Opinia, octombrie 1936 (Anul 32, nr. 8846-8872)

1936-10-14 / nr. 8857

or . Din toată lumea Revoluţia din Spania , opera unor profitori • ••• Revista austriacă „Neues Wiener Journal“ în recentul său număr, scrie că războiul din Spania este opera câtorva inte­resaţi dornici de prea mult câş­tig. In special, numele faimosu­lui Sir Henry Detterding, regele petrolului, e strâns legat de sângeroasa revoluţie iberică. Sir Henry Detterding este proprietarul marelui concern Royal­ Dutch Comp, care po­sedă cele mai bogate zăcăminte de petrol din întreaga lume. Produsele lui emu căutate şi în Spania, până la venirea la putere a lui Primo de Rivera, care, văzând câştigurile fabu­loase realizate de Royal­ Dutch, s’a gândit că n’ar fi rău să a­­sigur statului monopolul aces­­tei vânzări. A elaborat o lege prevăzând crearea acestui mo­nopol In schimb oferise lui Sir Detterding suma de 70 milioane pesos, drept despăgubire pentru instalaţiile făcute în Spania. Magnatul petrolului a refuzat­ De-aici conflict. Primo de Rivera s-a adresat Sovietelor de unde a importat petrolul nece­sar. Replica lui Detterding a fost însă şi mai drastică, pro­vocând în celelalte ţări un boi­cot formidabil al produselor spa­niole, Spania ajunsese în criză economică. Criza sporind peste măsură, ex-regele Alfons s-a văzut nevoit să-l debarce pe dictator şi să promită orice so­cietăţi Royal­ Datch Era însă prea târziu, regele a fost silit să se expatrieze. Sir Henry Dettering nu şi-a pierdut speranţa. Evenimentele din ultima vreme i-au venit în a­j­u­t­or. Răscoala generalului Franco este rezultatul unui a­­cord secret între generalul re­bel şi celebrul financiar. Dova­dă că în teritoriile ocupate de răsculaţi, depozitele lui Royal­ Dutch au fost redeschise. Şi iată cum meschine intere­se de câştig, duc la deslănţui­­rea unui oribil carnagiu fra­tricid... cart cor V asnzăt­orii de... BSa'Bi • •09 | Cei mai superstiţioşi oameni de pe faţa pământului sunt en­glezii ! Poporul britanic crede că numărul 13 e o cifră fatală, după cum semnul aducător de noroc e o potcoavă. De aceia în multe orăşele din Anglia, negustorii de pot­coave străbat drumurile şi vând superstiţioşilor acest articol dă­tător de speranţe. Costul unei potcoave variază după mărime ş­.. client! Ast­fel, in orăşelul Stanton, aproape de Londra, un domn foarte bogat şi superstiţios, a cum­părat o potcoavă cât roata ca­rului, plătind 3 lire (circa 3 mii de lei). Norocul,,, vânzătorului !... Änclaet© americane Se pare că în America, ce­tăţenii nu se prea sinchisesc de gravele evenimente ce fră­mântă bătrânul nostru conti­nent. De pildă, în timp ce în Spania e bătălie, nu şagă, paşnicii conducătorii din ţara Unchiului Sar­m, au interprins o vastă anchetă despre căsă­torie. Se caută anume a se stabili,­­ câte căsătorii din o mie se desfac ; dacă femeile mai înalte de un metru şase zeci au mai multe şanse de măritiş de­cât cele mignone ; câte mii de fe-­­ mei ştiu să gătească, şi alte chestiuni de felul acesta. Deocamdată s-a constatat că domnişoarele cu studii acade­mice sunt rar duse în faţa al­tarului. Poate şi din cauză că acestea sunt — ca de obiceiu — prea pretenţioase în alege­rea soţilor. Ancheta a mai sta­bilit că 80 la sută din femeile americane se căsătoresc pen­­tru ca în cele din urmă să ...dea divorţ, şi că numai 10 la sută ştiu să gătească ! Bieţii barbaţi ! ANUL XXXII No. 8857 ABO N­A­­VI ENTE Lei 350 . . . . pe un an „ 180 . . . . „ 6 luni „ 90 „ 3 luni „ 1000 . Instituţii publice ATELIERELE T­POGRAFICE IASI STR. LAPUSNEANU 37 _ _ f Redacţia 391 Telefoane I Administraţia 394 t Ser­viciul de no­pot? S67 mmmammmmmammmmmmmmm Fotoliul de la Societatea apelor Presa a­ înregistrat izbucni­rea unui „grav" conflict la Societatea apelor. Este anume vorba de conflictul Antistescu- Orveanu, din cauza unui fo­toliu,— fotoliu nu la figurat, ci la propriu, un scaun boe­­resc deci,— pe care-1 luase d. Antistescu şi pe care l-ar fi „poftit" şi d. Ilie Criveanu. Pe margina acestui conflict, câteva gânduri spuse fără nici o re­ticenţă. Primarul Iaşului, d. Osw. Racoviţă, a voit să facă din „apă", ceia ce d. Const. Toma a făcut din „electricitate". Voia primarul, probabil, să ne scape de la boală şi moarte, bem apă cu clor şi nu avem doar aparate digestive de ani­male prea rezistente. Numai că d. Toma şi cu cei cu care s-a ajutat în con­stituirea Societăţii de electri­citate, au aşezat în fruntea a­­celei instituţii, un om de com­­petinţă nediscutată şi de o probitate şi onestitate unanim recunoscute. Mă gândesc la d. Inginer Mircea Volanschi. La Societa­tea apelor însă lucrurile au luat altă faţă. In aşa mod s’a constituit con­ducerea ei technică, încât nici o garanţie în plus faţă de cum a fost până la construirea Soc. apelor. Ba dimpotrivă, proble­ma apei a fost sustrasă con­trolului, măcar oricât de su­perficial, al Consiliului comu­nal, dându-se unei societăţi, care până acum întruneşte, prin chipul cum şi-a compus cadrele de conducere, toate a­­tributele unui ganglion para­zitar. Oameni cari nu au nimic de a face cu technica, sau aşezat la volanul de conducere. (Fac mea culpa pentru o excepţie, două). Până acum societatea aceas­ta nu s'a manifestat decât prin acest grav (!) conflict Antistes­­cu-Criveanu. Pentru aplanarea conflictului, s'a convocat Consiliul sau Co­mitetul de direcţie. Şedinţa a­­ceasta va costa diurne bine plătite !.... Problema apei la Iaşi nu se rezolvă cu societăţi astfel cons­tituite. Dacă această societate vrea în adevăr să facă ceva pentru Iaşi, atunci trebuie să-şi înlă­ture din conducere persoanele inutile. Să opereze fără nici o milă, ganglionul parazitar.­­Altminteri, cei ce cu bună credinţă au încercat să facă ceva bun, vor fi blestemaţi de toţi ieşenii otrăviţi cu clor. GH. CHIRIŢESCU Mim» ■■■■■■MMBBBIBMaMMMMŞMp— CETITI IN PAC. IV-a Islosmum exitul refjilor i­iroslavi La Paris s’a inaugurat acest impresionant monument al regilor iugoslavi: Petru I eliberatorul și Alexandru II în­tregitorul. La stânga, e statuia regelui Petru I, calare e regele Alexandru; iar la dreapta e statuia mareșalului francez Franchet d'Esperey, T nrafloraal „CoamverSh­ea iaai Iberd­ÎY S®âssfor (Comedie în 3 acte de FRANTISEK LANGER) Prima noutate oferită spec­tatorilor de către Societatea noastră dramatică în stagiunea acum începută, e datorită celui mai popular dintre dramaturgii cehi,—Francisek Langer, Succesul imens obţinut cu Periferie care,vă amintiţi de­sigur, a format şi la Iaşi sen­zaţia stagiunii anului 1930 (în minunata înscenare a lui Mai­­can) a făcut ca şi alte lucrări dramatice ale lui Langer să facă ocolul multor scene euro­pene. Chiar la noi, a venit­­ câ­­te­va lună numai după Perife­rie, încă o lucrare a aceluiaş autor „Cămila trece prin ure­chile acului“ , şi acum ni s-a prezentat o a treia lucrare, co­media ce poartă titlul : Conver­tirea lui Ferdy Pistor. Acţiunea din toate comediile lui Langer se petrece în ace­laş mediu, acel al lumii inter­lope din suburbiile târgului mare. Adăugând şi detaliul, că în restul operei dramatice a autorului,cel puţin cât o cu­noşteam până acum, eroii sunt recrutaţi din marginea „Peri­ferie“­, spunem cu această transparentă aluzie, că Langer exploatează până la capăt car­tierul ai cărui locuitori au gă­sit atâta interes la lumea spec­tatoare. Burghezimea înstărită şi,în general, lumea „bună" nu prea se avântă prin mijlocul calici­­mei dubioase din care se re­crutează pungaşii, prostituatele şi cerşetorii. Ci îi convine mai bine (e şi fără nici un risc) să-i vadă prezentaţi la rampă... Cum in cazul de faţă, această prezentare e făcută de un bun technician căruia nu-i lipseşte nici inventivitatea şi nici spi­ritul pentru a-şi plasa eroii în cadrul romantic al comediei­In Brazilia se fac actual­mente încercări care au de scop de a se găsi noui posi­bilităţi de întrebuinţare a imen­sei supra-producţii de cafea. Mai mulţi chimişti au reuşit să combine cafeaua cu făina de grâu şi din amestecul a­­cesta să dea o pâine de cafea care — după părerea medi­cilor — se distinge printr-un gust plăcut şi are în acelaş timp un efect tonifiant. Dacă pâinea din boabe de cafea măcinată va fi într-ade­­văr consumată, atunci proble­ma supraproducţiei de cafea va fi fericit rezolvită, falsă, reuşeşte să amuze lu­mea spectatoare. Fiind însă consecinţe ale unui mare succes, e natural ca nici inventivitatea şi nici caracterizarea tipurilor să nu mai fie atât de puternice în lucrările ce-au urmat „Perife­rieiDeci, nici „Cămila", nici „Ferdy Pistor“ şi nici celelalte (care mai există, dar încă n’au ajuns la noi), nu se vor pre­face în senzaţii mondiale. Cu toate acestea Francisek Langer nu şi-a încheiat încă activitatea. E posibil deci ca odată cu epuizarea subiectelor din acest cartier „periferic" el să treacă la un altul, mai puţin interlop în care zvâcnesc sen­timente puternice ce n’au ne­voie de romantizare. Va fi şi aceasta o... Convertire, în in­teresul însăşi al autorului, care cum am spus, stăpâneşte bine technica scenii, e spiritual şi cu destulă inventivitate. Acţiunea întreagă din co­media despre care vorbim acum, e bazată pe două mici accidente. Primul, un borfaş surprins de incendiu în timpul când „opera", e oare­cum silit să salveze şi pe cei doi copii ai celuia la caseta căruia l'a surprins focul din toiul „lucra­După cum am anunţat, Du­minică a încetat din viaţă în M-rea Văratic, după o scurtă şi grea suferinţă, Maica Ecu­lui". Fapta aceasta trecând pe primul plan, nimeni nu-şi mai bate capul cu detalii de pildă. Cum a intrat în casă, ce-a căutat pe acolo etc. Al doilea accident, e amo­­rezarea „eroului“ de Tereza, o jună copilă ce colindă cârciu­mile pentru a propovăduia mo­rala antialcoolismul şi alte vir­tuţi. E membră a societăţii „Heilsarmee“ (armée du salut) —instituţie necunoscută la noi, dar destul de răspândită în Apus, membrii ei fiind subiec­tul a destule zeflemele şi a­­propouri ironice. — Ei, dar sunt oare sufi­ciente aceste două mici—cum am spus : accidente, pentru a umplea trei acte ? Desigur că nu. Şi atunci autorul ne mai prezintă şi o seamă de mici epizoade, unele destul de spi­rituale. Ceia ce înseamnă, că se ba­zează în bună parte şi pe a­­portul interpreţilor epizodişti. Sunt aceştia de rang, atunci „Convertirea“ prinde , — de nu atunci ajunge spectatorul să simtă slăbiciunea celor 2 acte de la urmă şi comedia ratează. Cronica dramatică de VRATISLAVIUS 66 Pentru Ingiorarea ecosiomică «* M­oldovei e total» prefacere a economiei satelor Importanta com­unicare a d-lui MIRCEA A. BADARIIU, la congresul inginerilor Se știe că la congresul A. G. I. R.-ului d. senator Mircea A. Bădăreu a reprezintat Se­natul. Totodată, însă, a luat parte efectiv la lucrări în cali­tate de inginer­ agronom. Ieri, în secţia Vl-a a congresului, d. M. Bădăreu a făcut o extrem de importantă comunicare despre problemele tehnice şi economice ale Moldovei, spunând în e­­senţă: Moldova este o regiune al cărei subsol este sărac în ză­căminte, întreaga viaţă econo­mică a Moldovei este domi­nată din această cauză, de ca­racterul ei agricol şi silvic. Nici o înviorare economică nu se va putea produce, dată fiind structura economico-soci­­ala de astăzi a satelor noastre, fără o totală prefacere a eco­nomiei satelor. Atâta vreme cât săteanul nostru va continua să se men­­ţie în afara vieţei noastre e­­conomico-financiare în circui­tul căreia să nu intre nici ca consumator şi nici ca contri­buabil, ori­ce încercare de a schimba ritmul vieţii noastre economice este sortită de mai înainte să rămâe fără nici un rezultat practic. Reorganizarea agriculture! Pentru a înviora economi­­ceşte Moldova trebue în pri­mul rând reorganizată agricul­tura pentru a se spori pro­­ducţiunea pe unitatea de su­prafaţă. In acest scop întru­cât cli­matul Moldovei în cea mai mare parte a regiunei agricole, este extrem de uscat, după Dobrogea, Şesul Prutului şi al Siretului fiind regiunele care privesc cea mai puţină apă din toată ţara, trebue folosite pe o scară întinsă irigaţiunile. Abaterea unei părţi din Si­ret în Bahlui, este de o mare importanţă din acest punct de vedere. Refacerea numeroaselor ia­zuri, distruse în cea mai mare parte în urma expropierei, care se găseau altădată pe tot cu­prinsul Moldovei, trebueşte în­treprinse şi ea, căci marea su­prafaţă de evaporare pe care ar constitui-o aceste iazuri nu poate rămâne fă­ră influenţă fa­vorabilă asupra climatului. Plantaţiil­ea pe o scară în­tinsă a perdelelor de apărare în contra vânturilor, a râpelor, a terenurilor degradate, consti­­tue încă o măsură utilă de luat din acest punct de vedere. Căd masarea proprietăţii Pentru o mai bună punere în valoare a pământului agri­col al Moldovei, se impune în­să cu mai mult de­cât ori­un­de în ţară comasarea micei proprietăţi. Pământul Moldovei este foar­te încreţit. Parcelele ce con­­stitue proprietăţile individuale, sunt aşezate­ în lungul pantelor. Arăturile se fac conţinu în di­recţia pantelor. Fiecare brazdă constitue astfel un mic torent atunci când plouă sau când se topesc zăpezile. Terenul vegetal este spalat de la su­prafaţă şi încetul cu încetul se produce degradarea solului din această cauză. Comasând proprietatea par­celară, ceia ce ar permite lu­crarea pământului şi în direc­ţia transversală a pantelor,s’ar stăvili această degradare a so­lului agricol. Organizarea muncii rurale Organizarea muncei la ţară poate duce şi ea la o înviora­re a vieţii economice din Mol­dova. Moldovenii au prea multe serbători. Gruparea serbători­­lor secundare în timpul ernei ar permite executarea munci­lor agricole la timp şi o spo­rire a producţiunei agricole. In general munca discipli­nată şi bine condusă la ţară poate conduce foarte repede şi fără mari sacrificii o învio­rare a vieţei economice şi la o stăvilire a exodului rural. Munca săteanului trebueşte îndrumată către ocupaţiunile cari cer o încordare continuă şi de fiece moment, în primul rând către creşterea vitelor. Creşterea vitelor Creşterea vitelor este astăzi destul de rentabilă şi consti­tue primul pas ce s'ar face pe calea industrializărei agri­­culturei. Este un non sens ca să ex­portăm cereale și produse fu­rajere, când am putea exporta produse animale de 7 ori mai valoroase. In acest scop se impune re­­zolvirea chestiune! atât de ar­zătoare a reproducătorilor ma­(Continuarea în pagina 2-a) După succesul obţinut în justiţie: O ci® damf­ie a d-lui senator Alfons Herovanu privind Camera de cSnsac. O telegramă către d. fr. lupu După succesul obţinut în justiţie cu contestarea alege­rilor Camerei de Muncă, dis­cutând cu d. senator Alfons Herovanu, d-sa ne declară: — încheind protestul meu din numărul anterior al ziaru­lui „Opinia", am­­spus că a­­vem datoria de a aştepta cu­vântul justiţiei, căruia urma să ne supunem. Cum era de aşteptat, justi­ţia a înfierat abuzul fără pre­cedent al celor ce au avut naivitatea să creadă că se pot alege fără voinţa maselor. Lecţia va servi cred mult timp, şi totodată va fi o pre­­venire şi pentru alţii că în ţara românească legile trebuesc re­spectate, chiar când sunt fă­cute ad-hoc şi pentru ocroti­rea anumitor interese. Soarta actualei comisii inte­rimare a Camerei de Muncă cred că este fixată. Preşedin­tele şi cu membrii acestei co­misii nu mai pot avea autori­tatea morală să rămâe în lo­curile pe cari dealtfel şi până acum le-au uzurpat reprezen­tanţilor fireşti ai muncitori­­mei. Deşi târziu, totuş sper că ministrul muncii va înţelege ce datorii are, şi va face ca cel puţin acuma, greşeala co­misă, să fie reparată. Aşteptăm cu legitimă curio­zitate hotărârea guvernului, care „sper că nu va fi de cir­cumstanţă“. * Em­ d. senator Ali. Hero­vanu a trimis o telegramă d-lui dr. N. Lupu vice-preşedintele partidului Naţ-Ţărănesc, anun­­ţându-l de rezultatul contes­taţiei şi comunicându-i tot­odată că muncitorii ieșeni se solidarizează cu acţiunea în­treprinsă împotriva ilegalităţi­lor de la Camerele profesio­nale, REP. Pâine din boabe die cafea MERCURI 14 OCTOMBRIE 1936 Premii gratuite Bon No. 3 Seria 68-a OPINIA e Maica Ecaterina Statachiu Ierina Statachiu.­ Descendentă dintr’o familie de vechi boeri moldoveni, în­rudită direct cu familia Petra­­che Carp, maica Statachiu po­seda pe lângă o educaţie şi cultură aleasă, un caracter no­bil şi un suflet generos şi dis­tins. ____ De când intrase în mona­hia de la Văratic, ea şi-a con­sacrat fără răgaz toată activi­tatea şi toată energia, numai pentru binele şi propăşirea a­­celei mănăstiri. Refuzând dintr-o reală mo­destie, întotdeauna demnităţile de căpitenie în administraţia mânăstirei, ea voia să-şi sa­crifice toată libertatea şi fără precupeţire sănătatea ei şubre­dă, pentru a atrage perma­nent atenţia organelor supre­me bisericeşti sau a puterni­cilor din guverne, asupra ne­voilor materiale sau spirituale, ale mânăstirei Văratic. Veşnic bătând drumurile Bu­­cureş­tilor sau ale Iaşului, pe maica Statachiu o găseai aler­gând pentru iubita ei mănăs­tire, cerând concursul tuturor oamenilor de bine, şi rar se întorcea înapoi, fără să capete rezultatele dorite. Cine nu cunoştea dintre vi­zitatorii Mânăstirei, pe această Venerabilă bătrânică şi cine (Continuarea în pag. 2­ a) (Continuarea în pag. 2­ a)

Next