Opinia, noiembrie 1930 (Anul 26, nr. 7048-7073)
1930-11-26 / nr. 7069
PERICOLUL CHELTUELILOR INDIRECTE Au trebuit să treacă peste doi ani de guvernare — fructuoasă în rele numai, — spre a reveni rândul »democraţilor* din fruntea ţării să afle şi ei adevărul crud, cunoscut de amar de vreme de întregul popor: statul hrăneşte prea mulţi cetăţeni! Rămânând astăzi doar o singură diverginţă de păreri. Pentru a realiza o economie de un milion lei, „ei” lovesc în existenţa a 30 familii de nenorociţi, in timp ce opinia publică crede a şti că ar fi nimerit, să scazi salariul unui singur vidrighin cu 25 la sută. In principiu, soluţia „suprimării a cât mai multe posturi“, nu e tocmai fericită. Aplicată în permanenţă, ea ar aduce o ştirbire neînchipuit de gravă unei dogme cu adevărat democratice şi de o înaltă valoare socială: existenţa unui stat e cu atât mai îndreptăţită cu cât mai impunător e numărul cetăţenilor, că-şi făuresc un trai omenesc sub directa sa oblăduire. Cu unica condiţiune, ca nimeni să nu abuzeze în situaţia sa de salariat al statului — o condiţiune care la noi, datorită politicianismului nefast, nu e respectată de loc şi călcată în aşa fel scandalos, încât am trbuit să ajungem acolo unde am ajuns la concedieri în masă. Noi am recomandat soluţia eroică a suprimării funcţionarilor din nevoie şi numai ca un remediu vremelnic. Dacă guvernanţii ar fi animaţi într-adevăr de o dorinţă sinceră de a stăvili abuzul şi risipa, suntem ferm convinşi, că nu ar fi trebuit să se recurgă la micşorarea numărului slujbaşilor, nici a celor mici, nici a celor mari. In vremurile critice de faţă, ţara poate suporta cu mare greu salarizarea a 142 prefecţi de pildă şi pentru moment ne-am mulţumi şi cu 71. Buba cea mare însă nu rezidă in salarizare numai. Ni s'a furnizat de curând un raport interesant. Prefectul unui judeţ din nordul Basarabiei, deşi avea un bilet cl. I-a gratuit (plătit de restul călătorilor) , deşi, îşi aproba regulat conturile pentru deplasări, a mai cheltuit în cursul unui an 308.000 lei cu întreţinerea automobilului său, înmulţiţi acuma 500.000 cu 140, şi vă veţi convinge că există ceva mult mai periculos decât chiar salariile legale exagerate. Cheltuielile indirecte ș• iată ce apăsă asupra bugetului ţării noastre şî-l dezechilibrează, şi iată ce trebuie suprimat, cât mai e vreme... I. L. BASARABEANU Vorbe... In chestia unei răpiri... S’a anunţat din Constanţii un caz care dece limita aventurilor obişnuite. Un tânăr a reclamat că a fost răpit de două doamne. Femeile l-au narcotizat, şi cu un automobil l-au transportat într’o vilă misterioasă, unde niciun amănunt de senzaţii şi fior trupesc n’a rămas dispreţuit. Au organizat doamnele respective un ospăţ pervers de voluptate, cum poate organiza numai imaginaţia romanelor de acest gen. Cel puţin aşa pretinde tânărul în cauză. Şi noi, cu toată bunăvoinţa, nu putem decât să refuzăm a crede o aseamenea aventură. Femeile n'au nevoie să recurgă la răpiri, pentru a obţine ceia ce pot căpăta un chip liber şi comod. Doamnele în chestiune, oricât de trecute ar fi de pragul vrâstei ispititoare, posedă însă vilă, automobil, bogăţie. Şi prin urmare, puteau lesne ajunge, prin mijloace mai puţin periculoase, acolo unde doreau să ajungă. Cazul de care ne ocupăm, credem că merită o explicaţie mai reală. Tânărul respectiv n’a fost „victima“ ispitei unor femei. Dar tânărul ar dori să fie eroul unor asemenea aventuri agreabile. Şi atunci a inventat povestea cu narcotic, răpire, automobil şi vilă. Se ştie doar că in domeniul acesta, nici că se poate o mai perfectă adaptare a constatării curente ; reclama este sufletul comerţului ... —11 fapte De vorbă cu cititorii — D-rei Lucia Dr.—Care este cea mai bună actriţă românca ?— Se pare că e Mărioara Ventura, care a obţinut consacrarea în ţară şi o confirmare strălucită în streinătate. — N. Miku — Zeppelinele cele mai perfecţionate sânt umplute cu gazul helium. Acest gaz a fost întăi descoperit în soare şi apoi pe pământ. — Micuţa, Greta Garbo, ispititoarea actriţă de cinematograf, dintre toate vedetele ecranului, primeşte cele mai multe scrisori şi cadouri. Rânduri pentru femei •— La Barcelona (Spania) s’a organizat un concurs pentru alegerea femeii care prepară cea mai bună torţă. Premiul l-a câştigat o doamnă în vrâstă de 55 ani. Cel mai slab s’au prezintat candidatele între 15 şi 30 ani, adecă generaţia tânără. — Intr’un interview acordat unui ziar parisian, scriitoarea fran Ceză colette Yver declară că cea mai potrivită vrâstă pentru măritişul femeii este cuprinsă între 20 şi 30 ani. înainte şi după aceste atape ale vieţii,căsătoria nu poate da rezultate favorabile, — susţine Colette. i. b. OR I CRI CA MARUNTA (Continuarea în pag. II-a) ANUL XXVII No. 7069 ABONAMENTE Lei 1000 .... pe un an 500 .... ,6 luni 3«1 '. . . . « 3 ] ATELIERELE TIPOGRAFICE, IAȘI,STR. LĂPUȘNEANU 37 MAREŞALUL HINDENBURG .. zeu în India! Pictorul german Robert Genin, vizitând insula Bali de lângă coasta Indiei, a făcut o interesantă descoperire. In templul băştinaşilor de acolo, alături de icoanele zeilor indieni, a văzut şi fotografia mareşalului Hindenburg, actualul preşedinte al Germaniei. Întrebând pe diferiţi localnici, pictorul a putut afla că : „Acesta e zeul războiului“. Cu deosebită curiozitate, Robert Genin a făcut cercetări şi a cules informaţiuni de la oamenii din partea locului. Un supus englez, care locueşte de 26 ani in insula Bali, i-a dat lămuriri complete. In timpul războiului mondial, populaţia de pe insulă a aflat că mareşalul Hindenburg învinge toate ţările din lume. Entuziasmaţi, i-au pus chipul în templu şi l-au decretat zeul războiului. Şi astfel, mareşalul Hindenburg, poate fără să ştie, nu este numai președintele Germaniei, ci și zeu în India. Eimstein în America Preţuri fantastice pentru reclamele savantului Profesorul Albert Einstein a fost primit în America în chip cu totul impresionant. In cinstea savantului german s-au organizat recepţii fastuoase. Einstein este găzduit la Universitatea Passadena şi primeşte vizitele celor mai de seamă personalităţi de peste ocean. Deasemenea distinsul oaspete a fost vizitat de muntoşi negustori şi fabricanţi, care i-au cerut rechine. Einstein a acceptat, dar a solicitat preţuri fantastice, care totuşi au fost oferite. Astfel, pentru o reclamă de îmbrăcăminte a luat 50.000 dolari (opt milioane lei) şi pentru o reclamă de ţigarete a primit 100.000 dolari (16 milioane lei). Bineînţeles Albert Einstein nu şi-a oprit banii ci i-a oferit fondului sionist şi unor societăţi filantropice. In Japonia nu se acordă drept de vot femeilor Paris 25. — Din Tokio se anunţă că comisiunea însărcinată să prepare reforma electorală în Japonia a respins proectul de lege prin care se acordă și femeilor dreptul de vot. LES CXEMP ZIAR POLITIC COTIDIAN MERCUR! 26 NOEMBRIE 1930 ANUNCIURI se primesc la toate AGENŢIILE de publicitate şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37 ( Redacţia 391 Telefoane s ! Administraţia 394 Serviciul de noapte 387 III IIWHI illWllllWMB II (III.....II II III..............II ..... I II IUI O VIZITĂ IMPORTANTĂ LA BERLIN Primul ministru al Ungariei, contele Bethlen, a sosit la Berlin. Acestei vizite i se acordă o deosebită importanţă politică. Clişeul nostru reprezintă sosirea în gară. De la stânga spre dreapta.: contele Bethlen, d-na Bethlen, soția ministrului ungur la Berlin, d. Brunning, cancelarul Germaniei și d. Curtins, minstrul german de externe. ACTUALITĂŢI POLITICE Ţărăniştii DIN GUVERN dispuşi pentru un cabinet de colaborare ? Ramura ardeleană stă în rezervă Declaraţia făcută la Cameră de d. Mihalache, că guvernul e gata să cedeze puterea altora mai capabili, şi chiar să le acorde sprijin,a fost repetată şi în întrunirea de la Cernăuţi, de către ministrul internelor. De remarcat că o declaraţie asemănătoare a fost făcută şi de d. Madgearu în întrunirea de la Sibiu.* Sunt toate speranţele că ţârăniştii din guvern fac o politică proprie, iară asentimentul ardelenilor ; ţărăniştii ar fi dispuşi să faciliteze sarcina Regelui, colaborând activ la un nou cabinet, de concentrare. In acest sens, ar fi posibila şi o înţelegere între d-nii Madgearu şi Duca. Ba chiar se pare că ţărăniştii ar fi dispuşi să provoace urgent o schimbare de guvern. Dar momentul nu-i bine ales înainte de votarea bugetului, nu s‘ar putea alcătui un cabinet de concentrare, şi mai mult s‘ar încurca acţiunea de guvernământ. * Ardelenii stau în rezervă. Intrunirile guvernamentale, chiar în Ardeal, au fost lăsate mai mult pe seama ţărăniştilor. Se desemnează clar criza fuziunei naţionalţărăniste. Poate deaceia s-a şi răspândit zvonul că d. Maniu se va înapoia repede in ţară, scuttându-şi congediul. Situaţia e foarte tulbure şi la naţional-ţărănişti.... Vineri, 21 Noem. c., Seminarul de Slavistică al Facultăţii de Litere de la Universitatea din Iaşi şi-a început seria conferinţelor din acest an şcolar. A luat parte—pe lângă d. profesor Ilie Bărbulescu, directorul Seminarului—un mare număr de studente şi studenţi. Conferinţă a ţinut studentul Ciubotaru Constantin, tratând despre „Secta creştină a Bogomililor“, pentru care a luat ca punct de plecare şi orientare noua carte a d-lui profesor Bărbulescu : Istoria Literaturii şi Gramatica limbii bulgare vechi. Conferenţiarul a spus următoarele, ce dăm act în rezumat. Creştinismul a avut să lupte, încă de la început, cu o mulţime de secte eretice, una mai fanatică decât alta. Aceste secte, au găsi terenul de răspândire, mai cu semă printre adepţii creştinismuluin vremea când credinţa aceast nu era admisă ca religie de st şi prin urmare nu avea autoritat asupra celorlalte secte, dar după aceasta, in veacurile următoare. O cauză favorabilă ereticilor era şi faptul că nu toţi preot ortodocşi cunoşteau pe atunci adevăratele dogme ale biserici creştine. Printre aceste secte fost şi bogomilismul. Această credinţă îşi are originea în orient şi anume în religia persană. Vom vedea mai jos că ea nu este decât credinţa dualistă a vechilor locuitori din Iran, expusă sub altă formă. După cum în religia persană vedem principiul binelui (Ormuzd) nn luptă cu principiul răului (Ahriman), tot aşa în secta bogomilică, forma de religie dualistă apare sub chipul şi numele a două forţe, numai că are ceva împrumutat din creştinism. SEMINARUL DE SLAVISTICĂ DESPRE SECTA CREŞTINĂ A BOGOMILILOR 21 IN TOATA înmormântare cu concurs de frumuseţe.— Evident, acest caz năstruşnic s'a petrecut în America. La Orleans City din Statele- Unite a murit zilele trecute milionarul William Adams. Şi ca orce american bogat, a trebuit să exprime în testament o dorinţă originală. Astfel, Adams a rugat pe moştenitorii săi, ca la înmormântare să organizeze un concurs de frumuseţe femenină. „In clipa despărţirii de pământ — scrie el în testament — vreau să am în jurul meu numai fete frumoase. In caz contrar, vă desmoştenesc pe toţi şi las averea mea orfelinatului de fete din oraş". Negreşit, în faţa unei asemenea situaţiuni, moştenitorii au aranjat în cimitir un concurs de frumuseţe. Au venit multe domnişoare, atrase de acest spectacol în totul original. Şi o fată de 19 ani, care a fost aleasă „regina frumuseţii“, a depus în groapă florile aduse de toate concurentele. Dorinţa mortului a fost astfel împlinită, iar cei în drept şi-au încasat moştenirea ...* Povestea unei perechi de ochelari.— La Sorida (Spania) există o pereche celebră de ochelari, despre care toată lumea vorbeşte cu interes, ca de o veche legendă. Ochelarii în chestie aparţin familiei Dellaz şi au o vrâstă de peste 150 ani. Străbunica a cumpărat perechea de ochelari dela un negustor din capitala Spaniei. Faptul acesta s’a petrecut cam prin anul 1778. Apoi ochelarii au revenit bunicii, care suferea de acelaş defect de vedere. După 80 ani, lentilele le-a moştenit mama, care le-a purtat numai din respect faţă de descendenţi. Iar în prezent aceiaş ochelari se află pe nasul fiicii, care deasemenea se serveşte de ei numai un semn de deferenţă. Şi aşa, trecând prin patru generaţii, multe lucruri au trebuit să vadă aceşti ochelarii.. . O maimuţă dirijează o orchestră.—Faptul acesta s'a petrecut recent la un varieteu din Paris. Spectatorii au putut admira o maimuţă, care dirija o orchestră compusă din 42 persoane. Animalul era aşa de bine dresat, încât conducea ansamblul muzical cu o rară dibăcie. Făcea muzicanţilor semne exacte, când trebuie să înceapă, când trebuie să cânte mai tare sau mai încet. Şi concertul a fost executat în chip perfect. La sfârşit, maimuţa s-a întors spre public şi închinându-se, a mulţumit de câteva ori. Spectatorii au răsplătit intelegentul animal printr’un ropot frenetic de aplauze şi prin buchete de flori. Dar maimuţa a strâns florile şi le-a oferit femeilor din orchestră. Gestul cavaleresc al animalului a provocat un adevărat delir ir, sală. * Patru surori se căsătoresc in aceiaşi zi.— Cazul s-a intimplat la Grenenwald, un orăşel din Germania. Acolo locueşte familia Brünger compusă din părinţi şi patru surori. In urmă cu câţiva ani, fetele şi-au făgăduit reciproc că niciuna nu se va căsători înaintea alteia. Şi le-au ţinut de cuvânt. Cele patru surori au aşteptat cu răbdare, până când toate şi-au găsit câte un logodnic. Iar zilele trecute au făcut nunta în aceiaşi zi. Cele patru perechi au fost salutate aproape de toată populaţia orăşelului. Surorile cu logonicii lor, în patru trăsuri înşirate una după altta, au colindat tot tîrgul şi apoi s-au dus împreună la biserică. Fericirea cea mai mare insă a fost a părinţilor!.. Ţăranii păgubaşi trecând pe la autorităţi... de Pr. N. HODOROABA Mai zilele trecute scoborau prin curtea bisericii la care slujesc, doi ţărani, îmbrăcaţi gros ca pentru iarnă , haine de şiac, căciuli pe cap şi cu trăistele pe băţ. Ii opreau şi mă dau în vorbă cu ei. — Dincotro, oameni buni ? — Iă, venim dela Sâguranu, părinte! răspunde cei mai bătdta. — Da, cu ce treburi, pe acol»? — Apâi, cinstite părinte, suntem păgubaşi. — Cum păgubaşi ? — Iaca, ni s’au furat cădir ogradă amu trei săptămânii — Şi, n'aţi dat de dâra lor ? — Nu, părinte ! Am umblat e şi noapte... Eu am fost pe la Un*gheni, Sculeni, Ţiganaşi, Bivolari, in zile de târg. Iar creştinul ist** lanţ a fost în sus: la Paşcani, Dolhasca, Fălticeni, Târgul Neamţ şi la Piatra... — Şi autorităţile v’au dat ajutor ca să-i puteţi găsi ? — In alte judeţe, mai mult c* n judeţul nostru. Oamenii străini, mai degrabă ne-au ascultat păsul decât acei de-ai noştri, care ne cunosc... — Cu postul de jandarmi ce-aţi făcut ? — Hei, părinte ! Nimic ! l-au zis : Dom’le şăf, hai cu mine, o zi, două, că îţi plătesc ! El mi-a cerut să-i dau „motivila“... Parcă la tată-su a umblat cu „motivila“ ! Dar, aici în târg? Aici, umblăm de ici-colo: de la Regimentul de Jandarmi ne trimite la companie, iar compania la Sâguranţă, iar Sâguranţa la Postul din sat şi nu ne-am ales chiar cu nimic! Am prăpădit vremea, am cheltuit şi bani şi nu ne-am putut face nici îrătura de toamnă. — Cât făceau caii d-tale, moşule ? — Macar 20.000 lei! Avem o mântoacă mândră de-ţi lua ochii! Mi-o furat-o pe ea şi pe măsa. M’o împins pacalul şi le-am adus aici la Expozâţâie, ca să le vadă lumea ! M'am pricopsit bine, că aşa câteva zile mi le-o furat... — Şi nu v’ascultă nimeni ? — Ba, cum să nu ? Numai ne zice: „Ce să fac, măi moşule, dacă nu l-ai prins?!“ Băitanul meu ii deprins sâ dea în zori mâncare la vite. Şi, după ce dă la vitele albe, zice: „Unde-ai pus, tătucăi, caldârca s dau ovăş la...“. Şi când îşi aduce aminte, că nu-s caii, i se închide sufletul şi nu mai poate grăi... — Moşule, să ştiţi, că tâlharul n’ar s’ajungă chiabur... — Să le platescă Dumnezeu Sfântul! Şi, în ochii celor doi ţărani păgubaşi şi cuminţi, am zărit o rouă de lacrămi... AMERICANI! NU DORESC BERE ci băuturi mai tari Am relatat că autorităţile americane s-au declarat pentru permiterea consumului de bere Fotul a provocat noui proteste şi manifestaţii de stradă. Anti-prohibiţioniştii au organizat o impunătoare demonstraţie la New-York, cerând completa libertate pentru toate băuturile alcoolice. Ziarele partizane acestei mişcări arată că permiterea consumului de bere nu înseamnă niciun progres. Berea—scriu aceste gazete— nu este o băutură sepatică americanilor. Americanii doresc „adevăratele“ băuturi alcoolice, începând cu vinul și terminând cu favoritul whisky. Dar, pe cât se