Opinia, iunie 1927 (Anul 23, nr. 6005-6029)

1927-06-11 / nr. 6013

ft.NPL XXIII No. eon ABONAMENTE £'4Lei 1000’* „f 500 pe un an „ 6 luni 300 ... _ 3 luni , Biblioteca Ui / î a ( V 1 ' : i : V i ' re* a IFI f EEMPLARUl« 5AMBATA 11 IUNIE IQ27 # A N a K C I U R Ii se primesc la toate Agenţiile de Publicitate*’ şi la Administraţia ziarului ZIAR POLITIC COTIM Aîî I om Iaşi—Str. Gh. Mo rsescu 17 STRATEGIE MUTARĂ ŞI STRATEGIE POLITICĂ Plini profesional nu este o ex­presie fără sens. D. Den. Ave­­rescu a părăsit guvernul In con­diţii fără precedent — singurul precedent ar fi, cel mult, lichi­darea penultimei guvernări a ge­neralului—fiindcă a păstrat ins­tinctele şi mentalitatea militaru­lui şi nu şi-a putut însuşi felul de a fi al politicianului. Partidul poporului trebuia, de­sigur, să-şi facă un loc în ţară. Dar dacă o armată, pentru a-şi afirma victoria, trebue să zdro­bească, să nimicească armata ce-i stă în faţă, un partid poli­tic trebue numai să surclaseze pe celelalte partide pentru a-şi face un loc în conducerea ţărei. Un adversar politic nu este, din toate punctele de vedere, un i­­namic , existenţa lui este utilă, de multe ori indispensabilă, şi este o banalitate a spune că un guvern nu poate să cârmuiască în chip eficace fără opoziţie. Opoziţia, într’o ţară fără opi­nie publică cum este a noastră, joacă, în primul rând, rolul de spectator, de public, de critic. O trupă de t­atru joacă cu atât mai bine cu cât sala colabo­rează mai intim la jocul actori­lor, şi nenorocită ar fi o trupă dramatică care ar juca într’o sală goală, ea s’ar descompune la sigur în fața fotoliurilor mute. Un public chiar ostil este mai stenic decât o sală pustie care, ca o imensă gură cascată lipită de scenă, soarbe replicile pro­tagoniștilor fără a da nici un ecou sufletesc. Tot atât de ne­norocită este o trupă politică ce guvernează fără nici un ajutor din afară, fără nici o apreciere, în mijlocul mutismului inert al unei mase. Iar, un lucru atrăgând pe ce­­lant, opoziţia devine un cenzor, un organ de control, o frână, un corectiv. Ea se ridică împotriva abuzurilor, cere intrarea în dis­cuţie pentru toate problemele la ordinea zilei şi forţează astfel guvernul la fixarea motivelor ce­­ dictează o măsură, adică­­ mai multă ch­izuinţă şi reflecţie, la punerea la pu­ct mai desă­­vârşita­ A tuturor chestiilor. Astfel—cuma o flţania o cere— dacă opoz­ţia nu exista, ea trebue inventată. Ea este sin­gura garanţie ,nu contra exce­selor care acumulându-se îm­ping la războiul civil. Or, Domnul General Averes­­cu a vrut să fie un distrugător de partide adverse, precum, pe timpuri, fusese un distrugător de batalioane inamice. El a desfinţat partidul socialist in timpul penultimei sale guver­nări,­­ venind la cârma ţărei, in condiţii prea cunoscute, ell a zvârli Intr’o grea criză gruparea naţional-ţăranistă. Astfel, că la începutul anului prezent, partidul poporului se găsea in s­tuaţia privilegiată de a nu mai avea ca adversar de temut decât pe partidul liberal. Şi, departe de a accepta ca bună această situaţie putem zice inesperată, departe de a trata cu liberalii de la egal la egal, d. general—împins de ambiţi periculoasă a domnului Goga— şi a grupat forţele pentru ulti­mul asalt al ultimei cetadeie , nu­m­im încă dacă strategul nu vedea în vis pe şefii liberali în­temniţaţi şi cluburile lor închise precum odinioară, graţie măsu­rilor sale militare, şefii socia­lişti fuseseră internaţi la Jilava şi cluburile lor desfiinţate.­­Ultimele evenimente ne-au scutit de o dictatură pe c­are un om n­stru n’o poate denun­ţa decât ca periculoasa. Cu a­­tât mai mult cu cât ea nu se putea sprijini pe o masă da ce­tăţeni înarmaţi ca dictatura ita­liană sau cea rusească , ori­cât ar fi de fascinaţi unii oameni de fascism sau de bolşevism, se poate demonstra că bolşevism este specific Rusiei şi fas­is­­mul specific Italiei, că nicăeri fenomenul nu se poate repeta. Lucru neînchipuit de grav, ne­­având la dispoziţia sa o mili­­ţ­e particulară, o armată de par­­tid organizată după tipul legiu­nilor romane, garibaldinne sau mussoliniene, d. general Ave­­rescu ar fi fost nevoit să ducă fermentul discordiei în sânul armatei active, vrând să sprijine pe o parte din ea. Re­gimul pe care ni l-ar fi impus, ar fi adus aşa­dar, cu acele stabilite actualmente în Spania, în Portugalia şi în Grecia. Şi nu credem ca un singur parti­zan al regimurilor de forţă să se complacă în considerarea u­­nor exemple atât de nenorocite. Ne mirăm deci că d. gen. A­­verescu să fi încercat să asume o dictatură în condiţiile care i se ofereau la noi, condiţii care nu se potrivesc nici­de­cum cu cele existente în Italia pe care­­s- o admiră atât de mult. NECULAI DALU Actualităţi politice Chestiunea alegerilor libere Rolul principal ce se atribue guvernului Ştirbey este acela de a efectua alegeri libere. Pentru îndeplinirea acestui rol, e nevoe ca aparatul administrativ să fie alcătuit din persoane fără nici o dependenţă față de par­tidele politice, şi fără motiv de bănuială că ar exercita pre­siuni. Aceste lucruri s’au şi promis. Dar avem impresia că încep a nu fi respectate. S’au făcut a­­numite transferări şi s’au pus la conducerea unor judeţe ofi­ţeri activi din jandarmerie,— ceia ce nu întăreşte prea mult credinţa în libertatea alegerilor. * D. Ionel Brătianu a declarat că revendică puterea pentru partidul său. Revendicare foarte explicabilă în gura unui şef de partid. Dar d.­Brătianu nu s’a li­mitat să exprime un deziderat, ci a afumat categoric că va forma guvernul de mâne, adăo­­gând că nu obişnueşte să ceară lucruri de a căror îndeplinire nu­ ar fi sigur. Prin urmare, d. Brătianu este sigur de un rezultat al alegeri­lor favorabil pentru d-sa. Cum însă experienţa de până acum a dovedit că forţa electo­rală a partidului naţional-ţără­­nesc este superioară forţei par­tidului liberal, ar urma că si­guranţa de succes a d-lui Bră­tianu pune îndoială asupra libertăţii alegerilor. Dealtfel, preponderanţa liberală în ac­tualul cabinet (inclusiv departa­mentul internelor) este vădită. ♦ Nu ştim cum privesc situaţia, conducătorii partidului naţional­­ţărănesc; când şi până la ce grad vor suferi decepţii; cum apreciază declaraţia d-lui Bră­tianu; cum se simt in actualul guvern Ştirbey şi dacă vor sta mult in colaborare cu dânsul. Din actuala colaborare vedem deocamdată că partidul naţional­­ţărănesc s’a angajat, din nou şi categoric, la respectarea ac­tului din 4 i­anuar 1926 (anu­­ându se anumite manifestaţiuni contrare care emanaseră de la fruntaşii partidului). Liberalii au motiv să fie mulţumiţi de a­­cest angajament care le-a tre­buit. In schimb, ei nu s’au anga­jat cu nimic, în chestia libertă­ţii alegerilor, faţă de naţional­­ţărănişti. Şi n’au obligaţiuni de viitor in privinţa succesiunei la guvern pe temeiul indicaţiei cor­pului electoral. .. In pag­. III-a țriUltima ora, telegrafică și telefonică ASPECTE MESAGERII PAGEI După raidul strălucit al „ne­bunului zburător“ pornit să cu­cerească gloria într’un moment de inspiraţie, tranversarea At­lanticului de către Chamberlain aviator ponderat şi rece, a do­vedit câ nimic nu este o po­veste şi că voinţa omenească e capabilă să înfrângă tote forţele o­arbe ale naturii şi să le do­mine. Dar aceste amândouă fapte măreţe a lui Lindbergh şi Cham­berlain au căpătat şi o altă semnificaţie : aceea a posibili­tăţii de apropiere între popoare, prin comuniunea sufletească în clipile supremelor emoţii. Entuziasmul Franţei din zilele când l-a avut oaspete pe Lind­bergh a înmormântat sentim­e­­tele de animozitate făurite d prob­ema datoriilor de războiu către Statele Unite şi en­uzias­­mul germanilor la aterisarea lui Chamberlain pe pământul ţării lor a şters ura păstrată de con­tribuţia Americei la distrugerea imper­ului. Schimbul de mesagii intre Doumergue şi Coodlige şi între Hindenburg şi Coolidge, ocazi­onat de actul Lindbergh-Cham­berlain, rămâne ca o făgăduinţa pentru viitor: o făgăduinţă a raporturilor de frăţie intre state pe cari conducătorii neînţele­gători le-au transformat în la­găre duşmane şi asasine. E semnificativă în această privinţă telegrama din Washing­ton a unei agenţii de presă, care începe cu fraza următoare: „Aflăm din izvor demn de în­credere că tânărul căpitan Char­les A. Lindbergh, pare chemat să joace un rol istoric prin ci­mentarea unui tratat de pace durabilă intre Franţa şi Statele­ Unite, se crede că secretarul de stat Kellog va face in curând o declaraţie de reinoire a senti­mentelor de prietenie pentru Franţa". Ceea ce n’au putut face diplo­maţii de carieră cu sutele de conferinţe plătite in valută aur, ceea ce n’au reuşit să obţină politicianii cu pretenţii de con­ducători ai destinelor naţiunilor, au înfăptuit doui oameni simpli — Lindbergh şi Chamberlain — dar cari au ştiut să ridice va­loarea morală a noţiunii de om până la culmi nebănuite Încă. Este aceasta o pildă care tre­bue să servească de Învăţătură omenirii; e vremea să înţelegem că trebue să joace rol In viaţa noastră şi puţin idealism şi o doză oarecare de visare. Şi si înţelegem, mai cu sea­mă, că există posibilităţi de înfrăţire Intre oameni dincolo de codificările şi tratatele de pace încheiate de profesioniştii politicei, posibilităţi care au fost recunoscute involuntar de diplomaţi când—subliniind „ro­lul istoric“ al lui Lindbergh şi Chamberlain—şi-au dat Singuri certificatul de incapacitate. G. SPINA Gând se vorbeşte de dezarmare navală... De câtva timp, preşedintele Statelor Unite tot vorbeşte de dezarmare navală şi propune conferinţe peste conferinţe. In curând va avea loc la Geneva o nouă conferinţă anglo-japono americană pentru limitarea Înar­mărilor pe apă. Se anunţă însă că din portul Norfolk-Virginia că preşedintele Coolidge a trecut în revistă două mari escadra­­­le flotei din At­lantic şi Pacific. Au defilat 98 vase de război. Şi se spune că d. Coolidge a rămas plăcu­t impresionat la priveliştea acestei manifestări de forţă. Socotind şi faptul că pretu­tindeni se construesc noi va­poare de război , vedem bine cum stăm cu.. sentimentul de­­zarm .rei navale. Un nou roman al Prinţesei Bib­escu­ Elogiul unui creic fran­cez pentru români Prinţesa Bibescu publică un nou roman intitulat „Catherine- Paris“ („Les Cahiers Verts“, Bernard Grasset), lată cum a­­preciază noua lucrare d. Paul Bouday, criticul marelui ziar „Le Temps“ : „R mâncă prin naştere, ca şi vara sa contesa de Noilles, dar rămânând româncă prin căsă­torie, prinţesa B­oescu, născu­tă Lahovar, este prin alegere o scriitoare franceză, una din cele mai remarcabile. Ce bună idee au avut romanii să cuce­rească Dacia! Avem pe ţăr­murile Marii Negre o mică so­ră latină care ne trimite mulţi din copiii săi, de altfel primiţi de Franţa cu o tandră afecţiu­ne. D. Paul Morand, mare că­lător, declară, dacă nu mă în­şel, că România este una din rarele ţări unde Franţa e iubi­tă pentru ea Însăşi. Românii, mai ales cei din aristocraţie şi carierele libera­l, studenţi sau tneri profesori venind să-şi complecteze studiile la cartie­rul latin şi să-şi susţină tezele la Sorbona, formează la Paris o colonie din cele mai nume­roase şi din cele mai străluci­toare. Dar cuvântul „colonie" aproape nu se potriveşte, căci cu ei parizienii se simt îndată In familie. Cea mai mare parte dintrânşii n’au nici macar ac­cent, ceiace e rar printre stră­ini, ch­ar când vorbesc bine franţuzeşte. Şi mulţi nu se mul­ţumesc numai să vorbească... Prinţesa Bibescu scrie minu­nat franţuzeşte. Eleganţa spon­tani, graţia fluidă, vraja poe­tică din „Isvor“ (impresii din România) şi din „Opt Raiuri“ (voiaj in Persia) amintesc şi a­­desea egalează cele mai deli­cioase pagini ale încântătoru­lui Loti. „Catherine-Paris“, cu aceleaşi calităţi de stil, e un roman mai realist, care amin­teşte pe Alfons Daudet. Găsim în cartea aceasta prin­ţese în exil, voit sau nu, şi su­verani in ajun de a lua fără voia lor aceiaşi cale. E un mare tablou cosmopo­lit dinainte de răsboiu, în care retrăeşte internaţionala curţilor, ambasadelor, palatelor şi caste­lelor. Europa centrală şi orien­tală dinainte de 1914 era Încă monarhică şi feudală. Aparţi­nând şi ea acestei feudalităţi princesa Bibescu o descrie cu competinţă, cu spirit şi relief. Şi această vastă frescă de o i­­ronie clarvăzătoare şi colorată, ea o oferă ca un omagiu vo­tiv, Parisului nostru, Catherine. Paris este pronumele eroinei romanului: Catherine-Paris Ro­­mulescu". Criticul francez Inchee astfel Iu­ga şi amănunţita sa dare de seamă: „Frumosul roman al principesei Bibescu va fi cetit cu un extem interes în toată Europa“. ECOU în şedinţa da aseară a consi­liului municipal, un domn con­silier, numit Ventoniuc (sauVen­­tonică, ca să nu sune ruteneşte) s’a trezit insultând presa locală, cum că ea s’ar dezinteresa de chestiunile naţionale. Nu ne emoţionează insultele or cui, dar nu îngăduim să se precizeze neadevăruri ca acel formulat aseară că noi am fi trecut sub tăcere recenta vizită la Iaşi a elevilor şi elevelor a­­brudence. Dimpotrivă, am stat în întregime la dispoziţia celor însărcinaţi cu primirea abrude­­ilor, am publicat toate comu­nicările ce ni s-au transmis şi ne-am ocupat de frumosul fes­tival in memoria­ lui Avram Ian­cu. Nu-i vina noastră dacă un consilier comunal sau altul, ce­teşte în gazetă numai chestii de viol şi de furtun de cai, n­eob­­servând lucrurile de ordin cul­tural şi naţional. Noi servim permanent proble­mele naţionale şi de interes public, cu deplină convingere patriotică, în mod absolut dez­interesat, şi mult mai efectiv decum ar face-o d. Ventonica. De p­idă, ce-a făcut efectiv d. Ventonică pentru vizita fraţilor abrudeni ? Dar ne ocupăm prea mult de d. Ventonică. Aspecta din haosul rusesc Vînzarea fetelor.— Sur­prizele di­ver­sul­ui Un redactor al lui „Le Ma­tin“ publică impresiuni din Ru­sia sovietică, culese recent la fața locului. E interesant a releva chipul cum conducătorii sovietici atrag simpatia diverselor triburi semi­­barbare din haosul rusesc,—prin menajarea naivităţilor şi res­pectarea tradiţiilor primitive. lată, de pildă, mărturisirea u­­nui şei buriat (din triburile mongole siberiene): —„In micile noastre republici ne bucurăm de foarte largă in­dependenţă. Şi se creiază or cite republici voim. E destul, în definitiv, să plătim impozitul, mai puţin apăsător ca pe vre­mea ţarului, şi ni se lasă liber­tate deplină de a ne păstra obi­ceiurile. „Stat de pildă triburi Kirghize unde e obicei a vinde celui care dă mai mult, fetele care împli­nesc 12 ani. Legile sovietice nu prevăd aşa ceva, dar re­publica locală are dreptul să-şi urmeze tradiţia“...* In schimb, In Rusia europeană se aplică anumite legi sovietice, cum ar fi legea diversului, şi se ajunge la situaţii curioase ca aceasta pe care o povestim la vale. Un tînăr moscovit s’a căsă­torit cu o femee cam liberă în moravuri. Curînd tinărul a decis să divorţeze. S’a dus la oficiul stării civile, a făcut declaraţia necesară şi divorţul a fost ime­diat pronunţat. Dar fiindcă din pricina lipsei de locuinţe fe­meia n’avea unde să se mute, autorităţile au hotărât ca foştii soţi să continue a locui in ace­­iaş odae, intinzînd la mijloc o perdea. Tinărul moscovit locuia In jumătate de odae, iar dincolo de perdea, fosta lui nevastă fu­ma, cînta şi bea toate nopţile cu prieteni de-ai ei. Era acasă la dinsa, liberă să facă ce-i place. Enervat şi nedormit de atîta lămbălău, fostul soţ era silit să facă cîte-o lungă călătorie cu trenul (fără să fi avut neve?), numai ca să poată dormi un vagon. Rezultatele sindica­­lizării avocaţilor de avocat C. GH. VASILIU Experienţa făcută în prima lună a sindicalizărei, putându-ne e­­difica asupra rezultatelor obţi­nute, suntem în măsură să ve­dem întru­cât această încercare şi-a ajuns sau nu scopul ur­mărit : 1) Organizarea sindicatului ne-a dovedit Încă odată spiritul de colegialitate a corpului avocă­ţesc, aproape toţi avocaţii dân­­du-şi pentru moment asentimen­tul în sprijinul sindicalizării; 2) toţi avocaţii care reprezintă interesele băncilor, au depus cota de 40 la sută; şi 3) nici un client nu a plătit pentru acte onorarii mai mici ca cele stabilite prin tariful mini­mal și deci uneia dintre col­ţi s’au emancipat de sub tutela clienţilor care nu apreciază În­deajuns munca priceperea şi răs­­punder­a avocatului. Să vedem acuma, care sunt rezultatele din punct de vedere al interesului practic profesional. Din cota de 40 la sută răma­să la sindicat, s-a încasat în luna Mai peste 250.000 lei, deci în­casările totale au fost aproxi­mativ 65o,ooo lei. Din aceşti 25o,ooo lei, sunt destinaţi 65,ooo lei (lo la sută din total) pentru pensii şi aju­toare conf. art. 17 din Statut, iar restul de aproximativ 195,cop urmează a fi împărţtă în mod egal între avocaţii care profe­sează efectiv (cam 25o), ceia ce’ar reveni aproximativ, câte 78o lei lunar pentru fie-care a­­vocat, dacă s’ar împărţi la toţi avocaţii; şi câte 195 lei lunar de fie-care, dacă suma s’ar îm­părţi numai între avocaţi care au introdus acte în cursul lunei (acest­a fiind loc). Să vedem acuma cât l’ar costa pe un avocat profesionist aceşti 786 Iei pe care îi va pri­mi lunar un a­vocat începător. Să luăm de exemplu pe sub­semnatul. In cursul lunei Mai am înca­(Continuarea în pag. IV-a) (Sostîauaraa in pag. Î1T-&) Părăsim Buenes-Aires In seara zilei de 15 Februar cu vaporul „Antonio­ Delfino“. Suntem vre­o 600—700 excursionişti în majo­ritate intelectuali dornici de re­paus şi de-o climă mai supor­tabilă. Căldurile se ridicaseră in ultimele zile la +37°—f-40°. Vă închipuiţi ce înseamnă asta ? Pe bord resuflăm mângăiat de perspectiva zilelor ce vor să urmeze şiin aşteptare, ni se pare deja aerul mai răcoros. Pe mal batistele flutură salutând vaporul ce se mişcă încet—în­cet, balans­ându-se elegant şi a­­proape imperceptibil.Aerul dulce şi cerul senin, o lună clară şi extraordinar de luminoasă în­­vălue în strălucirea ei oraşul Bunes-Aires pe care-1 lăsăm în urmă. Pe vapor petrecerea se încinge. In sunetele iazului se dansează cu patimă, şi un clin­chet de pahare se cinsteşte re­crearea. Toată lumea e fericită, toţi văd, toţi cântă; preocupările se­rioase au fost lăsate altora. Pe la 3—4 spre ziua părăsim sgo­­motul şi ne retragem pe bord. Chaise-longue-urile ne îmbie. Primim invitaţia l­or şi ne întin­dem comod . Ochii ne sunt furaţi de imensitatea apelor şi de profunditatea cerului pe care sclipesc neobişnuit de intens miile de stele. E ora medităţiilor, a căror culoare diferă de pris­ma sufletească a fiecăruia. A­mintirile se trezesc şi ele, alun­gând somnul. Cabinele rămân goale. E ziua. Soarele la orizont, o­­ceanul verde şi liniştit—, mono­tonă ca Întindere nesfârşită, dar variat în surprize de valuri ju­căuşe, şi peşteori sglabii. Ne vrăjeşte; de bună seamă sire­nele simbolizau această putere de atracţie, inexplicabilă, pe care o exercită întinderile nes­fârşite de ape. Cu greu îl pă­răsim pentru a asculta clopo­ţelul ce cheamă la masă cu o re­gularitate enervantă. De altfel cu cât Înaintăm spre Sud cu a­­tât sala de mâncare rămâne goală, „Mal de mer“ îşi face a­­pariţia pentru a culege victime. Marinarii veseli povestesc pă­ţanii trecute puţin reconfortante pentru pasageri. Colaci şi bărci de salvare, valuri ce acopăr va­­porul....naufragii ce nu s toc­mai rare pe vremuri da furtună. Ascultăm cu ochii duse departe. — --------------------—te—---------­ SCRISORI DIN ARGENTINA In regiunea polară de sud Strimtoarea Magellan —­ In țara de Foc — Ushnaia — Buenos-Ayres, Mai, 1927

Next