Opinia, noiembrie 1936 (Anul 32, nr. 8873-8897)

1936-11-01 / nr. 8873

ANUL XXXii No. 8873 6 PAGINI 2 LEI ABONA M E N T E Lei 350 180 90 1000 m n . . .pe un an . . . „ 6 luni . . . „ 3 luni Instituţii publice ATEL1ER1LE TiPOORAFICS SAŞI STR. LĂPUȘNEANU 37 I Redacţia 391 Telefoane­­ Administraţia 394 I Ser­viciul de no­arte 367 Stat* popular cotidian Pe marginea discu­tilor «Sei» Praga întorcând vizita preşedinte­lui Beneş, Suveranul Româ­niei se află în capitala Cehos­lovaciei spre a întări prin a­­cest gest amiciţia ce ne leagă de vecinii noştri cehi ca şi de cei iugoslavi. In aceste vremuri, când în­treaga Europă poate fi com­parată cu un cazan sub pre­siune gata să exploadeze, fie­care ţară caută să se orien­teze în legăturile ei externe, spre a şti ce atitudine să aibă în pragul eventualului măcel. Şi dacă marile puteri au in­tensificat activitatea cancela­riilor diplomatice, nici cele mici nu pot rămâne impasibile ci trebue să caute legături de in­terese, năzuinţi sau securitate. Dacă forul dela Geneva nu mai are nici o valoare şi pa­cea Europei n'o poate asigura nimeni, trebue căutată securi­tatea regională. Cele trei state ale Micei în­ţelegeri s'au adaptat de mult timpurilor şi la toate întreve­derile conducătorii lor au sub­liniat dorinţa de pace. * Mica înţelegere nu vrea de­cât să-şi asigure securitatea, să alunge spectrul războiului din acest colţ răsăritean al Europei. Cuvintele M. S. Regelui Ca­rol şi ale d-lui Beneş rostite la Praga, au subliniat încă o­­dată acest lucru. Dar înainte de pronunţarea lor, a defilat pe străzile Pragei armata cehoslovacă, precum astăvară la Bucureşti cea ro­mână, arătând fapta alături de vorbă. „Dacă vrei pace, pregăteş­­te-te de război", spune un dic­ton învechit dar veşnic actual ! „Ţările slabe constituind o pradă pentru cele tari, sunt o veşnică primejdie de război", a spus d. Mussolini într'un dis­curs. Statele Micei înţelegeri nu vor să fie o primejdie de răz­boi şi de aceia se pregătesc în unire şi bună înţelegere. Fără însă a dori vreodată decât pacea şi securitatea. De aceia momentul de acum, al întâlnirei şi discuţiilor de la Praga, este înălţător prin suflul de care este animat. AUREL LEON D­in toată lumea Cuvinte despre A • I romani i.. Regele Carol II al României, şi augu­tul Său fiu, Mihai Voevod de Alb i-luli­i — aflaţi In vaită in ca­pitala Cehoslovaciei, — sunt obiec­tul unor car­e manifestăr­i de iubire din partea poporului cehoslovac. Toată presa din această fără publi­că articole elogioase despre Suvera­nul României, accentuând prietenia ce leagă cele două State. Intrun interview al abatelui Zavo­­ra­, acordat unui ziar din Prag se poate citi următoarele cuv­nte La a­­­dresa ţării r.o i­ c : "Prieten­a e cea mai trai­nică fucătură dintre două naţiuni- In Soare , heslinnil® Ne poate a*i ajunge la ânţ­e legere prin fraţi late !?i românii ştiu ssa păsSreara­­­cest sentiment de fraternita­te. Ştiu să iubească din toa­tă inimi». Doarme tCSS1!­9?T3SpU? !... Un cetaţean american, anu­me Arthur Gustavson din Sta­tul Oklahoma, are o concepţie destul de curioasă asupra vieţii. După părerea lui, omul nu-i fericit decât atunci când doar­me. De aceia Arthur Gustav­­son doarme cea mai mare parte din timp. Se culcă de­­pildă la 1 Noembrie şi se scoală la... 10 Mai ! Odată cu venirea celor mai frumoasi­ zile ale primăverii ! Actualmente, cetăţeanul nos­tru doarme în somnul cel mai adânc. Şi nu se va trezi de­cât peste o jumătate de an. Arthur Gustavson e un mare filozof , dar şi un mare bogă­taş. Altfel nici nu i-ar fi po­sibil să-şi realizeze acest fel de trai—la drept vorbind, — destul de comod !... nu este al Normei Shearer şi sfăruit, obrazul cel mai... pi­cant îl posedă faimoasa Mar­iéne Dietrich,un un O răpire neo­bişnuită ... După cum ştiţi, în Turcia s'au petrecut mari transformări. D. Kemal­ Ataturk, faimosul dictator musulman, a schimbat cu totul felul de viaţă şi men­talitatea supuşilor săi... In special fetele din noul Stat otoman sunt de nerecu­noscut. Iată un caz recent în­tâmplat în oraşul Smirna, care dovedeşte cu prisosinţă afir­maţia de mai sus. O jună în etate de abia 14 ani, s'a înamorat nebuneşte de un babalâc în etate de 70 de ani. Pân'aici, calea-valea. Se­­întâmplă. Dar partea senzaţio­nală deabia acuma vine. Moş­neagul, nerăspunzând la sen­timentele fetei, aceasta s'a ho­tărât să-l... răpească ! Şi într'o noapte cu semilună, septuage­narul se trezi cu tânăra fată care-i somă cu revolverul s'o urmeze. De frică, bătrânul s'a supus. Fata la ţinut sechestrat câteva zile până ce s'a sătu­­n­s el. Apoi i-a dat dru­mn­ul. ăi Ei ce spuneţi d-voastră de fetele moderne din Turcia ?.. un­­a Pe s­pecialităț ! Un ziar din Anglia a orga­nizat zilele trecute un con­curs original. Cititorii trebuiau să răspundă la cinci întrebări, spre a se putea stabili care vedetă de cinema posedă cele mai frumoase : mâni, picioare, ochi, prolii și obraz. Iată rezultatul acestui inte­resant concurs.­ Katherine Hepburn a întru­nit cele mai multe voturi fiind clasificată ca actriţa cu cele mai frumoase mâni. In pri­vinţa picioarelor, majoritatea voturilor s-au exprimat pentru Ginger Rogers. Ochii cei mai frumoşi îi are Claudette Col­bert, profilul cel mai captivant la« marginea ac­tualităfii Audienţa d­-luî Mih­alache înainte de plecarea Su­veranului la Praga s’a vor­bit despre o audienţă a d-lui Mihalache. Din cercurile ţărăniste se anunţă că această audienţă va avea loc în primele zile după întoarcerea Regelui. Se acordă o semnificaţie deosebită audienţii de acum a d-lui Mihalache, după care se va cunoaşte acţiu­nea viitoare a partidului naţional-ţărănesc. Succesiunea Am relevat dăunăzi apărarea pe care a luat-o d. Inculeţ frun­taşilor ţărănişti şi in special d-lui dr. Lupu, subliniind sem­ nificaţia intervenţiei vice­preşe­dintelui consiliului. Din cercurile liberale autori­zate, se afirmă că chiar şi ple­carea d-lui Inculeţ dela interne, s-a făcut in acelaş scop: resta­bilirea raporturilor normale cu ţărăniştii, a căror succesiune nu mai poate fi discutată. Intre el­işii prof. Zâne şi ?. Zipa In ziua alegerilor dela Ca­mera de Comerţ, o discuţie s'a iscat între d-nii prof. G. Zâne şi I. Zipa. — „Ce fel de alegeri sunt astea, când duci negustorii la poliţie, a protestat d. Zâne în faţa fruntaşului liberal. — Par'că dv, n'o să faceţi la fel, a replicat d. Zipa. — Nu, noi n'o să ducem negustorii la poliţie, ci pe d-ta, a încheiat d. Zâne. D. Gârcineanu şi politica Tot dela alegeri. In piaţa Unirei d-nei prof. Zâne şi Traian Ionaşcu stăteau de vorbă. Trece şi se apropie d. Că­riil Gârcineanu, care aduce vorba de lupta electorală. — Păcat că nu faci şi tu politică se adresă d. Zâne, cu­noscutului avocat. Cu tempe­ramentul tău, ai bate zece pe zi. — N'aşi mai avea decât procese personale, a replicat glumind ce. Camil, deaceia las politica pe seama altora. Farmaciştii şi concurenţa De câtva timp au loc dese consfătuiri între farmaciştii ie­şeni spre a înlătura concu­renţa unora dintre ei, care fac reduceri însemnate la reţete. Cartelul e pe cale de a fi resta­bilit sub aspra sancţionare a acelora care vor face cea mai mică reducere. Biata populaţie suferindă l­ a găzduirea arma­­niştilor români la Praga Şi ziariştii români s-au bu­curat la Praga, de o primire şi o ospitalitate foarte cordială. Cei dintâi ziarişti sosiţi au fost d-nii Liviu Nasta (Adevă­­rul-Dimineaţa), Demostene Bo­tez (Dreptatea) Romulus Seişa­­nu (Universul), A. Bercovici (L'Independance), Fagure (Lup­ta) Ion Totu (Viitorul) de Hef­ter (Le Moment) şi I. Dimitres­­cu (Curentul). Ziariştii români au fost pri­miţi în gara Wilson de sindi­catul ziariştilor cehoslovaci şi numeroşi ataşaţi de presă. Găzduirea a fost exemplară. Halal profesori Ziarul „Izvestia“ arată că la nişte cursuri pentru profesori, în Rusia Sovietică s'au cons­tatat lucruri înspăimântătoare. Cursiştii (nu uitaţi că erau profesori) făceau câte 10—25 greşeli de ortografie la 80 de cuvinte, iar la examenul oral s'au găsit profesori de liceu cari să nu ştie care e capitala Rusiei, să spue că Spania are capitala Roma iar Geneva se află în Polonia. Mulţi nu cunoşteau nici o operă din T­olstoi, Gogol şi Gorki iar un profesor de limba germană la 4 cuvinte nemţeşti a făcut 5 greşeli. După cele constatate în ţara vecinilor de la răsărit ni se pare că noi suntem, ceva mai spre Occident. Mult însă nu... Curiozitate medicală Provoacă senzaţie în întreaga Turcie cazul soldatului Hus­­taia, al cărui schelet creşte în fiecare zi văzând cu ochii. De unde soldatul era un om mărunt, acum a ajuns să aibă înălţimea de 1,95 m. Medicii opinează că, dacă va continua să crească mereu, aşa cum a început, va putea ajunge înălţimea de 3 m. De ce nu 5 sau 10 metri?!.. Dl. I. INCULEŢ Unde duce sălbătăcia războiului tru­ ce ştie că în Spania, femeile luptă alături de bărbat, cu cel mai perfect sânge rece. Clişeul nostru reprezintă câteva spaniole ce se învaţă să ochească cu arma. Şi pen­­aceasta şi-au ales ca ţintă zidul unei biserici... DUMINICA 1 NOEMBRÍE 1936 Premii i gratuite Bon No. m Seria 68-a OPINIA Um wec In actuala Ca­meră franceză, cel mai tânăr reprezentant al naţiunii este deputatul Fran­çois Albert, care nu ara decăt 25 ani. Totuşi îşi e­­xercită man­datul cu des­tulă pricepere. Tânărul de­putat constitue un obiect de curiozitate atit pentru colegii săi cit şi pen­­tru marele public. Ne plângem mereu, că a­­vem şomaj intelectual şi nu din dragostea faţă de tinere­tul ce şi-a măcinat sănătatea şi tinereţea pe băncile şcoalei, ci fiindcă ne temem de peri­colul ce ne pândeşte. Intr'a­­devăr, mult timp nu se poate ca o stare de lucruri anormală să dăinuiască!.. Toţi chemaţii şi nechemaţii au arătat, că singura cauză a şomajului intelectual este... su­praproducţia de titraţi. Solu­ţia ? Să se desfiinţeze cât mai multe din şcoalele secundare şi parte din universităţi. Nu­mai aşa, după părerea lor, vom putea plasa pe puţinii li­cenţiaţi şi absolvenţi de şcoale secundare, ce vor termina şcoala de aici înainte, uşor. Concepţie cu totul greşită şi iată de ce: „Adevărata cauză a şomajului intelectual este căl­­carea legilor“. Să mă explic! Cum se respec­tă legea, când persoane tinere numite de 6-10 ani în posturi destul de bune, nu au decât 4 clase primare sau cel mult 4 clase secundare ? Cum se respectă legea, când persoane în vârstă ocupă funcţii înalte şi nu au decât 4 clase primare sau cel mult 4-5 secundare ? Este un abuz care trebue să înceteze! Şi să înceteze nu numai pe hârtie, ci şi în rea­litate. Accentuez şi în reali­tate pentru că ordine de sus sunt, dar parte din şefii de instituţii, fac ceea ce vor. De exemplu, sunt şcoale secundare cu secretari tineri, numiţi după 1926, ce n'au de cât 4 clase primare sau cel mult 3 clase de comerţ ele­mentar, luate nu la lumina zilei !... Este un tânăr — şi câţi din ăştia n'ar fi prin sprijin poli­tic (politica, doar, este, la noi, singurul mijloc de... valorifica­rea ...talentului, deşi absolvent a 5—6 clase secundare a fost numit pretor, în timp ce li­cenţiaţii solicită posturi de gardieni !... Şi câte alte multe exemple!... Bănuesc­ că fieca­re dintre noi cunoaşte câte una sau mai multe ilegalităţi din cele descrise de mine mai sus. Ei, bine, lucrurile trebu­­esc îndreptate, acum, când nu este prea târziu şi iată cum: 1) Să se alcătuiască, pe ju­deţe, comisiuni compuse din persoane ce nu fac politică (se vor găsi oare ?) şi cari să verifice actele de studii, în original ale tuturor func­ţionarilor. Membrii comisiunii unui judeţ să nu-şi aibă do­miciliul în acel judeţ, ci la altul. 2) Funcţionarii tineri, numiţi după 1924 şi găsiţi, că nu au studii corespunzătoare funcţiei ce o ocupă, să fie înlăturaţi din posturi. 3) Funcţionarii în vârstă, fără studiu corespunzătoare funcţiei, dar cu... drepturi­­câştigate, să fie pensionaţi. 4) Posturile vacante să fie publicate în toate ziarele şi să se institue, pentru ocuparea la, concursuri pe ţară, nu pe ju­deţe sau provincii istorice ! Se va zice poate : „Da, dar asemenea măsuri s'au luat". Bine, bine, dar cum se expli­că atunci, că unii dintre cei fără drepturi (cred, că pentru a fi secretar de şcoală secun­dară, după 1927, se cere li­cenţa sau cel puţin o şcoală secundară completă) au rămas, mai departe, la... datorie ?!. Este timpul, să avem cura­jul de a o spune, că trebue să dăm Cezarului ce este rd său. Cei tineri, fără studii, nu au de ce să se supere, ei pu­tând să ocupe alte funcţiuni mai modeste , iar cei în vârstă trebue să se gândească, că lo­curile, deţinute astăzi de ei, vor fi ocupate de copiii lor, cari au şi ei dreptul la viaţă ! Şi ca printr-o minune, sunt sigur, nu vom mai avea şo­meri intelectuali! Deci, şcoale cât mai multe şcoale, ele singure ne mobi­lează, şi respect faţă de lege şi de aceia ce au petrecut o mare parte din anii tinereţii pe băncile şcoalei ! prof. Gh. D. Ţicăloiu Discuţii De ce avem şomaj intelectual! (Continuarea în pag. 2-a) internatele de şcoli de altă dată din Iaşi „HiotusS Bäustifaat B. El. Piastiäa“ — O ve­nise casă Everească, de RUDOLF SUŢU In strada Banu, în vechile case Ghica, unde astăzi e Con­servatorul de Muzică, casă care a adăpostit in timpul răsboiului nostru legaţia fran­­ceză şi pe marii noştrii aliaţi, ca şi pe generalul Berthelot, sunt ani, mulţi ani, de când a fiinţat aici un institut, o şcoa­lă, sub denumirea de „Noul institut D. D. Pastia“ cu in­ternat, primar şi secundar, cu elevi din toată Moldova, cari urmau, cea mai mare parte din ei, cursurile liceului na­ţional, care era alături, cum e şi astăzi. Aici, în vechea casă prin­ciară a lui Constantin Ghica, (fiul marelui logofăt Alexandru Ghica) şi a soţiei sale Elena, născută Negruzzi de la Voi­­neşti, se dădeau pe vremuri baluri, în salonul cel mare, unde astăzi sunt producţiile muzicale ale elevilor Conser­vatorului nostru. Aici, în vechea casă a Ghi­­culeştilor, bătrâna d-nă Emna Ghica, înconjurată de copiii ei Eduard, Albert şi Henri şi de fiicele sale, cele două brunete frumoase Matilda şi Eleonora, primea lumea, aşa după cum era, este şi a rămas obiceiul moldovenesc de ospitalitate. Şi când copiii au început să se facă mari, ei se ţineau tot de casa părintească, cinstind înainte numele, cu obiceiurile şi tradiţia familiei Ghica, ori­ginară din Albania, cunoscută din secolul al XVI. De câte ori, Albert Ghica, al doilea fiu al lui Constantin şi al Elenei Ghica, nu îngri­jea, punându-le în ordine, toate veşmântăriile moştenite din tată în fiu, cu toată bogă­­ţia ce a fost altă dată şi a ră­mas de pe urma familiei sale. Ca băiat tânăr, plin de viaţă şi bun de petreceri, a cotro­băit printre livrelele rămase, cu culorile familiei Ghica, şi a ales una, a îmbrăcat-o şi s'a dus cu dânsa odată la un bal costumat ce se dădea pe vre­muri în Iaşul nostru. Toate au pierit, vremea a mers înainte şi vechea casă boierească din strada Banu a fost închiriată unui şcoli, cu internat de băeţi, pe care o conducea Spiru Prasin, ziaris­tul bine cunoscut din acea vreme, om cult şi care cu ani mai târziu, a fost răpus într-un duel, lovit de un glonte. Pra­sin păstra în dânsul cultul neîntrecut al frumosului şi i­­maginaţia necesară, spre a-l reda plastic prin vorbe. A­­cest ziarist şi scriitor ieşan, modest, a trimes lui Sully Prudhomme nişte versuri. Prud­homme i-a răspuns printr-o frumoasă scrisoare, în care îi analiza inspiraţia, prezicându-i un frumos viitor pe calea li­­terilor. Prasin ne pregătea pe noi, elevii din internatul Pastia, cu lecţiile, zi cu zi şi era acelaş bun repetitor, atât la partea literară, cât şi la cea ştiinţifică. La fie­care sfârşit de an şcolar, se dădea o producţie şcolară cu ocaziunea împăr­ţirii premiilor elevilor de curs primar din această şcoală, în sala de serbări, unde astăzi este scena, care dăinuia de când vechea societate „Amicii Artelor“ dădea aici concerte, ţinea şedinţi cu producţiuni muzicale şi la cari luau parte şi se întâlneau toţi iubitorii de frumos din Iaşi, domnind cea CEI ITI Cetiţi­a OPINA

Next