Opinia, decembrie 1929 (Anul 25, nr. 6770-6792)

1929-12-08 / nr. 6776

ASPECTE Cazul Pardos Deputatul de Prahova care a îndrăznit să ridice glasul împo­triva onerosului contract Vidri­­ghin, a fost exclus din partidul naţional-ţărănist şi îşi va pierde mandatul pe care îl deţine de la alegători, nu de la conducerea partidului. Nu cunoaştem motivarea ex­cluderii d-lui Pardos, am fi foar­te curioşi să ştim ce glăsueşte procesul verbal al delegaţiei permanente care l-a debarcat din partid şi cari sunt argumen­tele pe baza cărora d-l Pardos nu mai are dreptul să-şi repre­zinte alegătorii în parlament. DL Pardos este un naiv­ con­vins că un deputat nu aparţine partidului său — chiar cînd este guvernamental — ci massei ce­tăţeneşti care l-a ales, a voit să manifesteze în parlament revolta p pe care massele acelea o au mpotriva ruşinosului contract Vidrighin. Timp de un ceas, dl. Pardos a fost în asentimentul opiniei publice, dându-i măcar platonica satisfacţie de a şti că glasul ei ajunge până la banca ministerială. Timp de un ceas dl. Pardos a fost apărătorul funcţionarilor batjocoriţi prin în­­cheerea contractului Vidrighin , nu de multe ori un deputat a vorbit in numele ţării, aşa cum a vorbit dl. Pardos. Şi consecinţa acestei atitudini sincere s’a văzut imediat: dl. Par­dos a fost declarat duşman al guvernului solidar cu dl. Vidrighin şi a fost sancţionat imediat cu ex­cluderea din partid. Este cel puţin o ruşine ceea ce s‘a făcut cu deputatul de Prahova, oricît spirit dictatorial ar avea dl. Maniu şi ar considera pe deputaţi simple unelte în mîna d-sale, tre­buia să se gândească că există limite peste cari nu se poate trece nici chiar în ţara romînească. Cazul Pardos este plin de învă­ţăminte pentru cetăţenii cari îşi aleg reprezentanţii pentru a-i apara, nu pentru a îngroşa rindurile ar­matei de mameluci cu demisia în alb. G. SPINA ia* ANUL XXVI NO. AB­ONAME IM1000 * • «I*4 » 600 ! ?$$13* 1» ■ * 300*1 «•• ATELIERELE TIPOGRAFICE« IAŞI.—STR. LĂPUŞNEANU 37 Biblioteca Univers.-,- LoGo'ini 3 lei DUMINICA 8 DECEMBRIE 1929 AN U N C I U R I se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37 I Redacţia 391 Telefoane:­­ Aiîm­înîbifaţîa 394 I Serviciul de noapte 367 ZIAR POLITIC COTIDIAN zsssa ft dualîtăfi politice La întrunirea d-sale dela „Da­­da", cL Iorga a declarat că...nu m­ai fiice politică ! A convocat însă pe cetăţeni ca să ia măsuri pentru apărarea intereselor ţârii Adică o acţiune par politică... Deci, d. Iorga face, mai departe,­olitică. Dumnealui vrea însă pro­bii să ne anunţe că nu mai face politică de partid, în rostul căruia o mai crede. Din acest punct de vedere, face foarte bine. Dar d. Iorga se ridică contra tuturor partidelor, şi vrea ca ţara să fie condusă de „perso­nalităţi", fără grupări organizate. I - au deziderat imposibil. Societăţile se cărmuesc pe bază de interese de clasă, prin grupări de oameni care se apropie în ne­voi, în aspiraţii şi in­concepţii. Aceste grupări organizate formează partidele politice. Toate ţările cunosc cârmuirea treburilor publice prin intermediul partidelor. Fără partide, o anarhie care duce inevitabil la dictatură. D. Iorga pretinde că vrea să evite Şl dictatura. Dar cum am putea numi o guvernare de oameni—fie şi „ competenţi *—cocoţaţi din senin In fruntea Statului ? Dictatori mai bani, sau mai răi,—dar dictatori, tare vor să impună nafiunii. Şi dictatura are deasemenea ne­­voe de partide, pentru a izbândi. Fascismul in Italia şi comunismul în Rusia s'au impus prin organi­­zaţiuni de partid care continuă să se întărească. Dictatura în Spania şi Iugoslavia, s‘a sprijinit pe par­tide militare. D. Iorga vrea imposibilul. A l^X-wv* Vt- "* f*^ .v. ' Wv j, •ev­iat pe rana cu vate partidele şi acum e nemângâiat că tot n’a ajuns la perspectiva să devie con­ducător de ţară. De aceia a ju­rat moarte partidelor şi încearcă o politică de „personalităţi“. D. Iorga e neserios şi haotic.», ca totdeauna! Problema dinastică Faţă de actuala atotputernicie a guvernului naţional-ţărânesc, parti­dul liberal se teme ca — la un mo­ment de criză de regim — lupta dintre partide s’ar putea complica cu o chestiune dinastică. Sunt ante­­cendente care fac verosimilă cre­dinţa intr'o încercare a prietenilor d-lui Maniu să readucă pe prinţul Carol. Şi acest lucru ar însemna o lovitură cumplită pentru partidul liberal. Se înţelege de ce d. Vintilă Bră­­tianu da alarma. Şi se înţelege că strigătul de alarmă e destinat ure­chilor înalţilor regenţi şi ale Re­ginei Maria. Scopul urmărit este ca Regenţa şi Palatul să se îngrijoreze şi să îndepărteze de la conducere pe na­­ţional-ţărănişti, cu un ceas mai de­vreme. . Atingând chestiunea dinastică, d. Vintilă Brătianu se află în plină campanie de răsturnare. E un asalt în toată regula, pentru a determina Factorii Supremi să concedieze gu­vernul. Dar reuşita pare îndoelnică. Un glas Am relatat felul cum a fost umilită şi mutilată Moldova prin delimitarea directorate­lor administrative. Am aştep­tat cu emoţie o acţiune in parlament a reprezentanţilor noştri. In fine, a răsunat un prim glas: e al d-lui prof. dr. Râşcanu, deputat de Iaşi. D. dr. Râşcanu a anunţat o Interpelare pe această chestie şi a cerut dosarele privitoare i. L­ui'ca • re • ue» « ;uru»­nistrative in moldova. Ii exprimăm gratitudinea noastră. X. Cârmuirea Statului prin partidele politice Frământările haotice ale â-lui Sorga Inelul Sfântului Petru a fost regăsit Acum câţiva ani s'a săvârşit o spargere îndrăzneaţă în biserica Vaticanului. Şi printre alte nume­roase obiecte de preţ, s'a furat şi splendidul vid cu un enorm safir, cunoscut subt numele de inelul Sfântului Petru. Patru ani de zile în şir poliţia a făcut cercetări a­­sidue. Şi în sfârşit zilele trecute, inelul a fost regăsit la bijutierul Edoardo Bruscoli din Roma, care a fost arestat Regăsirea acestei bijuterii a provocat imensă bucu­rie în tot Vaticanul, întrucât de ea sânt legate numeroase tradiţii şi amintiri. Un nou mijloc de a ucide pe condamnaţii la moarte La New-York un medic a pro­pus şi direcţia generală a închi­sorilor a admis un nou proce­deu rapid de a ucide pe con­damnaţii la moarte. Este vorba de o foarte puternică otravă, care injectată în trupul ome­­neşte, opreşte urgent funcţiunile inimii şi încheagă tot sîngele. O singură injecţie şi omul moare în cîteva secunde, fără a avea dureri şi fără a simţi teroarea grozavă a trecerii din viaţă în lumea eternă. Şi pentru a evita şi mai mult această panică inu­tilă, s-a hotărît ca aceste injecţii să fie făcute condamnaţilor pe furiș, în timpul somnului. O îm­punsătură de ac și moartea a­­pare în viteză. O domnişoară în vrsîta­te ••• 110 ani Am publicat adesea numele unor bătrini care au depăşit vrîsta de o sută ani. Acum cîtva timp am descris viaţa acelui turc care a murit la 145 ani. Iar într'un sat de lângă Peking (China), trăesc cel puţin 12 persoane între 120 şi 130 ani. In prezent însă Irlanda a rea­lizat cel mai impetuos record. In orăşelul Baily-Mascanton de acolo locueşte Miss Catherine Plunkett, o domnişoară în vrîstă de 110 ani. Ea îşi aduce aminte de scrii­torul englez Walter Scott şi e vizitată de un numeros public, în special de femei, care probabil că vor să afle cum ajungi domni­șoară la o asemenea etate ... IN PAG. IV-a ULTIMA ORA Seminarul de Slavistică Constituirea republicei Cehoslovace şi viaţa ei politică Vineri 29 Noem. c, Seminarul de Slavistică al Universităţii noastre şi-a început obişnuitele-i şedinţe săptămânale. A luat par­te,pe lângă d. profesor Ilie Bărbuiescu, directorul Seminaru­lui, un mare număr de studente şi studenţi. A ţinut conferinţă domnişoara Tereza Holmoc, vor­bind despre chipul cum Ceho­slovacii s'au desfăcut de Aus­­tro-Ungaria la a. 1918 şi viaţa lor politică de atunci încoace. Conferenţiara a spus următoa­rele: ce dăm aci în scurt re­zumat ! La sfârşitul războiului mon­dial s’a născut în însăşi inima Europei, un stat nou, care a luat numele de republica Ceho­slovacă. Anume prin lovitura de stat din 28 Oct. 1918 dela Pra­­ga. Cehii şi Slovacii s'au decla­rat desfăcuţi de Austro-Ungaria, unindu-se şi formând astfel re­publica Ceho-Slovacă. Acest rezultat se datoreşte foarte mult la trei oameni, Ma­­saryk, preşedintele de azi al re­publicii, Eduard Beneş, ministru de externe, şi Milan Stefanik, ministru de războiu, mort prin un accident de aeroplan, chiar când s'a întemeiat republica. Dela 14 Noembrie 1918, când Adunarea Naţională a ales pri­mul ministru ceho-slovac în frun­te cu Kramar, de atunci repub­lica a avut mai multe guverne diferite, între care­­ guvernul primului ministru Kramar ale lui Tusar, Cerny, Beneş, Svehla, etc. Guvernul Kramar constituia un guvern de colaborare între toate clasele naţiunii care for­mau statul, voia să puie bazele unei adevărate democraţii din punct de vedere politic şi eco­nomic, făcând pentru aceasta un regim democratic al alegerilor municipale. Guvernul Tusar fu compus din social-democraţi cehi, din republicani şi alţii. Opera-i prin­cipală a fost elaborarea unei constituţii, în baza căreia au avut loc alegerile generale, le­gislative şi senatoriale. Guvernul Svehla, la guvernul de coaliţie a cinci partide ceho­slovace. In Ceho-Slovacia sunt foarte multe partide, datorită între al­tele şi participării minorităţilor etnice la viaţa politică, cât şi particularităţilor politice ale di­feritelor elemente teritoriale. In­tre altei® sunt partidele­­­agra­rian, naţional-democrat, populist socialist-naţional, socialist-demo­crat şi comunist, care sunt par­tidele cele mai puternice. FILE DE CARNET Sărbătorirea d-lui Cuzinschy Dl. Vlad Cuzinschy, fost regi­zor al Teatrului Naţional timp de atâtea necurmate decenii, va fi sărbătorit la sfârşitul acestei luni, d­intr-o reprezentaţia festivă, cu comedia lui Kaldeburg, „Punctul Negru“. Mărturisim că toate aceste o­­magii, pe cari instituţia noastră de teatru le aduce talentaţilor ei în­aintaşi şi îndrumători, au darul nu numai să pecetluiască activităţi, dar mai cu seamă să demonstreze publicului, că legături indisolubile de frăţie, totalizează actorii şi re­gizorii, intr’o categorie de oameni aparte , a idealiştilor. Din nefericire idealismul celor vechi, se răsfrânge în reflexe bi­zare peste idealismul actorilor noi. '■ău atât mai bizare cred, cu cât Un fOSt, nU UO mu., ^-----­amic al d-lui Vlad Cuzinschy, dar care a simţit acum un val ge­nerator cotropindu-i sufletul, deîn­­dată ce s’au produs schimbări la regizorat, găsea cu cale să spue în cerc restrâns: — îmi pare bine de sărbători­rea lui Vlad Cuzinsky, într'o pri­vință ; îmi pare însă rău în alta că revine iar, ca un „Punct ne­gru“ în teatru. Joc suav de cuvinte, trebue să mărturisim; joc ce nu l-ar dis­preţui nici causticul epigramist dl. Adrian Pascu, dar care nu denotă mai puţin, o anumită stare de spirit răutăcioasă şi combativă. Fiindcă orice fel de abuziuni s'ar face, rămâne cert, că dl. Cu­zinschy a fost pentru Teatrul Nar­ţional, un precursor şi un anima­(Continuarea în pag. 11-a) In Ceho-Slovacia a fost posi­bilă o colaborare de partide la guvern, încă din 1918, ceiace la noi, cu toate încercările făcute, nu s'a putut realiza. Partidele din Ceho-Slovacia duc o poli­tică de stânga, o politică ce tinde spre democratism şi socia­lism. In ceiace priveşte minorităţile din Ceho-Slovacia, sunt în pro­porţie de 34, 5 la sută, între care peste trei milioane Germani peste 700,000 Unguri, aproape 200,000 Evrei, puţini Români, Poloni, etc. Fondatorii republicii au hotă­rât pentru aceste minorităţi­­ garantarea condiţiilor de exis­tenţă şi desvoltarea intelectuală. Acolo unde populaţia este de o singură naţionalitate se între­buinţează limba respectivă a a­­celei naţionalităţi, de ex. la Poştorna, unde sunt în majori­tate Austriaci, se întrebuinţează Limba Germană­­ iar acolo unde­ sunt mai multe naţionalităţi, ca în Rusia Subcarpatică, unde sunt Români, Evrei, Unguri, Cehi, se întrebuinţează pe lângă limba a­­cestor naţionalităţi şi limba ofi­cială care-i ceha. In Ceho-Slovacia, după cum s'a întâmplat şi la noi, minori­tăţile etnice au o situaţie mult mai bună ca înainte de răsboiu, când n'aveau nici drepturi poli­tice, nici civile, iar școlile le lip­seau aproape cu totuL Din nevoia de debușeuri co­merciale pentru industria sa, Ceho-Slovacia trebuia să trăiască în pace cu vecinii. Grija funda­mentală a politicei externe ceho­slovace este de a garanta pro­priile frontiere prin neschimba­­rea tratatelor de pace pe care au sfârşit marele război Atât Ceho-Slovacia cât şi ţările vecine, doresc ca Ungaria să in­tre din punct de vedere geogra­fic şi economic în cadrul Euro­pei centrale, atât pentru binele Europei centrale cât şi al Euro­pei întregi. In urma conferinţei acesteia, s-au făcut, ca de obicei la Se­minar, discuţii între conferen­ţiară şi ceilalţi studenţi şi stu­dente, sub diriguirea d-lui pro­fesor Bărbuiescu. La aceste dis­cuţii au luat parte mai cu seamă studenţii Cozma, Hasgan, Aurel Rotaru şi d-şoara Gherasim. „OPINIA" LITERARA SI ARTISTICA vorbe... Sântem mînciunoşi Aproape toţi condamnăm minciuna şi cu toate armele moralităţii lovim violent în ea. Totuş fiecare din noi găzdueşte, fără să vrea, fără se ştie, un m­închin­os. Şi poate nici n‘ar fi comod să ne lipseas­că acest amic hipocrit dor salvator. Ia­­r fără de efectele ei perverse şi murdare, minciuna are şi un rol util, minciuna­­ necesară. Sunt momente decizive în viaţă, când fără a vătăma pa nimeni, ea tocmai distruge suferinţa, imaturi încurcături, o­­feri speranţa apără şi încurajează. O min­ciună, foarte adesea, salvează pe un bol­nav (fără ajutorul medicilor), salvează politica, salvează căsniciile. Nu t ot ce aţi spune minciuna e folositoare. Deaceia poa­te în viaţa ea e totdeauna mai bine răs­plătită decât adevărul, împotriva minciu­nii nu trebuie să ne revoltăm. E zădar­­nie. Minciuna va exista mereu, în toata epocile, pe toate meridianele. Și ea va trăi neîntrerupt, fiindcă—de ce să av­em sinceri î—fiindcă nici dragostea nu va muri vreodată—L b. _&L£nmie Romanul continentelor Cunoscutul romancier franc«* Maurice Dekobra a lansat un proect originaL El propune ca cinci scriitori, fiecare din alt con­tinent, să colaboreze la un mare roman, care sa primească titlul de „Romanul continentelor". De­kobra a intrat în legătură cu diferiţi literaţi şi în prezent cara­tă să grupeze câte un scriitor din Europa, Africa, Asia, Aus­tralia şi America. Păcat că nu există scriitori şi la Polul Sud!... Poet şi ministru Acum mai bine de un dece­niu, celebrul pianist Paderewski (Continuarea în pag. II-a) Prăbuşirea celui mai mare avion american Ara relatat recenta catastrofă a celui mai mare aeroplan din A­­merica. Uriaşul avion tip „Fokfeer*, cu patru motoare (reprezintat la clişeu) s'a aprins la văzduh şi s'a prăbuşit In flăcări peste două clădiri pe care le-a dis­trus în întregime. Apar rutul enorm putea trans­porta 82 persoane, pilo echipajul și 16 pasa­geri în cabine speciale de dormit. SIN TOATA LUMEA Puterea hipnotismului— La Lipsea (Germania) s'au făcut o serie de interesante experiențe a­­supra hipnotismului. Specialistul dr. Mowicz a hipnotizat mai multa persoane, cărora le-a dat diferite ordine. Uneia i-a poruncit să co­mită un furt; alteia să se căsăto­rească; alteia să nu se mai ducă la biserică, etc... Timp de cîteva săptămîni, aceste persoane au fost chinuite de ordinul hipnotizatoru­lui în aşa măsură, incit nu şi-au putut recîştiga liniştea pînă ce nu s au îndeplinit fiecare în parte. Astfel, s'a stabilit precis că prin puterea hipnotismului se pot co­mite cele mai îndrăzneţe acte. Oa­menii cinstiţi pot fi transformaţi in tîlhari, oameni cucernici în a­­tei. Deaceia cîţiva jurişti şi me­dici au pus chestiunea dacă prac­ticarea hipnotismului n'ar trebui îngrădită prin lege. Problema e la studiu.* New-York se anunţă dt'JS r£*5 Sud e timp frumos şi senin. A­­colo a început vara şi ea se a-« nunţă în condiţiuni din cele mai bune. Această climă prielnică a fost de mare folos­ exploratorului american Byrd. Până în prezent asprimea vremei, a făcut cercetă­rile a­proape im; însă, timpul Byrd noul şi­riun. Acuma va prilejui lui interesante descope-Maimuţe hoaţe.— De cîtva timp poliţia din Berlin era cu to­tul derutată. Se comiteau în oraş furturi îndrăzneţe, dar autorii lor □u puteau fi prinşL In sfirşit zi­lele trecuta poliţia a descoperit mistend. Gţiva sergenţi au ares­tat ... două maimuţe, foarte bine dresate, care se introduceau noap­tea în case şi prăvălii şi furau lu­crurile cele mai preţioase. Dar maimuţele sînt credincioase. Ele suportă torturi şi foamete, însă nu-şi trădează stăpîni. Probabil că în cele din urmă maimuţele vor fi împuşcate, deoarece sunt hoaţe incorigibile. Ele i-au jefuit chiar şi pe poliţiştii«. « Copii precoci »La biserica din satul Felgen din Norvegia, s’au prezintat doi copii, un băiat de 9 ani şi o fetiţă de 7 ani, cerind preotului să-i căsătorească. Bine­înţeles preotul i-a trimis pe copii la părinţii lor, după ce i-a mus­trat şi le-a făcut morală. Micuţii credeau că mariajul o­­ joacă. Şi într-adevăr numai copiii pot crede aşa ceva!... nrnmnnmixmmm: gaxsxgsia r rümmTnnní r 11 z jaKILOXg XXZXÖ3333! BON No. 20 Detașând Seria complec­tă de 30 bonuri, cetitorii ziarului „Opinia“ pri­mesc gratuit o poliță de asigurare a Soc. Steaua României, cu amortizare imediată a unei sume de 20.000 lei

Next