Opinia, octombrie 1928 (Anul 24, nr. 6413-6437)

1928-10-27 / nr. 6435

NO. 6435 Lei 1000 o_ 500 300 ?£­­1 ' an A­S­I .3 «««FMimPi SADISM?A 27 0CT0N3WE' ANDNOIUB! se prim680 la toate ageaţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului taţi—Str. Gh. Mârsescu 17 h­ O PROPI­CE BIZARA UNIVERSITATE LA CHIŞINĂU ( ? ? ) Repetiţia Universităţilor noa­stre este deja astăzi foarte defec­tuoasă. Muntenia, Oltenia şi Do­­brogea se adapă culturaliceşte la Bucureşti : mai bine de 5. 0­00.000 de români se întâlnesc la o sin­­gură instituţie culturală şi pen­tru a da Universităţii din Bucu­reşti o strălucire deosebită. Pu­terea Centrală nu s-a gândit nici­odată să schimbe această stare de lucruri. Strălucirea a mers atât de departe că sudul Moldovei trimete contingentele de tineri dornici de învăţătură tot la Bucu­­reşti, şi că Iaşul nu are studenţi gălăţeni sau pamneni de loc şi a­­proape nu are tecuceni, băcăneni şi tutoveni. Transilvania întreagă cu Banatul, pe întreaga ei întin­dere şi pentru o populaţie de ia­răşi 5.000.000 de locuitori are— pe de altă parte—o Universitate la Cluj, o Facultate de Drept la Oradea Mare şi o Politehnică la Timişoara. Colţul de nord est al ţărei însă, ungherul cuprins între Nistru, Carpaţi şi o linie ideală ce ar trece paralel cu Milcovul dar mult mai la nord cuprinde două Universităţi una la­­Cernăuţi şi una la Iaşi îndepărtate numai de câteva­­ceasuri de drum de fier­­şi la noi trenurile nu merg toc­mai repede). Totuşi, se meditează în unele cercuri crearea une noi Univer­sităţi pe teritoriul Românie. Un­de? La Chişinău, adică la o de­­părtare de 3 ore de drum de f­er de Iaşi. Bizar cu totul, va exclama un om neutru şi necunoscător în cele electorale care s ar mulţumi să întindă harta pe biroul său , trei Universităţi într'un ungher al ţărei şi numai două în tot a­­cest rest impresionant al teritor­iului ? Oare regiunea aceasta nord-est conţine 3­­­5 din popu­laţia Romîniei ghemuită într'o zonă prosperă industrială ? Nu, se va răspunde, regiunea indus­trială a ţărei este aiurea, nu în Moldova de Nord. Atunci poate că provinciile de nord-est au specialitatea de a da­­ ţărei în chip aproape exclusiv avocaţii, inginerii, filosofii, medic­i, chi­­miştii şi în general oamenii de carte de care are nevoe ? Nici asta , provinciile celelante îşi formează oamenii lor. Dar poate că ţinuturile din preajma Prutu­lui superior au o climă mai fa­vorabilă pentru învăţătură şi că toţi studenţii afluează acolo pre­cum tineretul englez se grupează la Cambridge şi Oxford, sau ti­neretul ger­an în sudul Germa­niei ? Studenţii din celelalte pro­vincii sunt întreţinuţi în căminuri la Bucureşti şi la Cluj şi nu se deplasează nspre ţinuturile nord­­estice, este răspunsul. Atunci nu mai înţeleg nimic, va zice omul neutru, şi va plia harta ţărei pentru a nu mai avea enigma în faţa ochilor. Chestia asta s­ o înţeleagă cei ce propun înfiinţarea unei Uni­versităţi la Chişinău. Mărturisim că nici noi nu înţelegem NECULAI DALU In chestia­ titraţilor In legătură cu chestia titra­ţilor am primit din toate cate­goriile sociale numeroase pă­reri, variind Intre cele două îndemnuri extreme către copii, de a se dedica meseriile sau de a păşi in Universităţi. Astfel, meseriaşul Naculai Dă­­nilă, descriind mizeria actuală în care trăesc simplii lucrători, conchide că elementele tinere găsesc singura salvare, îmbră­­ţişând o profesiune intelec­tuală. La această părere subscrie ş d. M. Cohn, care arată de a­­semenea că meseriile au ajuns astăzi surse de sărăcie, boli şi exploatare de forţe umane. D. G. Colcea discută ches­tiunea din punct de vedere e­­conomic-fiscal, făcând o para­lelă între veniturile şi impozi­tele ce revin meseriaşilor şi ti­traţilor şi sfârşind prin a cere Statului măsuri de protecţie pentru clasa muncitoare. Un student crede că intr'a­­devăr facultăţile noastre sânt pline de elemente nedestoinice Învăţământului superior şi care şi-ar găsi numai în ocupaţ­i manuale făgaşul apttudiilor lor reale. Dimpotrivă, un bătrân mese­ niOPINIA JEi ea hbb^Bb ileiiH­ u fi-ZJAK POLI ITC COTIDIAN riaş­ii îndeamnă pe copii spre lumina cărţii şi cultivarea su­fle­lor. Vedem deci că părerile se moar­ şi că printre ele nu se poate trage o linie unică, ge­nerală, defin­i­vă. Viaţa cu toate legile ei ne­­clintite nu ascultă nici de cio­canul muncitoru’­, nici de d­i­ploma titratului. Şi mai presus de voinţa şi însuşirile fiecăruia, dictează nesfârşite condiţiuni şi împrejurări naturale, care sin­gure de cele mai multe ori sta­bilesc the right man in the right place. UN JUBILEU ORIGINAL Nu de mult s’au împlinit o sută de ani de când Ch. Dikens La crm­at pe eroul său Pikwik. Cu această ocazie un grup de artişti au reconstituit câteva sce­­e din acest roman. Astfel au reconstituit călătoria din Bris­­tol spre Birmingham îmbrăcaţi in costumele de pe vremea a ci­ia şi cu caietele care erai atunci la modă. Crâșma de lângă Taksbury care există a fost obiectul prin­cipal al serburilor. Epoca automobilului (Constatări în alte ţări şi la noi) Ia poziţia din Paris.­Au dispărut trăsurile — O sta­tistică concludentă. La „Grand Palais" din Paris s a deschis la 4 octombrie a! 22- lea Salon al automobilului. Pină la 17 crt. a avut loc ex­­poziţia maşinilor de turism, cea mai interesantă parte a salonu­lui, urmând că după această să se deschidă expoziţia de bici­clete şi motociclete, iar la sfîr­şit expoziţie de maşini de tran­sport. Ca orice parizian ce se res­pectă, am vizitat şi eu „salonul" automobilului- O sală enormă unde sunt expuse automobi­­le de diferite tipuri a sute de fa­brici internaţionale. Pentru a înşira numai mărcile automobilelor expuse e nevoie de coloane. De la Polls-Royce şi până la umilul Ford, cal­tăţile şi preţu­rile variază. Zeci de fabrici franceze cu maşini eftine cu avantajii de plată. Maşini cu caroserii minunate de diverse forme, atrăgătoare una mai mult de­cât alta. Dacă ai dori să iei cu tine cataloagele şi reclamele ce ţi se oferă, ai avea nevoie de cîţiva hamali. Vizitatori, zeci de mi, tîrîboiu, zarvă, restaurante, hanuri or­chestre. Se agită lumea! Fiecare ce­tăţean, dacă nu are maşin , are speranţa că într'o bună zi su­premul lui ideal „automobilul" va fi realizat. Părinţi, umili proletari, cu ne­veste şi copii în braţe îşi admiră automobilul ce l'ar dori, spe­ranţa lor de mîine. Dacă politica economică a Statelor Unite, permite aproape fiecărui l­ucrător să-şi aibe au­tomobilul lor, la noi în Europ situaţia nu e la fel­ ! Această stare de lucruri e­­ datorită faptului că lucrătorul! Cârjă, nebuni. Recunoştinţa este o floare ra­ră care nu poate creşte la noi, unde terenul sufletesc e propriu doar hurtienile răutăţii; de a­­ceea, oamenii cari au muncit cu râvnă o viaţă întreagă şi au fost încălziţi mai ales de un ideal artistic scăpând din ve­dere politica şi celelalte ma­­niere de procurare rapidă a fe­ricirii, ajung la bătrâneţe cerşe­tori sau îşi ispăşesc vina de a fi fost sinceri în puri, între zi­durile azilurilor de bătrâni mi­­zerabili. „Biletele de Papagal“ au a­­dus ori o ştire tristă şi ruşi­noasă, mai tristă şi mai ruşi­noasă pentru noi ieşenii decât pentru ori­cari alţi locuitori ai ţării, pentru că ne dovedeşte până unde poate merge nepă­sarea noastră faţă de oamenii cărora Ie datorim o parte din sufletul nostru, şi încă partea cea mai bună modelată de ar­tişti. Reproducem acest pasaj din „Biletele de Papagal“: „Teatrul Regina Maria repre­zintă «Mlanassic“, nume indiso­lubil legat de creatorul rolului principal, acum două decenii, artistul Cârjă. „Azi ael care a creat rolul în una din cele mai bune dra­me românești, ocupă un pat in spitalul Pantelimon, (comuna Principele Nicola­e In mizerie fiziologică, septua­­genarul artist este scos din ca­­meră de infirmieri, instalat pe o bancă, unde rămâne toată ziua, înconjurat de­ o armată de tabe­­tici, paralitici, microcefali. Am vorbit cu dânsul. Păstrează tră­sături clasice și cugetarea senină.. M­i-a vorbit mult. De Ronetti- Roman, de Caragiale, de amin­­tirile în manuscris luate aproape ;u sila de-o rudă care vrea s­a* iea „lovitura* svârlindu-le în vi­­rină în ziua morţii artistului. Eli-a vorbit cu ochii umezi de succesele de pe scenele roma­neşti şi străine. De florile şi o­alele ce-i baricadau şi tristeţea nezentului. „Apoi l'au înconjurat sumede­­nie de copilaşi, aciuiaţi prin curtea pitalului, şi-au început cu drag­ă joace'n juru-i, li sărutau o­­brajii, săltând pe genunchii — par­că era scena din Bunicul lui Delavrancea­—cu strigăte nevi­n­lovate: „Moş Cârje, moş Câr­­e „Şi din halatul în vergi de febră, moş Cârje scoase câţi­va ei şi împărţi. Copii se împrăş­­iară după struguri: „Trăiască tioş Cârje !“ Iar el, cu glas scă­­zut dar cald: „E singura buca­­ie ce-o am aici, ei singuri mă nconjoară cu drag“... Noi cari l-am văzut pe Cârjă şi de-a rândul pe scena Naţio­­nalului ieşan, ne simţim de rân­­durile citate , amintindu-mi-l p­e târjă în Manasse în Ion din Năpasta“ şi în atâtea roluri m­­ari a pus suflul unui mare tra­edian, ne gândim la jalnica lui oaită de acum, părăsit de prie-Continuarea iu nan­. IV-& ASPECTE american este şi rămîne a fi consumator In timp ce lucră­torul european rămîne numai un exploatat, un veşnic producător in timp ca un lucrător în A­­merica câştigă 4, 6 dolari pe zi lucrătorul european câştigă 0,5 dolari, aproape de 10 ori mai puţin. La noi în ţară, în special, bi­juteriile cucoanelor, mijlocul de expunere a bogăției, a fost (Continuarea In pag. IV-a) [mm îs ] Înmormîntarea ţarinei Se ştie, zilele tre­­cute a murit la Co­­penhaga Latina-văduvă, mama ultimului ţar al Rusiei. La înmormîn­­tare au asistat repre- . ientanţii mai multor fa­­m­ili domnitoare. In primul rînd (dela dreapta la stânga) , moştenitorul tronului Suediei, regele Chris­tian al Danemarcei,­egele Haakon al Nor­vegiei şi ducele de Y­ork al Angliei. In tind, în haine civile, mai mulţi duci şi conţi­­uşi, iar în faţă, ca­zacul bătrîn, servito­rul credincios al ţari­nei decedate. VARIETĂŢI Morţii care trăesc In Mezrid­, un orăşel din Po­lonia, s'a întâmplat un caz ciu­dat de eroare medicală. Iată despre ce e vorba. In orăşelul sus amintit, un brutar anume L. Cat­ev, in vârsta de 21 ani, a căzut într'o zi, în­­tr'o letargie grea, în care a ză­cut câteva zile, până când me­dicul a constatat moartea. Familia s'a pregătit de înmor­mântare. Mortul a fost dus la cimitir și cosciugul coborît în mormânt. Când primii bulgări de pămînt începură să acopere sicriul, se auzi o căscătură zgomotoasă după care capacul se ridică și mortul cu priviri speriate sări în sus şi privi în jur cum rudele înspăimîntate au luat-o la goană. Cum groapa era adâncă, în­­statul din morţi n’a putut s'o­­ iarăşească, , până când, câţiva ndrăzneţi, dintre cei care au fu­r , se întoarseră, l-au scos din jrmânt şi­­ au dus la spitalul comunal, ca să rămînă sub su­praveghere medicală, până când familia se va convinge că nu e vorba de strigoi. Acest caz a dat mult de gân­dit medicilor polonezi, întrucât chiar în cursul acestui an s-au mai întâmplat şase cazuri, când morţii înviau la punerea lor în mormânt. Aceşti şase au avut intr'adevăr un noroc deosebit. Dar câ­­n au murit înăbuşiţi in fundul pământului? • Un caz aproape analog, dar mult mai groaznic vine să întă­­ească această întrebare. Intr'un sat din Ungaria Körezó­­ fost desgropat un bogătaş Carl Winter, spre a fi înmormântat In cavoul familiei din cimitirul din Budapesta. Cât de mare fu uimirea celor ce l-au dezgropat, când au văzut că mortul zăcea cu faţa în jos. Pentru vulg aceasta poate să iască o mulţime de superstiţii anteziste. Insă omul de ştiinţă va înţelege că cel îngropat a murit înăbuşit în mormântul său, lin greşala unui medic care s’a grăbit să constate moartea. Medici ar trebui să fie mai prudenți în asemenea împrejurări MAUR. Din toată lumea Oraşul subteran.— Fiindcă la Londra populaţia creşte zil­nic şi fiindcă criza de locuinţi este foarte accentuată, un grup de ingineri studiază In prezent proectul construirii de cartiere subterane. Este vorba să s construiască în marea metro­polă clădiri uriaşe subt pămînt, cu 20 pînă la 30 etaje In adln­­cim­e. Se vor instala enorme globuri electrice și aerul va fi mereu primenit prin ventilatoare pu­ternice. Englezii vor valorifica astfel și subsolul Londrei. 6053 sărutări Într’o sea­ră.— Pentru a veni In ajutorul compatrioţilor ei din regiunile bintuite de foamete, dansatoarea rusă din Paris, Lydia Lascow, a recurs la an procedeu de e­­fact. In fiecare seară la repre­­zintaţie, ea vindea spectatorilor sărutări, luind cinci franci de fiecare sărutare. In modul acesta a reuşit sa adune într'o seară 30 265 franc (aproape 2oo.ooo Hei) vănzînd 6053 sărutări. Şi originala dan­satoare caritabilă va continua zilnic prin sacrificiul buzelor să-şi salveze compatrioţii din ghiara morţii. Cind nevasta e veselă.— Fritz Gayer, un comerciant din New­ York, a fost arestat şi dus chiar în aceiaş zi la jude­cătorul de instrucţie, pentru căl­carea regulamentului salubrităţiii, acru ce se pedepseşte în Ame­rica cu 3 până la 11 luni în­chisoare. La judecător acesta a rugat să fe iertat, pentru că nevasta lui ar fi nenorocită, dacă ar lipsi de acasă atâta timp. De curiozitate, judecătorul a vorbit la telefon cu nevasta acestuia şi s’a convins că tre­­bue să elibereze pe contrave­nient, nu pentrucă nevasta aces­tuia e întristată de lipsa­­băr­bătului, ci pentrucă e prea veselă;—şi veselia ei s’ar măr­­i mai mult, dacă ar fi liberă, câteva luni, prin arestarea băr­batului. Și judecătorul american a vrut să-i facă­ această plăcere. FILE DE CARftjvi Doritorii de senzaţii Face parte d­e ritmul vieţei moderne, necesitatea aceasta, pe care o simt îndeobşte oră­şenii, de a gusta senzaţii puter­nice şi necunoscute. Mu­tă lume merge la teatru, a cinematograf, la concerte, prin berării şi localuri de noapte, ex­­elusiv, pentru a palpa puţin pulsul puternic şi impetuos al vieţei contemporane. După marele deficit moral al războiului, o nevoie adâncă de a trăi viaţa şi am­ aprecia toate farmecele şi-a tăiat drum. Nimic nu trebue să re mire. Nici originalităţile lui X, nici inexplicabilele vicii ale lui Y, de­oarece fiecare din ele corespund unui ideal nou de viaţă. Marile eforturi pe care presa şi revistele de specialitate le în­registrează zilnic, se datoresc tot dorinţei profunde pentru sens naţional. Când colonelul Lindbergh a străbătut fără escală oceanul Atlantic, pentru a ateriza pe­­armurile europene, delirul mul­­ţim­ei a atins culmi neînchipuite. Optimismul, credinţa în victorie a generaţiilor prezente, ce silesc sâ nu mai considerăm nimic imposibili. (Continuarea In pag. IV-a) „OPINIA“ literara SI ARTISTICA Cabotinul Bernard Shaw. Mon­é­e-ul secolului nostru—cum se auto­intitulează Bernard Shaw— este desigur un scriitor de frunte al literaturii contimporane. Ieșit însă din hotarul îndeletnicirilor profesio­nale, acela Bernard Shaw apare ca un cabotin cu efecte strălucite pentru marele public. Autorul „Sfin­tei Ioana“ nu se sfieşte să execute cele mai comune giumbuş­ucuri dia­lectice , să execute tot felul de atitudini pretenţioase, cu singurul scop de a se vedea comentat şi cunoscut. Bernard Shaw nu ezită să facă spirite, cere create de un nume mai puţin popular ar fi aco-p­erite cu zâ­mbete de iron­e, şi nu poate epuiza o zi fără să­­­venteze un mijloc, creât de superficial, preat de sarbăd, spre a se di­cuta des­pre el. Scriitorul se expune în fil­me, acordă zeci de intervieturi, vi­zitează Liga Naţiunilor, vrea să se izoleze pe o insulă ca legendarul Robinson, povesteşte anecdote şi oferă cotidian aperitive de humor—­­Shaw îşi alintă vanitatea, chiar cu riscul de a-şi pune viaţa în con­flict cu opera. Shaw este omul care se iubeşte singur unul, prea mult! De­ aceia nu pregetă să-şi valorifice fiecare cuvânt, fiecare privire, f­e­­care gest. S’a ajuns astăzi să se ştie câte f­re are barba scriitorului, cum ţine d. Shaw fu culiţa la masă, sau cum îşi suflă nasul. De ce Ber­nard Shaw dispreţueşte singur, ce­­iace a scris pentru alţii ?..­ ­. borg FAPTE Dragostea epuizată. Scriitorul englez Frank Swee­­­nerton, într’un articol publicat de o revistă literară din Londra susține că astăzi dragostea a­ ajuns un subiect complect epui­zat. S’a scris atât de mult des­pre amor, încât acum nu s’ar mai putea spune nimic nou. Dar ne întrebăm: dacă s’ar abandona dragostea, cum ar mai trăi literatura ? ^Continuare in pa». III, 5)

Next