Opinia, decembrie 1928 (Anul 24, nr. 6465-6488)

1928-12-08 / nr. 6471

LUL XXV He. 8471 %_­­CNTF *o/}. x. v. ■« %.•­sC4n . 300 . universităţii I - I A S 1 EULSCADE Liberalii au avut dreptate ; moneda noastră este în plină degringo­adă. Scăderea este aşa bruscă ca şi acea din primăvara anului 1926, când lira sterlină a ajuns la Bucureşti 15oo lei. Şi cum să nu aibă liberalii dreptate ? Scăderea de astăzi ca şi acea de acum doi ani jumă­tate, se datoreşte în principia nenorocitei politici economico- financiare cu care d. Vintila ^­­Brătianu a torturat această biată ■» ţară aproape zece ani. Refacerea prin noi înşine !' Fraza sună evident frumos / dar în viaţă te conduci după reali­taţi. Frumosul îl găseşti în artă, şi arta nu se prea întâlneşte in viaţa de toate zilele. Şi nu poate spune d. Vintilă Brătianu că nu cunoştea ţara şi că de aceia s'a înşelat. D-sa care conduce de atâţia ani latu­rea economică a activ­tăţii par­tidului liberal, nu putea să nu ştie că românul nu este nie muncitor cu perseverenţă şi con­­tinuitate, nici mai ales econom. Capitaluri naţionale altele de­cât hârtia monedă a Băncei N­aio­­nale, graţie căreia trăesc toate întreprinderile liberale, nu există şi nu au existat. Ciorapul de lân­ă al francezului, a fost întot­deauna necunoscut românului , admiraţia acestuia pentru fran­cez nu merge până la a-l­imita şi acolo. Dacă d. Vintilă Brătianu nu şi a dat seamă de aceasta, în­seamnă că e inapt pentru rolul pe care şi l-a luat. D-sa dacă a refuzat după răz­boi, atunci când ni se oferea, sprijinul capitalului străin, e pen­tru că acest capital a refuzat, nu să se naţionalizeze. Cum a spus în câteva rânduri d. Bră­­tianul, ci să se naţional- lib­eral­izeze. De aci furia d-sale, şi injurii e pe care ani de zile le-a debitat presa liberală în contra finanţei internaţionale,—injurii pe cari le plătim astăzi cu dobîndă cămătărească. De aceia, atunci când a con­tinuat lupta pentru liberalizarea întregei activităţi din Ardeal, nu i-a m­ai rămas d-lui Brătianu de­cât să tragă în toate părţile e­misiunea Băncii Naţionale, prac­ticând sistemul cunoscut sub numele de «antereul lui Ar­­vinte», până a ajuns la fixa­rea plafonului acestei emisiuni,— fixare absolut inutilă dacă Institutul de emisiune ar fi fost condus după principiile care îi stau la ba­n în toate țările ; cre­dite scurte, cu trei semnături solvabile. Unde s'a mai văzut ca institutul de emis­une să dea bani pe ipoteci? Este o aberaţie care nu se poate explica decât prin dorinţa d­lui Brătianu de a pune mâna pe industria din Ar­deal. Acestei politici nenorocite i se datoreşte în mare parte de­precierea monedei noastre. Fixa­rea plafonului nu a putut să o impiedice. Panica din 1926 este posterioară acestei fixări şi nu a putut fi oprită de­cât graţie unui export abundent, care a adus Băncei Naţionale abundenţă de devize. Era o vreme când, dacă nu ar fi cumpărat Banca Naţio­nală devizele oferite, leul putea să ajungă la Zurich la 5 centime sau chiar mai mult. Dar urca­rea bruscă e tot atât de pericu­loasă ca şi scăderea bruscă , şi graţie acestei cumpărături ma­sive Banca Naţională a putut multă vreme să fie stăpână pe cursul leului. Astăzi lipsind de căile din lipsă de export, cursu leului este la discreţia manevre­lor , iar exactitatea cu care libe­ralii au prevăzut scăderea, este o dovadă că nu sunt străini de aceste manevre.* Fluctuaţiunea leului nu se poate împiedeca d cât prin stabilizare, —opera e extrem de grea, şi pe care,—ori cât s’ar lăuda ei as­tăzi—nu au putut-o duce la ca­păt liberalii. Stabil zarea cere în prealabi buget echilibrat. Or, bugetul cu cel mai mare deficit pe care l-am avut în ultimii şase-şapte an, este ultimul buget al d lui Vintilă , şi deficitul d-sa nu a început a­­ mărturisi decâ după ce a plecat de la putere. îşi în­chipuia oare d-sa că străinătatea nu ştia nim­c despre aceasta? Stabilizarea K mai necesită o balanţă comercială cel puţin e­chil brată , şi d­e nenorocire a­­nul acesta nu este cazul. E cu­rios cum s-au schimbat şi aci liberalii ! Acum în opoziţie recu­nosc recolta med­ocră , pe când la guvern fiind, dl. Argetoianu, ne-a minţit lu­i de zile cu ra­poarte extrem de optimiste în ce priveşte situaţia agricolă. Singura speranţă de a opri cel puţin momentan catastrofa de care, o repetăm, liberalii sunt vi­novaţi, este mobilizarea creanţei germane care să dea guvernului devizele de care are absolută nevoie. Concomitent cu aceasta, o po­­litică de înfrînare drastică a chel­tuielilor, pe care liberalii au re­fuzat să o facă, este neapărat necesară. Şi numai partidul na­ţional-ţărănesc, susţinut de ma­­sele electorale poate să facă o asemenea politică. Dar din nenorocire, începutu­rile... TEODOR BADARBU N. M ATENTATUL DIN PRAGA Albanezul Zia Vudterna care a ucis cu revolverul, in sala Curţii cu juri din Praga, pe in­culpatul Bebi, pentru a răzbuna asasinarea diplomatului albanez Taena Beg. La ZIAR ROLK­iU COTIDIAN SAMARTA 8 DECEMBRIE132 A N U N C LU R T V . .-re­iB primesc 1« * Agențiile de Public^aie tt,-*' /■& ■ ,- f ia'isiarrtlui asi—Str. Gh. Maraeseu 17 ASPECTE Anchetat! Basarabia Guvernul a instituit o comi­­siune de anchetă care cercetează zona basarabeană de pe malul N­otrului ; nu ştim ce indicaţii are comisiunea din partea gu­vernului şi in ce domenii îşi va întindenea invest­iliile, dar voim să credem că rezultatele acestei anchete se vor vedea In curând transformate în măsuri de În­dreptare. Până acum ia Basarabia a fost an iad ; toată pleava, adminis­trativă opera acolo ca la colo­­niile africane şi biata populaţie ajunsese* la despădejde, nein­­drăznind să mai încerce măcar a protesta împotriva nedreptăţi­­lor pe care le suferea. Au mai fost câteva anchete, ordonate chiar de guvernele li­­berale şi averescane, dar lucră­rile lor s'au înmormântat în do­sare, fără nici o­­sancţiune pen­tru vinovaţi; dimpotrivă, locui­torii naivi cari au venit în faţa comisiunilor de anch­­ă cu plîn­­geri, au avut de suportat în ur­mă răzbunarea funcţionarilor pe care i-au denunţat, răzbunare care a fost cu atăt mai mare cu cât acei funcţonari ştiau că nu vor avea de tras nici o conse­cinţă a faptelor lor ticăloase. La un moment dat, basara­­benii căpătaseră convingerea că instituirea anchetelor este o nouă sistemă de împilare: erau, an­chetele, socotite ca o provocare de pe urma cărora bieţii locui­torii se aleg­au cu demarcarea înaintea sbirilor lor cari aflau cine sânt nemulţămiţii şi cine îi denunţau. Şi pe vremea regimu­­ui ţarist acesta era rolul anche­telor ordonate de la Petersburg: o cursă întinsă populaţiei. @ Vrem să credem că de am­t­­dată nu va mai fi aşa; cele constatate de comisiunea care udreaza acum pe malul Nistru­­ui trebue să aducă o primeni. (Continuarea în pag. IV-a) Aziluri pentru sinucigaşi Guvernul maghiar, speriat de numărul crescând al sinucadei­­lor în Ungaria, a hotărât înfiin­ţarea unor aziluri pentru sinuci­gaşi, — în diferite centre din ţara, — unde cei ce au încercat sau cei ce... au de gând să se sinucidă, să fie curaţi da această hotărâre disperată, considerată ca un fel de boală psihică. In aceste aziluri, vor fi ame­najate toate distracţiile posibile, care să cureze pe paci­nţi din­ gândul morţii. Medicii cred că umai o vegftă Miştiti, lipsită de gr­­a ziiă de mâine, şi in­­silită de toate dis­tacţiile posi­bile, va linişti nervii bolnavilor de... s­iucidere. Primul azil-spital va fi inau­gurat la 1 Februarie 1929... Din toată lumea Pedepsirea lătratului. — Viena este unul din orasele care posedă foarte mult câni. Deaceia, în timpul nopţii, lo­cuitorii sânt regulat treziţi din som­n de lătratul zgomotos al cânilor, care sau imaginează hoţi în fiecare trecător, sau se siădesc Intre el. U grup de cetăţ ni vienezi s’a adresat p­oliţiei t­ribuna­­lelor, cerând sancţiuni împotri­va propriei rilor pe câni. S’a pus însă întreb­area, dacă lătra­tul cânilor poate sau nu poate fi pedepsit. In această direcţie părerile sânt foart deosebite, aşa încât ve­nezii s’au văzut si­liţi să adreseze o plângere a­­­dunării naţionale. Dar până ce această plângere va fi rezo­lită, bieţii oameni nu vor dormi încă multe nopţi­­l* Dulciurile şi dragostea — U­n statistician germen Rhulle a stabilit că îndragosti c­onsuma cela mai multe dul­­c­iuri. Făcând cercetări prin cofetă­riile şi magazinele de coloniale din d­ferite oraşe şi ţări, origi­nalul statsician a constatat că oamenii ledrăgostiţi cumpăra aproape zilnic prăjituri, bom­boane şi mai ales pachete de ciocolată. Astfel amorul ser­veşte bine interesele comercian­ţilor respectivi. • Inelele fatale. — Doamna Millie Mac Cath din Chicago (Statele Unite) era o femeie foarte bogatâ, care purta pe fiecare deget câte douâ-trei inele. Zilele trecute, Intorcân­du-se dela un bal, ea a fost a­­tacată de mai mulţi bandiţi mascaţi. După ce hoţii i-au luat cer­ceii, colierul de perle şi broşa, au vr­ut să-l ure şi inelele. Dar, fiindcă d-na Onti le purta de mult timp, Inelele n’au putut fi s coase din degete. Atunci ban­diţii au recurs la un mijloc simplist şi de o originală săi­ bălărie. Ei au tăiat cu o spadă ambele mâni ale bogătaşei şi apoi au dispărut. După câteva ceasuri, nefericita femeie a în­cetat din viață.* Alcoolul din trupul omea­nesc.—Un ziar medical ameri­can publică un interesant ar­ticol, în care arată că chiar și oamenii care nu consumă bău­turi spirtoase, au o cantitate­ permanentă de alcool în trupul ei. Acest alcool este absolut necesar corpului uman şi pro­centul lui normal este de 0,003 la sută. Beţivii Insă urcă acel procent până la 0,4 şi chiar 0,5 la sută, îngreuind funcţiun­iile orgdinizmului. Aşa­dar să bem alcool, dar cu multă cum­pătare.* Muncă mai puţină.— De multă vreme, muncitorimea şi-a fixat ca ideal timpul de muncă de 48 ceasuri pe săptămână, adica 6 zile lucrătoare, a câte 8 ceasuri zilnic. Acest orar este deplin obţi­nut şi strict respectat în Sta­­tele Unite. Dar muncitorii ame­ricani tot nu sânt mulţumiţi. Asociaţia generală a muncii, adunată în congres la New­ Or­­leans, a votat o moțiune prin care se cere să nu se munceas­că decăt numai 5 zile pe săp­tămână­ — "( Vinul otrăvit Ta fricaţiun­ea băuturilor spir­tuoase, prin întrebuinţarea de substanţe toxice, a luat propor­ţii îngrijorătoare. Cazurile de otrăvire cu deznodământ fatal, s-au înmulţit şi au determinat anchete care au dovedit că unii debitanţi au pus în consumaţie otravă sadea. Cei vinovaţi vor avea a răspunde în faţa justi­ţiei pentru crimă cu voinţă şi­­cu premeditare. Dar sunt, desigur, şi nume­­­roase cazuri de otrăvire lentă de care autorităţile n ’au cunoş­tinţă. Sunt desigur în consuma­ţie băuturi falsificate care nu­­provoacă otrăviri cu efect ime­diat, dar care distrug organiz­­mul încetul cu încetul, primej­duind sănătatea populaţiei. Nu-i destul că s’au confiscat, în unele oraşe, câteva butoae cu spirt metific. Autorităţile sanitare trebue să întreprindă un control vast, atent şi cinstit, la toate depozitele de spirtuoase din ţară,­­ mai ales acum, în preajma sărbătorilor de iarnă, când se fac mari vânzări de alcool fin trebue îngăduit ca publicul să bea otravă. .. l „OPINIA64 iterara SI ARTISTIC^ Reflexii moderne. — Dragostele sfârşesc prin căsă­torii, iar căsătoriile... sfârşesc dra­go­tea. In v­aţă amorul e foarte ne­­ce.­ar. te* învaţă să minţi. — Adesea nn iubite e cele mai bune, sânt sofile cele mai medio­cre; fiindcă ui­ ei iubit bărbatul îi cere sărutări, iar unei soţii, o frip­tură gustoa­s. — Când ajungi prin dragoste la bani, totdeauna eşti nevoit prin bani să ajungi la d­agoste. — O cocotă e-o bancnotă; iubită e-o ispită; şi-o soţie, gelozie­­ ­. berg FAPTE Regina savantă Oamenii de geniu au întot­deauna maniile lor. Astfel regina Christina a Su­ediei era poate cea mai savantă femeie din lume; ea ştia la­tina, greaca, ebraica, ma­­temaaticile, filosofia şi deaceia nu se sinchisea de fizicul ei defectuos. Ea trăia intr’o ne­glijenţâ încăpăţînată, cu unghiile veşnic îndoliate şi mânile cu piesa crăpată. Suverana nu se pieptăna dacă­ o singură dată pe săptămână; faţa şi gâtul îi erau pline de pete şi bube. Ia foc să se îngrijească, regina prefera să citească, sau să re­zolve o problemă. Scriitorul şi actriţa Bernard Shaw era un hotărît adversar al artei mute și n’a permis niciodată să i se filmeze operele literare. De curând Insa Pola Negri, cunoscuta actriţă de cinematograf, s’a dus perso­nal la bătrânul scriitor englez şi în sfârşit a fost capabilă să-l (Continuarea în pag. IV* a) Cutremurul din Chili Harta statului Chili (America de Sud) cu regiunea răvăşită de recentul cutremur de pământ. Au fost grav­­variate oraşele Tal­­a, Ch­ian, Santa­ Cruz, Constitucion şi Curico. Sunt 300 morţi şi 500 răpiţi FILE DE CARIM­’ Funcţionarismul Profesorul universitar P. Ar­­iei, într’o recentă conferinţă ţinută în sala „Sfatului Negus­toresc“, a tratat problema evo­lutiv istor că a funcţionar­smu­­lui. Nu vrem aici să facem o re­­venire şi rezumare asupra ace­­tui interesant subiect, vom sub­linia numai câte­va din recen­tele aspecte cari au exemplifi­cări curioase, mai ales în ţara noastră. Problema luptelor de clasă se pune acum cu o îndârjire crescândă. In ciuda principiulu­­e democraţie, care caută să niveleze asperităţile timpului, burghezia îşi apără cu îndârji­re anumite drepturi­ — ce are de a le merita prin tradiţie — şi pune exclusiv stăpânire pe micile slujbe salarate insufi­­cent de stat. Insă sigur şi cu regularita­e. Această plagă a funcţionaris­mului, a minat şi alte ţări, in special Fra­ţa şi astăzi face nenumărate victime la noi. O dovadă evidentă, o dau a­­nunţurile din ziare: „lo­ooo­lei se oferă oricui îmi va putea procura o slujbă la stat, cu un salar iniţial de 5ooolei lunar. Dispreţul pentru profesiunile ibere este suveran. Fii­ de săteni urmează cu în­frigurare cursurile liceelor, pen­tru a ajunge cât mai curând, la „supr­­a situaţia", de burghez salariat Viaţa mizeră, insuficientă, blestemată de oameni şi zei, a funcţionarismului muritor de foame, este totuşi ţelul pleturei de semidocţi ce părăsesc băn­­cile liceelor. Astăzi, organismul administrativ al ţărei noastre, numără sute de mii de sala­riaţi şi periclitează întreaga viaţă publică. Formalismul a atins limitele stupidităţii şi cetăţenii îşi pierd săptămâni întregi a­­rgând după rezolvarea celor mai neînsemnate petiţii care în alte ţări capătă o soluţie ime­­diată. Plaga funcţionarismului se a­­propie de o limită decisivă. Dacă opera de purificare nu va surveni la timp, suntem pen­tru totdeauna condamnaţi re­gresului şi decadenţei. I. FR. BOTEZ Luaţi seama la tr®n ! In cursul acestor zile s-au in­­timplat mai multe accidente mor­tale de tren,­­ căzând victimă unii pasageri cu gândul aiurea... Mulţi călători au obiceiul ca la opriri în­ staţiuni, să deie o fugă la restaurantele de clasa III-a şi se trezesc de­odata că trenul a pornit şi atunci o iau în goană după el. Din această pricină a fost strivit de tren un călător în gara Burdujeni, un soldat la Bucecea, un altul la Dolhasca. Pentru apărarea vie­­ţ­ii acestor inconştienţi şi în In­teresul administraţiei c. f. r. ar trebui ca statul să deie prima pildă Interzicând vânzarea bău­turilor în restaurantele gărilor. Anunţarea plecărei trenului ar trebui să se facă cu o atenţie mai mare, pentru prevenirea de accidente. Ar trebui ca portarii să nu se mărginească a da două, trei semnale, cu un clopoţel ho­dorogit, ci să intre prin restau­rante şi săli de aşteptare (cu deosebire în cl. 111-a) şi să a­­nunţe din vreme plecarea tre­nului. Nu era tocmai rău obiceiul pe care l-am apucat încă în co­pilărie, când prin gări se aflau clopote mari pentru anunţarea plecărei trenului. Merge vorba că suntem mai deştepţi decât acum ci­tzeci de ni. Realitatea insă ne arată că suntem mai distraţi şi cu gândul aiurea... Dr. Alex. Manolescu E mn m­ii­tura Facultăţii de Litere din Bucureşti Consiliul Facultăţii de Filoso­­fie şi Litere din Bucureşti, a hotărât ca pe ziua de 10 Dec. să Închidă cursurile şi să săr­bătorească la orele 11 dim. 250 ani de la Înfiinţarea Facultăţii. Cu această ocazie d. Decan profesor Nicolae Iorga va ţine o conferinţă în care va trata despre începutul învăţământului Universitar în Bucureşti şi va face istoricul Facultăţii. In pag. III-a Ultima Oră (Continuarea în pag. IV-a) E cam de mult de atunci, poate să fie vre­o 37 de ani l­a judeţul Botoşani, trăia re­tras la moşia sa Guranda, un boer vechi, om de peste 65 de ani. C. C. Ionică, care în rup­tul capului nu vruse să se mo­dernizeze, păstrând cu sfinţenie aceleaşi obiceiuri şi datin pa­triarhale moştenite de la părinţi. Documentele şi hrisoavele ce o avea printre actele lui de fa­milie, arăta că se trăgea din unul Codrea de prin ţinutul Orheiului Basarabiei, cu un rang de boerie de pe vremea lui Ştefan cel Mare. Eram bă­tan între 19-30 de ani când l-am vizitat pentru ntâia oară pe conu Ionică la Guranda, inchipuiţi-vă un om înalt şi peste măsură da gros. Grosimea şi mărimea braţelor şi a picioarelor m’au impresio­nat la deosebi, apoi o faţa foarte mare şi o burtă enormă. Cantitatea de mâncare ce era în stare să înghită la o singură masă, mă speriase. Mobila şi aproape toate o­­biectele din casă erau atât de masive şi grele că, cu adevă­rat mă minunară. Un scaun deabia’l puteai muta ; un pahar pentru apă trăgea mai bine de un kilogram, serviciu de masă, cuţite şi furculiţe colosale. Toa­te acestea mă făceau să mă cred într’o casă a unui uriaş de prin poveşti. Casa era aşezată după obi­ceiul vechi, In mijlocul curţii şi de jur împrejur grajdurile, ham­bare şi celelalte atenante,­ ca stăpânul să poată vedea din casă tot ce se petrece pe a­­fară. De­şi cam joase, aveau multe odăi şi cămăruţe. Apoi Cerdac larg de jur împrejur. Când am Intrat în odaia lu’, C. C. Ionică stătea la o masă într’un enorm fetei de stejar căptuşit cu perne şi într’un ne­­glijeu, care se reducea pur şi simplu la camaşă şi izmene. Dinaintea lui pe masă, erau a­­şezate vre‘o 7,8 fluere­ sirene, în serie, de la mare la mic. Am aflat In urmă, că acestea îi serveau să cheme serv­­oa­­rele şi servitorii, fiecare din ei având semnalul lui deosebit. N’a vrut niciodată să-şi insta­leze sonerie electrică in casă. După ce m-a prezintat prie­tenul cu care venisem, un om mult mai In vrâstă decit mine şi care se bucura de mulţi ani de afecţiunea şi prietenia lui C. C. Ionică, după ce m’a măsurat cu privirea din cap până la picioare, m’a poftit să mă aşez pe scaunul de lângă el. A Ince­­put prin a mă întreba de pă­rinţii mei, pe care-i cunoştea bine, arătându-mi foarte mult stimă pentru ei. Din convorbit am putut să-mi dau seama c­am de a face cu un om#cul£ AMINTIRI VÂNÂTOREȘTI ------------------------------, gi. ACADEMIA DE LA GofiaNDA de a LECCA

Next