Opinia, ianuarie 1931 (Anul 27, nr. 7098-7121)
1931-01-15 / nr. 7108
ANUL XXVII NO. 7108 | 3 LEI EXEMPLARUL ____JP115 »ANUARIE 19P1 ^g^P|fljfc|k "^wp^FTM >■ [UNK]* gBB<. se primesc la toate Lei 1000 ... . pe un an JW gg^ ■ [UNK] &$| aj| ■ £ [UNK] fej[ AGENȚIILE DE PUBLICITATE ” ° 00 * ‘ ‘ ’ " 6 lum wL Mg HhBBBB^ MBM «I ADMINISTRAȚIA ZIARULUI " 300 ... . » 3 » ^j||R^ ^BBJJL y^P mj”"*Vi Iaș‘*— Strada Lăpușneanu 37 ATELIERELE TIFOGRAFICEíJ HAKH MHHV .dacția 391 iași—STP ^»ușNEA^y? ZIAR POLITIC COTIDIAN " | Serviciultfe noapte 387 Mări«« La „Sportul“ Situația economică generală, a n ajuns lamentabilă, din cauza celor două crize, acea de supraproducțiune și cea de subconsumațiune, produse fatale de răsboiiii. Șomajul ie una din cele mai grave consecințe ale acelor crize. Țări bogate și bine înarmate, din punct de vedere financiar, ca Anglia, Franța, Germania, sânt serios amenințate în desvoltarea lor pacifică și normală,țările sarace și constrânse financiar, sânt cu mult mai grav amenințate. Chiar existența lor poate fi în pericol Nu sunt bogate acele țări cari posedă mari avuții naturale, după cum nu ie bogat, neghiobul, careși ascunde și tăinuiește avuțiile pe cari le-a adunat, ori moștenit. Câți streini, oameni de calitate și bine-voitori țării noastre, n’au exclamat, mai în toate limbele: „sărmană țară bogată“ ! Sunt bogate însă, acele țări care știu și pot să-și pună în valoare avuțiile. Când știi, dar nu poți, mai sunt scuze. Când însă nici nu știi și nici nu poți, dar te încăpăținezi la ignoranță și neputință, perseverarea această de o crimă. O țară ca a noastră, care la un buget de 35 miliarde, nu dispune decât de un numerar de 23 miliarde, de o țară săracă și constrânsă financiar. Circulațiunea sa financiară, de foarte anevoioasă, posibilitățile sale naturale, sânt minime dacă nu chiar inexistente. Intr’o atare situațiune, o singură soluțiune posibililă și salvatoare : atragerea capitalurilor streine. Desigur că nu ne putem oferi legați de mâni și de picioare, unei speculațiuni oneroase și oprimante. Dar de câte ori, capitalul strein oferă punerea in valoare a unor avuții, operă pe care noi nu sântem în măsură să o întreprindem, cu o dobândă cuviincioasă, și cu amortizarea capitalurilor învestite, pentru ca la finele unui număr de ani, întreprinderea să reintre în patrimoniul nostru, liberă de orice sarcini, și reprezentând, un însemnat spor al veniturilor naționale, ar fi criminali acei cari n'ar ajuta și acelora, asemenea întreprinderi. Căci pe de o parte, importarea de capitaluri streine ar spori senzibil circulațiunea financiară și astfel, dacă nu s’ar suprima complect și imediat jena noastră financiară, dar rea s’ar atenua simțitor, iar pe de altă parte, s’ar da de lucru la o samă de oameni, cari acum nu au de lucru, și șomează, deși pot fi utilizați, și ar fi cea mai condamnabilă crimă să le împiedici întrebuințarea, când ieaie posibilă, fără nici un sacrificiu al statului, recte al contribuabilului Așa ceva însă ar mai prezenta și avantagiul, de a putea câștiga încrederea străinătății, in acest scop însă, se cer câteva condiții, sine qua non. Mlai întâi, ca studiile și lucrările noastre să fie complecte, serioase și bine chibzuite. Apoi, sa fim exacți și punctuali în executarea contractelor, fără reticențe și rezervații mentale. In fine ca acei propuși la opera de încheiere și executare a contractelor, să fie oameni corecți și să nu râvnească la beneficii illicite. Respectând aceste condiții indispensabile, ofertele s'ar soluționa prompt, șicana ar fi înlăturată, nu s'ar pierde un timp prețios, și oamenii serioși, n'ar fi purtați pe drumuri și n’ar cheltui zadarnic. Am recâștiga o considerație pe care am compromis’o cu procedeurile bizantine de până acum. Măria Sa „Sperțill", ar fi detronat. Iată marele dușman al tuturor drepturilor noastre. Cetățeni de toate categoriile, detronați „Spertul“. ATHOS Tragedia taxelor școlare Am arătat că, odată cu desființarea multor școli și cu suprimarea a 50 la suta din bursele din internate, rămân mulți elevi iaforă de școală, acum la mijlocul anului școlar. Am văzut elevi plângând pe străzi, fiindcă trebue să renunțe la învățătură. Chestia se complică insă, înglobând și pe mulți elevi externi din școlile rămase in ființă. Acuma e sorocul achitării unei rate a taxei impuse de comitetele școlare. Dar foarte mulți părinți, sărăciți de criză de „curbe“ și tot soiul de angajale, nu pot plăti taxele prea mari, pentru copiii lor. Și astfel o nouă serie de elevi e în primejdie a fi eliminată din școli. Ar fi cu cale și omenesc, și chiar în interesul educației, să se fie socoteală de vremurile vitrege. Să se aibă în vedere că situația materială a părinților e mult mai rea astăzi, decum era anul trecut. Și în consecință, să se revizuiască taxele, micșorăndu-le considerabil. Totodată, să se admită plata în rate mici, lunare. Ar fi trist lucru să se elimine elevi din școli, fiindcă părinții, copleșiți de nevoi, nu mai pot scoate bani și iar bană Pentru direcția teatrului național atragem atențiunea administrației Teatrului Național, asupra următorului fapt: Unii spectatori lipsiți de bunul Simț elementar, au profanat busturile și tablourile din foyer. Astfel se poate constata că buzele lui Vasile Alecsandri sunt lipite cu roșu, ochii cu negru, și pe frunte o serie de inscripții necuviincioase. Nici tablourile n’au scăpat, unele au fost mâzgălite, iar altora li s’au rupt etichetele care indicau numele persoanelor ce reprezintă. Nu ne prea miră lipsa de civilizație a unor spectatori; ne miri însă lipsa de atenție a administrației teatrului, care nu a luat imediat măsuri pentru îndreptarea lucrurilor. „OPINIA" LITERARA ȘI ARTISTICA Vorîte Comentarii in șagă pentru un fapt serios.. In Ungaria a fost condamnată la moarte și executată o femeie care și-a ucis bărbații, pentru a le moșteni averea și a duce un regim liber de destinu. Femeia respectivă, pot recunoaște amatorii de ironii, a procedat fără logica realităților. Pentru a se răzbuna aprig pe cei doi soți legitimi ai ei, nu trebuia să-i omoare, ci dimpotrivă, să-i menție în viață, în apropierea ei ... . Dar femeia dorea un trai descătușat și e aceia a comis crimele oribile ? încă o dovadă de neînțelegere a moravurilor actuale. O femeie poate destul de copios să găsească voluptate extra-conjugală, și fără a-și suprima bărbatul legitim. Pentru asemenea simțuri vulcanice, farmecul primejdios al adulterului e chiar mult mai potrivit decât o dragoste îndestulată fără piedici, fără risc. Totuș femeia a ucis. Minte violată, suflet bolnav. Au murit doi bărbați, un copil și la sfîrșit, a fost executată și asasina. Patru vieți au plătit o plăcere banală, pe care femeia o putea dobîndi foarte lesne, într-un mod destul de puțin criminal. Dacă femeia ar fi judecat limpede realitatea, situația ar fi fost îndeajuns de normală. Ea își putea satisface cele mai variate capricii trupești, iar bărbații, ca atîția bărbați, socoteau că femeia lor este cea mai virtuoasă, cea mai pură din lume .și Hzjne, împotriva falsului i. e. Precum se știe, în ultimii ani pictori mediocri au făcut copii după lucrările maeștrilor celebri. Aceste reproduceri erau date drept picturile originale și obțineau prețuri fantastice. Bineînțeles, cei mai păcăliți au fost americanii cu dolari, care cumpărau toate falsificările. Pentru a evita contrafacerile in pictură, un chimist german din Stuttgart, anume Karl Mayer, a inventat un preparat, care denunță pe falsificatori. Acest preparat ,denumit „Mayer-Restaurator“ aplicat pe dosul tablourilor, dă loc la o reacțiune chimică specială, care dovedește dacă pânza e nouă sau e veche. Așadar, în modul acesta, va fi ruinat un mare și generos comerț ? I.. Bieții vecini !... Tristan Bernard povestește: (Continuarea în pag. n-a] UN CASTEL ISTORIC DISTRUS DE FLĂCĂRI Castelul Werfen de lângă Salzburg (Austria), o clădire monumentală care datează din secolul al 11-lea, a fost în întregime mistuit de un puternic incendiu. O mare bogăție de obiecte istorice de excepțională valoare a fost prefăcută în cenușa. Castelul așezat intre munți, într-o poziție de un pitoresc fermecător, a fost atracția tuturor vizitatorilor. H IN TOATA Radio și divors —■ Am relatat acum câtva timp unele cazuri concludente în ce privește influența dizolvantă în căsnicie a aparatelor de radio. Diferite statistici din țările apusene ale Europei și din America arată in cifre precise că deja invenția radiofoniei numărul divorsurilor a sporit pretutindeni în chip remarcabil. La New York această realitate a fost recent confirmată in mod cu totul elocvent. Intr’o singură zi ,s'au înregistrat 18 cazuri de divors, din pricina radio-ului. In majoritatea acestor cazuri, unul din soți este un pasionat amator al aparatelor sonore, în timp ce celălalt este un tot atât de pasionat adversar al lor. La New York însă, printre cele 18 cazuri, sa produs și unul destul de original. Ambii soți erau amatori de radio. Decât un lucru , bărbatului ii plăcea numai muzică serioasă de operă, în timp ce femeia dorea numai aici vesele de dans. Pe această temă se produceau în fiecare seară certuri, scandal, vorbe și gesturi violente. Tribunalele de pretutindeni însă se dovedesc foarte zgârcite în ce privește acordarea divorsurilor. Ele caută întotdeauna o soluție conciliantă. Și hotăresc, de pildă, sau evacuarea aparatelor de radio, sau instalarea lor în odăi separate, așa încât soții să nu se stingherească reciproc, sau—ca în cazul de mai sus — pentru a împăca și femeia și bărbatul, fixează intr’o zi muzică serioasă și în alta muzică veselă. Astfel însă, nemaiputându-se obține lesne diverțul pe această chestiune, este de prevăzut o mare criză in comerțul aparatelor de radio !.. Câteva viespi strică un spectacol . Cazul s’a petrecut la cinematograful „Electric-Excelsior" din Copenhaga (Danemarca). La un moment dat, nu se știe cum, și-au făcut apariția în sală câteva viespi mari. Insectele zburau din loji în staluri, se urcau în galerii, reveneau în parter. S'a produs o panică generală. Câteva femei au început să țipe, de teama de a nu fi înțepate de viespi. Cea mai mare parte din public a crezut că a izbucnit un incendiu. Spectatorii au dat năvală la ușile de ieșire și în câteva minute toată sala a fost evacuată. Astfel câteva viespi (bineînțeles, ajutate și de țipetele femeilor ...) au reușit să înspăimânte câteva sute de persoane și să strice un spectacol. Vorba populară: buturuga mică.. Când un om e prea înalt Tânărul Gabriel Kotz din Chicago (America) se consideră un om nenorocit. Și știți pentru ce ? Pentru că natura l-a înzestrat cu o statură uriașă. El are 2,19 metri înălțime și cântărește 102 kilograme. Gabriel încearcă de trei ani să se căsătorească, dar până în prezent n’a găsit o mireasă potrivită. I-au plăcut câteva fete tinere și frumoase; niciuna dintre ele însă n’avea mai mult de 1,60 m. înălțime. Faptul acesta n’ar însemna poate că respectivul e un om cu ghinion !... Totuș, având în vedere că el posedă o avere remarcabili, se vor găsi credem și fete suficient de înalte, pentru a se putea căsătorii cu el!... Florile bandiților.Poliția din Londra a descoperit un nou sistem al operațiunilor săvârșite de bandiții din capitala Angliei. Numeroase femei bogate au primit în ultimul timp splendide buchete de flori, între care se afla un bilet cu cuvintele : „Dela un admirator al dvs“. In realitate aceste buchete erau trimise de bandiți, florile fiind îmbibate cu o puternică substanță narcotică. Persoanele care se apropiau să simtă parfumul fiorilor, inspirau narcoticul și cădeau imediat într-un somn lung. Bandiții se introduceau apoi lesne in casă și operau în voie. Pentru a lupta împotriva acestui sistem banditesc, poliția a înștiințat publicul să fie deosebit de atent și să nu primească flori decât de la persoane bine cunoscute, in modul acesta, când oferi astăzi o floare la Londra, ești privit cu suspiciune. Florile trimise altădată pentru a fura inima femeiilor, au ajuns acum un mijloc pentru furturi mai puțin poetice. Și boxeurul Carpentier a dispărut fără urme Am anunțat ieri că d-na Lute Chaplin, fosta soție a celebrului actor de cinema Charlie Chaplin, a fost răpită în chip misterios la New York. In timp ce plecase de la un teatru, automobilul a fost atacat de bandiți și condus spre o destinație încă necunoscută. Ulterior știrea a fost complectată într’un chip pe cât de neprevăzut pe atât de interesant. In acelaș automobil, împreună cu d-na Chaplin, se afla și renumitul excampion al ringului, boxerul francez Georges Carpentier, care deasemenea e dispărut fără urme. Rămâne de văzut dacă boxerul își va mai putea reconfirma valoarea pumnilor, reușind să scape din mâna bandiților misterioși. Din anul 1932 se va introduce anul cu 13 luni La Liga Națiunilor a fost examinat și aprobat proectul unui nou calendar întocmit de un savant englez. Calendarul în cauză împarte anul în 13 luni, fiecare lună având câte 28 zile, împărțite în patru săptămâni a câte 7 zile. Se va face un concurs, pentru a se fixa cel mai potrivit nume lunei suplimentare. Un ziar din Geneva anunță că noua împărțire a anului, care va înlătura astfel inegalitățile lunilor (unele de 30 zile, altele de 31 și Februar cu 28 zile), va fi adoptat cu începere de la 1 ianuar 1932. Liga Națiunilor va interveni pe lângă toate statele pentru introducerea noului calendar, uniformizând astfel în chip științific în toată lumea modul de măsurare a timpului, INPAG. 4: împrumutul extern și soarta guvernului IDEI ȘI FAPTE IN CHESTIA EEPAUZULUI DUMINICAL LA BRUTĂRII Chestia pâinei reclamă întotdeauna și mai cu seamă anul acesta, discuțiuni ample, privind diversele ei laturi, de ordin social ori economic. Astăzi însă vom trece peste dezideratele mari ca : ieftenirea pâinei și îmbunătățirea calității, mărginindu-ne în a ne da părere într’o latură — în aparență de mică importanță—a unei probleme vitale. E vorba de repauzul duminical impus din senin și de astă dată într'un mod într’adevăr obligatoriul, absolut tuturor brutăriilor ieșene. In fond, măsura e dreaptă și logică, oricare ar fi domeniul dectivitate in care se aplică. Când omul e stăpân pe munci și timpul său, ar fi absurd să-i impui un repaus forțat. Situația se schimbă îndată, când munca și timpul omului se află la discreția și bunul plac al altcuiva, și atunci repausul duminical apare drept un privilegiu sfânt și indiscutabil al celuia care muncește. Dar e destul să privești lucrurile din punctul de vedere al gradului de necesitate pe care o reprezintă rezultatele unei munci prestate,— și doar n’ar fi nevoie să demonstrăm necesitatea covârșitoare de aprovizionare perpetuă a populației cu pâine, — pentru ca o mulțime de piedici să se puie în calea realizării principiului de repauz obligator la brutării orășenești Le și înșirămi . Cu începere de la orele 12 Duminică și până Luni seară brutăriile sunt închise, ceeace presupune ca cetățeanul să se aprovizioneze cu pâine pentru două zile aproape. Se ivește îndată primul obstacol : în vremurile acestea de pomină, mulți cetățeni își pot permite oare luxul de a cheltui dintr'odată o sumă mai mărișoară pentru mai multe pâini ? subliniem încă o dată, tocmai acuma când aproape cu toți ne ducem viața dintr'o zi pe alta ? Apoi, ați gustat Dv. pâinea aceia mizerabilă, uscată și tare ca o piatră, după ce trece o zi numai de la fabricarea ei ? (Cerem avizul consiliului de igienă al orașului). Urmează al treilea incovenient, deși brutăriile's închise pâine se vinde totuși în oraș la băcănii și cârciume. Ceia ce insamnă să plătești o suprataxă de un leu, plus un adaos gratuit , un supliment de murdării și de mirosuri... estetice, împrumutate de la scrumbii, gaz și... alte mărfuri delicate. Vedeți deci că repauzul acesta duminical cauzează indirect populației un rău, ce nu pote fi neglijat in nici un caz. Soluția ce e drept cam dificilă, o furnizăm totuși: Populației trebuie să i se ofere neîncetat, zilnic o pâine proaspătă, higienică, (și nu uitați, mă rog, ieftină) de către brutăriile orașului. Ceia ce nu exclude respectarea principului de repauz forțat. O administrație comunală corectă poate oricând impune patronilor brutali ca lucrătorii să nu fie exploatați, ca Duminica să se lucreze cu schimbul, acordându-se dublul retribuției pentru acea zi. Și să se acorde în loc de Duminică, o altă zi de odihnă. Oferim astfel spontanilor apărători ai mult obijduiților lucrători brutari o ocazie de a medita asupra măsurei luate. Chiar și de a reveni asupra acesteia, I. L. BASARABEANU Continuarea în pagina a 11-a] „Peasant art in Roumania” este titlul negru așezat în capul unei xilografii și deasupra unui volum de 182 de pagini. In josul celor două culori — alb și verde, cari se potrivesc alăturea cu precizie, formând desemnul xilografic — se lungesc în alb două cuvinte: George Oprescu: Fără îndoială că autorul cărței și-a așezat atâta de jos numele, nu din lipsă de spațiu, ci din surplus de modestie. Am deschis cartea care poartă titlul de mai sus, titlu care m'a atras neînchipuit de mult. E scrisă în englezește, e tipărită la Londra în una din cele mai perfecte condiții și cuprinde 200 de reproduceri în negru cât și alte 8 planșe colorate. Stampele în culori, sunt executate așa cum numai arta tipografiilor străine poate executa. Dacă întorci prima pagină a cărtei-album, ochii se vor opri pe un facsimil englezesc. E al Reginei Maria. In cele douăzeci de linii scrise apăsat de către pana regească, Regina Maria pune la punct anumite adevăruri. Aștern liniile Reginei: „Sunt în adevăr fericită a recomanda englezilor și englezoaicelor această lucrare ilustrată, „despre arta țărănească în România. „O apropiere în materie de cultură, între două națiuni, este tot „atâta de importantă ca și relațiile politice și sunt fericită să „ mă gândesc că prin această carte „poporul primei mele țări dragi— „va invăța și va aprecia spiritul „artistic care trăește și lucrează „liniștit în scumpa mea țară adoptivă. „Sunt sigură că toți iubitorii „de artă vor găsi multă mulțumire sufletească prin aceste „pagini. „Arta țărănească este una din „cele mai vii expresii a sufletului „unei țări — prin urmare trebue „să facem tot ce putem ca ea să „nu dispară“. Autorul acestei cărți a cerceta cu o neîntrecută râvnă toate colțișoarele românești, unde a descoperit nervul artistic, creator,a imprimat prin încrustătură sau cusut în culori A parcurs deci, geograficeșia toate plaiurile poeziei românești, a cules specificul lor și l'a imprimat în slovă englezească și nu desemn. Cartea-album a distinsului colecționar George Oprescu, clasează sistematic pe regiuni, toate creațiile de artă românească, toate CĂRȚI CARE NU SE VÂND O carte în limba engleză despre arta noastră țărănească O apreciere a M. S. Reginei Maria