Opinia, noiembrie 1930 (Anul 26, nr. 7048-7073)

1930-11-26 / nr. 7069

PERICOLUL CHELTUELILOR INDIRECTE Au trebuit să treacă peste doi ani de guvernare — fructuoasă în rele numai, — spre a re­veni rân­dul »democraţilor* din fruntea ţă­rii să afle şi ei adevărul crud, cu­noscut de amar de vreme de în­tregul popor: statul hrăneşte prea mulţi cetăţeni! Rămânând astăzi doar o sin­gură diverginţă de păreri. Pentru a realiza o economie de un milion lei, „ei” lovesc în exis­tenţa a 30 familii de nenorociţi, in timp ce opinia publică crede a şti că ar fi nimerit, să scazi sala­riul unui singur vidrighin cu 25 la sută. In principiu, soluţia „suprimării a cât mai multe posturi“, nu e tocmai fericită. Aplicată în permanenţă, ea ar aduce o ştirbire neînchipuit de gravă unei dogme cu adevărat de­mocratice şi de o înaltă valoare socială: existenţa unui stat e cu atât mai îndreptăţită cu cât mai impunător e numărul cetăţenilor, că-şi făuresc un trai omenesc sub directa sa oblăduire. Cu unica condiţiune, ca nimeni să nu abuzeze în situaţia sa de salariat al statului — o condiţiune care la noi, datorită politicianis­mului nefast, nu e respectată de loc şi călcată în aşa fel scandalos, încât am trbuit să ajungem acolo unde am ajuns­ la concedieri în masă. Noi am recomandat soluţia e­­roică a suprimării funcţionarilor din nevoie şi numai ca un reme­diu vremelnic. Dacă guvernanţii ar fi animaţi într-adevăr de o dorinţă sinceră de a stăvili abuzul şi risipa, sun­tem ferm convinşi, că nu ar fi tre­buit să se recurgă la micşorarea numărului slujbaşilor, nici a celor mici, nici a celor mari. In vremurile critice de faţă, ţara poate suporta cu mare greu sala­rizarea a 142 prefecţi de pildă şi pentru moment ne-am mulţumi şi cu 71. Buba cea mare însă nu rezidă in salarizare numai. Ni s'a furni­zat de curând un raport intere­sant. Prefectul unui judeţ din nor­dul Basarabiei, deşi avea un bilet cl. I-a gratuit (plătit de restul că­lătorilor) , deşi, îşi aproba regulat conturile pentru deplasări, a mai cheltuit în cursul unui an 308.000 lei cu întreţinerea automobilului său, înmulţiţi acuma 500.000 cu 140, şi vă veţi convinge că există ceva mult mai periculos decât chiar sa­lariile legale exagerate. Cheltuielile indirecte ș• iată ce apăsă asupra bugetului ţării noastre şî-l deze­chilibrează, şi iată ce trebuie su­primat, cât mai e vreme... I. L. BASARABEAN­U Vorbe... In chestia unei răpiri... S’a anunţat din Constanţii un caz care dece limita aventurilor obişnuite. Un tânăr a reclamat că a fost răpit de două doamne. Femeile l-au narcotizat, şi cu un automobil l-au transportat într’o vilă mis­terioasă, unde niciun amănunt de senzaţii şi fior trupesc n’a rămas dispreţuit. Au organizat doamnele respective un ospăţ pervers de voluptate, cum poate organiza numai imaginaţia romanelor de acest gen. Cel puţin aşa pretinde tânărul în cauză. Şi noi, cu toată bunăvoinţa, nu putem decât să refuzăm a crede o aseamenea a­­ventură. Femeile n'au nevoie să recurgă la răpiri, pentru a obţine ceia ce pot căpăta un chip liber şi comod. Doamnele în ches­tiune, oricât de trecute ar fi de pragul vrâstei ispititoare, posedă însă vilă, au­tomobil, bogăţie. Şi prin urmare, puteau lesne ajunge, prin mijloace mai puţin pe­riculoase, acolo unde doreau să ajungă. Cazul de care ne ocupăm, credem că merită o explicaţie mai reală. Tânărul res­pectiv n’a fost „victima“ ispitei unor fe­mei. Dar tânărul ar dori să fie eroul unor asemenea aventuri agreabile. Şi atun­ci a inventat povestea cu narcotic, răpire, au­tomobil şi vilă. Se ştie doar că in do­meniul acesta, nici că se poate o mai perfectă adaptare a constatării curente ; reclama este sufletul comerţului ... —11 fapte De vorbă cu cititorii — D-rei Lucia Dr.—Care este cea mai bună actriţă românca ?— Se pare că e Mărioara Ventura, care a obţinut consacrarea în ţară şi o confirmare strălucită în stre­­inătate. — N. Miku — Zeppelinele cele mai perfecţionate sânt umplute cu gazul helium. Acest gaz a fost întăi descoperit în soare şi apoi pe pământ. — Micuţa, Greta Garbo, ispi­­titoarea actriţă de cinematograf, dintre toate vedetele ecranului, primeşte cele mai multe scrisori şi cadouri. Rânduri pentru femei •— La Barcelona (Spania) s’a organizat un concurs pentru ale­gerea femeii care prepară cea mai bună torţă. Premiul l-a câştigat o doamnă în vrâstă de 55 ani. Cel mai slab s’au prezintat candidatele între 15 şi 30 ani, adecă generaţia tânără. — Intr’un interview acordat unui ziar parisian, scriitoarea fran­ Ceză colette Yver declară că cea mai potrivită vrâstă pentru mări­tişul femeii este cuprinsă între 20 şi 30 ani. înainte şi după aceste atape ale vieţii,căsătoria nu poate da rezultate favorabile, — susţine Colette. i. b. O­R I CR­I CA MARUNTA (Continuarea în pag. II-a) ­­ ANUL XXVII No. 7069 ABONAMENTE Lei 1000 .... pe un an 500 .... ,6 luni 3«1 '. . . . « 3 ] ATELIERELE TIPOGRAFICE, IAȘI,­STR. LĂPUȘNEANU 37 MAREŞALUL HINDENBURG .. zeu în India! Pictorul german Robert Genin, vizitând insula Bali de lângă coasta Indiei, a făcut o interesantă des­coperire. In templul băştinaşilor de acolo, alături de icoanele zei­lor indieni, a văzut şi fotografia mareşalului Hindenburg, actualul preşedinte al Germaniei. Întrebând pe diferiţi localnici, pictorul a putut afla că : „Acesta e zeul războiu­lui“. Cu deosebită curiozitate, Robert Genin a făcut cercetări şi a cules informaţiuni de la oamenii din par­tea locului. Un supus englez, care locueşte de 26 ani in insula Bali, i-a dat lămuriri complete. In timpul războiului mondial, populaţia de pe insulă a aflat că mareşalul Hindenburg învinge toate ţările din lume. Entuziasmaţi, i-au pus chipul în templu şi l-au decretat zeul războiului. Şi astfel, mareşalul Hindenburg, poate fără să ştie, nu este numai președintele Germaniei, ci și zeu în India. Eimste­in în America Preţuri fantastice pentru reclamele savantului Profesorul Albert Einstein a fost primit în America în chip cu totul impresionant. In cinstea savantului german s-au organizat recepţii fas­tuoase. Einstein este găzduit la Universitatea Passadena şi primeşte vizitele celor mai de seamă per­sonalităţi de peste ocean. Deasemenea distinsul oaspete a fost vizitat de muntoşi negustori şi fabricanţi, care i-au cerut rechine. Einstein a acceptat, dar a solicitat preţuri fantastice, care totuş­i­ au fost oferite. Astfel, pen­tru o reclamă de îmbrăcăminte a luat 50.000 dolari (opt milioane lei) şi pentru o reclamă de ţigarete a primit 100.000 dolari (16 milioa­ne lei). Bine­înţeles Albert Einstein nu şi-a oprit banii ci i-a oferit fondului sionist şi unor societăţi filantropice. In Japonia nu se acordă drept de vot femeilor Paris 25. — Din Tokio se anunţă că comisiunea însăr­cinată să prepare reforma e­­lectorală în Japonia a respins proectul de lege prin care se acordă și femeilor dreptul de vot. LES CXEMP ZIAR POLITIC COTIDIAN MERCUR! 26 NOEMBRIE 1930 ANUNCIURI se primesc la toate­­ AGENŢIILE de publicitate şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37 ( Redacţia 391 Telefoane s ! Administraţia 394­­ Serviciul de noapte 387 III IIWHI illWllllWMB II (III.....II II III..............II ..... I II IUI O VIZITĂ IMPORTANTĂ LA BERLIN Primul ministru al Ungariei, contele Bethlen, a sosit la Berlin. Acestei vizite i se acordă o deose­bită importanţă politică. Clişeul nostru reprezintă sosirea în gară. De la stânga spre dreapta.: contele Bethlen, d-na Bethlen, soția ministrului ungur la Berlin, d. Brunning, cancelarul Germaniei și d. Curtins, minstrul german de externe. ACTUALITĂŢI POLITICE Ţărăniştii DIN GUVERN dispuşi pentru un cabinet de colaborare ? Ramura ardeleană stă în rezervă Declaraţia făcută la Cameră de d. Mihalache, că guvernul e gata să cedeze puterea altora mai ca­pabili, şi chiar să le acorde spri­jin,­a fost repetată şi în întru­nirea de la Cernăuţi, de către mi­nistrul internelor. De remarcat că o declaraţie a­­semănătoare a fost făcută şi de d. Madgearu în întrunirea de la Sibiu.* Sunt toate speranţele că ţâră­niştii din guvern fac o politică proprie, iară asentimentul ardele­nilor ; ţărăniştii ar fi dispuşi să faciliteze sarcina Regelui, colabo­rând activ la un nou cabinet, de concentrare. In acest sens, ar fi posibila şi o înţelegere între d-nii Madgearu şi Duca. Ba chiar se pare că ţărăniştii ar fi dispuşi să provoace urgent o schimbare de guvern. Dar mo­mentul nu-i bine ales înainte de votarea bugetului, nu s‘ar putea alcătui un cabinet de concentrare, şi mai mult s‘ar încurca acţiunea de guvernământ.­­ * Ardelenii stau în rezervă. Intru­nirile guvernamentale, chiar în Ardeal, au fost lăsate mai mult pe seama ţărăniştilor. Se desem­nează clar criza fuziunei naţional­­ţărăniste. Poate deaceia s-a şi răspândit zvonul că d. Maniu se va înapoia repede in ţară, scuttându-şi con­­gediul. Situaţia e foarte tulbure şi la naţional-ţărănişti...­­. Vineri, 21 Noem. c., Semina­rul de Slavistică al Facultăţii de Litere de la Universitatea din Iaşi şi-a început seria conferinţelor din acest an şcolar. A luat parte—pe lângă d. profesor Ilie Bărbulescu, directorul Seminarului­—un mare număr de studente şi studenţi. Conferinţă a ţinut studentul Ciu­botar­u Constantin, tratând despre „Secta creştină a Bogomililor“, pentru care a luat ca punct de plecare şi orientare noua carte a d-lui profesor Bărbulescu : Istoria Literaturii şi Gramatica limbii bulgare vechi. Conferenţiarul a spus următoarele, ce dăm act în rezumat. Creştinismul a avut să lupte, încă de la început, cu o mulţime de secte eretice, una mai fanatică decât alta. Aceste secte, au găsi terenul de răspândire, mai cu se­mă printre adepţii creştinismulu­in vremea când credinţa aceast nu era admisă ca religie de st şi prin urmare nu avea autoritat asupra celorlalte secte, dar după aceasta, in veacurile urmă­toare. O cauză favorabilă eretici­lor era şi faptul că nu toţi preot ortodocşi cunoşteau pe atunci a­devăratele dogme ale biserici creştine. Printre aceste secte fost şi bogomilismul. Această credinţă îşi are originea în orient şi anume în religia per­sană. Vom vedea mai jos că ea nu este decât credinţa dualistă a vechilor locuitori din Iran, expusă sub altă formă. După cum în re­ligia persană vedem principiul binelui (Ormuzd) nn luptă cu prin­cipiul răului (Ahriman), tot aşa în secta bogomilică, forma de religie dualistă apare sub chipul şi nu­mele a două forţe, numai că are ceva împrumutat din creştinism. SEMINARUL DE SLAVISTICĂ DESPRE SECTA CREŞTINĂ A BOGOMILILOR 21 IN TOATA înmormântare cu concurs de frumuseţe.— Evident, acest caz năstruşnic s'a petrecut în A­­merica. La Orleans­ City din Statele- Unite a murit zilele trecute milio­narul William Adams. Şi ca orce american bogat, a trebuit să ex­prime în testament o dorinţă ori­ginală. Astfel, Adams a rugat pe moştenitorii săi, ca la înmormân­tare să organizeze un concurs de frumuseţe femenină. „In clipa des­părţirii de pământ — scrie el în testament — vreau să am în ju­rul meu numai fete frumoase. In caz contrar, vă desmoştenesc pe toţi şi las averea mea orfelinatului de fete din oraş". Negreşit, în faţa unei asemenea situaţiuni, moştenitorii au aranjat în cimitir un concurs de frumu­seţe. Au venit multe domnişoare, atrase de acest spectacol în totul original. Şi o fată de 19 ani, care a fost aleasă „regina frumuseţii“, a depus în groapă florile aduse de toate concurentele. Dorinţa mortului a fost astfel împlinită, iar cei în drept şi-au încasat moş­tenirea ...* Povestea unei perechi de ochelari.— La Sorida (Spania) există o pereche celebră de oche­lari, despre care toată lumea vor­beşte cu interes, ca de o veche legendă. Ochelarii în chestie a­­parţin familiei Dellaz şi au o vrâstă de peste 150 ani. Străbunica a cumpărat pere­chea de ochelari dela un negus­tor din capitala Spaniei. Faptul acesta s’a petrecut cam prin anul 1778. Apoi ochelarii au revenit bunicii, care suferea de acelaş de­fect de vedere. După 80 ani, len­tilele le-a moştenit mama, care le-a purtat numai din respect faţă de descendenţi. Iar în prezent a­­ceiaş ochelari se află pe nasul fiicii, care deasemenea se serveşte de ei numai un semn de deferenţă. Şi aşa, trecând prin patru gene­raţii, multe lucruri au trebuit să vadă aceşti ochelarii.. . O maimuţă dirijează o or­chestră.—Faptul acesta s'a petre­cut recent la un varieteu din Paris. Spectatorii au putut admira o mai­muţă, care dirija o orchestră compusă din 42 persoane. Ani­malul era aşa de bine dresat, în­cât conducea ansamblul muzical cu o rară dibăcie. Făcea muzican­ţilor semne exacte, când trebuie să înceapă, când trebuie să cânte mai tare sau mai încet. Şi con­certul a­ fost executat în chip perfect. La sfârşit, maimuţa s-a întors spre public şi închinându-se, a mulţumit de câte­va ori. Spectatorii au răsplătit intelegentul animal printr’un ropot frenetic de aplauze şi prin buchete de flori. Dar mai­muţa a strâns florile şi le-a oferit femeilor din orchestră. Gestul ca­valeresc al animalului a provocat un adevărat delir ir, sală. * Patru surori se căsătoresc in aceiaşi zi.— Cazul s-a intim­­plat la Grenenwald, un orăşel din Germania. Acolo locueşte familia Brünger compusă din părinţi şi patru surori. In urmă cu câţiva ani, fetele şi-au făgăduit reciproc că niciuna nu se va căsători înaintea alteia. Şi le-au ţinut de cuvânt. Cele patru surori au aşteptat cu răb­dare, până când toate şi-au găsit câte un logodnic. Iar zilele trecute au făcut nunta în aceiaşi zi. Cele patru perechi au fost salutate aproape de toată popula­ţia orăşelului. Surorile cu logonicii lor, în patru trăsuri înşirate una după altta, au colindat tot tîrgul şi apoi s-au dus împreună la biserică. Fericirea cea mai mare insă a fost a părinţilor!.. Ţăranii păgubaşi trecând pe la autorităţi... de Pr. N. HODOROABA Mai zilele trecute scoborau prin curtea bisericii la care slujesc, doi ţărani, îmbrăcaţi gros ca pentru iarnă , haine de şiac, căciuli pe cap şi cu trăistele pe băţ. Ii opreau şi mă dau în vorbă cu ei. — Dincotr­o, oameni buni ? — Iă, venim dela Sâguranu, părinte! răspunde cei mai bătdta. — Da, cu ce treburi, pe acol»? — Apâi, cinstite părinte, sun­tem păgubaşi. — Cum păgubaşi ? — Iaca, ni s’au furat cădi­­r ogradă amu trei săptămânii — Şi, n'aţi dat de dâra lor ? — Nu, părinte ! Am umblat e şi noapte... Eu am fost pe la Un*­gheni, Sculeni, Ţiganaşi, Bivolari, in zile de târg. Iar creştinul ist** lanţ a fost în sus: la Paşcani, Dolhasca, Fălticeni, Târgul Neamţ şi la Piatra... — Şi autorităţile v’au dat aju­tor ca să-i puteţi găsi ? — In alte judeţe, mai mult c* n judeţul nostru. Oamenii străini, mai degrabă ne-au ascultat păsul decât acei de-ai noştri, care ne cunosc... — Cu postul de jandarmi ce-aţi făcut ? — Hei, părinte ! Nimic ! l-au­ zis : Dom’le şăf, hai cu mine, o zi, două, că îţi plătesc ! El mi-a cerut să-i dau „motivila“... Parcă la tată-su a umblat cu „motivila“ ! Dar, aici în târg? Aici, umblăm de ici-colo: de la Regimentul de Jandarmi ne trimite la companie, iar compania la Sâguranţă, iar Sâguranţa la Postul din sat şi nu ne-am ales chiar cu nimic! Am prăpădit vremea, am cheltuit şi bani şi nu ne-am putut face nici î­rătura de toamnă. — Cât făceau caii d-tale, mo­şule ? — Macar 20.000 lei! Avem o mân­toacă mândră de-ţi lua ochii! Mi-o furat-o pe ea şi pe măsa. M’o împins pacalul şi le-am adus aici la Expozâţâie, ca să le vadă lumea ! M'am pricopsit bine, că aş­­a câteva zile mi le-o furat... — Şi nu v’ascultă nimeni ? — Ba, cum să nu ? Numai ne zice: „Ce să fac, măi moşule, dacă nu l-ai prins?!“ Băitanul meu ii deprins sâ dea în zori mâncare la vite. Şi, după ce dă la vitele albe, zice: „Unde-ai pus, tătucăi, cal­­dârca s­­ dau ovăş la...“. Şi când îşi aduce aminte, că nu-s caii, i se închide sufletul şi nu mai poate grăi... — Moşule, să ştiţi, că tâlharul n’ar s’ajungă chiabur... — Să le platescă Dumnezeu Sfântul! Şi, în ochii celor doi ţă­rani păgubaşi şi cuminţi, am zărit o rouă de lacrămi... AMERICANI! NU DORESC BERE ci băuturi mai tari Am relatat că autorităţile ame­ricane s-au declarat pentru per­miterea consumului de bere F­o­­tul a provocat noui proteste şi manifestaţii de stradă. Anti-prohi­­biţioniştii au organizat o impună­toare demonstraţie la New-York, cerând completa libertate pentru toate băuturile alcoolice. Ziarele partizane acestei mişcări arată că permiterea consumului de bere nu înseamnă niciun pro­gres. Berea—scriu aceste gazete— nu este o băutură s­epatică a­­mericanilor. Americanii doresc „a­­devăratele“ băuturi alcoolice, înce­pând cu vinul și ter­minând­­ cu favoritul whisky. Dar, pe cât se

Next