Opinia, iunie 1932 (Anul 28, nr. 7525-7549)

1932-06-01 / nr. 7525

ANUL XXVIII No- 7525 ABONAMENTE lei 1000 .... pe un an o 500 • • • • » „ 300 . • . • » 3 atelierele tipografice 3A­ŞI.—STR LAPUIT, AV^v CQÎ T­o­* LEI EXEMPLARUL MERCUR 1 1 IUNIE 1932 A N U N C I U R I se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI (aşi. — Strada Lăpuşneanu 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN Telefoane 3 1 Redacţia 391 Administraţia 394 Serviciul de noapte 367 PRINCIPIILE Opera d-lui RECENZIE DE PirOGEilUilA prof. EugenHerovanu Din tratatul de Procedură Civilă, atât de elogios primit de întreaga presă românească, intitulat „Prin­cipiile Procedure! judiciare“, al d-lui Profesor Eugen Herovanu, a apărut în vitrina librăriilor prima fascicolă din volumul al doilea.­­ Scrise cu o deosebită compe­­tinţă, autorul fiind unul din cei mai de seamă procedurişti ai ţării noastre. „Principiile" pot fi aşe­zate alăturea de tratatele germane ale lui Wach sau Kohler şi de cele italiene ale lui Chiovenda sau Mortara. Cu acestea, tratatele fran­ceze nu pot susţine o comparaţie, având o valoare teoretică redusă şi concepute într'un spirit empiric. Numai tratatul în trei volume, ed. I­I-a (1925) G.Gasson , Tissier, reprezintă un pas înainte pe care o face ştiinţa procedurală franceză. începând volumul al II-lea, dl. Prof. E. Herovanu se ocupă de formele în care se desfăşoară ac­ţiunea în justiţie în faţa instanţe­lor judecătoreşti. Sunt studiate principiile care guvernează legile de procedură, formalismul juridic, metodele de interpretare întrebuinţate în studiul dreptului şi aplicarea lor proce­durei civile, caracterele distinctive a­e legilor de procedură şi în sfâr­­ş­i sancţiunile normelor de proce­dură, nulităţile şi decăderile. Urmează studiul raportului pro­cesual, părţi litigante şi terţii şi apoi noţiunea de instanţă. Din chestiunile ei trebuesc men­ţionate arătând caracterul perso­nal al lucră­rii preocuparea con­tinuă a autorului de a cerceta problemele procedurale în lumina principiilor generale ce cârmuesc ştiinţa dreptului, trebue să men­ţionăm : formalism!»! juridic, nor­me de interpretare în apucarea dreptului procedural, nulităţile ac­telor de procedură, noţiunile de părţi litigante şi terţi etc. Prin bogatul material jurispru­­denţial şi doctrinar adunat, „Prin­cipiile" nu sunt destinate numai studenţilor ce vor să prepare exa­menul din anul II licenţă, ci con­­stituesc singurul tratat de proce­dură indicat pentru practicienii dreptului: magistraţi şi avocaţi Socotim apariţia primei fasci­cole din volumul al doilea, de bun augur. Fie ca dl. Herovanu, rupând tradiţia după care autorii de seamă ai ştiinţei noastre se opreau la volumul Intăiu, să poată duce la bun sftrşit opera pe care a început-o şi care va fa­c. Cinste ştiinţei juridice româneşti. Dr. Victor Finita avocat t .1 SEHNETIE «SOLUŢIE in jurul congresului Corpului Didactic Cuvintele rostite Duminică, la congresul general al Corpului Didactic, constitue o nouă dovadă că Statul a intrat în disoluţie In special, declaraţiile d-lui Forfu sânt uluitoare. Un profesor spune ministrului său că este in­capabil, inconştient, fatal pentru şcoală şi pentru ţară! O spune cu glas răspicat, în public, iar delegaţii profesorilor de toate gra­dele, aprobă şi aplaudă frenetic... O probă categorică de dsolu­­ţiune! Şi când d. Forţu a fluturat fantoma bolşevismului, a fost cel puţin in notă... * La atitudinea fulminantă a re­­prezintantului dăscălimii, ministrul vrea să răspundă cu măsuri dra­conice. Şi bine­înţeles, nici una din pârţi nu va ajunge la un rezultat normal. împrejurările tragice ale vremii sânt mai tari şi trec peste capul tuturor. E adevărat că toate pacatele ciki de astăzi nu pot fi puse nu­mai in spatele d-lui Iorga. Un lanţ întreg de greşeli, făurit dea­­lungul anilor, a creiat situaţia ca­tastrofală pe care—iar aş e ade­vărat—d. Iorga a desăvârşit o. insă in ghiarele unei fatalităţi implacabile, ar fi putut oare un alt ministru de instrucţie, să facă mai multă ispravă ? * Nici sancţiuni drastice ale mi­nistrului contra subalternilor, nu sunt recomandabile. In situaţia de­plorabilă a corpului didactic, sanc­ţiunile disciplinare ar părea ne­drepte. Iar din punct de vedere psichologic, este explicabilă iz­bucnirea de revoltă a unui corp select, cu o însemnătate covirşi­­toa­r în stat şi care totuşi e umi­lit grav in demnitatea lui, e ne­socotit în drepturi şi e lăsat pur şi simplu pieritor de foame ! * Un lucru e limpede. Am ajuns intr’o situaţie explo­zivă. Oamenii nu mai pot indura. Guvernul nu mai poate cîrmui. Toate forţele politice şi toată ţara cer stăruitor alţi conducători şi alte metode. A se incăpăţina să mai stea, „tehnicienii" comit o mare greşală, a lor proprie, şi îşi asumă o grea răspundere per­sonală. Incapacitate mărturisită Preşidenţia de consiliu a dat un interesant comunicat, in legă­tură cu faimosul raport al d-lui Rist. Intre altele, comunicatul spune că observaţiile experţilor străini la adresa bugetelor româneşti din ultimii ani: „cuprind preţioase critici de care actualii şi viitorii conducători ai României vor avea, fireşte, să ţie seamă..." şi că ex­perţii recomandă: „consultarea permanentă a unor specialişti de orce naţiune“ . Scurt, cuprinzător şi foarte trist, înseamnă că vistiernicii şi fi­nanciarii noştri au fost nişte in­capabili, care au dus ţara la de­zastru financiar (atât „tehnicie­nii“ cât şi oamenii de partid). Iar pe viitor, trebue să ne pu­nem sub tutela specialiştilor străini. Adică, incapacitatea conducăto­rilor noştri şi nevoia controlului din afară. Asta reesă din comunicatul gu­vernului. .. y CALITATI POLITICE T­I' a B C fi i O 11 îl [i O i' ii i li î r" O scenă im­presionantă d­i­n timpul groaznicei nenorociri din golful Aden: mai mulţi pasageri transportaţi pe va­sul sovietic „Co­morin“ de pe va­porul „Georges Philippar“ cu­prins de flăcări. CASA MORŢII 10 sinucideri şi 8 crime într'un an In cartierul Solec din Varşovia exista o clădire supranumită „Casa morţii*. Şi ea merită într’adevăr acest titlu sinistru. Zilele trecute femeia Drongowska şi-a ucis a­­colo bărbatul cu câteva lovituri de cuţit. In casa aceia blestemată, în interval de un an, s’au întâmplat 8 crime, între care şi un fioros paricid. In plus, în acelaş imobil, s’au înregistrat şi 10 sinucideri (trei s'au produs în aceiaş zi, când o familie compusă din trei persoane şi-a pus capăt vieţii din cauza mizeriei). Acest lanţ de fatalităţi a creiat o puternică superstiţie. Locatarii au evacuat casa şi nimeni nu mai îndrăzneşte să se mute în acea clădire, chiar dacă ar fi o­­ferită în mod gratuit. Lilian Harvey-Willy Fritsch LOGODIŢI Căsătoria va avea loc în toamnă Lilian Harvey, cunoscuta ac­triță de cinema, a dat un intere­sant interview unui ziar din Lon­­dre. întrebată asupra logodnei cu Willy Fritsch, simpatica vedetă a declarat: „Sîntem foarte buni prieteni. In Noembre voi pleca la Holly­wood. Nu ştiu însă dacă Wily Fritsch mă va putea însoţi, întru­cât are de isprăvit două filme. In caz afirmativ vom turna la Hol­lywood câteva filme în versiune engleză. In acest scop Fritsch ia lecţii de engleză. Şi eu îi sunt profesoară !“... Wil­l Fritsch a fost mai tran­şant Întrebat de acelaș ziar lon­donez, apreciatul actor a răspuns: „In Octombrie voiu pleca la Hol­­ywood împreună cu logodnica mea Lilian Harvey. Și acolo vom face probabil nunta". Rămâne să vedem însă, dacă această știre nu-i o reclamă în vederea viitoarelor filmei.. Scrisoarea săracului . Scumpirea cărţilor poştale Se plânge toată lumea că sta­tul menţine scumperea şi este primul speculant al pungilor să­răcite. S’a cerut stăruitor o ref­­lenire a taxelor şi tarifelor la mărfurile monopolizate şi la între­prinderile publice. S’a promis o revizuire a tari­­felor poştale. Şi când colo, iată că s’a scumpit considerabil toc­mai carta poştală, scrisoarea să­racului ! Ţărănimea, muncitorii, soldaţii şi în genere sărăcimea (şi cine nu-i sarac astăzi ?! întrebuinţează carta poştală pentru menţinerea legăturilor familiare, pentru re­­zolvirea intereselor şi pentru ex­teriorizarea nădufului sufletesc. Iată că i se îngreuiază această posibilitate, scumpindu-se carta poştală, la lei 3,50 — preţul unei pâni negre. Se înţelegem oamenii vor rări întrebuinţarea cărţii poştale, de­venite un lux. Şi astfel, mergem spre izolare şi sălbătăcire. Lr. aproape D ÎN T O IM T A­N UM E A SoŢia ideală. — Un grup de doamne din elita Budapestei, în frunte cu contesa Teleky, pregă­teşte un concurs pentru alegerea soţiei ideale. In regulamentul a­­dresat candidatelor putem afla care sunt condiţiunile ce trebuie să le îndeplinească o femeie, pen­tru a merita titlul de soţie ideală, lată-le: 1) să se scoale cel mai târziu la 7 dimineaţă — 2) să ştie să gătească, să coase şi să brodeze — 3) să ştie să-şi crească copiii — 4) să nu frecventeze cluburi diferite în dauna gospodăriei—5) să nu părăsească căminul decât pentru strictele necesităţi casni­ce — 6) să apară totdeauna în societate în tovărăşia bărbatului — 7 să fie modest.­ şi econoa­mă — 8 să aibă grijă ca soţul să fie îmbrăcat curat — 91 pe cât posibil să renunţe la farduri şi la capriciile modei care impun cheltueli inutile şi 10) să respin­gă flirtul şi orice cochetărie. Aşa­dar, un adevărat decalog al femeii ideale. Şi precum se vede, acest decalog nu dă im­portanţă calităţilor fizice ale to­varăşei de viaţă, ci numai celor morale, sufleteşti E greu deci de presupus că concursul in cau­ză va găsi suficiente candidate ... * Ochelarii împlinesc 800 ani. Un ziar german susţine că oche­larii împlinesc vârsta de 800 ani. Cei care au făcut cercetări în a­­ceastă chestiune, au putut stabili că prin anul 1132, adecă acum opt veacuri, s’au introdus pentru prima oară ochelarii în Europa. Cine a născocit acest mijloc de a corecta defectele vederii, nu se poate afirma cu preciziune. Ace­laş ziar crede însă că ochelarii sunt de origină chineză. Chinejii îşi puneau pe nas nişte sticle mari aşezate într’o ramă de fil­deş, pentru a atenua lumina soa­relui. Misionarii europeni reîn­­torşi din China au adus acest o­­biceiu, care apoi, perfecţionat prin lentile măsurate, a creiat o­­chelarii, aşa cum îi cunoaştem şi astăzi.* Revolverul lui Kreuger. — Se ştie că Ivar Kreuger, faimo­sul „rege al chibriturilor", s’a si­nucis cu un foc de revolver in­­tr‘o cameră de hotel din capitala Franţei. Unde se află această ar­mă, nu se ştie deocamdată. Se pare însă că ea s’ar găsi la po­liţia din Paris. Faptul interesant este că poli­ţia parisiană a primit o scrisoare din partea unui milionar anume John Thomson din Washigton, un pasionat colecţionar de obiecte celebre. Acesta anunţă că e dis­pus să ofere 200 dolari, adecă 35 mii lei, pentru revolverul cu care s’a împuşcat Kreuger, în­trucât doreşte să posede şi acest obiect printre colecţiile sale. Po­liţia din Paris n’a dat încă niciun răspuns originalului bogătaşi. Cum însă in asemenea oca­­ziuni americanii se lasă uşor pă­căliţi, cineva i-ar putea trimite milionarului de peste ocean orice alt revolver!... Şi-a vândut dinţii de aur—­Din Berlin se anunţă un caz im­presionant, care învederează până unde trebuie să ajungă oamenii în lupta contra crizei. O femeie în etate de 42 ani, rămasă fără ocupaţie, trăia in cea mai neagră mizerie. Epuizând orice resursă, era ameninţată să moară de foame. Atunci a recurs la o ultimă posibilitate. Femeia s-a dus la un dentist şi l-a rugat cu lacrimi în ochi să-i scoată şi să-i cumpere coroanele de pe trei dinţi de aur, puşi în vremu­rile bune dinainte de război. Din milă dentistul a satisfăcut această cerere, oferind femeii 20 mărci, adecă 800 Ici. Dar ce se va face ea, după ce va termina şi aceşti bani 1­ 14* Şi plouă, plouă... .„Şi ţin­e o ploaie de primă­vară. Nil sânt boabe care zâm­besc în lumina soarelui da Mai. Sânt parcă lacrimi de melanco­lie care formează un plâns gene­ral al tristeţe! şi crizei. Picăturile solfegistă parcă pe caldarâm şi acoperişuri spleenul veltainian s il pleut sur la viile... M’am refugiat în librăria „So­­cec“. Şi acolo dispăruse subit ta­bloul melancolic de afară. Doam­ne cochete răspândiau parfum suav şi ecoul unor comentarii subţiri despre modă. Aparate de radio şi gramofoane lansau ulti­mele şlagire ale filmelor sonore. Şi ca desert delicios la acest menu vesel, îl găsim într'un colţ pe d. G. Topîrceanu. Nu mai ştiam dacă plouă. Poate n*am auzit nici tunetele, căci re­­prezînfanteie sexului frumos din librăria „3ccec“ se aflau într’o discuţie antrenantă .. Ne-am retras. Mă aflai­ între d-pii G. Topîrceanu şi Ath. Gheor­­ghiu, d­rectorul librăriei. Evident, dialogul nu putea începe decât de la cărţi D. Topîrceanu rămine adversarul sistemului de a se plaga volumele în biblioteci popu-Poetul G. Topîrceanu tare, întrucât în felul acesta vân­zarea stagnează şi autorii sânt în reală pagubă. Mai ales roman­cierii, având în vedere că roma­nele uşoare cu notă senzaţional­, picantă formează astăzi gustul preferat al publicului. Pentru un Pitigrib, de pildă, o bibliotecă de împrumut poate fi un adevărat dezastru. In schimb poeţii au mai puţin de suferit de pe urma acestui procedeu, fiind­­că un volum de versuri nu se adresează decât unui public alea. Acesta păstrează poeziei un cult special şi de aceia pentru el car­tea cu rime nu poate însemna o­­ lectură de împrumut, ci proprie­tatea unei voluptăţi. „La volum­e du livre“ cum spune André Gide, Mici sorticării Dar­d. Topîrceanu, pe drept cuvânt, este revoltat de alt sistem mai păgubitor, care se practică la noi fără scrupule şi din nefericire şi fără sancţiuni. Poetul „Migda­lelor amare“ îşi exprimă toată in­dignarea împotriva „hoţilor de ta­lent“. LA „SOCEC“, CÂND PLOUĂ ..­­ «AMĂRĂCIUNILE» MAESTRULUI G. TOPÎRCEANU iiiuflîHîmr­iiîliiiiii iii r „z-,, juf— ■ . —mr TrimmmiiTf^rini'raminirTriirFnTTreTn^TriTiiil Revistele teatrale și proprietatea literară — Câteva proecte ale marelui nostru humorist — Maestrul Topîrceanu și Curtea cu Juri­ al Un copil cu două feţe Monstrul din Cehoslovacia O femeie din Biüin (Cehoslo­vacia) a dat naştere unui mons­tru. Copilul are două feţe. Capul foarte mare posedă două figuri simetrice, cu două guri, două nasuri şi patru ochi. Numai ure­chile sânt comune. Pruncul a trăit câteva minute, în care timp dovedea prin ţipete şi mişcări că are dureri insupor­tabile. Apoi monstrul a sucombat. Cadavrul acestui copil a fost predat muzeului de istorie natu­rală din B­oin, unde va fi păs­trat printre alte curiozităţi ale naturii. rr Tichii de mărgăritar P U M" ... GU DISTRIBUJIE ROMlNEASCl — loniţă Pompieru către Tynelle Annys — Ţaţă Tinco *). Te-am văzut în „Fum" şi ne-ai făcut... praf. Cine dracu o fi făcut focul ăla de-a eşit asemenea „Fum", nu ştiu, dar probabil că l-a făcut din gunoi că prea a fost... asfixie. Al eşitf Ţaţă Tinco, premiul întăi (cu, ori fără cunună, nu ştiu) la concursul de fotografii al unei reviste Cinema (sau cine te-a...) şi de-aci... pac, cu matale la peliculă adică la film, de par­că era numai­decât obligatoriu. Puteai să te faci şi matale Miss România ca să câştigi odli­colon, ciorapi de mătase, ori măr­gele, — plus voiajul la Galves­­ton — și o terminam cu teva­tura aci, fără să mai scoatem „Fum* pe... urechi. Dar în filmul ăsta, — cu „Fumul" pe care 1-ai scos, —­ ai făcut un miros cu care ai stricat tot parfumul artei românești, de o să creadă străi­nătatea că numai Tinea Stavrache și Pola Ilieasca sunt filmageoaice (iartă-mi termenul ăsta nou, teh­nic) pe pelicula românească. Dacă s’ar fi oprit filmul la scena aia cu patul, ziceam și noi bravos . Era o poză în care ad­­miteam că ai un argument cu care să-l convingi pe... regizor să te peliculizeze (poate singurul ar­g­­ument). Dar când am văzut că e-a mai făcut şi... spaniolă, Ţaţă Tinco, am dat-o dracului S’a re­voltat latinitatea în noi de ofensa adusă fraţilor din peninsule ibe­rică. Asemenea spaniolă, nici la.. „Chefteaua în bosul ei, de pe Vitán, n’am văzut. Aci erai spaniolă, aci toreador, aci Ţaţa Lina, aci Ţaţa Ţinea sadea — şi aveai o ţinută de spaniolă... de par’că erai recrut de cavalerie descălecat după trei ceasuri de trap bătut fără scări Pintenii iţi lipseau, Ţaţă Tinco, că ai jucat pe spaniola ca un vagmistru. Ba încă l-ai tăiat şi pe amicul Brună la aprins ţigarea, la el, bricheta nu lua foc şi a a­­prins-o cu chibritul, pe când mata, cum ai dat din deşte, cum a luat foc şi ai scos.. Fum. Dacă după „Fumul* ăsta, ţi-au mai rămas fumuri de cinemato­graf — şi dacă regisorul tot mai are fumuri să te creadă artistă, — stătue pe lângă el, Ţaţă Tinco să-i dea dracului foc la film, ba­rem să se aleagă „Fumul* de el, ca nu cumva să ne facă pocino­gul să treacă graniţa, că destul suntem de afumaţi şi-aşa.. Iar dacă cumva îţi vine gustul­, sau fumul să faci şi matale, Ţaţa Tinco, ca marile vedete cari au fost pe la noi, (Anny Ondra, Ve­rebe?, Liedcke, etc), adică s’o iei în turneu pe urma filmelor și a foamei, — să nu vii in Iaşi. Că am auzit pe conu Jenici Anghelescu dela pompieri, că dacă te-o prinde cu asemenea „Fum“, pune pompele pe matale să te stingă. Şi eu, deci, nu mă pot pune cu superiorul, ordinul e ordin, nu te las nici moartă și te sting nu a ta. Au revoir, la „Fum‘-oir“— — Ioniță Pompieru de la Sidoli p. conf. Ion Brambură *) Pa Tynelle Annys, cu numele ro­mânesc, o cheamă Tinea Stavrache. (Continuare in pagina Ha) —„Am scris câteva, reviste de teatru. Acest gen, deşi depreciat în ochii multora, este destul de dificil, întrucât presupune o per­manentă primenire de situaţii, de spirite şi actualităţi, o combinaţie de text şi muzică, etc. Revista e socotită ca o producţie minoră şi ...populară. Totuş, in materie de producţiuni artistice, singurul cri­teriu e talentul. Şi revista poate indica de multe ori un talent „Ei bine, să vezi ce am păţit regulat. Părţile care se puteau a­­dapta pentru diferite situaţiuni, erau fără nicio jenă sustrase şi apoi reprezintate în alte localităţi şi în special la Bucureşti Se schim­­bau cel mult numele persoanelor.

Next