Opinia, noiembrie 1933 (Anul 29, nr. 7959-7984)

1933-11-01 / nr. 7959

REGELE LA VEGORÂREA CAPITALEI MOLDOVENEŞTI Măria Sa Regele va pe­trece ziua de mine între noi, onorînd „a doua ca­pitală“ a ilustrului său bu­nic, întemeetorul regatului liber. Regele, tînăr, plin de energie şi cu arzătoare do­rinţă de a oţeli neamul şi M. S. REGELE CAROL II a îndruma patria pe calea propăşirii, vine să promo­veze cultura superioară şi să insufle tineretului intui­ţia muncii, a pregătirii şi a generozităţii pentru că­lăuzirea cumpănită a desti­nelor neamului. Regele mai vine să ia contact direct cu toate stra­turile cetăţeneşti, pentru a strînge comuniunea de sen­timente şi concepţii între şef şi popor, — acea co­muniune care consolidează operele naţionale. Ca un al doilea Vodă- Cuza, M. S. Regele vine în mijlocul maselor ca să observe, să afle, să îndem­ne şi să dea sfat în acest chip, îndeplineşte rolul de chiag al unităţii neamului, păşind pe calea marilor conducători de popoare. * Regele va apoteoza mine jertfa laşului, din vremea marilor suferinţe şi nă­­deji naţionale, conferindu-i medalia bravurei. E o înviorătoare mîn­­drie pentru îmbătrînitul nostru târg. Şi îndrăznim a nădăjdui că va fi şi un legămînt regesc de a se face laşului dreptate, acor­­dîndu-i-se ceia ce i se cu­vine pentru misiunea care a avut-o şi o are în ma­rea familie românească. Dorim ca şi pentru M. S. Regele Carol II, laşul să rămîe a doua capitală. OP. ­ ANUL XXIX No. MW abonamente Lei 600 ...­­ pe un an v— ^£sS°ö Cot°a ^r)o^- — .anu m % (n.di) lei exemplarul ZIAR POLITIC COTIDIAN MERCURI 1 NOEMBRIE 1933 «/ RO NW 0 i*® In aşteptarea cu­vântului Regesc la solemnitatea inaugurării cursurilor Universitare Se deschid porţile noului an universitar. Vor vorbi profesorii; nu va lipsi cuvântul oficialităţii şi al cărturarului ministru-fiu al laşului; — iar ca încoronare, verbul inspirat al tânărului nostru R­ae. Sensul acestei solemnităţi, şi în deosebi al Mesajului regesc adresat tineretului şi Intelectualităţii, — cată să aibă, un întreit ţel ! 1) Captare de forţă — ba­raj domolitor al marilor vii­turi de ape... Tinereţea, cu entuziasmul ei năvalnic, este asemeni energiei hidroelectrice menită să fertilizeze ogoarele şi să aducă lumină la locul întunericului. 2) îndemn spre ştiință, — înarmând tineretul pentru ca­rierile practice şi aspra luptă a vieţii. — Neam încă tânări — deacum urmează să co­n­tribuim cu grăuntele nostru de adevăr ştiinţific, — de afir­mare constructivă,—aducând talantul primit în dar, ce va rodi pentru ştii­na universală. O nouă evanghelie a muncii tăcute şi ordonate. 3) Dar mai presus de toate Augustul Cuvânt va să fie­ o busolă pentru cei rămaşi parcă fără de cârmaciu prin bezna vremii; el este infuzare de nădejdi şi energie, pentru a trece obstacolul crizei mai ales pshhce şi morale de care suferim, — spre a deveni iar încrezători în propriile noastre forţe, — în calităţile şi des­­ţinui acestui neam­­ lata ce aşteptăm cu toţi dela Regele nostru. Ing­iner Cezar Gr. Cristea DIN TOATA LUMEA ‘Şcoala căsniciei. — E din­­niţialiva ligii mam­elor şi gos­podinelor, s’a înfiinţat la Co­penhaga o şcoală a căsniciei. După litiu se înţelege, de­­sigur, despre ce este vorba. E o şcoală, unde se pre­dau cursuri despre felul cum trebue condus un menaj. Fe­tele, candidate la măritiş, în­vaţă acolo să gătească, să atr­agă ciorapi, să aranjeze un cămin conjugal, să spele rufe, să calce, să brodeze, etc. In plus, învaţă cum să se poarte faţă de bărbat, pentru a-i fi pe plac şi a-1 face să ţină cu drag la casa şi nevasta lui. La această şcoală sînt opt profesoare, doamne din buna societate, în vrâstă fiecare de peste 50 ani. Şi o intere­sant că şcoala e tixită de e­leve, nemai­fiind niciun fel liber. Rămâne însă de văzut, dacă fetele îşi vor însuşi re­­comandaţiile făcute şi m­ai ales dacă le vor respecta în viaţa conjugală ... Când crezi în vise.—To­cuitorul lovan Miianovici din Prasta (Iugoslavia) a Visat acum câ­va timp dă un paşă turc, făcut prizonier într’un război, a îngropat o comoară imensă la poalele unui munte dela marginea târgulu­i. Cum visul s'a repetat de câteva ori, omul a ajuns obsedat de od­aia îmbogăţirii. Milanovici şi-a neglijat toate treburile, lichidând dugheana sa din oraş. El a angajat 120 lucrători, care au început să facă săpături la locul Indicat In vis. Astfel şi-a cheltuit toată averea şi până la urm­ă n’a descoperit nicio comoară. Astăzi, omul e complect ruinat, din cauză că a avut naivitatea să creadă in vise. Trăsura mires­elor­­?• In localitatea Knowns din Sta­­tele­ Unite există vechiul obi­­ceiu, cu mireasa, in ziua cu­nuniei civile, să fie plimbată prin tot p­asul. In acest scop primăria târgului pune la dis­poziţie în mod gratuit o tră­sură de modă veche, ce se păstrează de ani de zi. Vehiculul, cunoscut subt numele de „trăsura mirese­lor", a p­limbat până acum 12337 fete. Uzata și deterio­­rată, trăsura a fost Înlocuită abea zilele trecute cu o ma­șină moderni, care va deve­ni astfel „automobilul mire­­selor*. In felul acesta plim­bările vor fi mai plăcute de acum înainte... IOT înţepături de albină. Medicul Franz Kutschy din Viena preparase un ser con­tra venin­ial de albine. Pentru a se convinge de eficacitatea preparatului, me­dicul a făcut o experienţă pu­ţin obişnuită. El s-a lăsat înţepat de 107 albine şi apoi şi-a injectat serul său. După câteva zii de dureri p­uternice, medicul s’a dat os din pat, mulţumit că re­­mediul e eficace. OSm In locul Ligii Naţiunilor se propune o commune de arbitri Ziarul american „Chicago Chro­nicle“, comentând situaţia po­litică internaţională, relevă că Societatea Naţiunilor este pe că­­tataie. Dealtfel Statele­ Unite au prevăzut acest faliment şi de at­­reia au refuzit să se înscrie in instituţia de le Geneva. Dacă totuş se crede că ar pu­­­tea fi necesar un asemenea or­­­afliant internaţional, atunci tre­buie să se recurgă la o altă formă, mai puţin complicată şi mai puţin costisitoare. Căci Liga Naţiunilor, pe lângă alte cusu­ruri, are şi păcatul de a încărca budgetele statelor respective cu cheltueli excesive. Atât de exce­sive, încât aproape toate ţările in cauză n’au putut achita cotele şi au rămas datoare, instituţiei dela Geneva, sumi de milioane in aur. Deaceia ziarul american pro­pune ca in locul Societăţii Naţiu­nilor, să se Înfiinţeze o comisi­­une de maximum 10-15 arbitri. Aceştia să fie aleşi dintre perso­nalităţile cu mare autoritate şi vestigiu din diferite state. Arbitrii ar trebui să nu aibă nicio culoare şi să încerce la ne­voie a aplana conflictele între ţări. In felu­l acesta, crede ziarul american, se va ajunge la acelaș rezultat, evitându-se in schimb cheltuelile inutile. Și se pare că ziarul are perfectă dreptate. CATASTROFA FERATA DIN FRANȚA # W M : W '“ VI V SJ ' • ' 1 - i ,, IPtl ÎL - Jf ‘*tr m , ft f» ■ -B.. ** 'alt L f e ’ ii - ' fflrag Iff IB âi „L- s|*; •H ' &■ -\.§ ■ IffiSSkPSE ~ih . Bl ^ HP y:*' * I»’♦'«i M % t'i Expresul Cherbourg-Paris,’ care a deraiat lângă Evreux, a pricinuit 37 mo­ți s 90 răniți. In clișeu­­ aspectul sinistru de la locul nenorocirii, cu vagoanele răsturnate. La Paris au încetat d­e viaţă. In aceiaşi zi, la ace­iaşi vârstă, d­estul de înaintată de altfel, marele bărbat de stat francez Paul Painlevé şi celebrul savant Albert Cal­mette. La aflarea acestei tristei veşti, lumea întreagă a fost cuprinsă de o emoţie puter­nică. Prin moartea lui Painlevé şi lui Calmette, Franţa pierde pe doi din cei mai valoroşi cetăţeni ai ei. Dar doliul Franţei e în acelaş timp şi doliul întregii lumi civilizate, pentru că prin activitatea desfăşurată în decursul câ­torva decenii, iluştrii dispă­ruţi şi-au înscris numele cu litere de aur în istoria ome­nirii. Paul Painlevé a fost de nenumărate ori ministru şi de patru ori prim ministru al ţării sale natale. A fost insă concomitent şi un erudit ma­tematician, autor al unor lu­crări Inportante de speciali­tate, rolul săli In ştiinţă putând fi deci oarecum ase­muit cu cel rezervat de soartă marelui Calmette, bacterialor de samă şi inventatorul mi­raculosului şef EL C. Ci. con­tra tuberculozei. Şi unul şi altul şi-au con­sacrat Viaţa pentru binele omenirii; au muncit neînce­tat cu râvnă, talent şi price­pere; si au impus la posturi de înaltă şi grea răspundere, au ştiut să fie mereu devo­taţi interesului obştesc. Au luptat pentru cauze mari şi au învins, la măsura la care e permis uno­r mu­ritori să învingă şi să triumfe,­­ creiat lucruri valoroase şi să fi străduit să fie utili so­cietăţii până la ultima so­bieire. Şi iată, aşa ne părăsesc rând pe rând cei mai bani, cei mai nobili dintre oameni­­In asemenea împrejurări se obişnuieşte a se zice: „Rămân numai cei răi, cei care şi-au făcut un ideal din dărâmarea edificiului civili­zaţiei, cei care urmăresc nu­mai scopuri oculte, cei setoşi de sânge, cei cari urzesc o­­menirii numai suferinţa*. Iată o afirmaţie greşită, bazatătpa cercetarea super­ficială a situaţiei. Fiindcă, în realitate, numărul cetor buni şi ale fi e cel puţin tot aşa de impunător ca şi cel al brutelor şi al corupţiilor. Şi dacă ni se pare totuşi că elementul rău şi distruc­tiv domină atotputernic lu­­mea, e din simplul motiv că în timp ce geniile răului sunt mereu în centrul preocupări­lor noastre cotidiane, despre un Painlevé şi un Calmette nu se vorbeşte decât atunci când părăsesc un pământ pă­cătoşit, cu o orânduire strâm­bă a lucrurilor. Dispariţia acestor perso­nalităţi nustre prilejuieşte in­contestabil constatarea îm­­bucurătoare că în mijlocul nostru mai trăiesc şi vor trai deapurori şi apostolii lumi­­nei şi adevărului, oamenii care luptă şi vor mai lupta pentru biruinţa adevăratei ci­­vilizaţiei, pentru triumful drep­­tăţii, pentru binele omenirii. O clipă de pioasă recule­­gere aşa­dar, in faţa celor touă morminte proaspete. Şi totodată o­­ reîmprospătare a nădejdiilor şi a Visurilor pe care nimeni nu trebuie şi nu va reuşi să le spulbere... L L. BASARABEANU IDEI $I FAPTE Două glorii franceze Painieve şi Calmette Intr'o zi de toamnă, vizitând un spital ■8iBiTTiff-’«riîiiiB"ii­’i'"~Tiiii' iiTiiaiaa Nu pot suferi s­pi­talele, a­­mintitoare de tristeţi, cu mi­rosul specific, ce-ţi îmbâcseşte sufletul. Am avut întotdeauna oroare de asemenea vizite şi cu toate astea, întâmplarea mi-a purtat într'o zi paşii spre porţile unui spita’, să-mi do­vădească vechea Vorbă­­ ,Nu scapi de ceiace te­­ mi*. N’am scăpat. N*a Î031 de­­­ns că aid lătrat în curtea hă de oemeni necăjiţi, cu Chinuitoare suferinţi în ochi; a trebuit să întâlnesc pe ci­neva,—n'are impormiţă — şi sâ iM las’ purtat. In urma îndemnului căruia miră fost peste purtaţi să mă împotri­vesc—prin toate colţişoarele acelui spital. Cu glas sfătos şi priviri rugătoare, dela pri­nţul pas făcut la încăperile albe, sila dintru început, s*a prefăcut in cor­ozitate. Rând pe rând s’au d e s c b Î s fsSJi lungi, du aer proaspăt, lipsite de mirosul lor obişnuit şi pli­ne de paturi-jucării, în jurul cărora tineri înveşmântaţi un alb imaculat, cu ochi iscodi­­tori şi obrajii supţi de nopţile petrecute deasupra cărţilor de studii, forfoteau de zor, alinând durerea micuţilor pa­cienţi. Mi-au zâmbit chipuri înbu­­jorate de traiu bun şi părin­tească îngrijire şi m’am­ sim­ţit de­odată, intre­­prietenii dragi ai tristei mele copilării. Pretutindeni feţe voioase, fie In I b oratoriile la care am dat peste foşti colegi, adân­ciţi în cercetări, fie prin să­­ile de ch­rurgie în care bună­voinţă specialiştilor, ma ini­ţiat în vizitare.­­Vm trecut prin coridoare luminoase, de o curăţenie rar întâlnită şi din când in când, câte un chip bucălat ori tra°, mi-a zâmbit din deschizătura unei uşi, ca un „bun venit“. (Dacă aşi fi cunoscător, poate aşi încerca să vă de­scriu şi instalaţiile moderne— după umila mea pricepere — ale diverselor aparate şi la­­boratorii; dar nu mă încumet s’o fac). Deaceia „pour la bonne bouche* amabila călăuză m’a dus să văd şi bucătăria. Bucătăria unui spital. Cazane cu veşnica ciorbă, lipsită de orice gust şi despre care orice gurmard, simte cum i se învăluie stomahul—doar gândindu-se la ea. Ce poate fi mai oribil decât mâncarea la cazan, făcută din econo­­me şi mântuială! Acuma, ori aveam eu o , idee proastă du bucătăria ,, spitalelor, ori spitalul du care vorbesc face o rară excepţie. Miros aromitor, ce-ţi gâ­dilă plăcut narile, cratiţe gos­podăreşti, o bucătăreasă da curte boierească, îm­enind zeci de pârjoala moldove­neşti ce parcă-iţi făceau cu ochiul, printre oalele cu supă şi alte bună ăţi, demne să (Continuarea în paj. n-a 140 MILIOANE LEI mâinile boxerului Camera Primo Camera, campionul mondial al boxului. In timpul vizitei sale în America, și-a asigurat mâinile pentru suma de un ra­lion dolari, adică 140 milioane lei. El va trebui să plătească an­ul 1000 dolari (140.000 lei). Societatea da asigurare din New­ York i-a recomandat lui Camera să facă o as­g­urare mai mare, dar boxerul a răs­puns ca nu e bogat şi că-i va fi destul de greu să achi­te şi rata contractată. E de menţionat că pentru aceiaş sumă de un mil d­n dolari şi-au as­gurat manuile şi boxeii Sharkey şi Schmeling. Ruşii contra fracului D. Litvinov la haină simplă de stradă Cu prilejul ultimelor recep­ţii de la Moscova, s'a consta­tat că ruşii, în acord cu prin­cipiile lor, renunţă la proto­col şi la ţinuta solemnă. De pildă, la vizita d-lor Herriot şi Coţ, în timp ce oaspeţii străini şi unii ambasadori e­­rau­­n frac şi jachetă, mi­niştri ruşi s’au prezentat In costume obişnuite. Chiar d. Litvînov, ministrul de exter­ne al Sovietelor, a Venit în­­tr’o haină de stradă.’ Un ziar din Moscova men­­ţioneazâ chiar că ruşii sunt contra fracului şi a celorlalte haine de gali, care-s taxite „fasoane burgheze*. In pag. 4-a Spre sfârșitul valutelor Politica monetară a Americei O lămurire în chestiunea sindicalizării profesorilor Ideia sindicalizării corpu­lui didactic, fiind nouă, ne­cesită o discuţie largă pentru completa ei clarificare. In acest scop, asociaţia ie­şeană a profesorilor secun­dari a socotit nimerit ca ulţii dintre membrii ei să ţină con­ferinţe relative la acest su­biect, urmate de discuţii. Ast­fel, miercuri, de prof. dr. Gr. T. Popa a vorbit despre sin­dicalizare, analizând proble­ma în totalitatea ei. Faţă de unele acuzaţii ale acelora care nu văd cu ochi buni organizarea sindicală a rofesorimii, susţinând că ast­ei contribue la „bolşeviza­­rea“ sau „anarhizarea“ sta­tului, dl. Popa a ţinut sa „cu­reţe terenul“, arătând cei­ ce nu poate fi pus în discuţia sindicatului. Sindicatul, astfel cum îl concepe profesorimea, este o grupare profesională, absolut fără nici o coloratură politi­­că; totuşi, unele idei enunţate de D-na, pentru unii au dat naştere la interpretări cu sens politic. Cum profesorii au fel de fel de păreri politice, unii fiin­ înregimentaţi In diferite partide, dar, toţi uniţi in sin­dicat numai prin interesul pro­fesional, credem necesar a da justa Interpretare acestor idei pentru a spulbera acuzaţiile de politicianism. Astfel, d. Popa a afirmat că profesorii nu pot admite lupta de clasâ. Aceasta nu înseamnă că profesorii prin sindicat vor lupta împotriva acestei idei. Nu. Aceasta este o ideie politică, care nici mă­car nu se va pune In discu­ţia sindicatului, ce lasă mem­brilor săi deplina libertate s’o adopte sau s’o resp’ngă, a­­fară din cadrele lui. DL Popa a mai spus : «Pro­fesorimea nu poate fi împo­triva democraţiei; nu poate admite proprietatea colec­tivă ; dictatura proletariatu­lui şi nici un fel de dicta­tură ; nul poate fi un contra pentru dărâmarea capitalismului". Adăugăm: profesorime prin sindicat nu va urmări nici sprijinirea democraţiei; nici apărarea proprietăţii indivi­duale ; nici lupta împotriva dictaturilor; nu va sprijini nici parlamentarismul şi nici capitalismul. Profesiunea Insă, Intr’ade­văr: „Nu poate admite urmă­rirea unui program politic, sabotajul destructiv; acţiunea drectă prin violenţă; greva generală ( are scop politic); absorbţia sind­catelor de câtre stat şi nici amestecul statului In organizaţia interioară a a sind­catelor*. Sindicatul, grupare profe­sională interzice orice discu­ţie cu caracter politic in sinul său, lăsând membrilor deplina libertate de opinie politică oferă din cadrele lui, cu con­diţie că să pue interesul pro­fesional mai presus decât interesul de partid. Sindicatul corpului didactic va lupta în cadrul legilor statului nostru, împotriva oricărui guvern, indiferent de nuanţ­ă, când asta ar Încălca drepturile profeso­­rimei, ar dăuna şcoalei sau culturii in genere. Traian Gheorghiu Comercianţii demons­trează contra riscului Cazul dela Brăila în sala 9Modernă din Brăila a avut Ioc o Întrunire a ne­gustorilor din sindicatul ali­mentar. După ce s’a protestat con­tra felului cum se încasează impozitele, s’a decis o zi de grevă, când toate magazinele vor fi închise. Se crede că la grevă vor adera comer­cianţi de toate categoriile. In acea zi negustorii brăi­­leni vor demonstra pe stră­zile oraşului, protestând con­tra fiscului şi cerând masur civilizate la încasarea dărilor

Next