Opinia, decembrie 1928 (Anul 24, nr. 6465-6488)
1928-12-08 / nr. 6471
LUL XXV He. 8471 %_CNTF *o/}. x. v. ■« %.•sC4n . 300 . universităţii I - I A S 1 EULSCADE Liberalii au avut dreptate ; moneda noastră este în plină degringoadă. Scăderea este aşa bruscă ca şi acea din primăvara anului 1926, când lira sterlină a ajuns la Bucureşti 15oo lei. Şi cum să nu aibă liberalii dreptate ? Scăderea de astăzi ca şi acea de acum doi ani jumătate, se datoreşte în principia nenorocitei politici economico- financiare cu care d. Vintila ^Brătianu a torturat această biată ■» ţară aproape zece ani. Refacerea prin noi înşine !' Fraza sună evident frumos / dar în viaţă te conduci după realitaţi. Frumosul îl găseşti în artă, şi arta nu se prea întâlneşte in viaţa de toate zilele. Şi nu poate spune d. Vintilă Brătianu că nu cunoştea ţara şi că de aceia s'a înşelat. D-sa care conduce de atâţia ani laturea economică a activtăţii partidului liberal, nu putea să nu ştie că românul nu este nie muncitor cu perseverenţă şi continuitate, nici mai ales econom. Capitaluri naţionale altele decât hârtia monedă a Băncei Naionale, graţie căreia trăesc toate întreprinderile liberale, nu există şi nu au existat. Ciorapul de lână al francezului, a fost întotdeauna necunoscut românului , admiraţia acestuia pentru francez nu merge până la a-limita şi acolo. Dacă d. Vintilă Brătianu nu şi a dat seamă de aceasta, înseamnă că e inapt pentru rolul pe care şi l-a luat. D-sa dacă a refuzat după război, atunci când ni se oferea, sprijinul capitalului străin, e pentru că acest capital a refuzat, nu să se naţionalizeze. Cum a spus în câteva rânduri d. Brătianul, ci să se naţional- liberalizeze. De aci furia d-sale, şi injurii e pe care ani de zile le-a debitat presa liberală în contra finanţei internaţionale,—injurii pe cari le plătim astăzi cu dobîndă cămătărească. De aceia, atunci când a continuat lupta pentru liberalizarea întregei activităţi din Ardeal, nu i-a mai rămas d-lui Brătianu decât să tragă în toate părţile emisiunea Băncii Naţionale, practicând sistemul cunoscut sub numele de «antereul lui Arvinte», până a ajuns la fixarea plafonului acestei emisiuni,— fixare absolut inutilă dacă Institutul de emisiune ar fi fost condus după principiile care îi stau la ban în toate țările ; credite scurte, cu trei semnături solvabile. Unde s'a mai văzut ca institutul de emisune să dea bani pe ipoteci? Este o aberaţie care nu se poate explica decât prin dorinţa dlui Brătianu de a pune mâna pe industria din Ardeal. Acestei politici nenorocite i se datoreşte în mare parte deprecierea monedei noastre. Fixarea plafonului nu a putut să o impiedice. Panica din 1926 este posterioară acestei fixări şi nu a putut fi oprită decât graţie unui export abundent, care a adus Băncei Naţionale abundenţă de devize. Era o vreme când, dacă nu ar fi cumpărat Banca Naţională devizele oferite, leul putea să ajungă la Zurich la 5 centime sau chiar mai mult. Dar urcarea bruscă e tot atât de periculoasă ca şi scăderea bruscă , şi graţie acestei cumpărături masive Banca Naţională a putut multă vreme să fie stăpână pe cursul leului. Astăzi lipsind de căile din lipsă de export, cursu leului este la discreţia manevrelor , iar exactitatea cu care liberalii au prevăzut scăderea, este o dovadă că nu sunt străini de aceste manevre.* Fluctuaţiunea leului nu se poate împiedeca d cât prin stabilizare, —opera e extrem de grea, şi pe care,—ori cât s’ar lăuda ei astăzi—nu au putut-o duce la capăt liberalii. Stabil zarea cere în prealabi buget echilibrat. Or, bugetul cu cel mai mare deficit pe care l-am avut în ultimii şase-şapte an, este ultimul buget al d lui Vintilă , şi deficitul d-sa nu a început a mărturisi decâ după ce a plecat de la putere. îşi închipuia oare d-sa că străinătatea nu ştia nimc despre aceasta? Stabilizarea K mai necesită o balanţă comercială cel puţin echil brată , şi de nenorocire anul acesta nu este cazul. E curios cum s-au schimbat şi aci liberalii ! Acum în opoziţie recunosc recolta medocră , pe când la guvern fiind, dl. Argetoianu, ne-a minţit lui de zile cu rapoarte extrem de optimiste în ce priveşte situaţia agricolă. Singura speranţă de a opri cel puţin momentan catastrofa de care, o repetăm, liberalii sunt vinovaţi, este mobilizarea creanţei germane care să dea guvernului devizele de care are absolută nevoie. Concomitent cu aceasta, o politică de înfrînare drastică a cheltuielilor, pe care liberalii au refuzat să o facă, este neapărat necesară. Şi numai partidul naţional-ţărănesc, susţinut de masele electorale poate să facă o asemenea politică. Dar din nenorocire, începuturile... TEODOR BADARBU N. M ATENTATUL DIN PRAGA Albanezul Zia Vudterna care a ucis cu revolverul, in sala Curţii cu juri din Praga, pe inculpatul Bebi, pentru a răzbuna asasinarea diplomatului albanez Taena Beg. La ZIAR ROLKiU COTIDIAN SAMARTA 8 DECEMBRIE132 A N U N C LU R T V . .-reiB primesc 1« * Agențiile de Public^aie tt,-*' /■& ■ ,- f ia'isiarrtlui asi—Str. Gh. Maraeseu 17 ASPECTE Anchetat! Basarabia Guvernul a instituit o comisiune de anchetă care cercetează zona basarabeană de pe malul Notrului ; nu ştim ce indicaţii are comisiunea din partea guvernului şi in ce domenii îşi va întindenea investiliile, dar voim să credem că rezultatele acestei anchete se vor vedea In curând transformate în măsuri de Îndreptare. Până acum ia Basarabia a fost an iad ; toată pleava, administrativă opera acolo ca la coloniile africane şi biata populaţie ajunsese* la despădejde, neindrăznind să mai încerce măcar a protesta împotriva nedreptăţilor pe care le suferea. Au mai fost câteva anchete, ordonate chiar de guvernele liberale şi averescane, dar lucrările lor s'au înmormântat în dosare, fără nici osancţiune pentru vinovaţi; dimpotrivă, locuitorii naivi cari au venit în faţa comisiunilor de anchă cu plîngeri, au avut de suportat în urmă răzbunarea funcţionarilor pe care i-au denunţat, răzbunare care a fost cu atăt mai mare cu cât acei funcţonari ştiau că nu vor avea de tras nici o consecinţă a faptelor lor ticăloase. La un moment dat, basarabenii căpătaseră convingerea că instituirea anchetelor este o nouă sistemă de împilare: erau, anchetele, socotite ca o provocare de pe urma cărora bieţii locuitorii se alegau cu demarcarea înaintea sbirilor lor cari aflau cine sânt nemulţămiţii şi cine îi denunţau. Şi pe vremea regimuui ţarist acesta era rolul anchetelor ordonate de la Petersburg: o cursă întinsă populaţiei. @ Vrem să credem că de amtdată nu va mai fi aşa; cele constatate de comisiunea care udreaza acum pe malul Nistruui trebue să aducă o primeni. (Continuarea în pag. IV-a) Aziluri pentru sinucigaşi Guvernul maghiar, speriat de numărul crescând al sinucadeilor în Ungaria, a hotărât înfiinţarea unor aziluri pentru sinucigaşi, — în diferite centre din ţara, — unde cei ce au încercat sau cei ce... au de gând să se sinucidă, să fie curaţi da această hotărâre disperată, considerată ca un fel de boală psihică. In aceste aziluri, vor fi amenajate toate distracţiile posibile, care să cureze pe pacinţi din gândul morţii. Medicii cred că umai o vegftă Miştiti, lipsită de gra ziiă de mâine, şi insilită de toate distacţiile posibile, va linişti nervii bolnavilor de... siucidere. Primul azil-spital va fi inaugurat la 1 Februarie 1929... Din toată lumea Pedepsirea lătratului. — Viena este unul din orasele care posedă foarte mult câni. Deaceia, în timpul nopţii, locuitorii sânt regulat treziţi din somn de lătratul zgomotos al cânilor, care sau imaginează hoţi în fiecare trecător, sau se siădesc Intre el. U grup de cetăţ ni vienezi s’a adresat poliţiei tribunalelor, cerând sancţiuni împotriva propriei rilor pe câni. S’a pus însă întrebarea, dacă lătratul cânilor poate sau nu poate fi pedepsit. In această direcţie părerile sânt foart deosebite, aşa încât venezii s’au văzut siliţi să adreseze o plângere adunării naţionale. Dar până ce această plângere va fi rezolită, bieţii oameni nu vor dormi încă multe nopţil* Dulciurile şi dragostea — Un statistician germen Rhulle a stabilit că îndragosti consuma cela mai multe dulciuri. Făcând cercetări prin cofetăriile şi magazinele de coloniale din dferite oraşe şi ţări, originalul statsician a constatat că oamenii ledrăgostiţi cumpăra aproape zilnic prăjituri, bomboane şi mai ales pachete de ciocolată. Astfel amorul serveşte bine interesele comercianţilor respectivi. • Inelele fatale. — Doamna Millie Mac Cath din Chicago (Statele Unite) era o femeie foarte bogatâ, care purta pe fiecare deget câte douâ-trei inele. Zilele trecute, Intorcându-se dela un bal, ea a fost atacată de mai mulţi bandiţi mascaţi. După ce hoţii i-au luat cerceii, colierul de perle şi broşa, au vrut să-l ure şi inelele. Dar, fiindcă d-na Onti le purta de mult timp, Inelele n’au putut fi s coase din degete. Atunci bandiţii au recurs la un mijloc simplist şi de o originală săi bălărie. Ei au tăiat cu o spadă ambele mâni ale bogătaşei şi apoi au dispărut. După câteva ceasuri, nefericita femeie a încetat din viață.* Alcoolul din trupul omeanesc.—Un ziar medical american publică un interesant articol, în care arată că chiar și oamenii care nu consumă băuturi spirtoase, au o cantitate permanentă de alcool în trupul ei. Acest alcool este absolut necesar corpului uman şi procentul lui normal este de 0,003 la sută. Beţivii Insă urcă acel procent până la 0,4 şi chiar 0,5 la sută, îngreuind funcţiuniile orgdinizmului. Aşadar să bem alcool, dar cu multă cumpătare.* Muncă mai puţină.— De multă vreme, muncitorimea şi-a fixat ca ideal timpul de muncă de 48 ceasuri pe săptămână, adica 6 zile lucrătoare, a câte 8 ceasuri zilnic. Acest orar este deplin obţinut şi strict respectat în Statele Unite. Dar muncitorii americani tot nu sânt mulţumiţi. Asociaţia generală a muncii, adunată în congres la New Orleans, a votat o moțiune prin care se cere să nu se muncească decăt numai 5 zile pe săptămână — "( Vinul otrăvit Ta fricaţiunea băuturilor spirtuoase, prin întrebuinţarea de substanţe toxice, a luat proporţii îngrijorătoare. Cazurile de otrăvire cu deznodământ fatal, s-au înmulţit şi au determinat anchete care au dovedit că unii debitanţi au pus în consumaţie otravă sadea. Cei vinovaţi vor avea a răspunde în faţa justiţiei pentru crimă cu voinţă şicu premeditare. Dar sunt, desigur, şi numeroase cazuri de otrăvire lentă de care autorităţile n ’au cunoştinţă. Sunt desigur în consumaţie băuturi falsificate care nuprovoacă otrăviri cu efect imediat, dar care distrug organizmul încetul cu încetul, primejduind sănătatea populaţiei. Nu-i destul că s’au confiscat, în unele oraşe, câteva butoae cu spirt metific. Autorităţile sanitare trebue să întreprindă un control vast, atent şi cinstit, la toate depozitele de spirtuoase din ţară, mai ales acum, în preajma sărbătorilor de iarnă, când se fac mari vânzări de alcool fin trebue îngăduit ca publicul să bea otravă. .. l „OPINIA64 iterara SI ARTISTIC^ Reflexii moderne. — Dragostele sfârşesc prin căsătorii, iar căsătoriile... sfârşesc dragotea. In vaţă amorul e foarte nece.ar. te* învaţă să minţi. — Adesea nn iubite e cele mai bune, sânt sofile cele mai mediocre; fiindcă ui ei iubit bărbatul îi cere sărutări, iar unei soţii, o friptură gustoas. — Când ajungi prin dragoste la bani, totdeauna eşti nevoit prin bani să ajungi la dagoste. — O cocotă e-o bancnotă; iubită e-o ispită; şi-o soţie, gelozie . berg FAPTE Regina savantă Oamenii de geniu au întotdeauna maniile lor. Astfel regina Christina a Suediei era poate cea mai savantă femeie din lume; ea ştia latina, greaca, ebraica, matemaaticile, filosofia şi deaceia nu se sinchisea de fizicul ei defectuos. Ea trăia intr’o neglijenţâ încăpăţînată, cu unghiile veşnic îndoliate şi mânile cu piesa crăpată. Suverana nu se pieptăna dacă o singură dată pe săptămână; faţa şi gâtul îi erau pline de pete şi bube. Ia foc să se îngrijească, regina prefera să citească, sau să rezolve o problemă. Scriitorul şi actriţa Bernard Shaw era un hotărît adversar al artei mute și n’a permis niciodată să i se filmeze operele literare. De curând Insa Pola Negri, cunoscuta actriţă de cinematograf, s’a dus personal la bătrânul scriitor englez şi în sfârşit a fost capabilă să-l (Continuarea în pag. IV* a) Cutremurul din Chili Harta statului Chili (America de Sud) cu regiunea răvăşită de recentul cutremur de pământ. Au fost gravvariate oraşele Tala, Chian, Santa Cruz, Constitucion şi Curico. Sunt 300 morţi şi 500 răpiţi FILE DE CARIM’ Funcţionarismul Profesorul universitar P. Ariei, într’o recentă conferinţă ţinută în sala „Sfatului Negustoresc“, a tratat problema evolutiv istor că a funcţionarsmului. Nu vrem aici să facem o revenire şi rezumare asupra acetui interesant subiect, vom sublinia numai câteva din recentele aspecte cari au exemplificări curioase, mai ales în ţara noastră. Problema luptelor de clasă se pune acum cu o îndârjire crescândă. In ciuda principiulue democraţie, care caută să niveleze asperităţile timpului, burghezia îşi apără cu îndârjire anumite drepturi — ce are de a le merita prin tradiţie — şi pune exclusiv stăpânire pe micile slujbe salarate insuficent de stat. Insă sigur şi cu regularitae. Această plagă a funcţionarismului, a minat şi alte ţări, in special Fraţa şi astăzi face nenumărate victime la noi. O dovadă evidentă, o dau anunţurile din ziare: „loooolei se oferă oricui îmi va putea procura o slujbă la stat, cu un salar iniţial de 5ooolei lunar. Dispreţul pentru profesiunile ibere este suveran. Fii de săteni urmează cu înfrigurare cursurile liceelor, pentru a ajunge cât mai curând, la „supra situaţia", de burghez salariat Viaţa mizeră, insuficientă, blestemată de oameni şi zei, a funcţionarismului muritor de foame, este totuşi ţelul pleturei de semidocţi ce părăsesc băncile liceelor. Astăzi, organismul administrativ al ţărei noastre, numără sute de mii de salariaţi şi periclitează întreaga viaţă publică. Formalismul a atins limitele stupidităţii şi cetăţenii îşi pierd săptămâni întregi argând după rezolvarea celor mai neînsemnate petiţii care în alte ţări capătă o soluţie imediată. Plaga funcţionarismului se apropie de o limită decisivă. Dacă opera de purificare nu va surveni la timp, suntem pentru totdeauna condamnaţi regresului şi decadenţei. I. FR. BOTEZ Luaţi seama la tr®n ! In cursul acestor zile s-au intimplat mai multe accidente mortale de tren, căzând victimă unii pasageri cu gândul aiurea... Mulţi călători au obiceiul ca la opriri în staţiuni, să deie o fugă la restaurantele de clasa III-a şi se trezesc deodata că trenul a pornit şi atunci o iau în goană după el. Din această pricină a fost strivit de tren un călător în gara Burdujeni, un soldat la Bucecea, un altul la Dolhasca. Pentru apărarea vieţii acestor inconştienţi şi în Interesul administraţiei c. f. r. ar trebui ca statul să deie prima pildă Interzicând vânzarea băuturilor în restaurantele gărilor. Anunţarea plecărei trenului ar trebui să se facă cu o atenţie mai mare, pentru prevenirea de accidente. Ar trebui ca portarii să nu se mărginească a da două, trei semnale, cu un clopoţel hodorogit, ci să intre prin restaurante şi săli de aşteptare (cu deosebire în cl. 111-a) şi să anunţe din vreme plecarea trenului. Nu era tocmai rău obiceiul pe care l-am apucat încă în copilărie, când prin gări se aflau clopote mari pentru anunţarea plecărei trenului. Merge vorba că suntem mai deştepţi decât acum citzeci de ni. Realitatea insă ne arată că suntem mai distraţi şi cu gândul aiurea... Dr. Alex. Manolescu E mn miitura Facultăţii de Litere din Bucureşti Consiliul Facultăţii de Filosofie şi Litere din Bucureşti, a hotărât ca pe ziua de 10 Dec. să Închidă cursurile şi să sărbătorească la orele 11 dim. 250 ani de la Înfiinţarea Facultăţii. Cu această ocazie d. Decan profesor Nicolae Iorga va ţine o conferinţă în care va trata despre începutul învăţământului Universitar în Bucureşti şi va face istoricul Facultăţii. In pag. III-a Ultima Oră (Continuarea în pag. IV-a) E cam de mult de atunci, poate să fie vreo 37 de ani la judeţul Botoşani, trăia retras la moşia sa Guranda, un boer vechi, om de peste 65 de ani. C. C. Ionică, care în ruptul capului nu vruse să se modernizeze, păstrând cu sfinţenie aceleaşi obiceiuri şi datin patriarhale moştenite de la părinţi. Documentele şi hrisoavele ce o avea printre actele lui de familie, arăta că se trăgea din unul Codrea de prin ţinutul Orheiului Basarabiei, cu un rang de boerie de pe vremea lui Ştefan cel Mare. Eram bătan între 19-30 de ani când l-am vizitat pentru ntâia oară pe conu Ionică la Guranda, inchipuiţi-vă un om înalt şi peste măsură da gros. Grosimea şi mărimea braţelor şi a picioarelor m’au impresionat la deosebi, apoi o faţa foarte mare şi o burtă enormă. Cantitatea de mâncare ce era în stare să înghită la o singură masă, mă speriase. Mobila şi aproape toate obiectele din casă erau atât de masive şi grele că, cu adevărat mă minunară. Un scaun deabia’l puteai muta ; un pahar pentru apă trăgea mai bine de un kilogram, serviciu de masă, cuţite şi furculiţe colosale. Toate acestea mă făceau să mă cred într’o casă a unui uriaş de prin poveşti. Casa era aşezată după obiceiul vechi, In mijlocul curţii şi de jur împrejur grajdurile, hambare şi celelalte atenante, ca stăpânul să poată vedea din casă tot ce se petrece pe afară. Deşi cam joase, aveau multe odăi şi cămăruţe. Apoi Cerdac larg de jur împrejur. Când am Intrat în odaia lu’, C. C. Ionică stătea la o masă într’un enorm fetei de stejar căptuşit cu perne şi într’un neglijeu, care se reducea pur şi simplu la camaşă şi izmene. Dinaintea lui pe masă, erau aşezate vre‘o 7,8 fluere sirene, în serie, de la mare la mic. Am aflat In urmă, că acestea îi serveau să cheme servoarele şi servitorii, fiecare din ei având semnalul lui deosebit. N’a vrut niciodată să-şi instaleze sonerie electrică in casă. După ce m-a prezintat prietenul cu care venisem, un om mult mai In vrâstă decit mine şi care se bucura de mulţi ani de afecţiunea şi prietenia lui C. C. Ionică, după ce m’a măsurat cu privirea din cap până la picioare, m’a poftit să mă aşez pe scaunul de lângă el. A Inceput prin a mă întreba de părinţii mei, pe care-i cunoştea bine, arătându-mi foarte mult stimă pentru ei. Din convorbit am putut să-mi dau seama cam de a face cu un om#cul£ AMINTIRI VÂNÂTOREȘTI ------------------------------, gi. ACADEMIA DE LA GofiaNDA de a LECCA