Opinia, octombrie 1930 (Anul 26, nr. 7023-7047)

1930-10-14 / nr. 7032

4L ANUL XXVI No. 7032 a­bonament: Lei 1000 . . . . pe un an ! „6 luni ; 300 r V . . . 3 „ ATELIERELE TIPOGRAFICE, IAȘI.—STR. LĂPUȘNEANU 37 500v . Vă amintiţi de „expozeele“ pe care d. L G. Duca le făcea odi­nioară, când ţara avea fericirea să-l aibă ministru de externe? Cu un zâmbet suficient, cancelarul Duca aranja Europa în câteva cuvinte: păstrăm legături exce­lente cu marii noştri aliaţi; cu Germania avem raporturi bune; cu Monaco suntem foarte bine; cu vecinii păstrăm raporturi co­recte, cu Mica Antantă... etc“. Şi d Duca se aşeza fericit pe scaun, fiind convins că ochii diplomaţiei mondiale s-au îndreptat „epataţi“ asupra persoanei ilustre a cance­lariului de la Chiajnal * Ne-am amintit de „expozeele“ d-lui Duca, atunci când am luat cu­noştinţă de discursul rostit de d. Maniu la consfătuirea majorităţilor parlamentare. Fostul premier a făcut bilanţul guvernării naţional-ţărăniste; a re­produs titluri de am­buţiuni obşteşti şi a adăugat calificative: „bine“, „foarte bine“, „excelent“, „normal“ etc. In acest fel, d. Maniu a „aranjat d in două vorbe, viaţa constituţională, situaţia economică şi financiară, ordinea publică, problema buge­tară etc. Suntem deprinşi cu temeritatea cablată de candoare, cu care poli­­ticianii tratează această ţară. To­tuşi, recenta atitudine a d-lui Ma­­niu, atunci când agricultura e dis­trusă, bugetul deficitar, comerţul gâtuit, industria suprimată, viaţa scumpă, fiscalitatea asasină, legali­tatea o parodie,m- am simţit prea răscolitor, cum şeful acestui regim de prăpăd, ne calcă pe nervi! Şi la spectacolul continuării regi­mului sub firma O. Q. Mironescu, ne întrebăm îngrijoraţi, care-i limita rftbdftr­L.?! Internele In calitate de ministru al agri­cultură asasinate, d. Mihalache s'a ilustrat prin celebrele epistole către plugari. Fericitul personaj in costum ru­ral, deţine acum frânele ordinei interne. Vremurile sunt inflamabile. Dacă acţiunea d-lui Mihalache se va ilustra şi aici prin epistole mo­­ralo-culturale către prefecţi, atunci vom ajunge cu liniştea internă cum am ajuns cu agricultura. A­­dică la anarhie... Economii... Un ziar relevă că, la conferinţa balcanică ce se ţine actualmente la Atena, delegaţiunile statelor participante sunt formate din 7 până la 11 membri. Numai Gre­cia (cum e şi firesc, pentru că con­ferinţa se ţine la ea acasă) are 29 delegaţi. Dar România noastră bate re­cordul, cu delegaţia compusă din 30 (treizeci) persoane! Acelaş lu­cru, cu delegaţiunile noastre la toate conferinţele. Am ajuns de pomină! Şi se tot vorbeşte de economii... X. ACTUALITĂŢI POLITICE Situaţia reală şi sfidarea politicianistă In jurul afirmaţiilor d-lui Mania la consfătuirea majorităţilor JfififllalMJ­ea în pag. Il-a) 4- IDEI ȘI FAPTE VREMURI NEGRE (MOTTO : Celuia, care a zămislit zicătoarea „schim­barea domnilor, bucuria ne­bunilor*, i-a trecut oare macar prin gând, că în ‘ țara românească e po­sibili o schimbare de guvern, care nici pe ne­buni nu-i mai bucură ?) Săptămâna trecută a fost cu a­­devărat o săptămână de nedumeriri năprasnice. Atât şi mai mult ni­mic. Pentru că, chiar astăzi, la capătul unei alte săptămâni tot ne mai întrebăm buimăciţi, fără şanse de a obţine un răspuns edificator : — Ce s’a întâmplat ? Şi cui fo­losea această mascaradă ? S‘a bu­curat ţara timp de 22 luni de bi­nefacerile unui regim de pomină ; a răbdat cât n’a putut; şi a is­păşit cu prisosinţă păcatul de a se fi lăsat ademenită de promisiu­nile aventurierilor democraţi ; şi a răsuflat, sărmana, cu uşurinţă, aflând că guvernul nu mai este. Plin de griji pentru ziua de mâine, poporul acesta nu şi-a mai îngăduit macar luxul de a o mani­festa bucuros. Dar în adâncurile ascunse ale sufletului său de mar­­tir, licărea totuşi o scânteie de mulţumire : bine că s’au dus în sfârşit ! Şi, cuminte şi abătut cum este, îl frământau şi îl chinuiau în taină, speranţe mari...Poate se va întâmpla de astădată o minune. Poate se vor schimba toate şi poate sub semnul alegerilor noui, vom păşi în fine pe o cale nouă... ...Când colo, o decepţie grozavă decât chiar dacă destinele ţării ar fi fost încredinţate oligarhilor mai vechi, liberalilor sau averescanilor ! In loc de schimbare de guvern şi de regim, acelaş guvern, deci a­­celaş regim. In loc de guvern Maniu, un gu­vern Mironescu cu aceleaşi per­sonalităţi sinistre, furnizate de acelaş partid de demagogi şi mincinoşi... Va şti să ofere guvernul Mi­ronescu soluţiuni grabnice şi să­nătoase tuturor problemelor vitale, care se pun înaintea lui ? Va şti să ne salveze de prăpăd şi ruină ? Ne îndoim, căci nimic, dar ab­solut nimic nu ne îndreptăţeşte s’o credem. Acelaş domn Madgearu va în­curca economia ţării, acelaş Mihai Popovici va spori impozitele, şi aceiaşi partizani vor încasa lefuri copioase şi vor abuza de puterea lor. Şi sub guvernul Mironescu vom trăi aceleaşi vremuri negre pe care le-am trăit sub Maniu. Sau poate şi mai negre... Cînd mortul învie... Tragedia dintr’un sat polonez In satul Zuraska din Polonia s’a întâmplat o cumplită nenorocire, în următoarele împrejurări .• Un ţăran, care murise numai în aparenţă, a fost pus în cosciug, fără a fi închis și bătut cu cuie, urmând ca a doua zi să aibe loc înmormântarea. In timpul nop­ţii însă, săteanul s'a trezit din som­nul letargic şi cu o lumânare în mână, a venit lângă patul nevestei. Femeia s’a speriat grozav şi ime­diat a încetat din viaţă. Fiul ţă­ranului a dat alarma, strigând că în casă se plimbă stafia mortului. Au sărit vecinii , şi două femei şi un copil, când au văzut mortul­­viu, au suferit sincope cardiace şi au murit. Dar tragedia nu s’a sfârşit aici. Lumea crezând că în­­tr’adevăr este vorba de o fantomă, au început s’o bombardeze cu pietre, lemne şi diferite obiecte, până când ţăranul a murit într’a­­devăr. A doua zi, când spiritele se li­niştiseră şi s’a stabilit adevărul, jalea în sat era pe cât de mare pe atâta de prisos. De astă dată morţii n’au mai înviat... Claxonul reginei provoacă încurcături în Anglia Pentru a se distinge automo­bilul reginei Mary a Angliei, s’a confecţionat un claxon cu un zgomot special, unic în toată ţara. Auzind acest zgomot, agenţii de pe stradă opresc circulaţia şi per­mit în primul rînd trecerea maşi­­nei regale. Ce s’a întîmplat însă ? Pentru a putea străbate mai lesne pe stră­zile oraşelor aglomerate din An­glia, mai mulţi proprietari de au­tomobile şi-au comandat claxoane, care imită perfect zgomotul claxo­nului reginei. In modul acesta, mulţi agenţi de circulaţie au fost păcăliţi şi au oprit mersul vehi­culelor, spre a favoriza automo­bilul unui simplu particular. Dar păcăleala a luat într’o zi o întor­sătură mai nostimă. Aflînd că şi particularii şi-au pus claxoane re­gale, un poliţist a oprit o maşină cu zgomotul respectiv. S’a întîm­­plat însă că tocmai în acel auto­mobil era...însă, regina ! De atunci s’a dat un ordin se­ver, prin care se anunţă că în toată Anglia un singur automobil poate avea claxonul special : au­tomobilul Palatului. Şi particularii au trebuit să se resemneze... 3 LEI EXEMPLAR DE ZIAR POLITIC COTIDIAN MARŢI 14 OCTOMBRIE IBT ANUNCIO se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITĂŢI şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI lăsî. — Strada LApusneaua 37 Telefoane:­­ Admi^stn^ia 394­­ Serviciul de noapte 3S7 DUPĂ CATASTROFĂ... In gara Victoria din Londra, au fost aduse corpurile nefericitelor victime de pe dirijabilul R. 101. Sicriele au fost depuse în automobile și transportate la locul de inmormîntare. DIN TO­A T Â CUM E A Schelet'T dirijabilului—Din marele dirijabil englez „R. 101“, în urma grozavei catastrofe, pre­cum am anunțat, n’a mai rămas decât scheletul de metal. Tot res­tul aeronavei — o avere de 400 milioane lei — a fost în întregime mistuit de flăcări. S’a pus chestiunea : ce să se facă cu scheletul de fier al diri­jabilului ? Unii au propus ca a­­ceastă tristă rămăşiţă să fie depusă într’un muzeu, pentru a eterniza astfel amintirea celei mai mari catastrofe aeriene. Specialiştii însă sânt mai practici şi nu se gândesc la acte platonice de piozitate, Ei arată că scheletul de metal repre­zintă încă o valoare destul de importantă şi că el ar putea servi admirabil la construirea unui nou dirijabil, de proporţiile celui distrus. Superstiţioşii însă sânt hotărât îm­potriva acestei propuneri, socotind că noua aeronavă construită cu metalul rămas, ar avea soarta nă­­praznică a vechiului dirijabil. Lupta se dă deci între tehnică şi super­stiţie, între oamenii sentimentali şi cei de ştiinţă. Rămâne de văzut cine va învinge... * frumuseţea trupului. Deaceia în America sânt cele mai multe fabrici de cosmeticuri, magazine de mode frizerii de dame şi ateliere de înfrumuseţare. Toate aceste intre­­prinderi fac afaceri strălucite. Şi după cota impozitelor pe care ele le plătesc statului, s’a putut socoti că femeile din Ame­rica cheltuesc în fiecare an pen­tru frumuseţa lor, aproape cinci miliarde shilingi, adecă o sută miliarde lei. Câte ţări nu şi-ar dori acest buget al femeilor americane ?. Oraş fără închisoare — E oraşul Tarascon din sudul Franţei. Acolo de ani de zile nu mai există penitenciar, întrucât a dispărut şi necesitatea unei temniţe. In oraşul respectiv locuesc numai oameni de treabă, toţi cu suficientă situaţie materială. Iată însă că zilele trecute a fost resimţită lipsa închisorii. In Ta­rascon s’a pripăşit de curând o bandă de 12 tâlhari, care a încer­cat să dea lovituri Locuitorii însă au format echipe de pază şi în scurt timp cei 12 bandiţi au fost arestaţi. Dar oamenii n’aveau unde să întemniţeze pe borfaşi, aşa în­cât hoţii vor fi transportaţi într’o închisoare din alt oraş. Tarasconul o fi el un oraş de Tartarini; vrea însă în primul rând să rămâie un târg de oameni cinstiţi. Şi dea­­ceia nu voesc să înfiinţeze acolo o temniţă. Cea mai mare asigurare.— Vicontele Habledon din Londra, care este unul din cei mai bogaţi oameni din Europa, a contractat cea mai mare asigurare din lume. El s-a asigurat împreună cu fiul său vrâstă de şase luni, pentru suma excepţională de un milion lire sterline, adecă peste 800 milioane lei. Asigurarea vicontelui este de 810.000 lire, iar a copilului de 200.000 lire. Cum însă nicio so­cietate n’a vrut să-şi asume un asemenea risc, marele bogătaş, care este in vrâstă numai de 27 ani, a trebuit să se asigure la mai multe societăţi pentru suma respectivă. Astfel, vicontele englez este dintre toţi locuitorii pămân­tului, omul cu viaţa cea mai scumpă!..* 100 miliarde pentru frumu­seţe. — O statistică americană, precizează următoarele date in­teresante : In nicio ţără mai mult decât în Statele­ Unite, femeile îşi îngrijesc Progresul televiziunii Un om din America văzut în Germania Fizicianul american profesor Carolus a reuşit să perfecţioneze mult aparatele de televiziune (ve­derea la distanţă). Prima experienţă făcută a dat un rezultat satis­făcător. Imaginea profesorului Ca­rolus din New York a fost văzută destul de clar la Berlin. Transmi­siunea radio-fotografică a fost e­­fectuată însă în­ condiţiuni atmos­ferice nefavorabile. De aceia ima­ginea, după câteva secunde, şi-a pierdut claritatea. Totuş chipul profesorului american, în puţinele clipe cât a apărut pe placa apara­tului din Berlin, a putut fi foto­grafiat. In curând se vor repeta expe­rienţele şi sânt speranţe că în cel mai scurt timp posibil, aparatele­­ de televiziune, bine perfeţionate, se vor răspândi în toată lumea, aşa de repede cum s’a răspândit şi cele de radio. Atunci, vom auzi şi în acelaş timp vom vedea ce se petrece pe întreg pământul. „OPINIA" LITERARA SI ARTISTICA Vorbe... Săptămâna păcii Asociaţiile pacifiste din toată lumea au hotărât să organizeze o „săptămână a păcii“ în cursul lunei Noembre. In acea săptămână vor avea loc conferinţi nume­roase, se vor publica articole şi broşuri speciale şi se vor produce pretutindeni manifestaţiuni grandioase în favoarea pa­cifismului Amatorii de ironii ar putea spune că fiind vorba de pace, în săp­tămâna respectivă ar trebui să se o­­prească celebrarea căsătoriilor... Dar chestiunea nu merită numai priviri şi aprecieri în glumă. Ideia pacifistă, as­tăzi mai mult decât oricând, are nevoie de o propagandă puternică, de susţinători sinceri şi entuziaşti. In firele legăturilor între naţiuni se încurcă tot mai multe conflicte, care uneori iau aspecte ame­ninţătoare. Imaginea ultimului măcel mon­dial se topeşte parcă în clocotul pătimaş de pofte şi ambiţii. Şi au fost momente, destul de recent, când atitudinea agresivă a unor state dovedea lămurit că războiul este o boală care a fost închisă, înăbu­şită, dar nicidecum vindecată radical. „Lupta pentru pace“ este deci absolut necesară, ea trebuind să se desfăşura în cadru cât mai vast şi mai complet. Lumea trebue să capete convingerea că războiul este un termen ce urmează a fî exclus pentru totdeauna din viaţa şi chiar din limbagiul oamenilor. De aceia fiecare nu poate decît să aplaude cu entuziasm ini­ţiativa care organizează „săptămâna păcii*. O pace care de fapt trebuie să însemne nu o săptămână, ci o veșnicie. i. b. ...şi fapte Un caz nostim Scriitorul german Peter Scher a fost serbătorit într’un mod nostim de tot. In fiecare oraş, cu prilejul comemorării, i s’a dat scriitorului o altă vrîstă. La München s’a spus că Scher împlineşte 50 ani, la Berlin 45 ani, la Frankfurt 40, iar la Rapallo, colonia germană (Continuarea în pagina II-a) CÂTEVA OBSERVATIUNI IN JURUL NOUEI Una din marile reforme înfăp­tuite prin noua lege sanitară, este şi închiderea stabilimentelor şi bor­­delurlor frecventate de bărbaţi, tineri (şi chiar copilandri) în mod mai mult sau mai puţin discret. Scopul moral pe care caută să-l atingă această lege, este foarte frumos: se temperează avânturile prea tumultoase ale tinerilor, con­­servându-le pentru vârsta pe care medicina o socoteşte tocmai bună, şi se înlătură putinţa lesnicioasă a oamenilor însuraţi de a-şi înşela consoartele, obligându-i să res­pecte „the right man in the rigt place“, şi se înfrânează comerţul înfiorător de carne vie. Recunoaştem şi ne închinăm în faţa scopurilor morale ale legii. Dar să nu se facă puritanism. Pentru că, în afară de socotelile oamenilor şi de prevederile ştiin­ţifice, există şi trebue pus în ba­lanţă şi neprevăzutul naturii, — neprevăzut care are un rol extra­ordinar în complexul vieţii în ge­nere. Comisiunea care a alcătuit legea era compusă din medici, şi aceştia, mai bine ca oricare alţii, trebuiau LEGI SANITARE să ştie că nu este suficient să distrugi un rău; trebuie să dis­trugi şi cauza care-l provoacă. Trebuiau, pentru ca legea să-și atingă scopul, să pună, ceia ce Enrico Ferri numea, un substitutiv valabil, capabil să înlocuiască răul, care într’o mare măsură era ne­cesar. Un exemplu actual și impresio­nant îl putem lua din America, din Statele-Unite. I’a prohibit al­coolul. Asta înseamnă oare că oamenilor li s’a extirpat dorinţa băuturii ? Asta înseamnă oare că americanii s’au supus docili şi că n'au mai băut, că s’au lecuit prin minune ? Cine nu ştie de faimoa­sele contrabande de alcool ? Cine nu ştie de nenorocirile care se întâmplă prin punerea în consu­maţie clandestină a unor băuturi alcoolice, toxice, necontrolate de organele competente ale statului ? Oare la noi, dacă s’au desfiinţat lupanarele, s’au atrofiat subit, prin lege, organele cărora le răspundeau ca o necesitate acele lupanare ? Nu se scrie zilnic prin gazete că la țară, iu cutare sau cutare loc—unde nu există bordeluri . UN MODEL DE ECONOMIE I Desigur, că cetăţeanul despr» j care voiesc să scriu câteva rfta* I duri, nu se gândeşte c’a putut ai atragă cândva asupră-i atenţia cuiva. Cu atât mai mult, ca­­t| scrie cineva la gazetă despre din* ’ sul. Bănuiesc, că el nici nu dă teşte gazetele, chiar de-o fi învi»­ţat o boabă de carte în tinereţ» sa. Şi, nu le citeşte, din doui­ motive, că n’are bani şi n'an,­ vreme. In alergarea sa de dimi-­ neaţă până seara după o bucată de pâne, n’are vreme pentru a­’ ceastă deprindere, de care un bin*­ghez, un lucrător emancipat şi un intelectual, nu se pot lipsi. Cetăţeanul acesta e un om să­rac. Când te uiţi la el, ţi se pare că-i aproape un cerşetor, de talia acelora, cari se postează la anu­mite ceasuri la colţuri de stradă şi întind mâna. Nu odată te pă­leşte în faţă mirosul de băuturi ce esală din gura lor, cînd în­drugă câteva cuvinte, cerând milă. Dar, nu ! Cetăţeanul de care scriu e muncitor. E un­ om har­nic, îşi câştigă existenţa cu pal­mele. N’are alte scule de lucru decât mânile şi o frânghie. E hamal în oraş. Cară în spate su­luri de marfă şi alte greutăţi, du­­cându-le dintr’o stradă în alta. Din câştig, îşi opreşte pentru gură, iar restul, nu bea ca atâţia alţii, ci îl depune la economiie. Eram zilele trecute la o bancă. Casierul imi întinde un carnet şi îmi zice : „Părinte ! Să-ţi arăt ceva, ca să te minunezi! Iată, carnetul ista, îi al unui hamal. Dimineaţă a venit şi mi-a adus 30 de fii şi acum către seară, mi-a mai adus 30 de lei ! Car­netul il ţiu la mine, că mi-a zis: „Cucoane, ţine-1 la mata, că eu mă tem să nu-1 pierd, sau să nu mi-1 fure cineva, că stau câteo­dată cu haimanale“... M’am uitat şi eu la carnet, ca la un document, cu atenţie. In a­­devăr, acest hamal are depus la bancă aproape zece mii de lei !... Pentru un lucrător cu palmele, mai ales în ziua de azi, e mult. Iată, un muncitor modest, care prin economia ce-o face, poate da pildă multora, care nu numai că nu pun deoparte 60 lei pe zi, dar n’o pun nici chiar într’o­ lună­­! Nu numai că nu economi­sesc, dar cheltuesc mai mult de­cât câştigă şi trăesc din datorii. Numai băutura, petrecerile, plim­bările şi luxul pe câţi îi îngloadă de datorii pe la bănci­­... Dacă fiecare cetăţean ar eco­nomisi—fiecare în măsura venitu­rilor sale—câte-o anumită sumă pe fiecare zî, atunci bugetul ţării n’ar avea nevoie să fie moşit de atâţia financiari şi economişti spe­cialişti şi, într'un cuvânt, cărui ţării n’ar mai scârţăi tot a pa­gubă, a datorie şi sărăcie­­... Pr. N. Hodoroabă se comit violuri, având ca urmare adeseaori şi o crimă de răzbunare ? Nu s’a scris zilele trecute despre nişte minori şoferi care în bandă au violat câteva fete ? Trucul s‘a repetat şi se va repeta ! şi nu prin pedepsirea acestora se va împe­­deca repetarea ! Sunt categorii de oameni care au o nevoe absolută să-şi des­carce prisosul de virilitate. Cum s’o facă de acum înainte ? Prin mansturbaţie ? căci abstinenţa n’o ia nimeni îr» scris, (în primul rând cei care o propovăduesc). Se ştie, desigur, lupta enormă ce se duce în alte ţări, mai ales în Germania, împotriva practicei solitare a adolescenţilor, căutân­­du-se înfrânarea consecinţelor psi­hice tulburătoare, prin tot felul de mijloace. S-a recunoscut de către marii pedagogi care conduc pen­sionatele de băeţi din străinătate, că elevii mai mari au nevoe din când în când să aibă legături sexuale, şi ei le facilitează aceasta. Nevoile acestea nu le au numai acei din pensionare, sau numai acei din țările în care s'a recu­noscut oficial această nevoe. Scopul noii legi sanitare este (Continuarea în pagina II-a)

Next