și amb­i, prezidați de Prefectul de Poliția. Niciodată juriu!, I« această minapimera, n’a a-d­us vre-o namințămire, ca »ceea la care a dus ioc hotărâ­re» com­petin telor*. G. SPINA Dreptul d ÎNVĂŢĂMINTE DE LA PROCESUL DE «REBELIUNE» DIN BÂRLAD Populaţia acestei ţări, mere, nedreptăţi­t, ferată, violentat! avea o s«liri.*cţie de care se bn cir­ă de cârd L nm omul ce eliit, anume: jal«»i&­­lut’adevăr, Ia lipsă da cîvi mai lno, «vi* şi aceasta o sc tiriacţi» î Safer­­u rar care a­lege de cătră acri pari s’opezeas­­ă suferi iesuita şi mific­­tarea din partea organelor pub­ice car tocmai sn rolul să te servească suferi dezorganizar­ea gospodă­riei tale şi aarăeia la care e­l redu­i, pentru a îmbogăţi un bu gin public rău repartizat şi ri­s­pit de nişte administratori fă'"; «crapul, suferi tatai,—­ d«r ta căite te mingii bl/fisd prin ve­cini pe gavernanţi, reclamând L gazele, p«tiţir,nâed la autorităţi E «ta pururi îndorlaîc dacă ve obţine an grăunte de dreptate da»* cel puţin te-ai jf iait. Ei bine, autorităţile din Bâr­lad au încercat * ă smelgă cetă­ţenilor şi aceaetă sevinorată s meschină satisfacţie. * Numeroşi • săteni şi orăşee [see -*,ă tradspAriaţi de la bem«' fi rial Improprie'.ărirel. Ia «ch nib loturile de pământ ara fost hă rărite trivor «legilor regimul» ;i 'diverşilor hvonţl. Cei nedreptăţiţi au pornit m tribă la «refaci, la guvern » chiar la Re ge. S’a ernosat un soi da anchetă şi e’au intocmi alte tablouri de' Improprietărire. Dar tabloul a rămas tab­ou, fără a se mai pune în aplicare. In schimb, o parte d'n cei care s’au jeluit au fost deferiţi parchetului ■ sub acuzarea că au comis acte­­ de rebeliuni.: * Aitfri, hoţii da păgubaşi au reompărat săptămâna stacată In­­ faţa m­iracalului Tutova, pentru­­ actele lor de «rebeliune». I intuji reprezentantul ministe­­r­rului public a conrtatat că nu-i ivorba de nici o «rebeliune», ci ide tradiţionala jelanie, de acţi­unea obişnuită a unor oameni ca*a rod­aieă ceia ce socotesc că este un drept &1 lor. Şi triban&lul n’a avut ce face altceva dec ăt si al bit«. ... Astfel a căzut încercarea în­­drăzniaţâ a autorităţilor Movent de a lua omului şi dreptul să se bocească. D­e trecutul moldovenesc, mb ameninţarea vitregă a purismului rus, se cunoaşte vorba crudă a generalilor de cazaci, că vor lăsa sărmanilor moldoveni numai tochi ca să plângă». Aston, căzăcimea noastră ad­ministrativă cât pe ce să smulgă omului şi beneficiul lacrimilor. Dar nu s’a putut. Şi m-a rămas intactă singura bucurie pe care ne-au transmis-o părinţii din pă­­rinţi: dreptul de a plânge ! _____ | ! ss®««» Citiţi in pagina 3-a UITA COMPLECTA A PREMIILOR ZIARULUI „OPINIA" ! Ingineri, arhitecţi etc. O chestiune de siguranţă publici ! Si cunoaşte prăbuşirea recentă­­ a casei din str. Câmpineanu, din I Bucureşti. In faţa mormanului­­ de ruine,­ cu atâtea ptguls şi vic- time omeneşti, s’a făcut o turns­­l­­alare stupefiantă, inginerul care­­ conducea nişte lucrări de repara­­f­­iune §i din vina căruia s’a pro-­­ dus nenorocirea, nu numai că nu­­ era inginer, dar to­ dă priceperea I lui era încadrată într'un biet cer-II ficat de ab­olinre a cursului pri- I mai rural! I Nici nu se stinsm ecoul prâ­­­buşirei din str. Câmpineanu, și o haită c'jmtatare stup-f­antă s’a fă­cut la primăria Brăilei. Inginerul comunal n'avea diplomă de ingi­­ner, şi totuşi angajase comuna in autorizaţiuni si combinaţii foarte oneroase. ă publice. Dar câte cazuri tăinuite*. n or mai fi ? ii Cum e posbil ca în materiedif :- construcţmni să exist? atâta lipsă . !• de control in privinţa persoanelor e care execută lucrări fi care ţin­­i­ in mâna lor nu numai averea, f »- dar şi vina cetăţenilor ? ! « Publicul se rătăceşte într’o su- j a medenie de ing neri, a­hitecţi, con• •- ductori sau simpli meştri, care i- execută construcţiuni fără prea mult control din partea cuiva şi­­ sub numele generic de tînginer». 0 — când in realitate, adevăraţii t- ingineri sau arhitecţi sunt înlditu-1 raţi de persoane ne ttrate. î- Oare nu s’ar putea stabili un •­n control şi o regulă ordonată în e această importantă materie ? * Px* 1 IAŞUL ARTISTIC Expoziţia Briese (STR. LĂPUŞNEANU 38) ­ !IEi»i| Irani î - CONSECINŢELE LIPSEI DE MĂRUNŢIŞ.—CU CE S’ALE­­GE CONDUCTORUL NE­POLITICOS — de gr. N. Hodoroabâ Ora trei după «miază. In trsm- Yatml de Abator. Lwms cam pu­ţină In v«gon. Câ,iîa domni şi doamne stau răzleţiţi pe bănci. La comis­a V. e haită, şi tram­vaiul, ca de obiaeîu, opreşte. Pare c’a uitat că trebuie să-şi­­ continue dramul. Pasagerii pierd­­ răbdarea şi încep a striga către­­ conductor: — Da, dă-i dramul, d-le, oda­tă, cât ai fă ne­ţii aieia ! E o comedie a dracului! Vă bateţi joc de b­ine! Vatmanul sună şi ei clopo­tul şi apleacă capul la afară, ca să vadă trapâ-i «guta la »oară»... — Domnilor, vă rog, aveţi pu­ţină răbdare, — zise conducta* ral — aştept o doamnl, care »’a dat jos să schimbe nişte bani.­­ Din colţ, dus la «Raiul lui A­­­­dam», toi face apariţia o doam­nă da vârâtă mijlocie, îmbrăcată ta nsgra şi car« veni» cu paşi grăbiţi citre vagon. In mână ţie­nea o batistă şi mai mulţi bani mărunţi hârtii de 5, de 2 şi de 1. Urcă grăbită şi îmbujaratâ scara. Conductorul smunci de cureaua de la plafon şi vagonul porni huruind. De pe platformă se adrasă răfuit către conductor. — Trebuia că fii d-ta aşa da politicos şi să te fi dus să sshimbi lsnfi, nu eu! — Casofură, ea nu goî părăsi vagonul. Trebuie să poți când e vorba eă «e'vești o doamnă. — D*ia tribate «ă ai lesni mărunți, saotrteiți, pentru taxa. Djamna a in rau la vagon, fără ca tă s« maissaxe pe ban­că, a plătit ta a, și«a luat b le­­tul și eșind, tî a, o.ta fa din n n ^0 coi­ dreier de pe »oaia vagonului, îa â de astă dată pe un Unt m rit mai ridicat. — Sonteţi nişte bolșevici! — Cucoană, te rog să-ți el #*ma ia vorbă. Ţi-am iaosit ceva, dote și mait«« amă. (Continuarea în pag. ii­ a)

Next