Opinia, ianuarie 1932 (Anul 28, nr. 7402-7426)
1932-01-15 / nr. 7412
ANUL XXVIII No. 7412 Lei Fundaţiunea „Regele Ferdinand 1 Bucureşti Str. Ştirbei Vodă 3 (Adm. Com. Coroanei) S JL IAŞI.—STR. LĂPUŞNEANU 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN LEI EXEMPLARUL VINERI 15 IANUARIE 1932 A N U N C I U R I se primesc la bate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la administraţia ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 371 Redacţia 391 Telefoane : Administraţia 394 Serviciul de noapte 387 IDERI?I_FAPTE îndemnul la economii al Băncii Naţionale Un fapt deosebit de îmbucurător îl constituie, fără îndoială, ultima circulară a Băncii noaste Naţionale, privitoare la funcţionarea de azi înaintea instituţiunilor financiara particulare. Primul institut de emisiune recomandă celorlalte bănci o serie de măsuri menite să îmbunătăţească oarecum situaţia lor; nişte măsuri cu atât mai necesare, cu cât mai nepăsătoare au fost direcţiunile acestor bănci pentru punerea lor în practică la timpul oportun. Dacă şi-ar fi recomandat băncile înşişi în urmă cu doi trei ani încă, sau dacă li s'ar fi recomandat de câtre forul financiar superior, mai multă economie, mai multă prevedere; dacă, de pildă, in loc să fi imobilizat capitaluri enorme în cumpărături directe de cantităţi formidabile de porumb, s’ar fi ajutat comerţului şi industriei — nu s’ar fi ajuns poate la situaţia grea de astăzi a economei sociale. Odată, însă, ajunşi unde ne aflăm, până şi amănuntele de bucătărie capătă dintr’odată importanţă. Şi astfel se recomandă... economii, mai puţine cheltueli ! Să sperăm că de aici va porni o acţiune autentică de îndreptare şi să subliniem cu roşu dispoziţiunile categorice ale Băncii Naţionale: Desfiinţaţi sucursalele şi filialele inutile; nu distribuiţi dividende de unde nu-i; creaţi rezerve pentru creanţe politicianiste, pardon dubioase; suprimaţi tantiemele ; realizaţi economii la materiei şi la personal. Ceva mai mult: nu mai faceţi concurenţă negustorilor şi industriaşilor. Dar circulara în chestie—e mai mult ca sigur—va fi greşit interpretată de câtre direcţiunile băncilor în partea ei privitoare la economiile ce ar rezulta din micşorarea cheltuelilor la capitolul personal. Aici s-ar impune de urgenţă o lămurire oficială. La capitolul suszis figurează laolaltă administratorul-delegat şi uşierul, directorul general şi dactilografa ; procuristul şi copistul. Scăzând cu 30 la sută salariul unui funcţionar superior, faci o economie reală, simţitoare, renunţând la serviciile a doi subdirectori din zece, nu comiţi nici o faptă rea. Dimpotrivă. E criticabil in schimb, se reduci o leafă mizeră de câteva sute de lei, sau să concediezi un număr de zece dactilografe cu un salar total de zece mii lei, când suma aceasta ar putea-o realiza, atingând doar uşor retribuţia unui consilier technic. Şi tare ne e teamă că atâtea bănci vor interpreta tocmai invers dispoziţiunea referitoare la economii realizate din sacrificarea personalului. Se impune o lămurire oficială, am zis, căci Banca Naţională nici nu poate fi bănuită de intenţia de a contribui indirect la sporirea şomajului şi pentru că, ar fi cazul să conchidem şi aici că la noi până şi măsurile buneau roade proaste. i. 1. b. Parisul invadat de şoareci Un epilog al expoziţiei coloniale Ziarele din Paris relatează faptul că în capitala Franţei s-a produs in ultimul timp o adevărată invazie de şoareci. In special în cartierul universitar, guzganii fac ravagii nemaipomenite. Casele şi magazinele au fost pur şi simpu asaltate de şobolani. Rozătoarele sânt de o mărime puţin obişnuită şi provoacă mari stricăciuni. Invazia şoarecilor este o consecinţă a expoziţiei coloniale. După terminarea expoziţiei, regimentele de guzgani care se adăposteau acolo, au năvălit în oraş. Populaţia are mult de suferit din aceasta cauză, locuitorii trebuind să întreprindă o adevărată cruciadă contra şobolanilor. In ironie, ziarele franceze propun să se organizeze acum la Paris o „expoziţie a şoarecilor“,.. MINISTRUL GHICA LA VARŞOVIA Am relatat pe larg felul cum a decurs viza ministrului nostru de externe dl. Ghica la Varşovia. Clişeul reprezintă recepţia de la ministerul polonez al afacerilor streine. Jos, dela stânga la dreapta: & Bîlciurescu, ministrul nostru la Varşovia — d. Ghica şi Zileskî, ministru de externe al Poloniei. fi IN TOATA Criminal pentru celebritate. —Am relatat împrejurările în care s’a produs încercarea de atentat contra împăratului Japoniei. Atentatorul a fost arestat. El este un tânăr din Corea, anume Racos, în vrâstă de 23 ani. La cercetări, a recunoscut că face parte din organizaţiile teroriste, dar totodată a declarat că motivul faptei sale este de alt ordin. Racos a primit într’adevăr dispoziţia din partea teroriştilor de a comite atentatul. El n’ar fi săvârşit însă actul criminal, dacă n’ar fi fost torturat de pasiunea nebună de a ajunge celebru. Dorea neapărat să devie vestit și numele său să fie trecut in toate ziarele. Deaceia s’a folosit de prilejul oferit de teroriști și a comis atentata. Astfel tânărul a cucerit, ce-i drept, celebritatea atât de mult dorită. Dar o celebritate, pe care probabil o va plăti cu viața !... * Cânele lui Chaplin.— Marele comic de cinema Charlie Chaplin avea un câne „bob“, pe care-1 iubea nespus. Animalul era mereu lângă stăpânul său , mânca alături de el și dormea în aceiaș odaie. Chaplin nu se ducea nicăiri, fără a-1 lua și pe „Bob". In recenta călătorie în Europa, actorul a venit cu cânele adorat. Zilele trecute însă „Bob“ s-a îmbolnăvit şi a murit Pentru Chaplin acest fapt a fost o lovitură dureroasă. Stăpânul şi-a îngropat animalul în curtea casei şi pe mormânt îi va ridica un monument întrebat de ce este atât de trist. Chaplin a răspuns: „A plecat cel mai bun tovarăş al meu". S pectivă a avut un aventuros trecut matrimonial. A fost căsătorită cu 11 bărbaţi, care după puţin timp de convieţuire cereau diversul, reuşind să dovedească în faţa justiţiei motivele legale de despărţire. Cazul d-nei Tweeper este unic in analele tribunalului din New- York, știut fiind că în America se acordă diversul cu multă dificultate. Deaceia femeia în cauză ar merita pe drept titlul de „regina diversurilor“ O pisică tulbură un spectacol de teatru. — Cazul s’a întâmplat la Aberdeen (Scoţia). La teatrul comunal de acolo se reprezintă piesa „Cromwell“. Spectacolul s’a desfăşurat in mai normal primele două acte. In timpul actului al treilea s'a întâmplat însă ceva cu totul neaşteptat. O pisică a început să miaune. Evident, spectatorii au început să râdă şi reprezintaţia a fost tulburată. Imediat personalul teatrului a început să caute pisica buclucaşă. Dar mâţa n'a putut fi găsită. intre timp miaunatul continua persistent şi dădea impresia că vine din podul teatrului, întreg podul a fost cercetat, dar... în zădar. In cele din urmă un spectator care examina sala cu binoclul, a putut zări mâţa, cocoţată pe candelabrul din mijlocul plafonului. A trebuit să se aducă o scară, pentru ca pisica să poată fi data jos. Intre timp însă, cei mai mulţi dintre spectatori au părăsit teatrul. S'a stabilit apoi că în cursul zilei, când s'a şters candelabrul, mâna s’a urcat pe lampă. Bineînţeles, după ce a fost prinsă, pisica a căpătat o „lecţie“ bună !... * „Regina diversurilor“. Cu prilejul statisticii divorţurilor făcută la New-York, s-a stabilit că o doamnă anume Jolanda Tweeper deţine recordul in materie. Ea a diversat de 11 ori. In vrâstă de 42 ani, femeia res intre Europa şi America O rivalitate care poate fi fatală Un ziar din Geneva atribuie d-lui Alcala Zamora, preşedintele Spaniei, următoare declaraţiune : —„Situaţia critică ce există astăzi în toată lumea, cred că se datoreşte faptului că popoarele n’au putut ajunge la o înţelegere sinceră. Intre statele europene, desigur, sunt destule vederi contrare. Dar acestea n’ar forma punctul cel mai grav. Faptul într'adevăr îngrijorător este rivalitatea puternică dintre Europa şi America. Deşi situaţia a devenit atit de tragică, cele două lumi încă nu înţeleg că trebuie să renunţe la ambiţiuni mărunte. Rivalitatea aceasta pentru hegemonie, pentru bogăţie şi pentru alte interese, poate fi fatală omenirii întregi. America şi Europa trebuie să priceapă odată această situaţiune şi să realizeze o colaborare sinceră pentru salvarea tuturor". Trebuie, dar... Decepţia pensionarilor Bieţii pensionari avuseseră o clipă de bucurie. Se răspândise zvonul că d. larga ar fi promis anularea decretului de micşorare a pensiilor. Preşidenţia Consiliului de miniştri s'a grăbit să dea un comunicat in care arată că dorga a fost înţeles greşit. Intr’adevăr, măsurile de reduceri, comprimări, curbe etc. emană de la Ministerul Finanţelor Toate le leagă şi le desleagă d Argetoianu Cât timp vistiernicul nostru voiajează prin străini, nu se pot face schimbări. D. Iorga, ca interimar la preşidenţia consiliului, stă decorativ, dar n'are dreptul "să dispună. Şi de altfel, în genere, sub regimul actual nu se menţin decit... dările ca se şi sporesc. Aşa că speranţele pensionarilor erau o simplă naivitate ! Notările In şirul „experienţelor“ d lui Iorga a intrat şi sistemul notaţiei elevilor în şcoli. In locul cifrelor, s-au introdus calificativele. După vreo două luni a început a se reveni la cifre. Acuma s'au dat dispoziţii categorice ca, în examenele particulare, să se utilizeze numai cifrele. In curând d. Iorga va inventa un nou sistem. Noi propunem reforma notaţiei cu nume ilustre. De pildă : „Iorga" in loc de nota 10; „Munteanu- Râmnic" in loc de 8; „ Argetoianu“ in loc de 4... Şi aşa mai departe. Progresul şcolii va fi asigurat! . CRONICA CINEMATOGRAFICĂ de Wratislavius Sala Trianon: ,,M“ „sidon: „Când barza face grevă" — Contraste — E încă vie in mintea cititorilor înfrigurarea îndelungată sub care a trăit multe luni întreaga populaţiune a Germaniei şi in special aceia a oraşului Düsseldorf. Tot aparatul poliţienesc — deşi înzestrat cu mijloacele cele mai moderne şi mai complecte de învestigaţiune, stătea neputincios în faţa isprăvilor înfiorătoare ale unui criminal, care ştia să se ascundă atât de bine, încât în mintea multora încolţise întrebarea: e oare un singur individ autorul atâtor crime misterioase, sau e o epidemie in care sistemul practicat prezintă atâta asemănare ? Ceva mai mult: sub îndemnul premiului acordat aceluia (sau acelora) care va reuşi să contribue la prinderea asasinului, nenumărate scrisori şi mărturii verbale se agomerau din ce în ce mai mult in birourile poliţiei şi dosarul „Indicilor“ luase proporţiuni fabuloase. Dar în zadar erau toate. Până şî indivizii care , fie că „cercetaţi“ la poliţie mărturiseau crimele, fie că se prezentau de bună voie acuzându-se a fi ei autorii crimelor, toţi s’au dovedit a nu fi decât nişte bieţi exaltaţi, care sub influenţa descrierilor făcute în gazete, se autosugestionaseră până la punctul de a se da drept fiorosul asasin. In acest timp crimele se făptuiau periodic, mai departe. Misterul ajunsese într’o fază atât de neobişnuită, încât în ziua când — graţie unei întâmplări a fost arestat un individ Peter Kürten şi mărturisirile lui, controlate şi dovedite exacte, poliţia încă se îndoia de afirmaţiile asasinului. Instrucţia a durat luni de zile; în timpul Instrucţiunei probele s’au înmulţit până la evidenţă. Şi cu toate acestea rezerva şi neîncrederea nu cedară, deşi, cum am spus, oamenii autorităţilor deveniseră stăpânii unei întregi colecţii de dovezi — unele neindoelnice. Până şi argumentul suprem invocat de criminal, Încetarea crimelor, nu era luat în considerare decât cu multă precauţiune. Numai, după nenumărate descinderi, făcute la fața locurilor, unde au fost comise faptele și după repetate confruntări cu victimele scăpate numai rănite (sau acele (Continuarea in pag. II-a) Actualităţi După patruzeci de ani de muncă neîntreruptă, d-na Aspasie Sion- Burada eminenta pianistă şi profesoară de la Academia de Muzică şi Artă Dramatică din oraşul nostru, s-a retras la pensie pe ziua de 1 Ianuarie crt. Ce motiv serios a îndemnat-o la această retragere, tocmai acum când se simte mai mare nevoie de experienţa şi tactul său pedagogic, nu ştim. Ceea ce ştim însă sigur, este că lasă un gol adânc in învăţământul nostru artistic, o mare părere de rău în rândurile colegilor săi care totdeauna au stimat-o şi iubit-o, precum şi în sufletul elevilor clasei sale, pentru care a fost severă când nu-i ascultau sfaturile şi îndrumările serioase în dificila artă a pianului; şi bună şi îngăduitoare când vedea că aceştia se silesc din toate puterile s-o asculte şi să-i urmeze indicaţiile. Aspasie Sion-Burada la început elevă şi apoi imediat profesoară la cea mai veche şcoală de artă din Iaşi, timp de patruzeci de ani risipeşte fără preget bogatele- cunoştinţe căpătate ca elevă a lui Gros la şcoala unde acum profesează, cunoştinţe complectate la Viena cu marele pianist profesor Lestchetinsky. Dovadă asupra calităţilor sale pianistice şi metodei pedagogice strălucite pe care a întrebuinţat-o în predarea cursului de pian la Conservator, sunt aprecierile pline de elogii ale marilor pianişti şi profesori Alfred Cortot, Levy de la Conserv, din Paris, Paul Brand de la Schola Cantorum şi Bonini de la Acad. de Muzică din Dresda. Metoda sa ireproşabilă ne-a dat pe R. Constantinescu şi Denise Rudeanu actualmente profesori la Conservator şi pe tinerele elemente de viitor Rodica Suţu, Eleonora Petrovici şi N. Marcovici care acum îşi continuă studiile peste hotare. Cu aceeaşi pricepere şi îndemânare pregăteşte pe copilul minune Aurelia Băluşescu. Ca profesoară şi ca om, Aspasie Sion-Burada n’a ştiut şi nu ştie ce-i invidia, ura sau grandomania. Sgomotului, îi preferă liniştea in care poate să-şi desfăşura in voe firul gândurilor. De aceea nici n’a voit să audă, când d-l Antonin Ciolan, prorectorul academiei, i-a propus s’o sărbătorească printr’un banchet colegial. „Coana Aspasie“, aşa o numesc colegii ei tineri şî mai bătrâni, are patru pasiuni. Muzica, elevii, biserica şi facerea de bine, neatinse graţie unei subite întreruperi a acţiunei prin ivirea vreunui trecător neaşteptat) numai după aceste lungi şi obositoare investigaţiuni şi după aşezarea sistematică şi cronologică a tuturor faptelor, Peter Kürten a fost tradus în faţa juraţilor, condamnat şi executat. Cine nu se aştepta oare ca subiectul acesta — cu totul senzaţional şi tot pe atâta de palpitant, să tenteze un dramaturg — din aceia care confecţionează piesele azi en vogue — aşa numitele piese detective? Şi mai ales, pe cine oare l-a surprins, auzind cu Fritz Lang unul din cei mai reputaţi regizori de cinema din Germania, a utilizat materialul acesta pentru turnarea unui film, (evident sonor şi vorbitor) în care să reproducă, cu genialitate, episodul încă extrem de viu în imaginaţia milioanelor de cititori ale isprăvilor lui Peter Kürten, asasinul — sau cum se scria în gazete: Vampirul din Düsseldorf. In general marii regizori de filme au pe lângă darul construirea unor scene impresionante — în care vizualul să zgudue cel puţin atât de puternic, ca şi vorba spusă, ei mai au, zic şi flairul plasării persoanelor în roluri adequate. Aşa fel — încât spectatorul să primească imaginea cea mai complectă — frizând unicul, a personajului redat, pasiuni care o înalţă în ochii tuturor acelor care o cunosc. O viaţă simplă de şcolăriţă. In zile de sărbătoare şi Dumineca merge la biserică, nu din snobism ci dep adevărata convingere religioasă ; timpul liber ii petrece cântând la pian lăsându-se furată de armoniile lui Bach, Mozart, Beethoven, Chopin, Lizzi, Debussy, etc. iar douăsprezece — de multe ori douăzeci — ore pe săptămână le închină predării artei divine elevilor atât de dragi. Vara o petrece la una din mânăstirile din Moldova, la umbra brazilor. Câtă dragoste de viaţă şi putere de muncă are Aspasie Sion, uimeşte pe toţi colegii şi prietenii ei. Văzând-o cu câtă nerăbdare şi bucurie te invită să citeşti o scrisoare de a Rodicăi Suţu de la Conserv, din Paris, de a lui Marcovici N. de la Schola Cantorum sau de a Eleonore Petrovici dela Acad. din Dresda, scrisori in care foştii elevi îi reproduc cuvintele pline de laudă ale profesorilor lor actuali, laude ce revin in întregime ei, spui că D-na Aspasia Sion n’a trecut de vârsta iluziilor şi că abia acum începe viaţa. Are o inimă extrem de bună. Oricine ii cere sprijin, ea îi ajută fie cu vorbe bune şi pline de încurajare, fie cu bani. Nu este om care să-i fi cerut ajutorul şi să fi plecat cu mâna goală sau neîntărit sufleteşte. Adevărata „Bunicuţă" din „Fata din Zlataustra d-lui Ionel Teodoreanu. Carieră plină de roade despre care s’ar putea seri pagini multe, şi nu câteva rânduri searbăde de ziar. Rog pe bunul Dumnezeu să-l dea ani mulţi ca să se poată bucura de cele înfăptuite timp de patruzeci de ani de profesorat. M. Alexandru Foca La Academia de Muzică 40 ani de carieră rodnică D-na Aspasia Sion-Burada s’a retras la pensie (Continuare în pagina II-al „OPINIA" LITERARA SI ARTISTICA Vorbe... Care este omul ideal?... O revistă mondenă din Paris, pornind de la problema căsniciei, a întreprins o anchetă interesantă, spre a afla care este tipul ideal de femeie și de bărbat. Chestiunea pare într’adevăr a avea o legătură destul de intimă cu mariajul, ştiut fiind că în genere în căsătorie fiecare doreşte o parteneră sau un partener de viaţă cu însuşiri perfecte. Bineînţeles, ancheta a adus multe răspunsuri aşteptate, adecă banale, comune, aşa cum sunt oamenii, cum e insăş viaţa. Cei mai mulţi cred că tovarăşul ideal pentru căsnicie trebuie să fie: deştapt, frumos, bogat, iubitor, corect, etc... Unii văd în bunătate „la qualité maitresse*; alţii doresc un om cultivat, — şi aşa mai departe. In genere, după cum era de prevăzut, răspunsurile sunt foarte deosebite, fiindcă foarte deosebite sunt şi preferinţele oamenilor. Ancheta însă pare nepotrivit formulată. E cel puţin exagerat să întrebi: care este omul ideal ? Fiindcă nu există asemenea oameni. In fiecare se pot descoperi lipsuri şi defecte, care dintr’odată prăbuşesc noţiunea de ideal. Viaţa ne dovedeşte mereu că nimeni, niciodată, nu se poate lăuda că a atins perfecţiunea. Fără a fi deci ideal, să ne mulţumim dacă găsim un om!... i. b. ...si fapte Cum au ajuns scriitori?.. O revistă literară din Berlin a intreprins o anchetă printre literaţi, punând întrebarea: „ Cum aţi ajuns scriitor?" Iată câteva răspunsuri : Thomas Mann : „Simţeam un impuls puternic pentru literatură. Nu speram că voiu reuşi. Am scris însă cu convingere, cu pasiune. Şi am reuşit“. I. Wassermann: „Am început prin articole de ziare. Astfel am căpătat rutina şi pasiunea scrisului. Am scris apoi un volum de nuvele, care obţinând succes, mi-a dat imbold şi am continuat cu încredere“. E. M. Remarque: „Am ajuns scriitor printr’o simplă întâmplare. Mărturisesc că niciodată n’am crezut sa mă dedic carierei literare. Un editor mi-a citit insă însemnările de război și consecința a fost romanul „Pe frontul de vest, nimic nou*.