Opinia, decembrie 1927 (Anul 23, nr. 6161-6183)

1927-12-08 / nr. 6166

ABONA­ VJH tei 1000 „ 500 300 .. . „ 6 luni 3 luni % 6169 C*Co­V . pe . **% Chestia transportu­ i riter c. t­v. Guvernul a hotărât să facă reduceri de tarife şi înlesniri la transporturile de mărfuri. I­­­nele din măsurile luate sunt foarte bune, ca de pildă oxteni­­rea călătoriilor pentru ţăranii care vin din judeţ la reşedinţă, reducerile acordate grupurilor de muncitori sau de turişti. Să nu ne înşoăm însă cu i­­luzia că îmbunătăţind puţin condiţiile de plată, problema căilor ferate e rezolvată. Para­lel cu schimbarea tarifelor, tre­buiesc luate măsuri ca afluenţa pa care o vor provoca la înce­put micile avantaje oferite că­­lătorilor şi comercianţilor, să nu scadă in câteva zile din cauza­ marilor defecte ale între­­gu ui organism c. f. r. In definitiv, alcătuirea tarife­lor este o lucrare de biurou , chiar dacă va fi­­ m­ai intoc­­m­tă, lucrurile nu se vor în­drepta. Numai când în gări se vor află vagoane suficiente pentru a transporta fără întârziere şi pe preţ convenabil mărfurile adu­se ; când vom putea să reluăm cu intensitate transitul (înainte de războiu, tranzitul producea o trame din venitul net al căilor noastre ferate) ; când siguranţa atât în depozitele c. t. r. cât şi în cursul drumului va fi per­fect asigurată și ferită de ma­rele riscuri de astăzi , numai a­­tunci încasările se vor ridica și nu vor mai deficitele de as­tăzi. Transportul călătorilor este un lux din punctul de vedere com­ecial. Veniturile vin mai cu stama pe la trenurile de marfă și celelalte servicii pe care le pot îndeplini drumurile de fier. Lucrul acesta este o banali­tate pentru specialişti şi pare ciudat cum marea criză de care­­ făc azi căile ferate este pusă pe seama permiselor gratuite l­a călători. Aceste permise e­­xistau şi înainte de războiu, şi se făcea cu ele abuz tot atăt de mare. Totuși căile ferate mer­geau bine, dând axcedente de zeci de milioane lei aur. Trebue deci înlăturate definitiv aceste chestii mărunte, pentru a în­frunta adevăratul și marele rău, care este teribila pierdere de material suferită din cauza răz­­boiului, pierdere care n’a fost incă nici pa departe acoperită. Ceiace este esenţial pentru căii.* ferate acum e un mare împrumut care să slujească la acoperirea lipsurilor şi la dife­rite îmbunătâţ ri absolut urgente. Se impune ca operaţiunea a­­ceasta să fie făcută grabnic. DoiStul am întârziat ani şi ani, umblâ­nd cu tot felul de cârpeli dezistroase. D. Vintilă Brătianu are dato­­ria să fie adevărat şef de gu­­v­rn şi să renunţe la vechile devize de specialist în finanţe. Sunt la joc cele mai serioa­se interese ale ţării. Deja felul cum vom reuşi să organizăm transporturile, depin­de prosperitatea şi siguranța zi­lei de mâne. Da aceia, povestea tarifelor pare un cântec de lea­găn, cu care nu mai pot fi a­­dormiți oamenii care au Îmbă­trânit auzindu-l. — Y — Nedreptate Prin noul buget, la multe ca­tegorii de funcţionari li se re­cunosc sporurile de salar la care au dreptul, în spiritul legii de armonizare , insă şi mem­brilor corpului didactic. In spe­­cal sunt nedreptăţit­ învăţător urbani şi rurali. Şi tocmai acum d. dr. Ange­­lescu organizează aşa zisa „pro­paganda culturală" azvârlind în spetele Învăţătorilor o sumede­nie de îndatoriri extra-şcolare. Munca cât mai fi multă şi plată cât mai puţină.! Dar parcă guvernanţilor noş­tri le arde serios de propagan­dă... culturală ?! minomA UNIVERSITATI­U yi A­ctu­alităţi politice Noroc.. Amânarea soluţionării pro­blemei optanţilor, pentru sesiu­nea din Mart a Ligii Naţiunilor, este desigur un noroc pentru guvernul Vintilă Brătianu. Problema e plină de subtili­tăţi şi s'ar fi putut emite unele soluţiuni parţiale care să dea prilej opoziţiei noastre de a a­cuza guvernul de insucces. Şi bine­înţeles că în actualele momente de încordare politică, guvernul nu şi poate permite luxul unui insucces extern. Până la Mart viitor, însă, multe lucruri se pot schimba. De la congresul averescan La congresul averescan din Capitală d. general Averescu a afirmat că guvernul liberal e pe ducă și că averescanii îi vor mânca coliva. Oficiosul „ Vin­ond* ripostea­ză că : „Partidul poporului a intrat în domeniul trecutului*... D. general a mai declarat : — „Prin activitatea noastră guvernamentală, noi am agoni­sit un capital pe cât de mare, pe atăt de preţios“. In adevăr, chestia s'a cerce­tat la multe cabinete de in­strucţie... . * Tot d. general a declarat că nu a făcut acord cu liberalii de­cât asupra acestei 5 chestiuni: Coroana, Constituţia, integri­tatea teritorială, religia şi ar­mata, iar peste cinci minute, d. general a destăinuit că în 1923 tratase un acord cu d. Maniu pentru a lupta în comun contra liberalilor, ...pc~XtK*tiu OvwU­tuției ! Vra să zică, in acelaşi ches­tie, si pentru și contra libera­lilor. Bietul don general, uită de la mână până la gură! X. NOTA VESELĂ — Soţul dumitale va fi fru­mos, elegant şi foarte bogat— —­ Ah, ce plăcere ! Dar cum să scap de cel pe care-1 am ? La cărturăreasă Shakespeare a confiscat pre­ocupările multor cercetători ai literaturii mondiale. S-au scris despre opera şi concepţiile sale biblioteci vaste de comentarii şi contribuţii critice, care căutau să tălmăcească gândirea genia­lului scriitor englez. Numai i­­dentitatea numelui, starea civilă, locul şi data naşterii sale nu au consumat volume spaţioase păreri şi presupuneri. La noi însă Shakespeare n’a iscat discuţii interesante până acum câţiva ani, când d. A. Stern a tipărit o traducere be­­teagă. Cu acel prilej, în urma unor polemici sever critice, d. Ioan Botez a monopolizat întruc­âtva competinţa autohtonă de a vorbi despre Shakespeare. Dar duelul literar de atunci a avut şi efectul unui stimulent. D. Botez ne-a dat realiza bo­gată aguza lui Si recent, studiul despre „Regele Lear". Acest studiu îmbrăţişează to­tal concepţia dramatică a tea­trului sh­kespearean. Shakes­peare—ne spune d. Botez—co­­ordonă natura cu decorul lăun­tric ale eroilor săi; este un fel de unificare între individ şi na­­natură, în aşa li­mită încât de multe ori chiar cerul şi planetele iau parte la starea sufletească a persona­giilor (Shylock). Aceasta In timpul vieţii, căc dincolo de viaţă e pustiul ine­­xistenţi veşnice. Pentru Sha­kespeare lumea este „o imensă scenă a nebunilor“ iar viaţa „o umbră rătăcitoare, un actor care se îngâmfă şi se agită un moment pe scenă şi apoi nu se mai aude; e o poveste spusă de un idiot, plină de zgomot şi de furie, fără înţeles", (Macbeth). Însemnări literare IOAN BOTEZ: King Lear (studiu critic) ZIAR POLITIC COTIDIAN JOI 8 DECEMBRIE 1927_. . i NU N O I U S I sa primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului ■asi—Str. Gh. St­arz­escu 17 99 OPINIA LITERARA SI ARTIS­TICA Cei doi „EU“. Orce om schimbă aspecte şi atitudini după împrejurări şi e­­venimente. Mai frecvent sau ma rar, aproape fiecăruia dintre noi i-a fost dat să-şi vada consec­venţa abdicând deja prin­­pi­le ei pretenţioase, sau id­alismul adaptându-se cerinţelor practice. E ca şi imposibil ca in afara de noi, în legăturile zilnice cu lumea, să fim aceiaşi din legă­turile cu noi înşine. Trebue să avem ceva fals şi artificial. Căci in noi trâesc doi indivizi izolaţi unul care ne conduce pe stradă, dictându-ne conduita în rapor­turile sociale şi altul care ne sfătueşte prietineşte când rămâ­nem singuri în odaie, nestingh­e­riţi de nimeni. ’Omul adevărat l-am cunoaşte dacă sentimentele şi ideile sale i le-am putea sur­prinde în ne­­glijeu. Cu toţii in societate uti-­i zâm o doză de afectare în g­â­­turi, în vorbă,­­ priviri, pe când în intimitate sântem aşa cum trebue să fim : naturali, spon­tani şi sinceri. De ce această privalitate de a­­titudini ?... Răspunsul este însăşi legea firească împotriva căreia orce luptă rămâne vană şi ne­putincioasă. i. b. FAPTE O aniversare La 17 No­mbrie s'au împlinit 10 ani dela moartea lui August Rodin, celebrul sculptor francez. El a murit la 1917 în vila sa dela Meudou, unde locuia cu mai mare plăcere decât în fas­tuosul său palat Bron, proapt neobservată. In Franţa, lucrurile se întâm­plă, ca şi la noi.... Literatura originală Talentatul humorist L­an d. G. Topârceanu va tipări in cu­rând al doilea volum de Parodii noui. Deasemenea d. Al. O. Teodo­­reanu îşi strânge In volum nu­velele publicate în „Viaţa Ro­mânească“. Cea mai frumoasă mână Un ziar din Italia organizează un concurs, a cărui ideie nouă şi or­dinară întrece tot ce s’a făcut până azi, in acest gen. Este vorba de un concurs al celei mai frumoase mâni. Nu­mărul candidaţilor şi al candi­datelor se ridică la câteva sute de mii. Pentru prima dată, Italienii o iau înaintea Americanilor. Ventura la ţară Marea noastră artistă Mări­­oara Ventura, va veni şi anul acesta în ţară pentru a da câ­teva reprezentaţii pe scena Tea­trului Naţional din Capitală. ro­(Continuarea în pag. IV-a) Noul primat al Ungariei dr. Augustin Szeredi. Era până acum călugăr de­­dictin la Rima, și în curând va fi numit cardinal. / / ASPECTE PRO PALESTINA Baruch Higani, iu întroduce­­rea făcută lucrării lui Theodor K­erzi „Statul Evreu", spune : Cartea este ser­să într’o­­ mică M lră, nervoasă, fără nici o urmă de misticizm, nici de de« clamaţi". Ei nu încearcă să In­duioşeze cititorii asupra stării a­male a evreilor, mei să-i en­­tuz­ismez printr’un tablou id­eic al soartei lor viitoare. Cineva­­ marca, ceea ce li spune, e a­­proape o afacere“... O afacere, reclădirea Palest­i­nei ? Da şi nu. Ca or­ce orga­nizare omenească, refacerea u­­nui stat reclamă in primul rând stabilirea unor condiţiuni eco­nomice de natură să faciliteze .r.-nul Inminurilor­ din acest nun de vedere, reclădirea Palestinei poate fi privită şi ca o afacere, fără ca prin aceasta să se j g nească sentimentele poporului evreu. Desigur că într’o vreme de Inţeregare Intre oameni şi de dărâmare a frontierelor existen­te, înfiinţarea unui stat nou nu ar avea nici un rost; idealul omenirei ar fi ca fiecare indi­vid să-şi poată desăvârşi apti­tudinile ori unda s’ar găsi, fără nici o constrângere de nici o natură. In acea mult visată „so­cietate viitoare*, pe care uto­piştii revoluţiei ruseşti au cre­zut că au şi ceafa intre bari­cadele din Octombrie 1917, şi tragedia lui Israel ca şi drame­le altor popoare, nu vor mai fi cu­­putinţă. Dar până atunci ? Până a­­tunci, pentru a pune capăt mâ­(Continuare­a îa pag. IV-a^ Dar această depreciare nu este izolată in teatrul Shakes­pearean. La fel, cu acelaşi forţe de cugetare, iubirile suave sânt complet desconsiderate. „Şi to­­tuş — susţine d. Botez — idea­lismul şi iubirea de oameni, nu scepticismul, e esenţa sufleteas­că a marilor eroi ai lui Sh­a­kespeare. Deziluziile lui nu sân decât forme ale idealismulu rănit“. Deaceia poate în toată opera celebrului scriitor niciodată răni­ t. PROF. IOaN BOTEZ Cooperarea tuturor o singura salvare Ce spune un minstru englez Philip Snowden, fost ministru de finanțe în guvernul laburist, a vorbit într’o întrunire a tine­retului din Londra, arătând că marele pericol al vremii noa­s­tre, este slăbirea simțului ras­punderii individuale. Dacă reformele sociale, a spus Snow­len, nu dezvoltă acest sentiment al responsabilităţii şi nu produc un grad mai înalt de cooperaţie individuală, ele nu vor crea o comunitate coo­perativă, ci un Sta­t cerşetor. Trăsătura cea mai caracteristică a epocii noastre este pierderea­­imtimântului valorii şi a dem­itaţii muncii erist­­e ; dorul de a ajunge ceva fără să faci nici o sforţare ; pofta de a trăi pe pinarea altuia. Reformele vor fi o plagă mai degrabă decât o binefacere, dacă nu vor duce la o cooperare cât mai mare a tuturor indivizilor care se folo­­sesc de ele. Asta în Argl­a. Dar încă la noi...? Din toată lumea Diligenţă modernă.­ La exp­oziţii transporturilor d­i­n Londra, este expus un automo­­bil-diligenţă pentru douăspre­­z­ce persoane. El are mai mul­te compartimente, cu un mic salon şi canapele de dormit. Automotilul e luminat electric şi are un evantai electric pen­tru a împrospăta aerul. Una din noutople cele mai interesante este o mică sobie. Itcti­ca. Diligenţa aceasta mo­dernă are şi o bucatänoarä de unde se pot servi mâncări calde pasagerilor. Nu se schimbă.— Tradiţio­­nalul semnal de ajutor prin­ telegrafie fără fir, rămâne cel de până acum (S. O. S.) Conferinţa internaţională ra­diofonică din Washington a a­­doptat noul semnal „Mayday“ numai pentru telefonul fără fir. * S’a pierdut munca a două generaţii. — Ministrul francez Sarraut a declarat că, îngrozi­toarele inundaţii din Algeria de nord „au nimicit munca a două generaţii“. Regiunea Oran, şi in special portul Mostaganem si oraşul Perregaux, au fost lo­vite cumplit. Cartiere întregi s'au scufundat în pământ ; munca ingenioasă a omului s'a prăpă­dit într’o noapte şi mii de oa­meni au pierit in valuri. * Scamatorii la Radio. — Maistrul scamator Chril Shield din Londra, a început să dea copiilor la radio, lecţii de pres­tidigitaţie. Astfel, i-a invăţat cum să facă să dispară un ban din palmă şi cum să-l scoată pe nas. Faptul acesta a produs pro­testarea mai multor membri din „Cercul Magic“ spunând că i se ia pânea de la gură. Gomez Carillo La Paris a încetat din viaţă strălucitul scriitor Gomez Ca­­rillo, consul al Argentinei în Franţa. Născut in Guaema­­, Carillo a fost proclamat cetăţean de o­­noare al Argentinei. Era un ad­mirabil prozator în limba spa­niolă, şi tot atât de frumos scriia şi franţuze­şte, făcând o­­noare spiritului latin. Gomez Carillo fusese însurat cu artistul de cinematograf Ra­­quel Meller, care—precum se știe—este ieșancă. Şedinţa societăţii de Neurologie, psichiatrie, psichologie Şi endocrinologie Prezidează dl. Prof. Dr. Parhon (Noembre 1927) ,­ndi Dr. Caraman prezintă un caz foarte interesant de parkinson postencefalic la un bătrân de 72 de ani. După aparenţe, acest caz ar fi diagnosticat park­ison senil. In cazul prezentat s’a ajuns la parkinson după o perioadă de insomnie şi cefalee, în timpul căreia au apărut rigiditatea cor­pului şi tremurături ale d­­e e­­ior, mai accentuate la mâţa dreaptă. Bolnavul se plângea mai ales de o înţepeneală a trupului, ce-1 apuca din când în când­“, crize de hipertonie foa­rte penibile. Boala datează numai de şapte săptămâni. In urma tratamen­tului, fenomenele descrise mai sus au cedat mult. Înainte, boala lui Parkinson la bătrâni era explicată numai prin ciclul de perturbări ce în­soţesc şi determină bătrâneţea. Dl. Prof. Parhon Împreună cu D-na Caraman au expus iarna trecută, la o şedinţă a acestei societati, cazul unui parkinso­nian de 65 ani, al cărui creer prezenta leziuni inflamatorii în nucleul lenticular şi locus ni­­­ger. Astfel că adesea un parkin­son, în aparenţă senil, este de fapt de natură infecţioasă, en­­cefalitică. In cazul de faţă,după cum rezultă din istoricul boa­lei, e vorba de o urmare a u­­nei ecefalite epidemice. De notat ameliorarea obţinută în urma tratamentului cu urot­­ropină şi cacodilat, aplicat de timpuriu. La discutarea cazului, luând cuvântul Dl. Prof. Dr. C. Ba­­caloglu atrage atenţia că,­ în cazul de faţă tremură­turile sunt acuzate mai ales la inelar şi degetul mic, spre deosebire de tremurătura cronică parkinso­­niană, care e localizată cu deo­sebire la degetul mare şi arătă­tor. Dl. Prof. Parhon aminteşte un caz de tremurătură a degetului mic de natură corticală, la un soldat căruia i s’a extras un, glonte din regiunea parietală. * (Continuarea în pag.. IV-a) ­Continuarea în pag. IV-a nu dobândeşte succesul final. Sfârşitul piesei se confundă cu „triumful spiritului şi al iubirii, lăsându-ne copleşiţi de misterul că forţele mari ale minţii sânt dincolo de domeniul inteligen­ţii“. Totuş acest triumf al bine­lui şi al dragostei nu se mani­festă decât după ce râul a fă­cut multe victime. Şi răul In ,King Lear" este foarte puter­nic reprezintat, acordându-i ast­­fel efectul teatral de a tulbura simţirea şi a teroriza nervii. „Regele Lear“ este considerat ca cea mai bună piesă a lui Shakespeare, dar în acelaş timp ea e imperfect dramatică. A­­ceastă nedesăvârşire îşi găseşte explicaţia în două cauze: în primul rând materialul prea vast şi în al doilea loc numeroasele improbabilităţi din cursul acţi­unii. La ambele aceste chestiuni d. Botez răspunde just că nu trebue luat în consideraţie ma­terialul compoziţiei, ci numai­­ gile spiritului. „Aşa, adeseori povestea in Shakespeare e absurdă, pentru că e anachronică. In ţesutul improbabilităţilor de fapt insă, Shakespeare n'a strecurat o singură neverosimilitate a su­fletului omenesc. Nici o contra­venţie la legile sufletului uman, în întreaga lui maşinărie dra­matică“. Şi apoi imperfecţiunile din tehnica subiectului nu se des­carcă decât asupra decoru­ri şi Interpretării. Fondul, gândirea, cugetarea, profundă îşi păstrează aceiaşi valoare eternă, pe care o pă­trundem nici prin pânzele mon­tate pe scenă nici prin jocul actorilor. „Ca să înţelegem pe Shakespeare şi să-l trăim în fru­museţile artei lui neintr­ecute, trebue să dăm foc imaginaţiunii noastre, ca să-l înghesuim pe scenău. Mai ales că un „King Lear“ Shakespeare întrebuinţează un maximum de sobrietate în deliniarea car­acterelor­ scenice .

Next