Opinia, octombrie 1927 (Anul 23, nr. 6108-6133)

1927-10-14 / nr. 6119

ABONAMENTE pe un an Lei 1000 » 500 . . „6 luni „ 500 ,1.300 ... „3 luni loteca immA r |î t ' Tt LEI ggEMPLARUl ZIAR POLITIC COTIDIAN V1NJBR1 14 QCTQMBR1R 1927 ANUNGIUSI se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Ch. Mârzescu 17 De ce nu putem obţine un împrumut extern Se vorbeşte atât de mult de împrumuturi externe. După răz­boi atâţia emisari au străbătut în lung şi în lat Europa şi A­­merica pledând cauza finanţelor noastre şi toţi s-au reîntors pre­cum au plecat. Greşala iniţială este datorită faptului că în materie econo­mică nu se pledează ci se cre­­iază. Atâta timp cât nu vom a­­vea un minimum de prosperi­tate şi organizare internă, un împrumut străin nu va veni în ţară, înainte de războiu circulara de capitaluri internaţionale îşi urmau mai ales orbita configu­raţiilor politico-externe. Si era natural că într'o epo­că de înarmări, capitalul plasat pe termen lung n’a vrut să rişte eventualităţile unui răz­boiu. Actualmente politica noastră externă este orientată înspre Franţa care în acest momant­­, probabil încă un număr de ani, nu va putea întreprinde pla­samente externe. America şi Angl­a au dome­nii aşa de întinse de activitate financiară şi economică, încât nu re tentează plasamentele din România ; şi mai este şi o deosebire fundamental între concepţia noastră şi cea Anglo- Saxonă. ilAici printr’o tenacitate hom­et­rică şi o persistenţă unică a­ri leagănul capitalismului modern care fără îndoială este piatra unghiulară a civlizaţiei contim­porane. Aci rolul statului este de coor­donare a forţelor economice şi se simte amestecul lui, doar a­­tunci când un principiu de ba­ză trebuie salvat în spiritul şi promovarea principiilor de ba­ză ale Societăţei. La noi statul este un jandarm dispus Întotdeauna să tirani­zeze, şi să aibă protejaţii pol­i­tici. Capitalismul când se desfă­­şoară liber şi trăieşte prin pu­terea şi valoarea lui este crea­tor; când este o montură ar­tificială etatistă atunci are un caracter parazitar. Când statul intervine în con­flictele producţiei capitaliste cu diversele ei antagonisme, atunci apără statutul unei structuri so­ciale, căci statul poate fi un e­­lement de coordonare şi direc­tivă, el nu poate fi însă un e­­lement creator şi activ. Iată pentru ce un împrumut extern este mai mult şi în pri­mul rănd o chestiune politică internă, până va deveni una ex­ternă. M.­ELI AS Recorduri femenine Mis Mercedes Gleitze tânăra londoneză, de meserie dactilografă, care a trecut înot ca­nalul anglo - francez. ' . . . '■'A ASPECTE Pentru parlamentari Parlamentul se va deschide peste câteva zile; domnii sena­tori şi deputaţi cari s’au odihnit trei luni după o foarte scurtă sesiu­n, vor fi chemat prin me­sajul regal să înfăptuiască o nouă serie de legi pentru ferici­rea ţării şi deci pentru binele obştesc. In cele câteva luni de vacanţă, parlamentarii au avut toată vremea să vină in contact cu alegătorii cari—chiar dacă nu i-au voit neapărat pe dânşii— sânt totuşi reprezentaţi de ei; în asemenea condiţiuni aleşii au contractat oarecari obligaţii faţă de toţi, pentru că e inadmisibil să se spună că un deputat li­beral, de pildă, reprez­ită nu­mai pe membrii clubului brâ­­tie­ist. Trebuie să fi auzit multe plin­geri domnii senatori­­şi depu­taţi, trebuie să fi ascultat ne­numărate cereri şi trebuie să-şi fi dat astfel seama câte ne-­­ tu­bură liniştea precetăţenilor. Sânt nevoi mater­ale care pot fi remediate printr’o legiferare cinstită şi mai cu seamă prin statornicirea unui control sever In administraţiile publice, tre­­bue luate măsuri împotriva ri­sipei banului public, se impun riguroase norme în cheltuirea impozitelor plătite cu atâtea terife de către contribuabili. Sânt însă şi nevoi de ordin ideal : Întronarea legalităţii, res­pectarea libertăţilor cetăţeneşti, suprimarea regimului de excep­­ţ­e sub care trăesc provinciile alipite după zece ani de la u­­nirea lor cu vechiul regat. Printre aceste nevoi de ordin deal este în primul rând acor­darea amnistiei generale; obli­gaţia de a o acorda guvernul şi-a luat-o în primele zile al­ venirei sale la putere şi nu put­­em crede că va fi fost numa un calcul electoral deşi „Uni­versul“ ministrului de justiţie a publicat dăunăzi un articol al maiorului Băgulescu împotriva amnistiei. Parlamentarii ar putea dovedi că nu s’au ales degeaba, d­ar dacă lupta în alegeri n’a fost din cele mai corecte, au prile­jul să dezmintă părerile rele des­pre dânşii, luând iniţiative bune şi votând legi de dreptate so­cială. In preajma deschiderei parla­mentului, facem­ acest apel către domnii senatori şi deputaţi. _______________G. SPINA D. Chamberlain şeful reacţiunii europene La recentul congres al labu­riştilor engleji, d. Chamberlain, ministrul de externe conserva­tor, a fost ţinta unor violente atacuri. In special fostul ministru Ro­berts a analizat politica externă a Angliei şi a ajuns la urmă­toarea îndreere : Într’o Europă în care reac­­ţiunea a ridicat capul şi este astăzi a­tot-puternică, ca în I­­talia lui Mussolini, In Spania lui Primo de Rivera, în Unga­ria lui Horthy, Io România, în Lituan­a şi în alte ţâri,—Sir Austen Chamberlain e pretutin­deni primit ca şeful mărturii?! al acestei reacţiuni. Actualităţii politite Oligarhia şi magistratura Vorbind despre felul cum s-au făcut alegerile parţiale, d. Ion Mihalache constata că putrega­iul politic a început să întindă corupţia şi în rând­rile magis­traţilor. Intr'un articol pe care-l sem­­neaza în ziarul „România“ fos­tul ministru de domenii spune : — „Judecători care fură fără ruşine, şi unii din ei fură pe bani—care poruncesc armatei să ucidă pe ţâranii furaţi—şi armata îi ucide !, sunt ţinuţi în cinste de Ministrul justiţiei, iar mâne vor fi avansaţi desigur preşe­dinţi de tribunal, şi mai de­parte...“ In senzul acestor scrise ale d-lui Mihalache, se ştie că s’au adus acuzaţii precise, dar sanc­ţiuni nu s-au aplicat. Să fereas­că Dumnezeu să vie vremea când poporul, profund neliniştit, ar întreba: — „Oligarhilor, ce-aţi făcut cu magistratura ţării“ ? Ochi dulci Presa iorghistă şi cea naţio­nal ţărănistă a început sâ-şi facă, reciproc, ochi dulci. Adică, cele două partide ia­răşi au intrat în faza pertrac­tărilor avansate, fiind vorba de o înţelegere pe „chestia inter­zisă“ ! Propaganda cuzistă Fruntaşul naţional-ţârânist d­­an Halippa se plânge, print­ un interview, că propaganda cuzistă înregistrează succese din ce în ce mai mari, în satele basara­­bene. Apoi cine-i de vină ca naţio­­nal ţărăniştii se duc la sate nu­mai în timpul alegerilor ? încolo, domnii naţional-ţărănişti­­stau frumuşel în oraşe şi fac revo­luţie în odăile clubului din Bucu­rești l «L CRHCTE GA MEDICAMENTE Fragii de pădure, ca şi căpşu­­i,de cultivare în grădini, sunt bune de mâncat înainte de masă, pentru că deschid pofta de mâncare. Ele sunt un ade­vărat medicament contra boale­­lor de fiere. Foile de fragi fierte ca ceaiu sunt bune împotriva anghinei şi dezenteriei. Dacă fierbem planta întreagă, ceaiul acesta se între­buinţează împotriva gălbinarei. Fragii sunt foarte buni şi îm­potriva reumatismului. Se mai foloseşte ceaiul de fragi şi pentru spălarea feţei, curăţînd pecinginea şi coşii, şi păstrând frăgezimea pielei. Coacăzile sunt cel mai bun leac contra constipaţiei. Ele se mănâncă dimineaţa, pe stoma­cul gol. Smeura este foarte bună pentru stomacuri slăbite şi împotriva bolilor de inimă. Ea întăreşte creerii şi inima, ră­coreşte gura şi este un bun purgativ. TEATRUL NAŢIONAL Răzvrătita“ Cunoscutul autor al comediei ce s’a jucat Marţi seara la Tea­trul Naţional, fiind una din fi­gurile poeminente ale teatrului german şi ocupând un loc în­semnat şi în literatură, se cu­vine să ne oprim puţin la în­­ceput şi să evocăm unele amă­nunte interesante—credem, din activitatea sa pe tărâmul tea­­tr­ului. Cu toate contestările aduse cele mai multe îndreptăţite, Lud­wig Fulda are merite mari, in­discutabile. încă acum patru­zeci de ani, în fruntea pleiadei da scriitori care ducea o luptă acerbă pentru introducerea lui Ibsen în teatrul german, se gă­sea şi Ludwig Fulda. Cu o vi­goare neobişnuită, se atacau, pe atunci, ambele tabere. De o parte moraliştii vremei şi pon­­tifii presei oficiale şi pe de alta „revoluţionarii*, iconoclaştii. A­­ceşti din urmă nu se sfnau să afirme că introducerea colosu­lui norvegian pe scenele Reich­­ului, însemna începutul unei ere nouă pentru dramaturgia ger­mană. Şi in primele rânduri, printre cei mai impetuoşi se afla, cum am spus şi Ludwig Fulda. Marea victorie înregistrată, are pentru noi, împreună cu măiastră traducere a lui Cyrano , de Bergerac o mai mare greutate * decât întreaga operă teatrală ieșită din pana fructuoasă a lui Fulda (Prostul, Prieteni din co­pilărie, etc. etc.) CRONICA DRAMATICĂ de Wratislavius (Comedie în 3 acte ,de L. Fulda) KOT­A VESELĂ — Am constatat, doctore, că alcoholul mă Împiedică de la muncă. — Și ai hotărît să te ieși de băutură. — Pardon, am hotărlt să mă las de muncă. Din toată lumea Moartea unui cânt-actor. In „Peg, sufletul meu“ cunos­cuta comedie englezească, apare şi un căţel numit Mhail, prie­tinul nedespărţit al micuţei Peg. Primul căţel care a creat acest rol la comedy Theatre din Lon­dra In 1914, a murit In vrâstă de 17 ani. El a jucat rolul său de 999 ori şi era tot aşa de cunoscut şi de glorios ca şi ac­torii care interpretau comedia. * Cruzime oribilă.—Primarul din Simonov (Volhinia) a sur­prins pe patru ţărani furând. Primarul i-a declarat arestaţi, i-a dus la cimitir şi­­ a silit să sape­ o groapă, apoi i-a arun­cat vii în groapă şi a turnat pământ peste ei. Autorităţile sovietice au făcut anchetă şi au arestat pe oribilul criminal.v Farsa cu bustul de ceară. Acum optsprezece ani a izbucnit o controversă artistică în jurul bustului de ceară al Florei, a­­tribuit lui Leonardo Da Vinci, care a fost cumpărat pentru Muzeul Kaiser Friedrich din Ber­lin cu 9 milioane lei. Ziarele engleze amintesc această discu­ţie cu ocazia morţii expertului englez Charles Frederick Co­ocksey. In timpul cât se desfăşura polemică, Coocksey a arătat că bustul nu era de Da Vinci, ci era lucrarea unui sculptor din Southampton numit R­chard Q. Lucas. Coocksey a spus că o parte din bus* trebue desfăcută pentru a cerceta materialul din care era făcut interiorul. El Își baza ce­rerea pe faptul că știa că obi­ceiul lui Lucas era să econo­misească materialul, folosind ori­ce lucru stricat li cădea sub mână. De pildă, odată el s’a folosit de o jiletcă veche. Bustul a fost tăiat și s’a găsit în mijloc... o bucată dintr’o cu­­vertură de pat. Faptul acesta a fost socotit în general ca o JERTFA LU 1I GRIGORE GHICA-VODA Cuvântarea P. S. S. Arhiereului Grigore Bo­toşăneanu La solemnitatea de aseară in memoria fmarelui domnitor Gri­­gore-Ghica, P S. S. Arhiereul Grigore Leu a rostit următoarea admirabilă cuvântare: In aceşti vremuri mari pentru neamul românesc—când a tot puternicul Creator ne-a răsplătit cu prisosinţă jertfele strămoş­­ti — este o datorie creştinească, cu rezultate hotărltoare pentru viitorul neamului nostru pome­nirea celor ce s’au jertfit. RJPomenind strămoşilor facem lecţii pilduitoare urmaşilor căc ni se pune Înainte adevărul sf. care trebue să se întipărească în sufletele tuturora, că nu există jertfă nerăsplătită şi nu se află păcat sau asuprire ne­pedepsită. Să se ştie insă ca atât pedeapsa, cât şi răsplată sunt cu atât mai eterne cu cât suferinţele au fost mai strigă­toare la cer şi cu cât aceste două acte In executarea lor se înalţă cătră atot-puternicul crea­tor. Noi oamenii, pentru că suntem slabi şi trecători prin lume, dăm răsplata şi pedeapsa tot aşa de grabnică şi efemeră ca şi per­­sonalitatea noastră .. D-zeu Înaintea căruia o mii de ani e ca ziua de eri—eara a trecut — e tot aşa de îngă­duitor şi etern în aplicarea pe­depsei şi binecuvântarea răs­­plătei, ca şi Veşnicia Sa. Şi—Doamne—câte suferinţi şi jertfe de sute de ani In urmă— ne-a adus binecuvântarea de astă­zi! ?! In astă sală se împlinesc 150 de ani da la săvârşirea uneia din aceste jertfe care ne pune îna­inte o mare durere moldove­nească. In astăsară 150 de ani, dom­nitorul Moldovei Grigore Ghica cade străpuns de iataganele tur­cești—chiar în acest loc unde pe vremuri era conacul beilicul turcesc —pentru că a făcut po­litică rusască—politică împotri­­vitoare luprei Bucovinei. Pomenirea ce o facem­­­i Gri­gore Ghica-Vodă ne aminteşte prima răşluire din timpul ro­­mânesc—,răpirea Bucovinei să­vârşită cu doi ani. Înainte de jertfa celui ce’l pomenim acum (1875), Grigore Ghica Vodă este ex­ponentul jerfelor ispăşitoare. Debarcarea d-lui Crupenschi Ştirile „Opiniei“ er au con­firmat în întregime în ciu­da tuturor „dezminţirilor“ oficioase. D. Const. Cru­penschi a fost debarcat din şefia clubului liberal ieşan Comitetul parlamentar întrunit aseară, a declarat în unanimitate pe d. Cru­penschi demis, alegând pe d. prof. George Brătianu, D. Crupenschi a plecat imediat la Bucureşti pan­­tru a cere co­mparaul Can­trului. Dar este în zadar. Nimeni nu poate impune o persoană pe care întrea­ga organizaţie o respinge. Clubul liberal se poate felicita pentru alegerea u­­nui conducător de valoarea tactul şi prestigiul d-lui prof. G. Brătianu. Vor în­ceta deacum provizoratele sterpe, certurile, intrigile, precum şi rezerva centru lui faţă de organizaţie care nu se putea impune prin şeful ei. E sigur că, deacum Îna­inte, în timpul guvernări­lor lungi liberale, organi­zaţia lo­cală va fi chemată la un rol electiv în condu­cerea generală a ţării. Şi laşul întreg va avea de omotigat­ probă că teza lui Coocksey era dreaptă. Dar Wilhelm II, împă­ratul Germaniei, a dat ordin ca bustul să continue a fi de Leo­nardo da Vi­nci ! (Continuarea în pag. IV-a) Cheia succesului enorm, obţi­nut de multe din aceste lucrări, nici până azi nu e în totul lim­pezită. După­ cum Suderman a reuşit să facă multe sute de specta­cole cu „dramele” sale, tot aşa şi Fulda comptează printre au­torii mult jucaţi—deşi operele, privite de aproape te fac să ri­dici din umeri şi să te întrebi : Cum a fost şi cum este posi­bil ? Cura ? Şi totuşi. Ştiind să simtă pul­sul publicului Fulda s-a adap­tat perfect acestuia şi i-a dat, la vreme oportună câte-o co­medie (alte­ori o dramă) cu si­tuaţii care făceau pe mulţi, do­riţi să uite realitatea, să râdă cu poftă. Când omul râde*, zădarnic vi şi’i spui : Cum râzi, domnule ? Nu vezi că te’mbatâ cu apă goală ? Degeaba. Tu spui şi el râde. Ba bate din palme şi mai tare. Trebue şi concurs din partea autorităţilor de pr. N. Cârâng. La conferinţele generale pre­oţeşti din anul acesta, s’au spus lucruri frumoase referitoare la ceea ca trebue să facă preoţime* pentru o îndrumare cât mai rodnică a poporului câtre o viaţă creştinească şi româneas,­că, care în prezent lasă mult de de dorit. Şi între alte mijloace pentru ajungerea scopului s’au propus: predarea religiei de câtre preoţi in şcoalele primare şi compli­mentare, catihizarea, înfiinţarea de biblioteci religioase morale, a caselor de cetire şi sfat etc. mijloace de cari s’a mai vorbit şi altă dată, dar cari nu s’au pus în practică de cât într'o măsură foarte mică. Nu s’a trecut însă sub tăcera nici faptul că pe lângă acestea şi multe altele, ce s’au mai spus la conferinţele din acest an, dar pe cari nu le-am mai înşirat aci, mai trebue preoţimei şi concurs din partea autorităţi­lor la cele bisericeşti—concurs care—în prezent— lipseşte mai pretutindeni. Nu vreau să spun prin a­­ceasta, că preotul pentru a-şi putea îndeplini misiunea, sa,tre­bue să aibă totdeauna alături de el, jandarmul, autoritatea. Nu ! Preoţimea creştină ortodoxă următoare exemplului dat de Domnul Hristos şi-a îndeplinit totdeauna şi îşi îndeplineşte şi acuma misiunea ei, care e : .răs­pândirea luminei şi a moralei creştine în popor prin ea însăşi, prin forţele ei şi nu cu ale al­tora. Sunt însă cazuri, când ea are nevoe şi trebue să fie aju­tată. In adevăr.Cercetând din când în când poporul ce-l păstoreşti găseşti în parohie. Rătăciţi în ale credinţei cari tulbură sufletele adevăraţilor creştini — căutând a-i detrage de la adevărata şi vechea cre­dinţă strămoşească (sectanţii), destul de multe cazuri de trai în nelegiuire (concubinagii); creştini, ce ţin încă serbătorile vechi ; creştini dedaţi cu totul la viciul beţiei, cari tulbură or­dinea publică şi alte fapte cari sunt dezaprobate nu numai de legea creştină, ci şi de legile civile. Şi tu preot, care eşti pus şi luminezi şi să mo­alizezi, să fii lumina lumii şi sarea pămân­tului nu poţi sta nepăsător faţă de această stare de lucruri ci te simţi dator să lupţi pentru combaterea ei, pentru stârpirea ei prin predici, sfaturi cu, orice prilej, pedepse duhovniceşti etc. (Continuarea în pag. IV-a) ^____ I e I - - - ...........I - - -|9

Next