Opinia, decembrie 1927 (Anul 23, nr. 6161-6183)
1927-12-08 / nr. 6166
ABONA VJH tei 1000 „ 500 300 .. . „ 6 luni 3 luni % 6169 C*CoV . pe . **% Chestia transportu i riter c. tv. Guvernul a hotărât să facă reduceri de tarife şi înlesniri la transporturile de mărfuri. Inele din măsurile luate sunt foarte bune, ca de pildă oxtenirea călătoriilor pentru ţăranii care vin din judeţ la reşedinţă, reducerile acordate grupurilor de muncitori sau de turişti. Să nu ne înşoăm însă cu iluzia că îmbunătăţind puţin condiţiile de plată, problema căilor ferate e rezolvată. Paralel cu schimbarea tarifelor, trebuiesc luate măsuri ca afluenţa pa care o vor provoca la început micile avantaje oferite călătorilor şi comercianţilor, să nu scadă in câteva zile din cauza marilor defecte ale întregu ui organism c. f. r. In definitiv, alcătuirea tarifelor este o lucrare de biurou , chiar dacă va fi mai intocmtă, lucrurile nu se vor îndrepta. Numai când în gări se vor află vagoane suficiente pentru a transporta fără întârziere şi pe preţ convenabil mărfurile aduse ; când vom putea să reluăm cu intensitate transitul (înainte de războiu, tranzitul producea o trame din venitul net al căilor noastre ferate) ; când siguranţa atât în depozitele c. t. r. cât şi în cursul drumului va fi perfect asigurată și ferită de marele riscuri de astăzi , numai atunci încasările se vor ridica și nu vor mai deficitele de astăzi. Transportul călătorilor este un lux din punctul de vedere comecial. Veniturile vin mai cu stama pe la trenurile de marfă și celelalte servicii pe care le pot îndeplini drumurile de fier. Lucrul acesta este o banalitate pentru specialişti şi pare ciudat cum marea criză de care făc azi căile ferate este pusă pe seama permiselor gratuite la călători. Aceste permise existau şi înainte de războiu, şi se făcea cu ele abuz tot atăt de mare. Totuși căile ferate mergeau bine, dând axcedente de zeci de milioane lei aur. Trebue deci înlăturate definitiv aceste chestii mărunte, pentru a înfrunta adevăratul și marele rău, care este teribila pierdere de material suferită din cauza războiului, pierdere care n’a fost incă nici pa departe acoperită. Ceiace este esenţial pentru căii.* ferate acum e un mare împrumut care să slujească la acoperirea lipsurilor şi la diferite îmbunătâţ ri absolut urgente. Se impune ca operaţiunea aceasta să fie făcută grabnic. DoiStul am întârziat ani şi ani, umblând cu tot felul de cârpeli dezistroase. D. Vintilă Brătianu are datoria să fie adevărat şef de guvrn şi să renunţe la vechile devize de specialist în finanţe. Sunt la joc cele mai serioase interese ale ţării. Deja felul cum vom reuşi să organizăm transporturile, depinde prosperitatea şi siguranța zilei de mâne. Da aceia, povestea tarifelor pare un cântec de leagăn, cu care nu mai pot fi adormiți oamenii care au Îmbătrânit auzindu-l. — Y — Nedreptate Prin noul buget, la multe categorii de funcţionari li se recunosc sporurile de salar la care au dreptul, în spiritul legii de armonizare , insă şi membrilor corpului didactic. In specal sunt nedreptăţit învăţător urbani şi rurali. Şi tocmai acum d. dr. Angelescu organizează aşa zisa „propaganda culturală" azvârlind în spetele Învăţătorilor o sumedenie de îndatoriri extra-şcolare. Munca cât mai fi multă şi plată cât mai puţină.! Dar parcă guvernanţilor noştri le arde serios de propagandă... culturală ?! minomA UNIVERSITATIU yi Actualităţi politice Noroc.. Amânarea soluţionării problemei optanţilor, pentru sesiunea din Mart a Ligii Naţiunilor, este desigur un noroc pentru guvernul Vintilă Brătianu. Problema e plină de subtilităţi şi s'ar fi putut emite unele soluţiuni parţiale care să dea prilej opoziţiei noastre de a acuza guvernul de insucces. Şi bineînţeles că în actualele momente de încordare politică, guvernul nu şi poate permite luxul unui insucces extern. Până la Mart viitor, însă, multe lucruri se pot schimba. De la congresul averescan La congresul averescan din Capitală d. general Averescu a afirmat că guvernul liberal e pe ducă și că averescanii îi vor mânca coliva. Oficiosul „ Vinond* ripostează că : „Partidul poporului a intrat în domeniul trecutului*... D. general a mai declarat : — „Prin activitatea noastră guvernamentală, noi am agonisit un capital pe cât de mare, pe atăt de preţios“. In adevăr, chestia s'a cercetat la multe cabinete de instrucţie... . * Tot d. general a declarat că nu a făcut acord cu liberalii decât asupra acestei 5 chestiuni: Coroana, Constituţia, integritatea teritorială, religia şi armata, iar peste cinci minute, d. general a destăinuit că în 1923 tratase un acord cu d. Maniu pentru a lupta în comun contra liberalilor, ...pc~XtK*tiu OvwUtuției ! Vra să zică, in acelaşi chestie, si pentru și contra liberalilor. Bietul don general, uită de la mână până la gură! X. NOTA VESELĂ — Soţul dumitale va fi frumos, elegant şi foarte bogat— — Ah, ce plăcere ! Dar cum să scap de cel pe care-1 am ? La cărturăreasă Shakespeare a confiscat preocupările multor cercetători ai literaturii mondiale. S-au scris despre opera şi concepţiile sale biblioteci vaste de comentarii şi contribuţii critice, care căutau să tălmăcească gândirea genialului scriitor englez. Numai identitatea numelui, starea civilă, locul şi data naşterii sale nu au consumat volume spaţioase păreri şi presupuneri. La noi însă Shakespeare n’a iscat discuţii interesante până acum câţiva ani, când d. A. Stern a tipărit o traducere beteagă. Cu acel prilej, în urma unor polemici sever critice, d. Ioan Botez a monopolizat întrucâtva competinţa autohtonă de a vorbi despre Shakespeare. Dar duelul literar de atunci a avut şi efectul unui stimulent. D. Botez ne-a dat realiza bogată aguza lui Si recent, studiul despre „Regele Lear". Acest studiu îmbrăţişează total concepţia dramatică a teatrului shkespearean. Shakespeare—ne spune d. Botez—coordonă natura cu decorul lăuntric ale eroilor săi; este un fel de unificare între individ şi nanatură, în aşa limită încât de multe ori chiar cerul şi planetele iau parte la starea sufletească a personagiilor (Shylock). Aceasta In timpul vieţii, căc dincolo de viaţă e pustiul inexistenţi veşnice. Pentru Shakespeare lumea este „o imensă scenă a nebunilor“ iar viaţa „o umbră rătăcitoare, un actor care se îngâmfă şi se agită un moment pe scenă şi apoi nu se mai aude; e o poveste spusă de un idiot, plină de zgomot şi de furie, fără înţeles", (Macbeth). Însemnări literare IOAN BOTEZ: King Lear (studiu critic) ZIAR POLITIC COTIDIAN JOI 8 DECEMBRIE 1927_. . i NU N O I U S I sa primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului ■asi—Str. Gh. Starzescu 17 99 OPINIA LITERARA SI ARTISTICA Cei doi „EU“. Orce om schimbă aspecte şi atitudini după împrejurări şi evenimente. Mai frecvent sau ma rar, aproape fiecăruia dintre noi i-a fost dat să-şi vada consecvenţa abdicând deja prinpile ei pretenţioase, sau idalismul adaptându-se cerinţelor practice. E ca şi imposibil ca in afara de noi, în legăturile zilnice cu lumea, să fim aceiaşi din legăturile cu noi înşine. Trebue să avem ceva fals şi artificial. Căci in noi trâesc doi indivizi izolaţi unul care ne conduce pe stradă, dictându-ne conduita în raporturile sociale şi altul care ne sfătueşte prietineşte când rămânem singuri în odaie, nestingheriţi de nimeni. ’Omul adevărat l-am cunoaşte dacă sentimentele şi ideile sale i le-am putea surprinde în neglijeu. Cu toţii in societate uti-i zâm o doză de afectare în gâturi, în vorbă, priviri, pe când în intimitate sântem aşa cum trebue să fim : naturali, spontani şi sinceri. De ce această privalitate de atitudini ?... Răspunsul este însăşi legea firească împotriva căreia orce luptă rămâne vană şi neputincioasă. i. b. FAPTE O aniversare La 17 Nombrie s'au împlinit 10 ani dela moartea lui August Rodin, celebrul sculptor francez. El a murit la 1917 în vila sa dela Meudou, unde locuia cu mai mare plăcere decât în fastuosul său palat Bron, proapt neobservată. In Franţa, lucrurile se întâmplă, ca şi la noi.... Literatura originală Talentatul humorist Lan d. G. Topârceanu va tipări in curând al doilea volum de Parodii noui. Deasemenea d. Al. O. Teodoreanu îşi strânge In volum nuvelele publicate în „Viaţa Românească“. Cea mai frumoasă mână Un ziar din Italia organizează un concurs, a cărui ideie nouă şi ordinară întrece tot ce s’a făcut până azi, in acest gen. Este vorba de un concurs al celei mai frumoase mâni. Numărul candidaţilor şi al candidatelor se ridică la câteva sute de mii. Pentru prima dată, Italienii o iau înaintea Americanilor. Ventura la ţară Marea noastră artistă Mărioara Ventura, va veni şi anul acesta în ţară pentru a da câteva reprezentaţii pe scena Teatrului Naţional din Capitală. ro(Continuarea în pag. IV-a) Noul primat al Ungariei dr. Augustin Szeredi. Era până acum călugăr dedictin la Rima, și în curând va fi numit cardinal. / / ASPECTE PRO PALESTINA Baruch Higani, iu întroducerea făcută lucrării lui Theodor Kerzi „Statul Evreu", spune : Cartea este sersă într’o mică M lră, nervoasă, fără nici o urmă de misticizm, nici de de« clamaţi". Ei nu încearcă să Induioşeze cititorii asupra stării amale a evreilor, mei să-i entuzismez printr’un tablou ideic al soartei lor viitoare. Cineva marca, ceea ce li spune, e aproape o afacere“... O afacere, reclădirea Palestinei ? Da şi nu. Ca orce organizare omenească, refacerea unui stat reclamă in primul rând stabilirea unor condiţiuni economice de natură să faciliteze .r.-nul Inminurilor din acest nun de vedere, reclădirea Palestinei poate fi privită şi ca o afacere, fără ca prin aceasta să se j g nească sentimentele poporului evreu. Desigur că într’o vreme de Inţeregare Intre oameni şi de dărâmare a frontierelor existente, înfiinţarea unui stat nou nu ar avea nici un rost; idealul omenirei ar fi ca fiecare individ să-şi poată desăvârşi aptitudinile ori unda s’ar găsi, fără nici o constrângere de nici o natură. In acea mult visată „societate viitoare*, pe care utopiştii revoluţiei ruseşti au crezut că au şi ceafa intre baricadele din Octombrie 1917, şi tragedia lui Israel ca şi dramele altor popoare, nu vor mai fi cuputinţă. Dar până atunci ? Până atunci, pentru a pune capăt mâ(Continuarea îa pag. IV-a^ Dar această depreciare nu este izolată in teatrul Shakespearean. La fel, cu acelaşi forţe de cugetare, iubirile suave sânt complet desconsiderate. „Şi totuş — susţine d. Botez — idealismul şi iubirea de oameni, nu scepticismul, e esenţa sufletească a marilor eroi ai lui Shakespeare. Deziluziile lui nu sân decât forme ale idealismulu rănit“. Deaceia poate în toată opera celebrului scriitor niciodată răni t. PROF. IOaN BOTEZ Cooperarea tuturor o singura salvare Ce spune un minstru englez Philip Snowden, fost ministru de finanțe în guvernul laburist, a vorbit într’o întrunire a tineretului din Londra, arătând că marele pericol al vremii noastre, este slăbirea simțului raspunderii individuale. Dacă reformele sociale, a spus Snowlen, nu dezvoltă acest sentiment al responsabilităţii şi nu produc un grad mai înalt de cooperaţie individuală, ele nu vor crea o comunitate cooperativă, ci un Stat cerşetor. Trăsătura cea mai caracteristică a epocii noastre este pierdereaimtimântului valorii şi a demitaţii muncii eriste ; dorul de a ajunge ceva fără să faci nici o sforţare ; pofta de a trăi pe pinarea altuia. Reformele vor fi o plagă mai degrabă decât o binefacere, dacă nu vor duce la o cooperare cât mai mare a tuturor indivizilor care se folosesc de ele. Asta în Argla. Dar încă la noi...? Din toată lumea Diligenţă modernă. La expoziţii transporturilor din Londra, este expus un automobil-diligenţă pentru douăsprezce persoane. El are mai multe compartimente, cu un mic salon şi canapele de dormit. Automotilul e luminat electric şi are un evantai electric pentru a împrospăta aerul. Una din noutople cele mai interesante este o mică sobie. Itctica. Diligenţa aceasta modernă are şi o bucatänoarä de unde se pot servi mâncări calde pasagerilor. Nu se schimbă.— Tradiţionalul semnal de ajutor prin telegrafie fără fir, rămâne cel de până acum (S. O. S.) Conferinţa internaţională radiofonică din Washington a adoptat noul semnal „Mayday“ numai pentru telefonul fără fir. * S’a pierdut munca a două generaţii. — Ministrul francez Sarraut a declarat că, îngrozitoarele inundaţii din Algeria de nord „au nimicit munca a două generaţii“. Regiunea Oran, şi in special portul Mostaganem si oraşul Perregaux, au fost lovite cumplit. Cartiere întregi s'au scufundat în pământ ; munca ingenioasă a omului s'a prăpădit într’o noapte şi mii de oameni au pierit in valuri. * Scamatorii la Radio. — Maistrul scamator Chril Shield din Londra, a început să dea copiilor la radio, lecţii de prestidigitaţie. Astfel, i-a invăţat cum să facă să dispară un ban din palmă şi cum să-l scoată pe nas. Faptul acesta a produs protestarea mai multor membri din „Cercul Magic“ spunând că i se ia pânea de la gură. Gomez Carillo La Paris a încetat din viaţă strălucitul scriitor Gomez Carillo, consul al Argentinei în Franţa. Născut in Guaema, Carillo a fost proclamat cetăţean de onoare al Argentinei. Era un admirabil prozator în limba spaniolă, şi tot atât de frumos scriia şi franţuzeşte, făcând onoare spiritului latin. Gomez Carillo fusese însurat cu artistul de cinematograf Raquel Meller, care—precum se știe—este ieșancă. Şedinţa societăţii de Neurologie, psichiatrie, psichologie Şi endocrinologie Prezidează dl. Prof. Dr. Parhon (Noembre 1927) ,ndi Dr. Caraman prezintă un caz foarte interesant de parkinson postencefalic la un bătrân de 72 de ani. După aparenţe, acest caz ar fi diagnosticat parkison senil. In cazul prezentat s’a ajuns la parkinson după o perioadă de insomnie şi cefalee, în timpul căreia au apărut rigiditatea corpului şi tremurături ale de eior, mai accentuate la mâţa dreaptă. Bolnavul se plângea mai ales de o înţepeneală a trupului, ce-1 apuca din când în când“, crize de hipertonie foarte penibile. Boala datează numai de şapte săptămâni. In urma tratamentului, fenomenele descrise mai sus au cedat mult. Înainte, boala lui Parkinson la bătrâni era explicată numai prin ciclul de perturbări ce însoţesc şi determină bătrâneţea. Dl. Prof. Parhon Împreună cu D-na Caraman au expus iarna trecută, la o şedinţă a acestei societati, cazul unui parkinsonian de 65 ani, al cărui creer prezenta leziuni inflamatorii în nucleul lenticular şi locus niger. Astfel că adesea un parkinson, în aparenţă senil, este de fapt de natură infecţioasă, encefalitică. In cazul de faţă,după cum rezultă din istoricul boalei, e vorba de o urmare a unei ecefalite epidemice. De notat ameliorarea obţinută în urma tratamentului cu urotropină şi cacodilat, aplicat de timpuriu. La discutarea cazului, luând cuvântul Dl. Prof. Dr. C. Bacaloglu atrage atenţia că, în cazul de faţă tremurăturile sunt acuzate mai ales la inelar şi degetul mic, spre deosebire de tremurătura cronică parkinsoniană, care e localizată cu deosebire la degetul mare şi arătător. Dl. Prof. Parhon aminteşte un caz de tremurătură a degetului mic de natură corticală, la un soldat căruia i s’a extras un, glonte din regiunea parietală. * (Continuarea în pag.. IV-a) Continuarea în pag. IV-a nu dobândeşte succesul final. Sfârşitul piesei se confundă cu „triumful spiritului şi al iubirii, lăsându-ne copleşiţi de misterul că forţele mari ale minţii sânt dincolo de domeniul inteligenţii“. Totuş acest triumf al binelui şi al dragostei nu se manifestă decât după ce râul a făcut multe victime. Şi răul In ,King Lear" este foarte puternic reprezintat, acordându-i astfel efectul teatral de a tulbura simţirea şi a teroriza nervii. „Regele Lear“ este considerat ca cea mai bună piesă a lui Shakespeare, dar în acelaş timp ea e imperfect dramatică. Această nedesăvârşire îşi găseşte explicaţia în două cauze: în primul rând materialul prea vast şi în al doilea loc numeroasele improbabilităţi din cursul acţiunii. La ambele aceste chestiuni d. Botez răspunde just că nu trebue luat în consideraţie materialul compoziţiei, ci numai gile spiritului. „Aşa, adeseori povestea in Shakespeare e absurdă, pentru că e anachronică. In ţesutul improbabilităţilor de fapt insă, Shakespeare n'a strecurat o singură neverosimilitate a sufletului omenesc. Nici o contravenţie la legile sufletului uman, în întreaga lui maşinărie dramatică“. Şi apoi imperfecţiunile din tehnica subiectului nu se descarcă decât asupra decoruri şi Interpretării. Fondul, gândirea, cugetarea, profundă îşi păstrează aceiaşi valoare eternă, pe care o pătrundem nici prin pânzele montate pe scenă nici prin jocul actorilor. „Ca să înţelegem pe Shakespeare şi să-l trăim în frumuseţile artei lui neintrecute, trebue să dăm foc imaginaţiunii noastre, ca să-l înghesuim pe scenău. Mai ales că un „King Lear“ Shakespeare întrebuinţează un maximum de sobrietate în deliniarea caracterelor scenice .