Opinia, decembrie 1926 (Anul 22, nr. 5856-5881)

1926-12-08 / nr. 5862

! Tot stabilizarea monetara S’a spus că vom avea şi noi cât de cinând stabilizarea mo­netară. Păstrăm credinţa că a­ceastă stabilizare, rânduirea şi aşezarea ei, este examinată din toate punctele de vedere şi că s’a ţinut cont de toate repercu­­siu­ile ce necesarmente ea va produce. Stabilizare ? Un cuvânt şi idee, care n’ar avea nevoe de multe tălmăciri. A stabilize mo­neda, însemnează a-i fixa cursul ei în aşa chip ca aceasta, să nu mai varieze, nici în interio­rul ţării, dar nici în exterior, faţă adică de moneda altor ţări; sau în orice caz variaţiile ei să fi aproape nesimţite, cum bu­năoară era înainte de războiu, când suta de lei a Băncii noas­tre Naţionale n’avea decât un scăzâmănt de două centime sau trei, faţă de bancnota de o sută a Băncii franceze, germane etc. Nai am trecut şi altă dată pr­e faze de felul acesta. Cei mai vechi dintre noi îşi amin­tesc ce s’a întâmplat pe timpul războiului din 1878 cu rubla rusească, care devenise oare­cum monedă naţională a noas­tră, şi al cărei curs a fos redus mai târziu în mod oficial de la 4 lei la 3,70, apoi 3,50 lei, pînă a fost definitiv Înlocuită prin leul nostru. Au pierdut şi atun­ci, mulţi, cari posedau ruble. Nu se cunoşteau însă pe atun­ci emisiunile dezordonate de bancnote. Criza de astăzi însă e mult mai intensă faţă de ţara noas­tră şi faţă de raporturile inter­natonale, ce întreţinem cu alte state de la cari ne aprovizio­năm. Traiul nostru de pe timpul rublelor era omil mai simplu ca cel de azi, iar legătuile noas­tre cu Statele vecine nu ne pu-­­ neau în grea cumpănă, ca în momentele actuale. Un lucru va fi da observat. Toate ţările, cari au ajuns să şi­­ stabilizeze moneda, au adoptat­­ o altă unitate monetară, l­i au­­zim de „Belgo“, dincoace de­­ „Rentenmark“, „ Cervouets“, „Zlot“ şi alte numiri. . Dar e cert, că nu aceasta se vede tendinţa, de a îngropa de-­f­­in­tiv trecutul. E vorba deci, de a se începe o nouă eră mo-­­a­netară, eră care să nu aibă a face cu trecutul. Bună­oară la noi, lum­ea ar trebui deprinsă repede că de astăzi nu se mai socoteşte in lei, ci în altă monedă, al cărui nume se va găsi, tocmai după cum in loc de ruble sau alte monede străine naţionalizate la noi înainte da 1878 s’au trezi cei dinaintea noastră, că toate conturile se­­­chidează in lei. E puţină vreme , atunci, şi totuşi s’a cam uitat trecutul în chestie de monedă. Era atunci Statul la mijloc. Astăzi tot el e în primul loc, dar ceia ce vede fiecare e Ban­ca Naţională. Ori aceasta are nevoe de încredere. Şi astăzi mai greu se obţine acest lucru când te adresezi 18 milioane de oameni, de­cât când te adresai la 5 milioane. Dar în afară de aceasta, pen­­tru introducerea stabilizării, S­a­­tele, cari au voit-o, au cerut şi obținuit ajutorul altor State, ceia ce nu era mai înainte. Regia de ex­mplu, a avut ajutorul A­mericei şi al Angliei. La aceasta trebue să ne gândim şi noi. Dar stabil­zarea are şi părţi care vor leza multe interese. V. 1. RADU ■\ ! * Sărit ani mulţi de atunci, dom­nul Octavian Goga, poet lirico­­social, cânta vremurile ce tre­buiau să vină când­va aducând raiul pe pământ iobag lor cari gemeau sub carâmbul „chesaro­­crăesc“. in fiecare rând şi in fie­care vers, poetul Goga* bieste­m­­i cazonismul austro-maghiar şi t­im­ rca, dincolo de graniţele imperiului habsburgic, protestele sale până la Berlin, în inima caporalismului prusac.­­Când au început agitaţiile răz­­bo­a­ice din 1914, d. Goga era în fruntea lor , pe toate tonurile declama imnurile sale ma­ţiale şi proclama necesitatea distru­gerea nemţilor cu huitura lor cu tot, deşi cum­ datora şi domnia­­sa oarecum câte ceva acestei huitui, nimic nu putea suferi mai puţin democratul şi libera­lul poet Goga decât spiritul pru­sac. Deşi tânăr, nimeni nu î-a re­proşat domnului Goga că n’a luat parte activă la războiu ; unii socoteau absolut necesară păs­­trarea în naftalină chiar a poe­tdor, cari cu articole entuziaste aveau misiunea de a ridica mo­ralul trupelor de pe front şi de aceea au încuviinţat la conserva­rea grupului de sedentari de la „România“. Şi intr’o zi poetul a devenit politician. Din ziua aceia au zburat toate iluziile cititorilor săi de altădată, din ziua aceea corurile poetului ca şi altădată „n’aveau întruchipare“ ci erau „risipite şi căzute frunza pe că­rare“ au căpătat o stranie în­truchipare : un fastuos castel la Ciucea, jetoane de prezenţă in consilii de administraţie, voia­juri costisitoare în străinătate. Acestea încă nu însemnau ni­mic ; pentru un biet poet care vâna un sfarţ sau un şpriţ la „Terassă“ erau explicabile toa­e s­tisfacţiile stomacale şi de con­­f­rt posibile la un moment dat. . Dar poetul se schimbase din toate punctele de vedere: idea­lurile fură părăsite, visurile re­­oluţionare uitate şi principiile immocrat-liberale pentru cari a­du­ise drâmba sa poporanistă stâta vesant fură înlocuite cu manoperele obicinuite oricăru om de stat român. Şi, următor acestei schimbări la ţaţă, domnul Goga a­­adop­tat atitudinile acelora pe cari cu ani in urmă îi înjura şi îi bles­­tema, în versuri şi în proză : a deveni asupritorul ţărănimei, a copiat in­­odele j­adarmilor che­­saro-crăeşti, până când a cul­minat prin celebra declaraţie din Cameră . „mă bucură decepţia d-lui­ Ebner care mi-a spus ca în loc să găsească în mine un bohem sentimental, a găsit un ministru prusac“ ! Iată-l pe domnul Goga făcând elogiul sistemului prusac de gu­vernământ sistem pentru a că­rui doborâre a luptat cu toate mijloacele oratorico - poetice. Dacă mai trebuia o versificare a posibilităţilor de transformism ale d-lui Goga, declaraţia sa că sa consideră ministru prusac a venit sa o complecteze în mod definitiv. G. SP.NA ASPECTE AVEM DN MINISTRU PRUSAC ! K8A *. t ANXJlAXml ,N0^S§2 -Ajjglfey. ABONAMENTE Lei 1000 ^ . 500 5 „ 300 . pe un an „ 6 luni „ 3 luni jUNtVERSili 1 k s 1 cm? // . Ur»v,er$hV% «S LEI EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN MERCUR 1­8 DECEMBRIE 1926 ANUNCIURI se primesc la toate ' Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului laşi"-Str. Gh.­­­ârzeanu 17 STATELE­ UNITE HUZURESC DE BINE Din raportul anual întocmit de d. Hoover, ministrul de co­merţ al Statelor­ Unite, se remar­că următoarele constatări:­­ „In toate branşele de ac­tivitate economică, situaţia ma­terială a poporului american, In cursul anului trecut, a atins un nivel incomparabil. „Producţia şi consumaţia măr­furilor de lux sau de pr­mă ne­cesitate, n’au fost niciodată a­­tât de urcate, şomajul a fost nul in toată ţara... Comerţul ex­tern este mereu în creştere. „Domeniul activităţii financi­are şi bancare înregistrează in numeroase cazuri, cifre care încă nu fuseseră niciodată atinse“. Iată pentru cine a făcut Eu­ropa război! GITITI „OPINIA“­ Lupul moralist Oficiosul liberal „ Viitorul“ se arată subit foarte grijuliu de a­titudinea şi actele stude­­eşti. Pe un ton doctoral „ Viitorul“ scrie : „Se încearcă iarăşi unele dez­ordini studenţeşti care desigur nu slujesc, azi mai ales, nici un fel de interes al ţării înlă­­uri­t sau în afară. „Studenţim , la rândul ei, nu poate ieşi de­cât păgubită prin gesturi ca acele care s’au încer­cat recent la Iaşi şi Chişinău“. Şi tot aşa mai departe, până la încheerea „In cele petrecute, însă, gu­vernul are partea lui da vină, fiindcă nu ştie să ia o atitudine care să arate studenţimei că, fără să-şi dea seama, face jocul duşmanilor noştri de toată ca­tegoriile şi că, în acelaş timp, asemenea acţiuni turbulente nu pot găsi aprobarea nimănui“. Cetind această proză liberală te gândeşti îndată la lupul mo­­ralist din fabulă. iS-ar părea că „ Viitorul“ igno­rează cu desăvârşire guvernări­­ precedente ale partidului liberal, ca epoca „bestiilor roşii“ din 1919, cu „gărzile“ anarhice, cu sindicalismul galben al amenin­ţărilor de uliţi, cu ministeriatul d-lui dr. Anghelescu, cu violen­ţele, calomniile şi toate diversi­unile arhicunoscute. Din păcate inşi, proza „ Vii­torului e luată in serios şi co­mentată favorabil de ziare. Li­beralii cunosc bine slăbiciunea românului, de a uita lesne. Şi de aceia au tupeul a arunca praf in ochi şi a-şi reface vir­ginitatea când sunt in opoziţie. ”. Italia caută apro­piere de Germania în scopuri financiare şi politice Situaţia financiară a Italiei este foarte critică. In luna tre­cută tezaurul statului nu dis­punea de­cât de 62 milioane de lire. Politica de revalorizare a dat greş şi acum Italia are ur­gentă nevoe de un Împrumut extern. D. Mussolini vrea să obţie un împrumut de la sau prin in­termediul Germaniei. De aceia s’a pronunţat par­izan al ridi­cării controlului interaliat. In acelaş timp s’au angajat tratative italo-germ­ane pentru incheerea unui pact politic. Italia are pla­uri mari. Ea voeşte să împiedice apropierea franco-g­rmană, şi chiar să a­­ranjeze Germania într’o alianţă contra Franţei. Dar probabil planul nu-i va r­uşi, pentru că nu-i admit par­tidele germane din centru şi din stânga. „Vossische Zeitung“ scrie: — „Admitem numai un tratat de arbitraj; cât despre un tra­tat de amiciţie şi o alianţă co­lonială îndreptată contra unui al treilea, sunt fara temei. Nu te gândim la aceasta“. D. Cicerin, ministrul de ex­terne al Rusiei, se află la Fr­ak­­furt-am­-Main, în tratament me­dical. La trecerea prin Berlin, d. Cicerin a stat o zi In Capitala Germaniei unde a fost primit cord­ul de d. Stresemann. In clişeul nostru (aşezaţi pe scaune, de la stânga la dreapta) Stresemann, Cicerin, d-na Stre­semann și ambasadorul rus Kresz­tinski. PRIETENIA GERM­ANO-RUSA Din toată lumea iarăşi cuvintele încruci­şate. — Jocul de-a cuvintele încrucişate încă pasionează pu­blicul în Anglia. Z­arele conti­nuă a insera şarade, acordând dezlegătorilor premii până la 2000 lire sterling (aproape două mi­lioane lei). Bineînţeles că foarte multă lume îşi încearcă norocul. Bi­bliotecile publice sunt invadate de jucători care caută cuvinte rare, prin dicţionare şi enciclo­pedii. Cărţile de acest soi au început să se ferfeniţească. Ba au fost surprinşi indivizi care rupeau pur şi simplu filele din dicţionare. Faţă de această situaţie, di­rectorii bibliotecilor publice au innştituţ­it că nu mai pun la dis­poziţie enciclopedii şi dicţio­nare decât acelor p­esoane care declară în scris că nu caută cuvinte pentru dezlegarea e şarade. La biblioteca din Liverpool s’a interzis cu totul consultarea dicţionarelor. Catedră de diplomaţie.— Studenţii universităţii din Bierlin au cerut guvernului să înfiinţeze o catedră pentru studiul... poli­ticei externe !* Aniversară.Din Franţa s’a comemorat împlinirea a 150 ani de când Franklin a debarcat pe pământul francez (4 Decembrie 1776) trimis de Statele­ Unite să ceară regelui Ludovic al XVI ajutorul material şi bănesc al Franţei pentru războiul indepen­denţii americane. * O biblie a lui Luther. — Un magnat ungur a depus la „oficiul orfanilor“ din Szom­bathely (Ungaria) o Biblie care a aparţinut marelui reformator Martin Luther. E un exemplar foarte rar și de mare valoare. Scrisori din Paris La un examen la faculta­tea de drept.,— In faţa unei mese verzi, trei profesori, în robe roşii de purpură, In faţa fiecărui profesor câte un can­didat sau o candidată, Indără­­tul candidaţilor scaune pe care ia loc publicul. Stau şi eu în public. Intre mine şi un prieten de al meu ia loc un tânăr sim­patic foarte agitat. Are probabil pe cineva printre candidaţi.­ mă gândesc eu. Deodată în faţa unui profesor tânăr apare o tânără can­didată cu ochii mari, pătrunzători, o siluetă sviltă,...mă rog, o fată frumoasă. Tâ­­rul meu vecin îngălbeneşte, tremură, e foart agitat. — „Ce-i domnişoară, un act autentic şi un act sub semnătu­ră privată ? “ întrebă profesorul. — „Un act autentic e un act scris şi un act sub semnătură privată e un act... nescris“. Publicul râde; domnişoara priveşte cu ochii ei mari figura zâmbitoare a profesorului; tână­rul meu vecin a îngălbenit şi mai mult şi e singurul din sală care-i trist. O altă întrebare — „ce-i un act de fidejussium ?“ provoacă un răspuns naiv. „E un act de credinţă“. P.­virea pătrunzătoare a can­didatei s-a întors către vecinul meu, care zâmbeşte fericit. Pro­fesori îi priveşte părinteşte pe amândoi şi parcă ar spune: „E aşa de frumos să iubeşti“ !.... * La cameră.— Publicul aş­teaptă cu nerăbdare deschiderea şedinţei. Francul suferise o scă­dere de câteva puncte. Aveai impresia că bolnavul dă semne de nelinişte, că se agită, pen­în jurul lui. Bolnavul desigur e francul. Doctorul­ Poincaré sfătuieşte toa­tă lumea* să tacă—şi ai impre­sia că toată lumea se supune orbeşte la vorba magică a doc­torului. Camera lucrează în tă­cere. Public puţin ; deputaţi aşa de vorbăreţi altă dată, au de­venit muţi. Comisiunea finan­ciară a camerei care a răstur­nat pe Caillaux, Peret, Loucheur, era altă dată denumită cimitirul ministerelor. Tremurau miniştrii de finanţe ca varga, când tre­buiau să se prezinte în faţa te­ribilei comisiuni financiare. Dacă de exemplu comisiunea de fi­nanţe zicea cutărui ministru: „Ai 48 ore ca să schinbi pro­­ectul“ ministrul trebuia să se execute. Dacă Comisiunea fi­nanciară a spus lui Loucheur „cu D-ta n’o să stăm niciodată de vorbă" Loucheur a plecat. Și astăzi Poincaré a subjugat complect teribila comisiune truca se face p­rea muit/sgomot: „DomaLar vă rog să nu vor­biţi. SOCIETATEA ANATOKO-OMNICA (Preşedinte D. Prof. Dr. C. Bacaloglu) — Şedinţa din 6 Decembrie —— Angină pectorală.— Tumoarea myxomatoasî a ovarului. — Poliomielită anterioară.—Etc. etc. La această şedinţă, prima în cursul acestui­ an şcol­ar, parti­cipă un numeros public, format din profesori, medici şi studenţi. In afară de D. Preşedinte, sa notează prezenţa D-lor Prof. C. Parhon, P. Anghel, Gh. Zamfi­­rescu, docenţi E R­adu şi E. Savinia. * D. Prof. C. Bacaloglu, des­chizând şedinţa, ia pr­mul cu­­vâ­ntul prezentând două intere­sante piese, din necropsiile prac­ticate de D-sa. E vorba de 2 cazuri de Angină pectora­l. E­­xamenul anatomo-patologic con­firmă teoria coronariană a acestei boli. Simpatectomia ( stirparea simpatecului cervical) cu mena­jarea ganglionului stelat dă re­zultate satisfăcătoare. Cazurile publicate de D-sa cu d. Prof. I. Tănăsescu în revistele străine, constitue o probă evidentă a e­­ficacităţii tratamentului chirur­gical. Dată fiind erudiţia d-sare în această matere, comunicarea a fost urmărită cu multă atenţie. * D. Prof. Bacaloglu şi d.prof. Gh. Zamfirescu prezintă o pie­să anatomică de un interes ex­cepţional. E vorba de un cord ce prezintă nişte cordajii (to­r­­doane) aberante şi un cuib val­vular pe păretele interauricular Această anomalie este extrem de rară.* D. Dr. Aburel azistent pe lân­gă Clinica chiurgicală a d-lui Prof. Hortolomei, prezintă un interesant caz de tumoare my•­xomatoasă a ovarului. E vorba de o bolnavă ce s’a pr­zentat cu abdomenul voluminos şi du­reri. La examenul clinic s’a diag­nosticat o tumoare anex^ală cu ascită, de natură malignă. Tu­moarea extirpată s'a vâzut că e un chist ce prezenta areole cu conţ nut gelatinos. Din cercetă­rile recente se stabileşte că ge­­lat­ia e rezultatul secreţiei tu­­moarei. D. Dr. Barbelia­­ spune că a vizat un caz asemănător la Prof. H­irlman din Paris (actu­a­­mente la palat în Bucureşti pen­tru a-l consulta de Rege) unde nu s’a putut scoate lichidul ; bolnava totuşi s’a vindecat. * Tot d. dr. Barbilian prez­ntă un calcul uretral, provenit dela un copil care prezenta supuraţii periuretrale. Provine fie de la rinichi, fie dela vezică. Rar se formează pa loc. D sa face a­­poi o serie da consideraţii asu­pra caracterului acestor supu­raţii la adulţi şi copii. * D. prof. C. Bacaloglu şi ă­ra dr. Violeta Petrovici.— D-lor prezintă un caz foarte interesant de Poliomielită anterioară.­ Mec­­ţiu­ne foarte frecventă la copii, este in schim­bată la adulţi. In acest caz e vorba de o femee de vre-o 38 de ani. Cercetările de până acuma, n’au reuşit să pue în evidenţă agentul cauzal al acestei maladii. * Epuizându-se­­seria comuni­cărilor la Societatea Anonimo- Clinică, d. Prof. C. Bacaloglu pr dă preşedinţia d-lui Prof. C. Parhon, preşedintele Soc. de Neurologie, Psihiatrie şi E­ndo­­crinologie, care deschide şe­dinţa. Darea de seamă a acesteia din urmă, într’un număr viitor. Dr. M. Held şi M. Catz (Continuarea ln pas. IV-a) „Francul se însănătoşeşte şi ăsta-i lucru principal. Şi tăcere S0 fâC6» Unii membrii ai parlamentu­lui s’au plâns că se face şantaj pentru că Poincaré a spus: „Vă rog să mă lăsaţi să lucrez in linişte; să nu vorbiţi prea mult; să votaţi proectele mele pentru că pun chestiunea de în­credere şi... nu garantez de fi­nanţele Franţei“. Şi e tăcere. Ai impresia că de fap’t Poincaré lucrează fără par­lament asta din cauză că stân­ga n’a ştiut să fie unită atunci

Next