Opinia, ianuarie 1926 (Anul 22, nr. 5578-5602)

1926-01-15 / nr. 5588

ANUL XXII No. 5588 a I.EX NUMĂRUL A4 4RONA.MELNT100 . . . pe* * ZIAR POLITIC COTIDIAN Anarhia de sus tu jos Legea este o legătură sau o obligaţie, pe care societatea organizată o impune membrilor săi, prin care aceştia sânt ţinuţi de a face sau a nu face ceva de a se bucura de un drept sau a fi lipsiţi de el, în anumite cazuri determinate de lege. Nu toţi oamenii au aceleaşi aplicări nu toţi înţeleg strânsa legătură dintre interesul individului şi acel al societăţii din care face parte ; însă cei mai mulţi fac tot ce pot ca să nu slăbească bazele traiului în societate, pentru că s’au încredinţat de binefacerile acestui fel de traiu, întrucât unul nu poate face ceea ce pot unii la un loc, pentru folosul obştesc. Şi atunci, pentru a nu se primejdui existenţa societăţii, s’au luat măsuri contra acelora care ar lucra în dauna ei, adică a averei, onoarei şi vieţii oricui din acei care formează societatea. Astfel s’au creat legile în anumite forme şi in folosul tuturor, cu menirea principală de a fi respectate, căci altfel, n'ar avea nici o raţiune de a fi. Aşa, nu s’ar putea face o lege în care să se spună că numai anumiţi indivizi au dreptul a se bucura de protecţia persoanei şi averei lor, sau că nu oricine este obligat a respecta legile. Universalitatea este de esenţa legilor în statele moderne democrate, unde a dispărut sclavia sub orice formă, precum şi clasele sociale ca instituţie legală. După cum societatea are nevoe de legi pentru siguranţa liniştei şi a bunului ei traiu, tot aşa are nevoe de organe însărcinate cu aducerea la împlinire a legilor, precum este personalul administrativ, începând cu miniştrii, şi cel judecătoresc, (lăsând la o parte Puterea armată cu îndoitul ei rol). Dar cu toate precauţiunile ce se iau pentru recrutarea celor puşi în fruntea legilor, din partea societăţii şi numai în folosul ei, se strecoară şi persoane care abuzază de situaţia lor. Primejdia este mai mare când cei abuzivi sânt numeroşi şi organizaţi anume în acest scop. îndrăzneala îi face să se creadă eşiţi din o luptă in care ei ar fi învingătorii iar cei care le-au dat puterea ar fi învinşii pe care îi tratează în consecinţă. Aplică legile cum vor iar nu cu ei sânt; fac legi favorabile lor şi păgubitoare celor de la care deţin puterea şi pe care sânt, obligaţi să-i apere de orice atingere în persoana şi averea lor; îi speculează, li pradă, le răpesc drepturile şi libertăţile ca şi-au dat în vederea demascării şi înlăturării unor eventuali tirani. In asemene ipoteze bazele societăţii sânt nimicite, autoritatea devine o tiranie, care se conduce după bunul plac iar nu după legi. O astfel de stare se numeşte anarhie. In fapt, anarhia este îndepărtarea de la lege, este un banditism cu mască. Cei care ar trebui să dispună de forţa armată numai şi numai pentru apararea celor buni contra celor răi. Îndreaptă această forţă oarbă (căreia nu-i este dat să se facă judecător în cauză) în contra acelora pe care trebue să-i apere. Societăţile moderne au prevăzut o asemenea eventualitate şi au pregătit sancţiuni şi contra guvernelor care ar apuca drumul tiraniei. Exemple se pot găsi nu departe. In adevăr, ce este starea de asediu decât o ilegalitate destinată sa înăbuşe orice critică când se face o operaţie în stil mare, precum : răsboiul cu toate ale lui, când, cu drept cuvânt, „ţara e în pradă",, ori când se face împrumuturi de, miliarde pe care să ie plătim noi, milioane de contribuabili, dar să ingraşe numai pe cei care'Vau 'adus aici un aport in asociaţia c. f. la care Statul a adus sute de mii miliarde în nun-mal de tot felul. & Cu îoâî* că C .asm apu, gamntează libertatea absolută prese!, a întrunirilor publice, sub starea de asediu, (un fel de ciupercă ţaristă), presa este batjocorită mai rău ca în Rusia, iar întrunirile publice, oricât de paşnice, nu se pot ţine decât cu învoirea Poliţiei. Nici măcar sfatul a trei nu e permis, căci de aici poate eşi propaganda contra uzurpaţiunei. Jurisdicţia militară înlocueşte juriul prevăzut de Constituţie şi se scoboară până la contravenţii; terorizarea »poporului asigură liniştea celor de după perdea, lată care este rostul stărei de asediu, toate celelalte sânt minciuni convenţionale, sânt simple mofturi pentru indiferenţi şi cască-gură, ca să aibă un răspuns oficial la întrebările indiscrete. Dar revizuirea Constituţiei cu... surprize, despre care ţara n’a fost din, timp informată spre a şti ce să pretindă aleşilor săi. Aşa a eşit despoierea proprietarilor de subsoluri cu păcură, sare, cărbuni şi alte multe feluri de bogăţii, în folosul unui partid. Este fenomenal cum toate aceste cercări n’au găsit o prea mare opunere şi astfel, pulsul fiind bine simţit, se merge fără teamă pe calea apucată, contându-se pe lipsa de solidaritate socială, care lipsă însamnă distrugerea bazei societăţii şi revenirea la vremea când individul nu contează decât pe el însuşi, lăsăndu-se despoiet şi îngenunchiat, mulţămit că trăeşte de azi pe mâne, căutând a face, din trădarea marilor interese comune, un piedestal al mişeliei lustruite cu o desgustătoare slugărnicie. Se practică o metodă ridicolă de a sfătui pe tirani să se lese odată de putere şi să facă loc altora. Ei aud, râd şi răspund ironic : acuşi, acuşi. Dar oare sunt ei nebuni să svîrle pânea din mână ? Prudenţa cea mai elementară îi face să stea locului. Când acţiunea anarhică ar fi văzută prin prizma patriotică, cănd solidaritatea socială ar fi silită să se renască , când batjocorirea libertăţilor va sîngera amorul propriu cetăţenesc, ce pare astăzi amorţit,—atunci nici o îngăduire nu va mai fi cu putinţă. Rugămintea ar fi o copilărie, o slăbăciune. Iar dacă altfel mi se poate, atunci nu ştim ce ar mai putea fi. T. P. . In pag. IlI-a Senzaţionale complicităţi şi arestări în Ungaria Compromiterea deplină, a rasiştilor O NOUĂ CRIZĂ POLITICA IN FRANȚA Actualităţi politice încordare Pe chestia atitudinei în problema dinastică, s’a produs incontestabil o încordare între partidele ţărănesc şi naţional. Fiind provocaţi a vorbi, ţărăniştii au precizat că ei nu admit metoda veche a „şahului la Rege" şi că nu înţeleg să şantajeze Coroana. Cum este vorba de un caz când numai partidul naţional — dintre toate partidele ţării—duce lupta politică in contra unui act al Regelui, se înţelege că numai acestui partid se adresează cuvintele ţărăniştilor. Şi sânt cuvinte aspre care denotă o încordare serioasă. V. Predica Explicându-şi atitudinea cu desăvârşire rezervată în chestia dinastică, ţărăniştii au subliniat că e vorba de însăşi esenţa ideologiei şi structurii partidului lor. Prin urmare, o metodă şi o concepţie fundamentale despart pe ţărănişti de partidul naţional. Ne mai fiind vorba de împărţiri de portofolii şi mandate, ci vederi şi scopuri profund deosebite, cum s’ar mai putea realiza colaborarea naţional-ţărănistă ? In campania electorală, partidul naţional va utiliza desigur chestia prinţului Carol (cum se întâmplă chiar de pe acum in întrunirile naţionaliste). Şi atunci cum se poate menţine macar colaborarea de opoziţie cu ţărăniştii ?! Concluzia : totdeauna liberalii au avut mare noroc. .. Parcă au să scoale mortul».? Un harnic reporter al nostru a cercetat la faţa locului împrejurările în care bietul birjar Varonie a căzut victima unui accident. Pe inserate, un automobil cu farurile stinse, mergea în goană pe str. Păcurari, ca şi cum plăcerea de a sosi cu 5 minute mai devreme la domiciliu, justifică riscul de a zdrobi oamenii. Lovind în trăsura lui Varonie şi aruncându-l pe acesta cu capul de trotuar, şoferul vinovat a mai sporit viteza şi s-a făcut nevăzut. Reporterul nostru a întrebat rudele defunctului: — Aţi înştiinţat parchetul, poliţia ? Şi a căpătat dezesperantul răspuns : — De ce să mai înştiinţăm ? Parcă au să scoale mortul ? Iată o tristă dovadă a blazării în care au căzut cetăţenii. Ei au pierdut încrederea în organizarea socială a cărei expresiune sezisabilă este autoritatea publică. Şi au pierdut-o desigur din experienţă directă, în aceiaş măsură în care cunoaşterea tradiţiei i-a împiedecat “să-şi formeze o Încredere desăvârşită. A avea cetăţeni descurajaţi SCRISORI DIN ITALIA Un eveniment rar In Italia Zăpada. —Sânt oameni care o vad pentru întâia oară.—Aspecte și impresii. Un fapt cu‘ atât mai tnsemnat, cu cât nu în fiecare an e lat muritorilor de aici de a-1 putea contempla cu propriii lor ochi, s’a întâmplat în ultimele , zile ale lunei Decembrie. Cerul impede, de un albastru întunecat, care numai în Italia poate fi văzut, a fost tulburat de nori întunecaţi, care ţinând cu orice preţ să fie italienilor ce înseamnă anotimpul numit iarnă, au început să scuture asupra străzilor pietruite şi arborilor cari nu şi-au lepădat încă complect frunzele, fulgii cei albi de zăpadă, atât de familiari acelora din răsăritul Europei. Şi zăpada a căzut timp de două zile, fără a înceta un moment, în ciuda oamenilor trimişi de Primărie (Municipio) de a curăţi străzie principale ale oraşului. Automobilele foarte numeroase — aici e izvorul lor — circulau alene pe zăpadă, oamenii se retrăgeau fiecare în casele lor sau se refugiau seara la teatre (cari pare că au profitat ele singure, în urma zăpezii căzute). --§! Italianul în genere — mai ales acel din Peninsulă — nu e obișnuit cu zăpada. Deşi Torino e un oraş aşezat la nordul Italiei, in inima munţilor Alpi— cari se zăresc acoperiţi de zâpadă şi In timpul verii — în cursul iernei trecute nu s’a văscut în oraş vreun fulg de zăpadă. In schimb, anul acesta gerul şi zăpada, aceşti doi oaspeţi cari s’or fi plictisit de reşedinţa ior in centrul Europei, s’au gândit să facă o vizită printre oraşele nordice ale Italiei, ştiind probabil că frontierele Italiei sunt deschise pentru vizitatori. Dar deosebirea între vizitatorii obişnuiţi şi aceştia e că, pe când primii lasă la plecarea lor monedele ce le aveau, aceştia din urmă au plătit vizita acoperind auritele cupole ale bisericei San Marco din Venezia şi goticele turnuri ale Duomului din Milano, cu pulberea albă în formă de fulgi. Nu trebue să ne mire că aceste manifestări ale iernei tulbură atât pe Italienii din părţile nordice ale ţării lor. Un prieten din Sardinia îmi povestea anul trecut că în acele regiuni zăpada cade odată în 20 ani. — Eu, îmi spunea prietenul, nu-mi aduc aminte de a fi văzut vreodată zăpadă. Un cetăţean al Palestinei noi, care se află aici pe doi », mă asigura că anul aceste, pentru prime oară la wape sa, a văzut acest produs al krnst. In timp ce mă asigura, că nu se simte de loc bine de acest mediu alb, tetrebându-1 dacă știa dinainte sub ce formă cade zăpada, interlocutorul meu se grăbește să-mi răspunză : — Desigur, am văzut la cinematograf l — Păcat că zapada nu poate fi păstrată în muzeele ţărilor calde, aşa precum sunt expuşi în grădinile noastre botanice palmierii, bananii, arborele de pâine, etc. In aceste două zile de iarnă, temperatura s’a scoborât până la 15®, legăturile telefonice şi telegrafice au fost întrerupte în Piemont, Laiguria şi Lombardia precum şi In punctul Medan«. Dar, după cum am arătat mai sus, lumea se răzbună In contra timpului refugiindu-l la teatre, Şi este de văzut! La Alfieri şi Balbe, trupe de operetă; la Chiaretla stagiunea de operă ; la Carignarro vestita trupă Tumiati reprezintă cu suces „Curatto de Bergerac*; la „Teatro di Torino“ însuşi Luigi Pirandello, conduce trupa „teatrului de artă din Roma“. Incepând cu reprezentarea piesei sale „Şase personagii* şi in sfârşit chiar şi Teatrul Regio Îşi anunţă obişnuita, şi extrem de frequentata, stagiunea de operă cu artiştii Scalei din Milano. Dar curând nourii s’au risipit, zapada a dispărut, soarele s’a ivit, lumea se arată pe străzi şi noaptea apare ca o înstelaţie noapte de primăvară. Pare-oi nici urmă de zapadă n’a fos! Capricii de... climă ! GEORGE MR14& x~Axrsxrx. NOTE MOARE? Astăzi mai mult ca niciodată demonul dansului stăpâneşte lumea. In baluri părechile "se strâng în braţe în ritmul muzicii, sub luminile fardate. Pretutindeni nu auzi vorbindu-se decăt despre un nou pas sau un nou fel de a ţine pe dansatoare In timpul jocului. Eminenţi maiştri de dans au decretat la Paris că în iarna aceasta va fi la modă Charleston-ul şi o mulţime imensă a început să-l înveţe cu sârguinţa. Cu toate acestea, sunt unii pentru care dansul e în decădere. Da, dansul moare. In trecut dansul era o exaltare armonioasă a fiinţei întregi, când ritmul întră în om. Exaltare a corpului, dansul chema la veselie şi la iubire ; exaltarea a eroismului dansul îndemna la luptă; exaltare a celor mai înalte facultăţi ale sufletului, dansul devenea entuziasm şi rugăciune. La greci, dansul dionisiac şi luminos trezea un om un dumnezeu care poruncea armonia gesturilor şi zugrăvea pe feţe când fericire, când o beţie divină. „Nu înţeleg, un joc trist* zicea o napolitană. Tot aşa gândeau şi veneţienele şi spaniolele de altă dată.* Pe când astăzi, ce vedtem intr’un bal ? Pe parchetul înstruit părechile abia se mişcă. Mai mult stau pe loc şi bat din călcâe. Unde este veselia, extazul, sau fuvoarea iubirii ? Dorinţe şi plăcere, poate, dar nici o viaţă pe fete, răs, în sânge, nici in gesturi. Perechile sunt nişte mecanisme montate cu exactitate. Mişcările lor sunt ca ale unor automate. O orhestră abia le lasă şi alta le pune din nou în mişcare. Dansatorii se supun ritmurilor prea lente sau prea secondate. Cu faţa întunecată şi verzue ca de lemn vopsit, toţi de aceiaşi culoare în lumina albastră sau verde a proectoarelor, dansatorii se învârt, alunecă, se agită, se Împing, se strâng, dar nu dansează. In dancinguri formele inedite ale strângerilor In braţe se înmulţesc, dar nici una din eie nu evoacă acel lucru înaripat, minunat, în care se găseşte salt, graţie, spirit, forţă, şi care este adevăratul dans. Poate ceiac® distruge elanul dansului sunt tocmai balurile și dancingurile. ca o jucărie in mâna oarbă a fatalităţii,—este un pericol social. Pericolul trebue conjurat. Şi în primul rând este datoria autorităţilor să se comporte aşa fel încât să cucerească toată încrederea cetăţenilor. Da. Birjarul Varonie nu mai poate fi sculat din sicriu. Dar pot fi trezite sufletele moarte ale zecilor şi sutelor de mii de oameni care ar putea să devie tot atâtea energii creatoare în Statul nostru. C. R. Ghiulea r AMVOUfiî •e primMâ 1« toafg A*«ntWe *• Fab&citate «i 1» rndminUtrapA sEÎ&rultd Oii, Vlnuca 17 SITCCESEZ.BAGTX1TXTATIX — - • «»sBHrrgiir:tmi,_n ..i ___ — — Pe t&'râmul «ocial și moral.—Femenismxtl In viaţa cetăţenească,,— Mişcarea pacifistă Femenisteîe din Apos s&pt ocupate dm pregătirea marelui congres care va , avea ioc la Paris hi vara anjiiui acesta. Congresul * convocat de „Aliantţa internaţională pentru votul femeilor şi biroul, pregătitor lucrează sub presidenţia sufragetei englez« Margery», Corbett Ashby. D-na Ashby a dat presei câteva lămuriri asupra realizărilor feministe,—lămuriri pe care le utilizăm în cele [ce?urmează. * La congresul„Alianţei“, vor fi reprezintate *40 de ţâri. Societatea organizatoare are de scop obţinerea dreptului de vot pentru femei Dar acest deziderat a fost Înfăptuit in muite state. Totuşi „feminismul“ îşi are rolul hii,important pe tărâmul social şi educativ., Din 3 la 3 ani, congresul internaţional feminista are loc pentru a controla activitatea şi rezultatele obţinute de femei în chestie de moravuri, legislaţie, muncă socială. Şi s’a făcut dovada că femeile se pricep să participe la viaţa publică, fără să lase în părăsită sarcina lor familială. • In Angîîa, temett© tfte consiliile comunale au obţinut scăderea preţului Ia unele alimente de prima necesitate , iar femeile deputate iau parte activă Ia lucrările comisiuneior pentru organizarea financiară, pentru combaterea şomajului şi iefîanirea vieţii. In general, acolo unde femeile participă la viaţa publică, s’a constatat Îmbunătăţirea situaţiei sanitare, scăderea mortalităţii infantile şi sporirea cheltueinei pentru educaţia publică. * Dar cum îşi exercită femeile dreptul cetăţenesc ? Din ce în ce mai mulţumitor. Prin funcţionarea dreptului de vot (acolo unde i-au obţinut), femeile înţeleg tot mai mult mecanismul vieţii publice. Această constatare ar trebui să fie un îndemn pentru ţările latine (între care şi România) de a acorda femeilor drepturile politice, aşa cum s’a făcut în foarte mult® state. Şi încă o chestiune. „Alianţa internaţională pentru votul femeilor“ este un organ de luptă în favoarea pacifismului, aşa cum se şi potriveşte cu sufletul delicat al femeei. „Alianţa“ este afiliată la Societatea Naţiunilor înlăuntrul căreia lucrează efectiv. Respingând orce idee de ură şi suspiciune, feministele au ţinut primul congres internaţional după război (la Geneva, în 1920), — şi se mândresc cu aceasta. Iată o privire scurtă şi foarte încurajantă, asupra rezultatelor binefăcătoare pe care le obții* femeile în viața publică. O PROCESIUNE.. de Pr N. HodoroaU Pe strada Albineţ, bine parată, care spintecă în doua malaua Ţicăului, coboară domol un impunător cortegiu funebru. E miezul zilei. Marşul de Înmormântare, cântat de muzică militară—ca pentru un ofiţer— atrage pe la porţi şi la stradă, o mulţime de curioşi de toatevârstele. Acest cântec mişcă , pătrunde până şi inimele cele mai împietrite. Mulţi, se vede, că s’au sculat de la masă, căci molfăiesc încă grăbiţi îmbucătura luată. Se posomorâsc. La vederea unui mort, buna dispoziţie dispare imediat. Ochii tuturora sunt aţintiţi asupra carului funebru tras de şase cai şi care e acoperit de numeroase coroane. — De când e Ţicăul ista, domnule, n’o mai trecut p^-aic’ Înmormântare ca asta!... zice în treacăt un gradat către un'țivil' care stătea cu mâinile tncruc * şate răzămat de-o portiţă v*che. — Ai dreptate, camarade ! Iaca, eu nu ţin minte să fi vazut prin cotlonul nostru o aşa înmormântare !.. — Numai armata sireaca poate face o aşa de mândră îngropare !... — Da, da. Ai dreptate. Numai, Doamne fereşte ! Că-i mai viaţă decât moarte !... Când stă muzica, încep gol(Cîtiţi continuarea acestui articol In pagina IV-a Semn particular Onorata poliţie din Bârlad a trimis adresă poliţiei din Iaşi să urmărească pe un criminal minor. A indicat şi semnele particulare ale criminalului, ţine veşnic o ţigară în partea stânga a gurei, poartă şapcă cu bandă galbenă, palton „gri“, ghete galbene şi mănuşi pe mâni. Bine. Cu şapca, paltonul, ghetele şi mănuşile, o fi cum o fi. Dar ce te faci dacă băiatul îşi mută ţigara în colţul drept al gurei? Cum mai prinzi criminalul ?! Sperăm că poliţia bârlădeană are un sistem special pentru recunoaşterea semnelor particulare prea variabile.