Opinia, noiembrie 1931 (Anul 27, nr. 7352-7376)

1931-11-01 / nr. 7352

­ ANUL XXVI. No. 7352 Le­ i * IAȘI. Regele Ferdinand I ( Com. Coroanei) , ZIAR POLITIC COTIDIAN BON de PREMII Seria II-« Are 5 Totalul premiilor gratuite oferita de Sec. „Asigurarea Romînească“, inspectoratul Iași Lei 150.000 numerar (8 SERII A 25 CUPOANE) ACTUALITĂŢI POLITICE ! Actul bruial şi nesocotitor al legii, de a confisca şi chiar su­prima unele gazete, a fost repa­rat numai in parte. Ilegalitatea se menţine faţă de un cotidian din Capitală. Presa este un auxiliar al parla­mentarismului. Controlul activi­tăţii de guvernământ, publicitatea, critica şi discuţia liberă sunt e­­sen­ţa regimului parlamentar, şi acest regim e complectat cu aju­torul presei. De aceia, „presa este liberă"d­in toate ţările constituţio­nale, cu sistem naţional-reprezen­­tativ. Când autorităţile abuzive tind să lovească in presă, pretextează că o fac „un interes de stat“ pen­tru a înfrâna abuzul de libertate. E o ipocrizie. Abuzul de liber­tate e sancţionat prin legea pe­nală şi ar fi suficient să se re­curgă la oficiul justiţiei. Lovirea gazetelor prin nesocotirea Consti­tuţiei, este abuz de putere, netă­găduit de regulile care cârt­uesc societatea organizată. * Faţă de cuvântul liber, şi par­ticularii şi autorităţile pot şi tre­­bue să se folosească de condiţii e­­gale la un atac, sau la o infor­mare, se poate răspunde imediat, tot prin scris (legea dă putinţa de răspuns chiar în acelaş organ de publicitate). Situaţia e muit mai uşoară pen­tru o autoritate publică sau pen­tru guvern. Se pot da comunicate cu publicitate întinsă, sau se fo­losesc organe guvernamentale. Şi judecătorul suprem este pu­blicul cetitor ; este naţiunea. Ea apreciază şi dă verdictul, după cum ea se pronunţă prin vot a­supra însuşi regimului politic. * Un ziar fiinţează sub controlul permanent a doi­­a­tori: legea şi opinia publică. Legea,­­ pentru cazuri particulare, opinia publică, zi la zi, pentru atitudinea gene­rală a gazetei. Dacă publicul nu agrează ati­tudinea unei gazete, aceasta va fi abandonată de cetitori şi nu va mai avea nici un ecou. Dacă insă atitudinea ziarului e in asentimen­tul public,­­ o conf­iscare sau o supt mare (in afară că e abuzivă) e complect inutilă. Ideia şi senti­mentul sunt şi rămân în societate, şi vor trebui să izbăndeassă. * Abuzul de autoritate, împotriva presei, absolut inutil, — poate fo­losi vremelnic numai pentru ne­cinstiţi sau incapabili. Ei şi ar putea ascunde faptele incorecte sau nepricipereaintr'un oficiu pe care l exercită şi aceasta, nu multă vre­me. Totdeauna adevărul reuşeşte să iasă la iveală. Când se produce un act de i­­legalitate contra presei, e sigur că autoritatea abuzivă are ceva de ascuns Şi se înţelege că lucrurile drepte, bune, cinstite n’au interes a fi ascunse. Aici e tot miezul chestiunii. Şi evoluţia societăţii umane a lămurit că spiritele de vechili şi metodele brutale merg constant spre înfrângere. D. Duca în misiune? Se anunţă din Paris că d­l­ G. Duca, şeful partidului liberal a făcut mai multe vizite la Quad D’Orsay, întreţinându-se cu d Briand şi cu secretarul general al ministerului de externe. Un amă­nunt caracteristic este că, în aceste vizite, d. Duca a fost însoţit de d. Casianu ministrul nostru în ca­pitala Franţei , ar părea că d. Duca desfă­şură o activitate de „trimis spe­cial". Chiar asta este interpreta­rea unui mare ziar din Budapesta care aminteşte că, înainte de a pleca în străinătate d. Duca a­­ fost primit in audienţă de Rege. Alte ziare pariziene, relevă pre­zenţa fruntaşilor liberali la Paris şi afirmă că se fac pregătiri pen­tru o schimbare de regim in Ro­mânia. Iar oficialitatea de la noi păs­trează mutizm complect (şi chiar suspect) asupra voiajului d-lui Duca.­­ Regimul parlamentar are ca auxiliar presa liberă Valoarea lui Edison şi a invenţiilor sale Publicistul american George Bry­an a publicat o dare de seamă asupra valorii lui Edison şi a in­venţiilor sale. Iată cifrele în ches­tiune : Cinematograful 1250 milioane dolari, telefonul 1 miliard dolari, trenurile electrice 6500 milioane dolari, lumina electrică şi energia electricii 5 miliarde dolari, fono­graful 105 milioane dolari, dina­muri şi motoare 100 milioane do­lari, telegrafia fără sârmă 15 mi­lioane dolari, iar restul invenţiilor mai mici, 5 miliarde dolari. In tolal, Edison şi descoperirile lui reprezintă o valoare de 30.000 milioane dolari, adecă 4 950 000 de milioane lei ,sau patru catra­­lioane 950 trilioane lei) Şi totuşi unele ziare americane spun că a­­ceste cifre sânt sub-evauate şi că invenţiile lui Edison valorează mult mai mult. Astfel în banii noştri, cifrele ar deveni cu totul astronomice. Silbătăcia unui sinucigaş Otravă, ştreang, cuţit şi revolver Rentierul Auguste Boilleaud din Paris, om în vrâstă de 54 ard, era în ultimul timp torturat de gândul sinuciderii. Şi el şi-a pus planul funest în aplicare, într’un mod cu totul sălbatic. La nceput a băut o cantitate de otravă. Apoi s-a spânzurat, urcându-se pe un scaun şi tre­­cându-şi in fura­ gâtului ştreangul prins de plafon. Dar înainte de a înlătura scaunul cu o lovitură de picior, a avut curajul sinistru de a-şi împlânta un cuţit în inimă şi a-şi trage două focuri de re­volver în cap. Nefericitul a găsit o moarte cumplită. ÎNDREPTARE A CRIZEI ACTUALE Sistemul bancar al oamenilor de afaceri a fost favorabil atât timp timp cât s-a crezut că „pro­ducătorul“ este pivotul lumii eco­nomice, de­oarece se oferea uni­versului produse fără limita, des­­chizându-se tot debuşeuri noi. Azi însă când consumaţia s’a micşorat, omul de afaceri, indus­triaşul, s'au convins că „consu­matorul1 este acela ce condiţio­nează producţiunea căci produsul în masa este o producţia a ma­selor. Astfel, vrând omul de afaceri sau revrând, se stabileşte o eră nouă, in care consumatorul de­ POSIBILTATI DE de I. TZINTZU ✓ inginer, inspector general ţine poziţia dominantă; producă­torul nu este decât servul consu­matorului. In cazul acesta, ar re­zulta ca industria să dormiteze până ce consumatorul să se în­destuleze sau să sporească cere­rea de cumpărare ? Acest fapt nu se poate întâmpla de­oarece viaţa nu admite imo­bilitate,—orice fiinţă omenească tinde la o ameliorare a traiului său, este un stimulent natural, fără cine, societatea s’ar destră­ma. Progresul material este o ne­cesitate vitală, el fiind marele su­port al activităţei economice. Urmează că dacă bugetul con­ Cracovia, Budapesta, Florenţa, Bar­celona, Bilbao, Franţa, Anglia, Ir­landa prin Glasgow la Bergen şi Stockholm, şi Europa Agricolă cuprinzând Polonia, Rusia până la Urali, România, Jugo-Slavia, Bul­garia, sudul Italiei şi Spania, etc. Această lipsă a calului-vapor, explică lincezeala diverselor aces­tor regiuni şi lupte ce a rezultat între Europa Industrială şi Euro­pa Agricolă de răsărit şi sud. Problemele născute technice, tre­­buesc rezolvate prin technică. Dar ştiinţa progresând, ne-a adus o nouă energie „ElectricitateaNu es­te un mai puternic şi mlădios auxiliar în industrie, decât elec­tricitatea , iar în agricultură pro­cură energia necesară arăturilor, însămânţărilor, culesului, pompea­ză apă pentru irigaţie sau dre­­nază. Ea este eficace în ori şi­ce loc, unde se găseşte cărbunele alb, graţie supleţei sale de trans­misie ea poa­t fi adusă și utili­zată in ori și ce punct al globului. ALEGERILE DIN ANGLIA La un local de vot din Londra. Clișeul reprezintă o scenă când ale­­gătorii pun buleti­nele de vot în urnă. 0 » 1A 2­1 M­O­U­M­E.. Cel mai tânăr aviator lo­cuieşte în Spania, şi anume la Sevilla. El se numeşte Antonio Romero Noriega şi e în vrâstă de 12 ani. Fiind fiul unui industriaş foarte bogat, şi-a putut permite luxul a­­cestui sport costisitor. Tatăl său, în urmă cu un an, i-a cumpărat un avion de tip mic şi i-a anga­jat un profesor care-i dădea lui Antonio lecţii de pilotaj. In scurt timp băiatul a ajuns să conduc la aparatul cu o precizie remarca­bilă. Zilele trecute, a efectuat un zbor, fiind singur în avion. In urma acestei experienţe, care a decurs în cele mai bune condi­­ţiuni, a căpătat carte de pilot. Şi astfel a devenit—după cân’, relatează ziarele spaniole—cel ? 1A* tânăr aviator din lume, * O mireasă scumpă.— Faptul s’a petrecut în oraşul­ Alcan­a din California. Bogătaşul american Coleman, proprietarul unei mine de aur, se îndrăgostise de o frumoasă ac­triţă de varieteu. El a h­otă­rât să se căsătorească cu această femee, pe care o iu­bea mult, dar ea a pus o condi­­ţiune cam dificilă. Actriţa a de­clarat că se mărită numai în ca­zul când bogătaşul ii va da o cantitate de aur egală cu greuta­tea trupului ei. Bogătaşul ameri­can era atit de îndrăgostit, încât în cele din urmă a acceptat a­­ceastă condiţiune. In ziua cununiei, mireasa a fost cântărită. Ea avea 47 Kgr. Băr­batul i-a oferit ca dar de nuntă o cantitate de 47 Kgr. aur, ceea ce reprezintă o valoare de peste 28 milioane lei. O mireasă cam scumpă !.. * Remuşcare fatală.— Căzut s’a produs la Moscova. Medicul rus Sukov s’a sinucis, înghiţind o puternică otravă. El a lăsat o scrisoare impresionantă, din care rezultă cauza actului disperat. Sukov arată ca avea pe con­ştiinţă 40 vieţi omeneşti. In 40 cazuri greşind diagonisticul, şi-a ucis pacienţii. Aceştia îi apăreau în vis şi în ultimul timp avea ha­lucinaţii deprimante. sumatorului limitează producţia, trebue ca acest buget să fie mă­rit, sau a se reduce preţurile pro­duselor oferite. Şi în adevăr, o producţie mărită tinde a reduce preţul şi a stimula consumaţiunea. D­ar pentru a se ajunge la pros­peritatea consumatorului, trebue găsită Energia Mecanică, care să transforme materia şi să o adap­teze necesităţii oamenilor. De câte ori s’a descoperit o e­­nergie nouă, o eră nouă de pros­peritate şi civilizaţie s’a deschis omenirea. Calul-vapor unit cu căr­bunele, a concentrat in un câmp restrâns al globului terestru In­dustria, adecă in o parte a Eu­ropei şi în Statele Unite. Aşa că pentru ţările lipsite de cărbune, mecanismul a devenit articol im­portator. Aceasta explică de ce Europa după descrierea D-lui Francis Delaisi, este împărţită în două regiuni bine distincte. In Europa Industrială, cuprinsă între oraşel­e Stockholm, Dantzig, Medicul nu mai putea suporta această stare de tortură sufle­tească. Şi din cauza remuşcăriior care deveneau tot mai puternice, transformându-i viaţa intr’o ade­vărată povară, şi-a pus capăt zi­lelor. Dacă toţi medicii ar proceda la fel, atunci câţi ar mai rămânea în viaţă?... Un duel pe mormântul iu­bitei — Tinerii Johann Kemnit­­zer şi Rudolf Hammer de Ha­­novra (Germania) iubeau aceeaşi fată, o Glă­chen cu păr blond şi ochi albaştri. Fata, neştiind pe care să prefere şi nevrând să jig­nească pe vreunul, a recurs la o soluţie ciudata. S’a sinucis. Cei doi tineri se învinuiau re­ciproc de acest sfârşit tragic. Şi consecinţa a fost o provocare la duel. Dar pentru a aduce un o­­magiu defunctei iubite, tinerii şi au încrucişat spadele deasupra mormântului ei. Duelul a avut loc în cimitir, pe locul unde se afla groapa frumoasei Grätchen. După câteva minute de luptă, Johann a căzut având o gravă rană pe obraz. Şi oamenii spunea că el este vinovat de moartea fetei, în­trucât a fost răpus în luptă. ...Era pedeapsa destinului! Un remediu americănesc contra crizei bancare Banca „Union Saving" din o­­rașul Davenport, statul Iowa (America), a găsit un mijloc ori­ginal de a combate ci­za bancară. In sala mare de lângă intrare, a instalat o orchestră de 30 per­soane, având și un jazz puternic. Orchestra cânta aproape neconte­nit, executând în special arii ve­sele în toată banca, era o at­mosferă de petrecere şi bucurie, care dădea publicului impresia că totul merge bine. Şi banca res­pectivă a reuşit astfel să suges­tioneze publicul şi să scape fără panică din partea deponenţilor. IN PAG. 6-a ULTIMA ORA IDEI ŞI FAPTE O diferenţiere care nu trebueşte făcută E un an de când văduvele şi orfanii din războiu au pornit o vie acţiune pentru recunoaşterea unor drepturi consfinţite prin texte de legi,­­ dar nesocotite de feluriţi guvernanţi. Pe atunci încă, am crezut de cuviinţă să acordăm umilul nostru sprijin unor desmoşteniţi ai soartei, făcând doar obiecţiunea că un stat civilizat e dator să susţie pe oricare văduvă, pe oricare orfan, indeferet dacă soţul sau tatăl res­­pectv şi-a găsit sfârşitul prematur pe câmpul de luptă ori într’un accident de muncă, socotind, deci, ajutorarea văduvelor şi orfanilor nu numai „un act de dreptate faţă de o categorie restrânsă, ci şi un început frumos, un prim pas întru realizarea unui înălţă­tor deziderat social“. Cum e obiceiul, s'au ţinut pe atunci întruniri şi congrese, s'au votat moţiuni, s’au făcut inter­venţiile de rigoare şi lucrul soli­citat, adică sporul modest de pen­sie, a fost obţinut, după multă trudă, dela cei în drept. E deosebit de instructiv, însă, modul cum s'a procedat şi in ca­zul delicat de faţă. Văduvele şi orfanii din războiu au fost divizaţi în două categorii: celor, ai căror saţi şi toţi erau militari adivi, li s'a acordat sporul cerut, refuzându-se acelaş ajutor văduvelor şi orfanilor de militari rezervişti. Ceiace denotă, că in ţara acea­sta se fac nedreptăţi până şi ce­­lor trecuţi în lumea drepţilor... Motivul invocat, e, bine înţeles unul destul de serios. — Nil’s fonduri. Dar şi mai serios e răspunsul la acea motivare când nu sunt fonduri, nu se acordă nici un fel de spor, explicându-se solicitatori­lor că pe aceste vremuri de criză cumplită fiecare trebuie să se mul­ţumească cu ce are, că se impune chiar ca cei care sunt susţinuţi da către stat să renunţe de bună voie şi dintr-un spirit de abnegaţie, din dragoste pentru patrie,— la o parte din acel ajutor. Nicidecum să se facă o dife­renţiere jignitoare, o diferenţiere pe care ni'au făcut-o nici gloan­ţele ucigătoare ale inamicului. Văduvele şi orfanii militarilor rezervişti, căzuţi în războiul pen­tru întregirea neamului, cer ca jignirea să fie înlăturată cât de curând, acordându-li-se aceleiaşi drepturi ca şi urmaşilor militari­lor activi. I. L. Basarabeanu Electricitatea face ca ori şi ce regiune lipsită de sursă de energie, să devină o Europă Industrială şi astfel că deschilibrul ce maşina­­vapor a făcut intre ţările cu căr­bune şi cele lipsite de el, poate fi micşorat. Deci prin micşorarea pre­ţului la produsele industriale şi sporirea producţiei ţărilor agricole şi puterea lor de cumpărare, elec­tricitatea este singura care poate restabili armonia economică, ruptă între cele două Europe. Dar pe lângă technician!", este nevoie şi de Economişti. Econo­mistul nu este un teoretician, el este mai mult un contabil, care stabileşte forţele economice ale diverselor state prin întocmirea unui inventar, compară şi mă­soară aceste puteri, determinând raportul intre bogăţia publică şi buna stare a individului. Şi cum industria, Comerţul şi Băncile sânt răspândiţi pe globul pămân­tesc,­eşind din cadrul naţional al unui Stat, economistul trebue să extindă cercetările sale la activi­tatea tuturor naţiunilor. El trebue să observe încontinuu schimbările technice, modificările ce se pro­voacă în structura diverselor gri. (Continuare în pagina II-a) PRINTRE FEMEI... Vorbe.„„ Doamna nu vrea copiii.. Un proces ca subiect de interesantă actualitate s’a presintat în faţa justiţiei din Berlin. Un domn şi-a dat soţia in ju­decată, fiindcă femeia nu vo­i să aibă copii. In repetate rânduri soţul s'a con­vins de însuşirile sale paterne, dar ne­vasta ştia regulat să le anihileze prin cele mai moderne procedee. Rugăminţi, ame­ninţări, certări — toate această gamă de scena conjugale a rămas fără efect. De­­aceia bărbatul a recurs la concursul jus­tiţiei, care, apreciind situaţia faptelor, a obligat soţia respectivă să satisfacă cât mai prompt dorinţa tovarăşului de viaţă. Acest caz, desigur, nu este unul izolat. Singurul său caracter nou e că a ajuns public. Dar câte exemple similare nu s-ar putea găsi, hermetic închise, subt uşi conjugale mai pudice ? Formula en vogue „domna nu vrea copii“ nu este o simplă ironie la adresa soţilor de cele mai con­timporane moravuri. Ea înfăţişează o rea­litate autentică. Bine­înţeles, nu intri în cauză căsniciile de pe linia micii bur­ghezii şi a periferiei oraşelor. Acolo sânt adevăratele uxini umane. Situaţia se re­feră aproape exclusiv la doamnele cu si­luetă şi ocupaţi­uni mondene. Acestea au primit probabil cu entuziasm părerea unei scriitoare americane, care vede ame­liorarea economico-financiară într-un mo­ratoriu mondial al naşterilor. Revenind la cazul în discuţie, se pune întrebarea dacă femeile pot fi obligate să mulţumească dorinţa de creaţie a bărba­ţilor. Răspunsul pare o chestiune de fapte. In aceste vremuri critice, ar trebui să se examineze în primul rând, dacă familia ar putea suporta obligaţ­iie materiale adiacente, pentru ca noua fiinţă să nu deschidă ochii In mizerie şi suferinţă. Dacă această condiţiune economică ar fi împlinită, atunci se poate admite logica judecătorului din Berlin, având în vedere că prelungirea speciei umane este oare­cum un scop legii al căsniciei. Şi aceasta, chiar dacă faptul n'ar fi prea agreabil acelor femei In totul pasionate după si­luetă și după ceasuri de nostimă liber­tate­­..­ ­. a. ...$| fapte Moda pentru iarnă La Paria a avut Ioc o întruniră a celor mai mari eiitori din Franţ , spre a fixa moda feminină pen­­­tru iarna 1932. Propunerea care a obţinut cele mai multe voturi a stabilit următoarele: Se desfiinţează mantoul. In lo­cul paltonului, se va lansa o jupă scurtă cu multă blană in jurul gâ­tului. Rochia lungă asortată la culoarea jupei, se va ternina jos cu o dungă îngustă din acelaș fel de blană. Gulerul de bienă se va ridica în spate printr’o prelungire deasupra capului, formând o mică pălărie in formă de tocă. Totodată s'a creat o gheată specială pentru iarna anului 1932. Gheaţa lucrată din piele foarte fină se ridică până aproape de genunchi în aspect de cizmă, care se în­chide înapoi prin şnur sau nasturi. Dar pentru a satisface această modă, se impune un picior subţire. Şi mai ales se impune o chel­­tueală importantă... Silueta... Fata simplă, cu trup voinic, a auzit că moda cere o siluetă sub­ţire. Şi consecinţă, a hotărât să slăbească şi în acest scop a con­sultat un medic: — Domnule doctor, ce trebue să fac ? — Dacă vrei să slăbeşti, să mânânci puţine legume, fructe, pâne uscată... Şi fata novice întreabă : — Asta, domnule doctor, înainta sau după masă ? Diferite ştiri — La Paris o carte recent apă­rută cu titlul „Cum trebue să ne fardăm, pentru a place bărbaţilor*, a obţinut un succes enorm. In câteva zile s’au vândut 50.000 exemplare. Ceiace doreşte inte­(Continuarea în pag. 11­ a1

Next