Opinia, ianuarie 1931 (Anul 27, nr. 7098-7121)

1931-01-15 / nr. 7108

ANUL XXVII NO. 7108 | 3 LEI EXEMPLARUL ____JP1­15 »ANUARIE 19P1 ^g^P|fljfc|k "^wp^FTM >■ [UNK]* gBB&lt. se primesc la toate Lei 1000 ... . pe un an JW gg^ ■ [UNK] &$| aj| ■ £ [UNK] fej[ AGENȚIILE DE PUBLICITATE ” ° 00 * ‘ ‘ ’ " 6 lum wL Mg HhBBBB^ MB­M «I ADMINISTRAȚIA ZIARULUI " 300 ... . » 3 » ^j||R^ ^BBJJL y­^P mj”"*Vi Iaș‘*— Strada Lăpușneanu 37 ATELIEREL­E TIFOGRAFICEíJ HAK­H MHHV .dacția 391 iași—STP ^»ușNEA^y? ZI­AR POLITIC COTIDIAN " | Serviciultfe noapte 387 Mări«« La „Sportul“ Situația economică generală, a n ajuns lamentabilă, din cauza ce­lor două crize, acea de suprapro­­ducțiune și cea de subconsuma­­țiune, produse fatale­­ de răsboiiii. Șomajul ie una din cele mai grave consecințe ale acelor crize. Țări bogate și bine înarmate, din punct de vedere financiar, ca Anglia, Franța, Germania, sânt serios amenințate în desvoltarea lor pacifică și normală,­­țările sarace și constrânse fi­nanciar, sânt cu mult mai grav amenințate. Chiar existența lor poate fi în pericol Nu sunt bogate acele țări cari posedă mari avuții naturale, după cum nu ie bogat, neghiobul, care­­și ascunde și tăinuiește avuțiile pe cari le-a adunat, ori moștenit. Câți streini, oameni de calitate și bine-voitori țării noastre, n’au exclamat, mai în toate limbele: „sărmană țară bogată“ ! Sunt bogate însă, acele țări care știu și pot să-și pună în valoare avuțiile. Când știi, dar nu poți, mai sunt scuze. Când însă nici nu știi și nici nu poți, dar te încăpăținezi la ignoranță și neputință, perse­verarea această de o crimă. O țară ca­ a noastră, care la un buget de 35 miliarde, nu dispune de­cât de un numerar de 23 mi­liarde, de o țară săracă și con­strânsă financiar. Circulațiunea sa financiară, de foarte anevoioasă, posibilitățile sale naturale, sânt minime dacă nu chiar inexistente. In­tr’o atare situațiune, o sin­gură soluțiune posibililă și sal­vatoare : atragerea capitalurilor streine. Desigur că nu ne putem oferi legați de mâni și de picioare, u­­nei speculațiuni oneroase și opri­­mante. Dar de câte ori, capitalul strein oferă­ punerea in valoare a uno­r avuții, operă pe care noi nu sântem în măsură să o între­prindem, cu o dobândă cuviin­cioasă, și cu amortizarea capitalu­rilor învestite, pentru ca la finele unui număr de ani, întreprinderea să reintre în patrimoniul nostru, liberă de orice sarcini, și repre­zentând, un însemnat spor al ve­niturilor naționale, ar fi criminali acei cari n'ar ajuta și acelora, a­­semenea întreprinderi. Căci pe de o parte, importarea de capitaluri streine ar spori sen­­zibil circulațiunea financiară și astfel, dacă nu s’ar suprima com­plect și imediat jena noastră fi­nanciară, dar rea s’ar atenua sim­țitor, iar pe de altă parte, s’ar da de lucru la o samă de oameni, cari acum nu au de lucru, și șo­mează, deși pot fi utilizați, și ar fi cea mai condamnabilă crimă să le împiedici întrebuințarea, când iea­ie posibilă, fără nici un sacrificiu al statului, recte al contribuabi­lului Așa ceva însă ar mai prezenta și avantagiul, de a putea câștiga încrederea străinătății, in acest scop însă, se cer câteva condiții, sine qua non. Mlai întâi, ca studiile și lucră­rile noastre să fie complecte, se­rioase și bine chibzuite. Apoi, sa fim exacți și punctuali în execu­tarea contractelor, fără reticențe și rezervații mentale. In fine ca acei propuși la opera de încheiere și executare a contractelor, să fie oameni corecți și să nu râvneas­că la beneficii illicite. Respectând aceste condiții in­dispensabile, ofertele s'ar soluționa prompt, șicana ar fi înlăturată, nu s'ar pierde un timp prețios, și oamenii serioși, n'ar fi purtați pe drumuri și n’ar cheltui zadar­nic. Am recâștiga o considerație pe care am compromis’o cu pro­­cedeurile bizantine de până acum. Măria Sa „Sperțill", ar fi de­tronat. Iată marele dușman al tu­turor drepturilor noastre. Cetățeni de toate categoriile, detronați „Spertul“. ATHOS Tragedia taxelor școlare Am arătat că, odată cu desfiin­țarea multor școli și cu supri­marea a 50 la suta din bursele din internate, rămân mulți elevi i­aforă de școală, acum la mij­locul anului școlar. Am văzut elevi plângând pe străzi, fiindcă trebue să renunțe la învățătură. Chestia se complică insă, înglo­bând și pe mulți elevi externi din școlile rămase in ființă. Acuma e sorocul achitării unei rate a taxei impuse de comitetele școlare. Dar foarte mulți părinți, sărăciți de criză de „curbe“ și tot soiul de angajale, nu pot plăti taxele prea mari, pentru copiii lor. Și astfel o nouă serie de elevi e în primejdie a fi eliminată din școli. Ar fi cu cale și omenesc, și chiar în interesul educației, să se fie socoteală de vremurile vitrege. Să se aibă în vedere că situația materială a părinților e mult mai rea astăzi, decum era anul trecut. Și în consecință, să se revizuiască taxele, micșorăndu-le considerabil. Totodată, să se admită plata în rate mici, lunare. Ar fi trist lucru să se elimine elevi din școli, fiindcă părinții, copleșiți de nevoi, nu mai pot scoate bani și iar bană Pentru direcția teatrului național atragem atențiunea administra­ției Teatrului Național, asupra ur­mătorului fapt: Unii spectatori lipsiți de bunul Simț elementar, au profanat bus­­turile și tablourile din foyer. Astfel se poate constata că bu­zele lui Vasile Alecsandri sunt lipite cu roșu, ochii cu negru, și pe frunte o serie de inscripții ne­cuviincioase. Nici tablourile n’au scăpat, u­­nele au fost mâzgălite, iar altora li s’au rupt etichetele care indicau numele persoanelor ce reprezintă. Nu ne prea miră lipsa de civi­lizație a unor spectatori; ne miri însă lipsa de atenție a administra­ției teatrului, care nu a luat imediat măsuri pentru îndreptarea lucru­rilor. „OPINIA" LITERARA ȘI ARTISTICA Vorîte Comentarii in șagă pentru un fapt serios.. In Ungaria a fost condamnată la moarte și executată o femeie care și-a ucis băr­bații, pentru a le moșteni averea și a duce un regim liber de destinu. Femeia respec­tivă, pot recunoaște amatorii de ironii, a procedat fără logica realităților. Pentru a se răzbuna aprig pe cei doi soți legitimi ai ei, nu trebuia să-i omoare, ci dimpo­trivă, să-i menție în viață, în apropie­rea ei ... . Dar femeia dorea un trai descătușat și e aceia a comis crimele oribile ? încă o dovadă de neînțelegere a moravurilor ac­tuale. O femeie poate destul de copios să găsească voluptate extra-conjugală, și fără a-și suprima bărbatul legitim. Pentru asemenea simțuri vulcanice, farmecul pri­mejdios al adulterului e chiar mult mai po­trivit decât o dragoste îndestulată fără pie­dici, fără risc. Totuș femeia a ucis. Minte violată, su­flet bolnav. Au murit doi bărbați, un co­pil și la sfîrșit, a fost executată și asasina. Patru vieți au plătit o plăcere banală, pe care femeia o putea dobîndi foarte lesne, într-un mod destul de puțin criminal. Dacă femeia ar fi judecat limpede realitatea, si­tuația ar fi fost îndeajuns de normală. Ea își putea satisface cele mai variate capricii trupești, iar bărbații, ca atîția bărbați, so­coteau că femeia lor este cea mai vir­tuoasă, cea mai pură din lume­­ .și Hzjn­e, împotriva falsului i. e. Precum se știe, în ultimii ani pictori mediocri au făcut copii după lucrările maeștrilor celebri. Aceste reproduceri erau date drept picturile originale și obțineau prețuri fantastice. Bine­înțeles, cei mai păcăliți au fost americanii cu dolari, care cumpărau toate falsi­­ficările. Pentru a evita contrafacerile in pictură, un chimist german din Stuttgart, anume Karl Mayer, a inventat un preparat, care denunță pe falsificatori. Acest preparat ,de­­numit „Mayer-Restaurator“ aplicat pe dosul tablourilor, dă loc la o reacțiune chimică specială, care dovedește dacă pânza e nouă sau e veche. Așa­dar, în modul acesta, va fi ruinat un mare și generos co­merț ? I.. Bieții vecini !... Tristan Bernard povestește: (Continuarea în pag. n-a] UN CASTEL ISTORIC DISTRUS DE FLĂCĂRI Castelul Werfen de lângă Salzburg (Austria), o clădire monumentală care datează din secolul al 11-lea, a fost în întregime mistuit de un puternic incendiu. O mare bogăție de obiecte istorice de excep­țională valoare a fost prefăcută în cenușa. Castelul așezat intre munți, într-o poziție de un pitoresc ferme­cător, a fost atracția tuturor vizitatori­lor. H IN TOATA Radio și divors —■ Am relatat acum câtva timp unele cazuri concludente în ce privește influ­ența dizolvantă în căsnicie a apa­ratelor de radio. Diferite statistici din țările apusene ale Europei și din America arată in cifre precise că deja invenția radiofoniei numă­rul divorsurilor a sporit pretutin­deni în chip remarcabil. La New­ York această realitate a fost recent confirmată in mod cu totul elocvent. Intr’o singură zi ,s'au înregistrat 18 cazuri de divors, din pricina radio-ului. In majoritatea acestor cazuri, unul din soți este un pasionat amator al aparatelor sonore, în timp ce celălalt este un tot atât de pasio­nat adversar al lor. La New­ York însă, printre cele 18 cazuri, sa produs și unul des­tul de original. Ambii soți erau amatori de radio. Decât un lucru , bărbatului ii plăcea numai muzică serioasă de operă, în timp ce fe­meia dorea numai aici vesele de dans. Pe această temă se produ­ceau în fiecare seară certuri, scan­dal, vorbe și gesturi violente. Tribunalele de pretutindeni însă se dovedesc foarte zgârcite în ce privește acordarea divorsurilor. Ele caută întotdeauna o soluție con­ciliantă. Și hotăresc, de pildă, sau evacuarea aparatelor de radio, sau instalarea lor în odăi separate, așa încât soții să nu se stinghe­rească reciproc, sau—ca în cazul de mai sus — pentru a împăca și femeia și bărbatul, fixează in­tr’o zi muzică serioasă și în alta muzică veselă. Astfel însă, nemai­­putându-se obține lesne diverțul pe această chestiune, este de pre­văzut o mare criză in comerțul aparatelor de radio !.. Câteva viespi strică un spec­tacol . Cazul s’a petrecut la ci­nematograful „Electric-Excelsior" din Copenhaga (Danemarca). La un moment dat, nu se știe cum, și-au făcut apariția în sală câteva viespi mari. Insectele zburau din loji în staluri, se urcau în gale­rii, reveneau în parter. S'a pro­dus o panică generală. Câteva femei au început să țipe, de teama de a nu fi înțepate de viespi. Cea mai mare parte din public a crezut că a izbucnit un incen­diu. Spectatorii au dat năvală la ușile de ieșire și în câteva minute toată sala a fost evacuată. Astfel câteva viespi (bine­înțeles, ajutate și de țipetele femeilor ...) au reu­șit să înspăimânte câteva sute de persoane și să strice un spectacol. Vorba populară: buturuga mică.. Când un om e prea înalt Tânărul Gabriel Kotz din Chicago (America) se consideră un om ne­norocit. Și știți pentru­ ce ? Pentru că natura l-a înzestrat cu o sta­tură uriașă. El are 2,19 metri înălțime și cântărește 102 kilo­grame. Gabriel încearcă de trei ani să se căsătorească, dar până în pre­zent n’a găsit o mireasă potrivită. I-au plăcut câteva fete tinere și frumoase; niciuna dintre ele însă n’avea mai mult de 1,60 m. înălțime. Faptul acesta n’ar însemna poate că respectivul e un om cu ghi­nion !... Totuș, având în vedere că el posedă o avere remarcabil­i, se vor găsi credem și fete sufi­cient de înalte, pentru a se putea căsătorii cu el!... Florile bandiților.­Poliția din Londra a descoperit un nou sistem al operațiunilor săvârșite de ban­diții din capitala Angliei. Numeroase femei bogate au pri­mit în ultimul timp splendide bu­chete de flori, între care se afla un bilet cu cuvintele : „Dela un admirator al d­vs“. In realitate a­­ceste buchete erau trimise de ban­diți, florile fiind îmbibate cu o pu­ternică substanță narcotică. Per­soanele care se apropiau să simtă parfumul fiorilor, inspirau narcoti­cul și cădeau imediat într-un somn lung. Bandiții se introduceau apoi lesne in casă și operau în voie. Pentru a lupta împotriva acestui sistem banditesc, poliția a înștiin­țat publicul să fie deosebit de a­­tent și să nu primească flori decât de la persoane bine cunoscute, i­n modul acesta, când oferi astăzi o floare la Londra, ești privit cu suspiciune. Florile trimise altădată pentru a fura inima­ femeiilor, au ajuns acum un mijloc pentru fur­turi mai puțin poetice. Și boxeurul Carpentier a dispărut fără urme Am anunțat ieri că d-na Lute Chaplin, fosta soție a celebrului actor de cinema Charlie Chaplin, a fost răpită în chip misterios la New­ York. In timp ce plecase de la un teatru, automobilul a fost atacat de bandiți și condus spre o des­tinație încă necunoscută. Ulterior știrea a fost complectată într’un chip pe cât de neprevăzut pe atât de interesant. In acelaș automobil, împreună cu d-na Chaplin, se afla și renumitul ex­­campion al ringului, boxerul fran­cez Georges Carpentier, care deasemenea e dispărut fără urme. Rămâne de văzut dacă boxerul își va mai putea reconfirma va­loarea pumnilor, reușind să scape din mâna bandiților misterioși. Din anul 1932 se va introduce anul cu 13 luni La Liga Națiunilor a fost exa­minat și aprobat proectul unui nou calendar întocmit de un savant englez. Calendarul în cauză îm­parte anul în 13 luni, fiecare lună având câte 28 zile, împărțite în patru săptămâni a câte 7 zile. Se va face un concurs, pentru a se fixa cel mai potrivit nume lunei suplimentare. Un ziar din Geneva anunță că noua împărțire a anului, care va înlătura astfel inegalitățile lunilor (unele de 30 zile, altele de 31 și Februar cu 28 zile), va fi adoptat cu începere de la 1 ianuar 1932. Liga Națiunilor va interveni pe lângă toate statele pentru introdu­cerea noului calendar, uniformizând astfel în chip științific în toată lu­mea modul de măsurare a tim­pului, IN­PAG. 4: împrumutul extern și soarta guvernului IDEI ȘI FAPTE IN CHESTIA EEPAUZULUI DUMINICAL LA BRUTĂRII Chestia pâinei reclamă întot­deauna și mai cu seamă anul a­­cesta, discuțiuni ample, privind di­versele ei laturi, de ordin social ori economic. Astăzi însă vom trece peste de­zideratele mari ca : ieftenirea pâi­nei și îmbunătățirea calității, măr­­ginindu-ne în a ne da părere în­tr’o latură — în aparență de mică importanță—a unei probleme vitale. E vorba de repauzul duminical impus din senin și de astă dată într'un mod într’adevăr obligatoriul, absolut tuturor brutăriilor ieșene. In fond, măsura e dreaptă și logică, oricare ar fi domeniul de­­­cti­vi­tate in care se aplică. Când omul e stăpân pe munci și timpul său, ar fi absurd să-i impui un repaus forțat. Situația se schimbă îndată, când munca și timpul omului se află la discreția și bunul plac al alt­cuiva, și atunci repausul duminical apare drept un privilegiu sfânt și indiscutabil al celuia care mun­cește. Dar e destul să privești lucrurile din punctul de vedere al gradului de necesitate pe care o reprezintă rezultatele unei munci prestate,— și doar n’ar fi nevoie să demon­străm necesitatea covârșitoare de aprovizionare perpetuă a populației cu pâine, — pentru ca o mulțime de piedici să se puie în calea rea­lizării principiului de repauz obli­gator la brutării orășenești Le și înșirămi . Cu începere de la orele 12 Duminică și până Luni seară brutăriile sunt închise, ce­eace presupune ca cetățeanul să se a­­provizioneze cu pâine pentru două zile aproape. Se ivește îndată primul obsta­col : în vremurile acestea de po­mină, mulți cetățeni își pot per­mite oare luxul de a cheltui dintr'odată o sumă mai mărișoară pentru mai multe pâini ? subliniem încă o dată, tocmai acuma când aproape cu toți ne ducem viața dintr'o zi pe alta ? Apoi, ați gustat Dv. pâinea aceia mizerabilă, uscată și tare ca o piatră, după ce trece o zi numai de la fabricarea ei ? (Cerem avizul consiliului de igienă al orașului). Urmează al treilea incovenient, deși brutăriile's închise pâine se vinde totuși în oraș la băcănii și cârciume. Ceia ce in­­samnă să plătești o suprataxă de un leu, plus un adaos gratuit , un supliment de murdării și de mi­rosuri... estetice, împrumutate de la scrumbii, gaz și... alte mărfuri delicate. Vedeți deci că repauzul acesta duminical cauzează indirect po­pulației un rău, ce nu pote fi neglijat in nici un caz. Soluția­ ce e drept cam dificilă, o furnizăm totuși: Populației tre­buie să i se ofere neîncetat, zilnic o pâine proaspătă, higienică, (și nu uitați, mă rog, ieftină) de către brutăriile orașului. Ceia ce nu exclude respectarea princip­ului de repauz forțat. O administrație comunală co­rectă poate oricând impune pa­tronilor brutali ca lucrătorii să nu fie exploatați, ca Duminica să se lucreze cu schimbul, acordându-se dublul retribuției pentru acea zi. Și să se acorde în loc de Du­minică, o altă zi de odihnă. Oferim astfel spontanilor apără­tori ai mult obijduiților lucrători brutari o ocazie de a medita asu­pra măsurei luate. Chiar și de a reveni asupra acesteia, I. L. BASARABEANU Continuarea în pagina a 11-a] „Peasant art in Roumania” este titlul negru așezat în capul unei xilografii și deasupra unui volum de 182 de pagini. In josul celor două culori — alb și verde, cari se potrivesc alăturea cu precizie, formând desemn­ul xilografic — se lungesc în alb două cuvinte: George Oprescu: Fără îndoială că autorul cărței și-a așezat atâta de jos numele, nu din lipsă de spațiu, ci din sur­plus de modestie. Am deschis cartea care poartă titlul de mai sus, titlu care m'a atras neînchipuit de mult. E scrisă în englezește, e tipărită la Londra în una din cele mai perfecte con­diții și cuprinde 200 de reprodu­ceri în negru cât și alte 8 planșe colorate. Stampele în culori, sunt execu­tate așa cum numai arta tipogra­fiilor străine poate executa. Dacă întorci prima pagină a cărtei-album, ochii se vor opri pe un facsimil englezesc. E al Reginei Maria. In cele douăzeci de linii scrise apăsat de către pana regească, Regina Maria pune la punct anu­mite adevăruri. Aștern liniile Reginei: „Sunt în adevăr fericită a re­comanda englezilor și englezoai­celor această lucrare ilustrată, „despre arta țărănească în Ro­­­­mânia. „O apropiere în materie de cul­­­tură, între două națiuni, este tot „atâta de importantă ca și rela­­țiile politice și sunt fericită să „ mă gândesc că prin această carte „poporul primei mele țări dragi— „va invăța și va aprecia spiritul „artistic care trăește și lucrează „liniștit în scumpa mea țară a­­­doptivă. „Sunt sigură că toți iubitorii „de artă vor găsi multă mulțu­­­­mire sufletească prin aceste „pagini. „Arta țărănească este una din „cele mai vii expresii a sufletului „unei țări — prin urmare trebue „să facem tot ce putem ca ea să „nu dispară“. Autorul acestei cărți a cercet­a cu o neîntrecută râvnă toate col­­țișoarele românești, unde a desco­perit nervul artistic, creator,a im­primat prin încrustătură sau cusut în culori A parcurs deci, geograficeșia toate plaiurile poeziei românești, a cules specificul lor și l'a im­primat în slovă englezească și nu desemn. Cartea-album a distinsului co­lecționar George Oprescu, cla­sează sistematic pe regiuni, toate creațiile de artă românească, toate CĂRȚI CARE NU SE VÂND O carte în limba engleză despre arta noastră țărănească O apreciere a M. S. Reginei Maria

Next