Opinia, noiembrie 1926 (Anul 22, nr. 5832-5855)

1926-11-26 / nr. 5852

---î T­If (*. w „ ANUL"' No. 5852 ABONAMENTE * Lei 1000 . . . pe un an „ 500 ... „6 Ioni , 300 ... „3 luni 3 LET EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN 26 NOEMBRIE 1936 ANUNCIURÎ se primesc la toate­­, “Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului l^lr-8tr. Ch. Mârzeacu 17 Lovitură de stat cu Dictatură? O parte din presa din Bucu­reşti ne dă un înstristător spec­tacol, considerând ca o chestie de senzaţie bună de exploatat, cea mai fundamentală din Ins­tituţiile noastre de stat : Co­roana. Coroana este un aşezământ fundamental pentru că este per­manent, nesupus la nici o fluc­tuaţie, în care persoanele joacă un rol cu totul secundar, nein­­fluenţabil nici macar de legile cele mai ire­xorabile ale na­­ turei.* Acum 60 de ani Coroana a fost scoasă din dependenţa per­soanelor, regim cu care făcusem o lungă dar dureroasă expe­rienţă, pentru a fi aşezată pe o creaţiune morală, impersonală: Dinastia. Făuritorii acestui aşezământ au fost Ion Brătianu şi Lascar Catargi, în acord cu toţi frun­taşii ţării şi cu partidele poli­tice. Au rămas însă în ţară gla­suri protivnice în lumea civilă, dar mai ales în rândurile arma­tei, care aveau simpatii pentru regimul dictatorial şi pentru persoana fostului dictator, Vodă­ Cuza. C­uvântul de ordine, cu care luptau adversarii noului aşeză­mânt era că Dinastia noastră era străină. Regele Ferdinand prin virtuţile lui, am putea zice supra­umane, învingând or ce sentimente de rasă şi sânge, a şters prin hotărârea de la 15 August 1916 acest caracter al Dinastiei noastre. * Di­astia, principiul fundamen­tal al Constituţiei noaste, a primit o nouă consacrare a ca­­racterului său de impersonal, prin actul de la 4 Ianuarie 1926 la care au participat toate par­tidele noastre, unele mai activ, ca partidul liberal şi partidul ţărănesc, altele mai pasiv ca partidul naţional cu excepţia re­­z­rvelor d-lui Iorga, care ime­diat a plecat la Paris ca să con­ferenţieze la Sorbona şi unde a dat gazetelor pariziene intervie­­wuri de senzaţie, alternând dez­minţirile cu confirmările, pentru ca după reîntoarcerea in ţară să se rali­ze definitiv la acel act, cu cond­ţia independentă de principiul Dinastiei: respectarea bugetului Fundaţiunei principele Carol. Să nu uităm că actul din 4 Ianuarie, iniţiativa a avut-o M. S. Regele Ferdinand ca purtă­torul Coroanei, ca şeful Dinas­tiei, ca Rege şi părinte al prin­ţului Carol. A fost secondat de şeful gu­vernului d. Ionel Bratianu. S’au raliat la soluţiune, toate parti­dele, iar actul a fost ratificat de parlament, care în acel mo­m­­nt era Constituantă, con­form unei dispoziţiuni formale a Cons­tituţiei din 1923.* Cei ce agită dărâmarea actu­lui din 4 Ianuarie sunt de două categorii: elemente militare şi elemente civile. Elementele militare nu tiitşai câ n’au nici o cădere In aşeza­rea vieţei noastre politice, dar n’au nici o răspundere, fiind a­­genţi de execuţie ai celor de­semnaţi de Constituţie să con­ducă statul. Elementele civile care agită această chestie primejdioasă, au din contra, răspundere nu numai pentru că fac parte din clasa conducătoare, dar unele fac parte chiar din partidele po­litice cu răspundere mare şi precisă. Să nu se joace nimene cu focul. Nici un partid politic nu poate invoca legitim „năprăs­­nicia“ soluţiei, căci un partid care invoaca nepr­ătirea pen­tru chestiile fundamentale ale vieţii de stat, se expune a f scos din circulaţie.­­ In al doilea loc, nu se pot ascunde după deget intr’o ches­tie aşa de gravă. Să iasă pe faţă şi s’o spue pe faţă : 1. Precopiţează o lovitur­­ă de stat ? Actul de la 4 Ianuarie, fiind opera Constituan­tei, nu mai poate fi modificat de cât printr’o altă Consti­tuantă. 2. Sunt partizanii dicta­turei ? Aceasta va fi urm­area des­­fiinţărei actului de la 4 ianuarie şi aceasta este de altfel singura justifcare a elementelor nepoli­­tice şi fără răspundere, care a­­gită noua soluţie. Aşteptăm curajul, celor ce sunt la spatele—dacă sunt—ga­zetelor care agită schimbarea ordinei de stat aşezată prin ac­tul de la 4 ianuarie. A. A. BADARBU PENTRU ARTA MOLDOVENEASCĂ La propunerea făcută de pic­torul O. Briese prin „Opinia“, ca rotonda din piaţa Unirii (­fosta berărie Azug ) să fe destinată ca o sală permanentă pentru expoziţiile de artă plas­tică,­­ s’a asociat şi confratele „Mişcarea“. Int’adevăr, ideia pictorului Briese este salutară, răspunzând unei necesităţi neîndoelnice şi având menirea a onora Iaşul cultural. Fiindcă n’am încetat a crede in bunele intenţii ale d-lui pri­mar Petrea, sperăm că d-sa se va grăbi să dea oraşului un mic cămin artistic, în locul unei cârciume (din care, din păcate, avem prea m­ulte). Sperăm. In pag. III-a Ultima Oră telegrafică și telefonică Din toată lumea o imensă sursă de ener­gie mecanică. Celebrii savanţi francezi, d-nii Georges Claude şi Paul Bauch­rot, anunţă o descoperire senzaţională. Prin reuşite experienţe de laborator, au ajuns la concluzia că apele mării tropical sunt o sursă i­­nepuizab­lă de energie meca­nică. La tropice, apa are la supra­faţă temperatura constantă de 28 grade, iar la lopo­metri a­­dâncime n’are decât 4 sau 5 grade temperatură. Printr’o ins­talaţie specială (cu maşină pneumatică) utilizând ap­­e cu temperatura diferit­ă, aburul na­tural degajat la 28 grade este dirijat spre o turbină pe care-o pune In mişcare, cu o forţă ex­traordinară. In chipul acesta simplu şi natural, se obţine o energie fantastică de 4oo,ooo kilowaţi, pentru lopo­metri cubi de a­­pă de suprafaţă, în trio se­cundă. Deci resursele de energie de până acum (mai costisitoare, mai limitate și mai imperfect ) ar deveni inutile. Ba Ceva titial mult, prin acelaș procedeu s^r putea obține, după voe, ploae sau uscăciune în regiunile tro­picale. Rămâne să vedem realizarea practică a acestei descoperiri senzaționale. * Accidente de aviaţie in Anglia.­ In cursul anului a­­cesta, accidentele din aviaţia militară engleză au avut ca re­zultat 73 aviatori morţi şi 262 aeroplane distruse, în valoare de 5oo,poo live sterling (circa 445 milioane lei). Presa engleză este îngrijorată de acest lucru şi cere o orga­nizare mai atentă a serviciului de aviație. ASPECTE DESPRE REGIMUL PENITENCIAR Despre tratamentul deţinuţilor politici în inchisorle noastre, am­­ avut prilejul să ne ocupăm a­­deseori; printr-o curioasă con­cepţie în materie de ştiinţă pe­n­tenciară, autorităţile aşa zise în drept, menţin pentru „politici“ un regim cu grult mai sev­s de­cât pentru deţinuţii de drept co­mun. începând de la „primele cer­cetări“ şi până la executarea pedepsei rămasă definitivă, de­licventul politic român cunoaş­e atâtea mizerii şi torturi, î­ncât a­­junge să regrete câteodată că n’a avut prilejul „să fugă de sub escortă“, ca să-şi scurteze ast­fel suferinţele. Toate protestele sânt inutile; greva foamei nu mai impresio­nează pe temniceri cari au în mod­ui acesta avantajul de a face unele economii cu porţia de h­a­­nă a greviştilor. Nimic nu poate schimba o situaţie nedreaptă şi în contradicţie cu toate legiuirile civilizate şi cu tradiţia consa­crată în această materie... In Franţa a fost descoperit complotul colonelului Maria, pentru eliberarea Cataloniei de sub tirania primpriveristă; com­plotiştii vor fi inculpaţi pentru fapte grave: deţinerea de arme de războiu, fabricarea clandesti­nă de arme, distribure nelega­l de arme şi explozibile, delicte cari atrag pedeapsa închisori până In cinci ani. Cu toate acestea, atât colone­lul Macia cât şi ceilalţi complo­tişti, după primele zile de cer­cetări, vor fi transferaţi In car­tierul deţinuţilor politici din în­chisoarea Sânte; deocamdată au fost depuşi intre deţinuţii de drept comun şi se aşteaptă de­cizia ministrului de justiţie, care nu va in­trzia, după cum afirmă cu siguranţa întreaga presă franceză. Dar cu prilejul depuneri com­plotiştilor catalani la închisoarea Sânte, s’a petrecut un alt fapt care mentă subli­ţiat, mai ales pentru oamenii de la d­. d. Cat­ly, directorul închisorii a ţin­ut un dis­curs nouilor săi clienţi spunân­­du-le că îi roagă să fie con­vinşi că „nu-i confu­ndă cu ban­diţi de drept comun“ şi că va face tot posibilul atât cât vor sta in închisoare, să nu sufere de nici o lipsă. Şi cu prilejul vizitei lui Tor­es, avocatul colonelului Ma­cia, di­­­ctorul închisorii Santé i-a spus, foarte emoţionat: „Spune­­ colonelului Macia că, din toată inima, aşi fi vrut să-mi f­a plăcerea de a-i strânge mâ­na, dar regulamentul mă opreş­te să am asemenea atitudine fa­­ţă de un deţinut al meu“ ! Sânt exemple cari ar putea da de gândit Inchizitorilor noş­tri , şi e bine că ele vin din Franţa spre care, la toate oca­ziile, gravii noştri politiciani şi organizatori şi îndreaptă pri­virile şi oftările lor ipocrite. G. SPINA Grija cea mare a­­ v ■ ■ tarii Invitaţia liberală la an acord al partidelor POLITICA APARTE A D-LUI MANIU Organul liberal „V­itorul“ com­­plectează cunoscuta declaraţie a d-lui Ionel Brătianu, prin uirm.'.­­toarele prec zări menite a lă­muri deplin pe toată lumea, des­pre esenţa problemei care inte­resează astăzi ţară, în gradul cel mai înalt : „...cât de prevăzători au fost acei care, între cele patru punc­te ale divanului Unirii princi­patelor, au pus ca o condiţie esenţială a unui trai normal, monarhia cu o dinastie sta­tornică. Suferinţele celor peste 6oo de ani ale celor două țări surori, au fost puternic sporite prin luptele ce s’au dat îm­prejurul domniei, prin fră­mântările pe care în mod con­tinuu le aduceau aceste schim­­ bări1.* Mai departe, oficiosul liberal apelează la acordul partidelor, in următorii termeni : „Să nădăjduim că toate par­talele politice, îşi vor da sea­mă de datoria lor, şi că chiar acelea care caută să speculeze, în aceste mprrtenţe hotărâtoare, chestiuni vitale ale ţării,­se vor trezi“. Acest pasaj, poate fi privit ca o confirmare a ştirei că d. Bră­tianu oferă un acord general partidelor,­in­clusiv naţional-ţă­răniştilor. Până acum acordul s’a făcut între guvernul averes­­can şi parti­dul liberal, şi poate ch­ar cu d. Iorga. Se pare că şi unii fruntaşi ţărănişti ar împărtăşi acelaş punct de vedere. Dar d. Maiu are o politică a sa proprie, de­terminând politica specială şi i­­zolată a întregului partid naţio­­nal-ţărănesc.* Ramura Maniu s-a an­gajat categoric în direcţia f­antaziilor cu războie ci­vile, cu prinţi republicani şi cu alte isprăvi romanti­­co-medievale. La atâtea dover­i publice se adaugă şi ilusia pe care numărul de ieri al oficio­sului naţional-ţărănesc o face la adresa unor „LEGII VIITOARE CARE POT SCHIMBA PE CELE DE ASTf­Zl“ ! Şi în acelaş nu­măr de ziar, d. Brătianu este tratat cu epitetele de ...inconştient şi nebun. Curentele sunt prin ur­mare desemnate şi taberile adverse, alcătuite. Mai ră­mâne numai să se ştie da­că vechii ţărănişti se an­ulează pe panta pe care nepe.Mattin a pornit să iu­ ­. teatrul naţional aliVIVLA POPIESCU IN MA COUSINE DE VAR80TOE ŞI LA JOIE D’AIMER Probabil că puţini, foarte pu­ţini din numeroşii spectatori cari au revăzut-o pe Elvira Po­­pescu în mijlocul acoliţilor săi parizieni, se găsesc în situaţie similară cu a noastră. Vreau să spun, că datorită unor împrejurări cu totul inde­pendente de noi, am fost mar­tori la cele două etape din glo­rioasa carieră artistică a Elvirei Popescu. Mai bine spus martori numai la punctele culminante ale acestei excepţionale cariere. Când am văzut-o pentru pri­ma oară—în 1920, jucând—ală- lift de lancovescu şi Storin (în Culcuşul şi La­glu) Elvira Po­pescu se ridicase deja pe quasi ultima treaptă îngăduită de ge­nul teatrului adequat calităţilor sale artistice, gen în care nu importă atât ceia ce joacă ar­tistul, ci cum interpretează ro­lul încredinţat. In acest gen de teatru, spectatorul rafinat este infinit mai exigent faţă de in­­terpret, decăt faţă de autorul o­­perei interpretate. Temperamentul acesta excep­ţional de viol şi de comunicativ, care-şi pute­a permite ori­ce nuan­ţare sau poate chiar o licenţă, era susţinut şi de un fize de I de LOUIS VERNEILL Cronica dramatică de WRATISLAVIUS VOCI DIN PUBLIC O PROPUNERE EDILITARA Delegaţia com­unală In munte cu d. primar N. Petrea lucrează de câte­va seri dearândul la al­cătuirea budgetului Comunei Iaşi pe exerciţiul anului 1927. Nu ne îndoim câ nevoile ora­şului acestuia i-or fi preocupând pe membrii delegaţiei şi că vor prevedea multe sporuri acolo unde se simte nevoe, precum şi unele reduceri la cheltuelile do­vedite ca prea umflate ori chiar de prisos. Sperăm că vor fi preocupaţi şi de une­­ prefaceri dovedite trebuincioase după o experienţă serioasă făcută de ani de zile, cum ar fi de pildă cu serviciul curăţitului stradelor. E momentul bine-venit de a înlocui actualul sistem prin cel practicat (şi care dă rezultate minunate) nu numai in străină­tatea mult civilizată, dar chiar şi la noi in ţările alipite. Acesta constă în obligaţia tu­turor locuitorilor ca să-şi cureţe curţile, trouarul din fiii casei şi strada până la mijlo . Aceasta desdimineaţă, aşa că la ora 6 a. m. căruţe­le comuna­l, pornite in direcţiile ce li se indică de şeful serviciului, să ridice toate grămezile in drumul lor spre crematorii (la noi, spre vărsă­toare). Operaţia aceasta intr-un ceas e terminată, rămânând ca pe urma căruţelor, 5—6 pristavi, să constate rădicarea gunoaelor iar apoi şeful serviciului să constate dacă pristavii şi-au fă­cut conştiincios controlul. Acest sistem cruţă comuna de o cheltuială zadarnică cu poda­rii cari nu fac nici o­­treabă, (ba din contra, produc neajunsuri. Înfundând până și gurile de canal?). Vom mai reveni și asupra al­tor chestii­­de interes economi pentru comună. •ACT. O acţiune italo-germana pentru a căpăta man­date coloniale Ziarul fascist „Lavoro d’Ita­lia” din Roma, scrie : „Teza revizuirii mandatelor coloniale îşi face drum, încet dar sigur. O acţiune concor­dantă a Germaniei şi a Italiei ar putea să obţie rezultatele cele mai epezi. „Popoarele Italian și german sunt In Europa acele care cresc cel mai repede. E deci fire­sc ca ele să caute nou debuşeuri pentru energiile lor crescând.“. Şi de aici — adăogăm noi — sursa viitoarelor conflicte răz­boinice ! In pag. III-a concentrările ITALI­ENE LA GRANIȚA FRANŢEI o (Continuarea în pag. IV-a) rară armonie. De atunci n’am mai revăzut’o până ori. Auziseră fnsă că, îm­pinsă de dorul de a se afirma şi mai luminos, părăsise ţara cu gândul de a se prezenta Occidentului — în latina lumii, în Paris. A reuşit. Din cetite şi din auzite ne sunt cunoscute victo­riile obținute de actrița româncă, victorii care au luat caracterul unei fascinări. D. STRESEMANN ministrul de externe al Germa­niei, a făcut ieri în Reichstag un mare expozeu politic, cerind suprimarea controlului militar interaliat și afirmând nevoia a­­propierei franco-germane. Note din Basarabia CETATEA TIGHINA In faţa „Republicei Moldove­neşti“ creaţiunea a sovietelor ruse, pe malul opus al Nistru­lui,­stă de partea noastră ora­şul Tighina, capitală a judeţului cu aceleş nume. Oraşul acesta, cu o populaţiune, care poate fi evaluată între 30—40.000 locui­tori, are asemănare cu alte o­­raşe mici din regat cu Doro­­hoiul, Vaslui etc. Populaţia e amestecată, cu d­eosebire din pricină vecinătăţii Rusiei, de­şi ori­ce comunicare între această ţară şi noi, e întreruptă. Dar pentru un călător nu o­­raşul interesează atât pe cât cetatea Tighina—Bender, care se află tot pe malul Nistrului, la o distanţă de 2-300 metri de oraş. Aşezată pe o mică proemi­nenţă, cetatea are aspect atră­gător. Intrarea se face prin poarta Regele Ferdinand. Locul ei împrejmuit cu ziduri şi şan­­­ţuri, poate avea o suprafaţă de 30-40 hectare, înăuntru intra zi­durile cetăţii, construcţii mili­tare, unele vechi, altele mai noi, adică unele de pe timpul lui Ştefan cel Mare, altele din tim­pul Ruşilor. Ruşii au părăsit toate con­strucţiile vechi cari erau îndrep­tate contra lor, şi au făcut ca­zemate în vederea apărării con­tra unui atac ce ar veni din partea noastră. In mijlocul parcului de clădiri ruseşti, ruşii au ridicat o statue, care se păstrează şi astăzi, însă româ­nii au şters inscripţia rusească, punând una românească cu data unirei Basarabiei cu Re­gatul. Astăzi în cetate se află ar­mata românească, dar zidurile şi clădirile ei se părăduesc mereu, împrejurările şi progresele realizate in armamente, fac din ce în ce mai puţin necesare existenţa unor atari cetăţi, cu toate astea nu poţi să nu re­­greţi, când vezi că atâta trupă omenească se nimiceşte, câte locuinţe, câte grădini nu ar pu­tea să se repare aşa ca ele să folosească multor nevoeşi ? B­i­serica din cetate, frumoasă, nea­tinsă de războiu, câţi credincioşi n’ar putea atrage ? Dar se pa-* re că aşa e făcut! Ce e vechiu sa se distrugă. Ce e vechiu nu e bun nici a trăi ca ur. muzeu I V. I. Radu Un tratat de arbitraj franco-spaniol La Madrid au loc tratative pentru încheerea unui tratat de înţelegere şi arbitraj franco-spa­­niol. In convorbirile de pănă acum dintre ministrul spaniol de ex­terne şi ambasadorul francez la Madrid, s’au aplanat aproape toate deosebirile de vedie şi din­tre cele două țări.

Next