Opinia, noiembrie 1929 (Anul 25, nr. 6745-6769)

1929-11-26 / nr. 6765

ANUL XXVI NO. 6765 ARONA*' t V,0\C^ \v^N Lei 1000 .aU­g» 3 „ IAŞi.-L S­PUŞNEANU 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN Telefoane:i& noapte \:^x 3 LEI EXEMPLARUL MARȚI 26 NOEMBRIE 1929 A N U N C I U R I se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37 SSI £ LILIECII VREMURILOR NOASTRE CUM SE FACE POLITICĂ LA NOI De îndată ce votul universal a fost aruncat mulţimilor largi ale poporului, au şi început să foiască codaţii vieţii noastre publice. Ca’n toate direcţiunile în cari se poate specula ceva, s'a sem­nalat chiar dela schimbarea pri­mului nostru regim politic de după războiu, prezenţa unor samsari beneficiari ai trebuinţilor de­­ „cât mai multe voturi“, neinteresând de la cine vin ele. Aceste elemente alături de alţi microbi disolvanţi a ceia ce se mai chiamă morală pu­blică, duc cu dânşii pretutindeni, dorinţi nemărginite de afaceri , dorinţi pe cari şi le satisfac de îndată ce-au înşirat câteva faris­­eisme pe­ o cerere de înscriere la club. Pentru dânşii politica unui partid de guvernament, întru atâta este bună, întrucât îşi găsesc te­renul putred pe care să li se des­­volte apucăturile de Iaşi şi li­chele. Ei nu se pot ridica cu privirea înspre politica generală a unui partid. Pe dânşii îi interesează câ­ţiva din club, cu cari încearcă potrivirea intru ale afacerii. Trece partidul în opoziţie—o mică pauză şi apoi o cerere de înscriere, pe masa unei bodegi sau la berărie, in care aceleaşi vorbe sarbede şi fără convingere se înşiruie pe o pagină de hârtie, şi-i din nou la putere... din nou după afaceri. Unii din aceştia au făcut ciclul complect, au trecut prin toate partidele politice şi acum se gă­sesc de unde au plecat. Alţii sânt la jumătatea drumului, iar alţii către capătul aceluiaş drum. Aceştia au devenit profesioniştii politicii de afaceri. E destul să-ţi spună ce politică face şi crede că te-a lămurit asupra profesiunii sale.* întâmplător, vorbind odată de chirii şi chiriaş, cu o naivă pro­prietară, la întrebarea: „unde are slujbă domnul X care vă ţine cu chirie apartamentul dinspre stradă ?“... mi-a răspuns: „El n’are slujbă.. .îi averescani. Nu fac aici o aluzie intenţionat răutăcioasă la adresa bieţilor a­­verescani, cari au avut atâta de îndurat de pe urma desamăgirilor cu cei plecaţi către partidele de la putere ! Nu, acel individ putea fi foarte bine şi de­ un alt colorit po­litic ; toate partidele când vin la putere, primesc numeroase trans­porturi de astfel de personaje. Şi vor primi mereu, până când se va produce reacţiunea unor oameni întregi, sau a unei gene­raţii neînfectate. Vor trebui să înţeleagă condu­cătorii din fruntea tuturor organi­zaţiilor noastre politice, că a sosit vremea să trântească zăvoare grele pe porţile partidului, ori de câte ori se anunţă sosirea unor asemeni specimene de samsari, în destul de uşor de recunoscut. * Sânt cazuri, când cineva, datorită unei adevărate revoluţii în felul de a gândi asupra treburilor pu­blice, părăseşte un partid pentru a trece în altul, în care concepţia sa are resonanţa unei perfecte săli de spectacole muzicale. Este cazul unei conştiinţi ce însetată caută echilibrul dintre sine şi mediul moral exterior. Ei !... dar cât de rare sunt aceste cazuri. Cele multe sunt acele pe care le-am descris în rândurile de pănă aici. Ce nesfârşit este numărul acelor, pe care d. Neculai Iorga l-a botezat cu un nume atâta de plin de înţeles : fripturişti. Dintre celelalte vieţuitoare, cel dintăi fripturist, spune legenda c’ar fi fost „liliacul“. De mult de tot, deodată cu „po­vestea“, se dădea bătălie mare între păsări şi animale. Biruinţa trecea când deoparte când de alta. Liliacul cu caracteru-i slabi... tre­cea după cum trecea şi biruinţa, de partea paserilor, sau a anima­lelor. Atunci Dumnezeu, chemân­­du-l la Sine, l-a dojenit aspru şi i-a dat în a sa făptură fizică, câte ceva din ceia ce este al paserilor şi câte ceva din ceia ce este al animalelor. De atunci liliacul a rămas atâta de sfios !... ii este ruşine de prf­enie şi deaceia nu iesă în lume ziua, ci numai în întunericul serii şi-al nopţii, dacă oboară dela o streşină de casă la o altă streşină casă sau de biserică în cari se c slujbele mai rar. Oamenii despre care m'am ocu­pat în rândurile acestea, s‘ar ase­mănă cu liliacul în cea dintâi fază a sa; în a doua însă nu, fiindcă lor nu le mai este ruşine de ni­meni. Ei apar pretutindeni şi pre­tutindeni fac zumzet­e, purul per­soanei lor, fără a li se mai roşi obrazul! Unii se dau drept inteligenţe fără de care existenţa unui partid este ameninţată , şi partidele nu se gândesc, că-s mai de preţ pres­­tuţii ce nu te părăsesc în nevoie, decât inteligenţii ce te părăsesc a­ doua zi, după ce nu le mai poţi satisface capriciile. Alţii, vor să treacă drept personalităţi înalte cul­turale, care prin aureola lor, fac să strălucească întreg partidul. Şi conducătorii îi cred ca atare,ele satisfac ambiţiile cu care au călă­torit prin toate partidele politice, pentru ca ei mai apoi, îndreptân­­du-se către alte partide politice, să arunce în urmă cu noroiul tu­turor calomniilor şi ingratitudinilor. Iată de ce cred, că toate înfăp­tuirile democratice de până acum, vor rămânea păpuşerii de circ, dacă liliecii vremurilor noastre nu vor fi ţinuţi prin dispreţ public, să rămână mereu sub streşina case­lor pustii. GH. CHIRIŢESCU DIN TOATA LUMEA Un castel din chibrituri. — Un tânăr din Fn­adeiba (America), anume Walter Sown, a izbutit să construească din chibrituri un castel-miniatură, înalt de un me­tru şi jumătate. Pentru această lucrare migăloasă, tânărul a în­trebuinţat 350.000 chibrituri. Şi în plus a consumat foarte mult timp ; originalul american a mun­cit aproape un an pentru reali­zarea acestei opere. De zeci de ori chibriturile se răsturnau şi cu o atenţie şi grijă excepţională, el le aşeza la loc.îndemânatic, „Cas­telul“ este foarte interesant, de­oarece e împărţit in multe odă­ţe cuprinzând mobilier modern, fă­cut tot din chibrituri de diferite culori Prin această lucrare, spe­cialiştii afirmă că Swan s'a do­vedit cel mai răbdător şi calm om din toată America. Ce s'a întâmplat însă ? Cineva s’a apro­piat prea mult cu o ţigară aprinsă de „castel“, chibriturile au luat foc şi toată construcţia a ars în câteva clipe. Şi din manca uriaşă a unui oraş n'a rămas decât un pumn de scrum, ca adesea în viaţă !» Băiat sau fată ?—Desigur că în timpul sarcanei, mamele sunt foarte curioase să afle dacă vor da naştere unui băiat sau unei fetiţe. Profesorul Kromovick­i din Kiev (Ucraina) anunţă că el ar fi rezolvit această chestiune. A­­nalizând printr-un anumit proce­deu chimic lichidul albicios pe care îl secretă mamelele femeilor din primele luni ale sarcinei, medicul rus afirmă că descopere cu siguranţă indiciile speciale care arată dacă viitorul prunc va fi fată sau băeat Deocamdată pro­fesorul din Kiev îşi ţine metoda­­ cel mai strict secret. Desigur nşă că femeile moderne i-ar fi fost mult mai recunoscătoare a­­cestui medic, dacă ar fi desco­perit un mijloc uşor pentru ca pruncul să nu fie nici băeat nici­ fată !... Dansul în trei.—Din Londra vine ştirea că s'a lansat noul dans pentru anul 1930. El e des­tul de original şi trebuie execu­tat nu de două persoane ca până acum, ci de trei dansatori In genere­s o femeie şi doi bărbaţi, care-şi alternează poziţiile în tim­pul dansului Sintem­ siguri că această creaţie coreografică va cădea. Ea a distrus discreţia dansului şi deci tot far­mecul lui I...# Alunica pe obraz—La Paris a apărut din nou o modă de mult uitată. Femeile îşi punctează iarăş cite o alunică pe obraz. Precum se ştie, acest „grain de beauté“ a fost introdus de curtezanele de la Curtea regilor francezi. Dar de a­­proape două decenii, obiceiul a căzut în desuetudine. Astăzi a re­venit și femeile, încontestabil, i se supun. Ceiace dovedește odată mai mult, că moda nu este altceva decît împrospătarea vechiturilor­­. A MURIT CLEMENCEAU Georges Clé­­menceau a în­cetat din viaţă, la fericita vrîs­­tă de 88 ani. Doliul a cu­prins Franţa şi pe toţi aliaţii ei din marele război. Mai bine de jumătate secol, Clémenceau a însufleţit viaţa publică a Re­publică abil­a, scânteind de vervă şi impe­tuozitate. In chest­i­unile mari ale poli­ticei, se afla pururi la pos­tul avansat de­ luptă, primind toate atacurile şi aplicînd lo­vituri teribile. „Tigrul“ se repezea furtu­nos în arenă, documentat şi implacabil, vi­aţa lui parla­mentară a fost un lanţ de succese răsunătoare care i-au adus faima de „răstur­nător de guverne“. In ipostaza de conducător, Clemenceau a con­dus, cu mâna fermă, destinele pa­triei sale şi nu s-a intimidat în faţa dificultăţilor. Autor al „înţelegerii“ anglo­­franceze, el era indicat să intre în joc in vremea războiului, când soarta armelor părea defavorabilă Franţei. Şi a reuşit să creieze „co­mandamentul unic11 care a dus la izbândă. Devenind adevărat pă­rinte al victoriei“ el a dictat tra­tatul din Versailles, cucerind recu­noştinţa veşnică a neamului său şi a popoarelor aliate. Ca un patriarh venerabil, şi-a încheiat viaţa in revenirea la pre­ocupările intelectuale, meditând şi scriind cu seninătatea de spirit şi talentul din tinereţă. Georges Clemenceau va ocupa paturi un loc de frunte în galeria oamenilor mari ai Franţei. DEFICITUL Din recentele date ale Ministeru­lui de Finanţe, rezultă că până la 1 Noembre, încasările bugetare erau în deficit cu peste 4 şi luni, mili­arde lei. Pentru a realiza până la finele anului, bugetul general de 37 mili­arde şi 700 milioane lei, trebueşte încasată suma de 11 miliarde lei în două luni. Credem însă că — orcît de favo­rabile împrejurări s’ar produce (îm­prejurări pe care nu Ie prevedem de loc) — fiscul nu va putea recolta suma formidabilă cu care a rămas în urmă, mai ales că deficitul cel mare provine de la monopolul și impozite indirecte. Și deci, vom în­cheia anul cu cu un mare și împo­­vorător deficit bugetar. .. un STUDIU DIN „OPINIA“ TRADUS ŞI PUBLICAT LA PARIS Cititorii îşi amintesc desigur din coloanele „Opiniei“ de documen­tatul şi interesantul studiu „O vi­zită la Glozel“ al d-lui P. Con­­stantinescu-Iaşi, profesor la Uni­versitatea din Chişinău. Acest stu­diu apărut în ziarul nostru a fost tradus în­ limba franceză de sa­vantul dr. Morlet și publicat în întregime în numărul de Noem­­brie al reputatei reviste „Mercure de France“ din Paris. Este acesta un omagiu în totul meritat de harnicul cercetător care este d. prof. P. Constantinescu-Iași. UN ZIARIST INGENIOS şi o gazetă originală Ziaristul Heinrich Schützer din Berlin, fiind concediat de la zia­rul „Berliner Morgenblat“ şi negă­sind angajament favorabil la nici o gazetă, a strâns in jurul său un grup de ziarişti tineri şi a format o gazetă întradevăr originală. Schützer înconjurat de „statul său major“ călătoreşte din oraş în oraş, scoţând pe unde se opreşte câte un număr din gazeta lui, în care se ocupă exclusiv de nevoile acelui oraş. Prin metoda a­­ceasta, Schützer a câştigat atât de mulţi bani, în­cât şi-a cumpărat o tipografie pe care a instalat-o într-un vagon al unui tren şi în altul amenajându-şi o redacţie. Ziarul lui Schützer intitulat,,Städte“ (Oraşe) e urmărit cu vie atenţie de toată lumea, şi a servit mult la ridicarea atât edilitară cât şi economică a oraşelor germane. IN PAG. IV-a­­v ULTIMA ORA . FILE DE CARNET - crr.... . azizi. Direcţia Culturii Poporului Odată cu desfiinţarea Ministe­rului Artelor şi odată cu crea­rea subsecretariatului de sub conducerea d-lui Vaier Moldo­­vanu, sau pus bazele şi a di­recţiune! culturei poporului, post ce a fost încredinţat ca o su­premă recompensă d-lui­­ Re­­breanu, actual director general al Teatrului Naţional din Bu­cureşti. Pe noi nu ne interesează aici, explicaţiile acestor noi aranja­mente. Notăm un singur lucru, că distincţiunea bine retribuită acordată de la 15 Noembrie d-lui Rebreanu, nu-l împiedică să ră­­mâe mai departe director al pri­mei scene oficiale de teatru din ţară, a acele­aş scene, la care d-sa a fost acuzat, că încura­jează spectacolele imorale, pri­mind cunoscuta circulară de blam din partea Ministerului de In­strucţie. Dl. Liviu Rebreanu 8® poate cu drept cuvânt considera un privilegiat al regimului. D-sa va (Continuarea în pag. II-a) Din iniţiativa reînfiinţatei so­cietăţi studenţilor facultăţii de drept s'a comemorat la Iaşi în Aula Universităţii, cunoscutul legist şi mare logofăt Andronachi Doniel, dela a cărui moarte s'au împlinit în 4 (16) Noembrie 100 de ani. Serbarea a fost prezidată de către d-ul Şt. Berechet, profesor univ, de drept vechiu românesc, care într'o inimoasă cuvântare a salutat reînfiinţarea societăţii stu­denţeşti, insistând asupra nece­sităţii­­unor mai strânse şi per­manente raporturi intelectuale în­tre profesori şi studenţi spre bi­nele acestora, raporturi prin cari se disting universităţii® din străi­nătate şi mai ales cele din Ger­mania. Deasemenea sfătuieşte d-sa pe studenţi să întrebuinţeze vacanţele spre a aduna material de istoria dreptului vechiu ro­mânesc, ca documente, manus­crise, etc. sau cel puţin a-l co­pia întrucât fără un cât mai bo­gat material nu se poate con­cepe o istorie definitivă a ve­chiului nostru drept. Cu acest prilej d. prof Berechet ilustrea­ză cu un exemplu satisfacţiile sufleteşti ale cercetătorilor men­ţionând că cu o zi în urmă a gă­sit la Arhivele Statului din loca­litate, un manuscris subt textul „Din pravilele împărăteşti cu­prinzând articole din 60 de cărţi împărăteşti bizantine. Manuscri­sul în 202 pagini, care prin or­tografie trădează pe un român din Basarabia ca transcriitor. (Continuarea în pag. II-a) FIGURI ISTORICE ANDRONACHI DONICI evocat de cercul studenţilor ieşeni Un manuscris interesant descoperit de d. prof. Şt. Berechet—Expunerea d-lui Sever Zotta Propunerea lui Ford pentru descreşterea şomajului Problema şomajului preocupă foarte mult cercurile economiei din Statele­ Unite ale Amorţeii Se atribue chiar acestui fapt şi dezastrul de la bursa din New- York. La o recentă consfătuire a ma­rilor industriaşi care a avut loc la New-York în acest scop, Henry Ford a dat următoarea soluţie pentru micşorarea şoma­jului . „Propun, a zis Ford, ca ziua de lucru să se reducă la 6 ore, astfel ca ia fabricele unde se lucrează fără întrerupere, să activeze patru echipe. In modul acesta la fiecare fabrică se va dobândi câte o echipă în plus. Căci atunci când se lucrează 8 ore pe zi, în 24 ore se între­buinţează 3 echipe, pe când în acelaş timp, lucrându-se numai 6 ore se va putea angaja încă o echipă pe zi şi astfel şomajul va descreşte. Fabricele pot suporta acest sacrificiu11. Henry Ford a mai opiniat şi pentru săptămâna de lucru de cinci zile. Prin aceasta, Ford îşi va câş­tiga simpatia masselor munci­toreşti ASPECTE Când te desparţi... Ţi se poate prevesti, dragul meu, schimbarea vremii, desfăşu­rarea evenimentelor politice, rezul­tatul unei întreprinderi legată de hazard, nu ţi se va putea prevesti niciodată ce se poate întâmpla în răstimp de douăzeci şi patru de de ceasuri numai cu cea mai a­­dorată femeie a sufletului tău. Domeniul acesta—femeea—deşi explorat de atâta vreme şi de atâţia cunoscători, este şi va ră­mâne în etern necunoscut: cu timpul vom şti ce este în planeta Marte, vom primi poate răspun­suri din lună, vom cunoaşte pus­tietăţile polare, dar nu ne vom putea considera siguri în întor­­tochierile sufletului femeesc. Femeea, trebue să o accepţi sub beneficiu de inventar şi să te aştepţi—în orice clipă— să ieşi cu un deficit de speranţe şi iluzii la încheerea socotelilor sentimentale. De aceea, ultima ta desamă­­gire pe mine nu mă impresio­nează peste măsură: ai iubit pe mica ta burgheză cu care te-ai întâlnit într’un parc de staţiune balneară, ai tulburat-o în exis­tenţa ei comodă şi banală şi a­i cunoscut împreună câteva ceasuri de frumoasă reverie, până în ziua când ai aflat că totul era o pa­rodie, că mica ta burgheză e in­capabilă de altceva decât de un fu­rt prelungit şi de o cochetărie amoroasă cel muit. Şi că, poate, cochetăria aceasta e exercitată nu numai faţă de tine. Nu sunt motive acestea să te simţi de desperat. Ia, din toată a­­ceastă aventură, ceea ce îţi con­(Continuarea în pag. II-a) rr .OPINIA" LITERARA $1 ARTISTICA Vorbe... Femeia preferată Eram Itrtr’aţi grup dts bărbaţi. Şi ca di obicei» d­ad te afli între bărbaţi, se vor­bea despre femei. S» discuta aflame can femek trebw preferată: et ia culta sau cet gosfodhte. face fațete» plrerile erau de­­osebite, fiindcă In genere fa asemene, chestiuni nu ae poate stabili ua fix. Möllere, atiflgínd acest fapt, tpmsa că, mai presus de idei și convingea, *• preciază din partea unei femei... p frip­turi gustoasă. Și opinia xnlach­ioasă • creatorului lui Harpagon, nu rămîne la viață numai o anupli ironie L. Desigu­rasă Că femeilor nu trebuU să le cere d eselutiv îndeletniciri casnice. Preocupării« intelectuale dau femeii un prestigiu deo­sebit, atîta timp însă cât fi‘o transformă întro „preţioasă“ snobă şi ridicolă. Dar, nu definitiv, toată această chestiune pari neactuală. Astăzi — şi poate nu numai astăzi — nu se caută femeia cultă sau femeia gospodină. Se caute pur şi simplu femeia z­­. b. ...şi fapte Romanul divorţului Reputata scriitoare francezi Colette, pregăteşte o surpriză, împreună cu mai multe scrii­toare franceze, a luat iniţiativa de a scrie un roman în care se va trata în special problema di­vorţului. Scriitoarele vor studia fiecare cîte un caz tipic de di­vorţ şi-l vor descrie, urmând ca la urmă Colette să armonizeze acţiunile. După cum anunţă zia­rele franceze, acest roman va­­ un studiu complect asupra di­vorţului, atît d­in punct de ve­dere psihologic cât şi din punct de vedere social întrebată asupra cauzelor ce au determinat-o să ieie această iniţiativă, doamna Colette a răs­puns : — „Vreau să învăţ femeii« cum să se ferească de divorţ“. Va reuşi?.. Norocul soţului Celebrul humorist englez Ber­nard Shaw reproduce acest dialog pe care l-a auzit între doi prieteni: — „E adevărat că cineva a fost muşcat de câinele tău?“ — „Da ! Din fericire însă a fost muşcată soţia mea*. •— „Cum, din fericire ?* — „Da. Că dacă muşca pe a fi străin, trebuia să plătesc daune*. Piese noui — La Teatrul Naţional din Ca­pitală se studiază o nouă piesă a d-lui Victor Eftimiu, intitulată „Marele Duhovnic11. Premiera va avea loc la 27 crt. — Dl. Ion Marin Sadoveanu a cărui piesă „Anno Domini“ s-a reprezentat la Naţionalul ieşan, a terminat o nouă piesă de teatru intitulată „Modern Bar“. Diferite știri — Sâmbătă 9 Noembrie, amică scriitorului francez Guilaume A­­polinaire au celebrat la cimitirul Pere Lachaise din Paris a 11-a comemorare de la moartea apre­ciatului literar. (Continuarea în pag. II-a)

Next