Opinia, octombrie 1937 (Anul 33, nr. 9147-9173)
1937-10-14 / nr. 9158
* 1) VN ANUL XXXÎN No. 9158 ABONAMENTE: Lei 350......................pe un ar 180. . . . „ 6 luni 90. . . . . „ 3 luni 35.. . . . . „ 1 lună 1500. . . Instituții publice Atelierele tipografice „Opinia" IAȘI STR. LAPUSNEANU 37 Ziar popular cotidian 1 L E U ii1 ii —Lv.ia JOI 14 OCTOMBRIE 1937 TELEFOANE Redacţia • . « J Administraţia • 3 Serv. de noapte red. î „ admin. • I No. 1298 * 1299 „ 1436 „ 1567 Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 Director S. R. CHIULSS CAPCANA Guvernanţii noştri nu obosesc de loc în metoda de a lovi în bietul nostru Iaşi O fac în lucruri mari, şi o fac în lucruri mici. O fac când Bucureştii au dezmuls încă ceva din puţinul ce a rămas provinciei, şi o fac chiar fără nici un avantaj pentru Bucureşti şi pentru nimeni. Numai s-o facă. Din răutate, Valahul vrea să termine cu orce veleitate şi orce valoare ieşană. Când amărăciunea ieşanului ia proporţii şi determină o rezistenţă îndârjtă, guvernanţii dela Bucureşti devin şireţi. Se fac că cedează, promit, iar când spiritele s’au liniştit, dau lovitura pe neaşteptate. E „capcana" prin care izbuteau să umilească şi să distrugă Iaşul istoric şi cultural. Aşa au procedat şi cu Politechnca. Existau la Iaşi institutele tehnice universitare, ne organizate şi cu rezultate foarte bune. Dar guvernanţi au vroit să concentreze Învăţământul technic in Bucureşti, ieşenii au protestat energic. Şi alunei guvernanţii nu anunţat că noi nu se gândesc să nedreptăţească Iaşul, ci tocmai voesc să înfiinţeze o politechnică în capitala Moldovei. Ba chiar au înfiinţat-o votând un articol special de lege în acest scop. Era însă o capcană. Acum când Politehnica ieşană trebuia să-şi dea organizarea definitivă şi să-şi înceapă activitatea regulată, Ministerul bine-voeşte să anunţe că anul acesta Politehnica din Iaşi nu poate să funcţioneze,... din lipsă de fonduii Şi bineînţeles că intenţia guvernanţilor este ca Politehnia ieşană să nu funcţioneze niciodată. Este o flagrantă călcare a legii, dar guvernanţii nu se împiedecă de legi când e vorba să lovească provincia şi mai ales să despoie Iaşul! Nu ştim cu câtă tenacitate şi energie vor înţelege ieşenii să reacţioneze şi de data aceasta. Dar suntem scurt că atâta nedreptate şi răutate vor sfârşi prin a face explozibil sufetul resemnat şi blând al moldovanului, şi se va ajunge fatal la duşmănie, acolo unde ar trebui să fie armonie şi frăţietate ! Dr. IUb S®afi® ■ Mirani©gs RHconoraaiia «lislrugerü Brazilia, patria carurei de cafea, a avut şi anul acesta o recoltă excepţional de bogată. Şi cum jafulccesta are ca urmare ,scăderea preţului, guvernul brazilian a hotărât ca 70 la sută din recoltă să fie distrusă. Astfel se vor menţine preţurile urcate. De câţiva ani se procedează în facest chip In Brazilia. Imense cantotaţi de cafea sânt arse sau aruncate In ocean, iar restul se vinde tu îret de speculă. E un procedeu paradesil al economiei de astdi, să se vândă puţin cu preţ mare, in loc de a se câştiga la vânzare multă cu preţ mic. Aşa cum procedează şi comerţul alimentar in tara românească şi nun cu seamă in târgul laşilor ! COTCOS O statistică recentă apărută intr'o revistă elveţiană, arată că dela războiu încoace, divorţurile au sporit intr'o măsură îngrijorătoare. Marea Britanie a răgas ţara cu cele mai puţine divorţuri din Europa, prezentând procentul de 106 la 10.000 locuitori, faţă de 1,6 cât era înainte de război şi. In Franţa, dimpotrivă, situaţia e înspăimântătoare. De unde, înaintea războiului se înregistrau 37,7 divorţuri la 10.000 locuitori, in 3936 cifra aceasta a crescut la 52,9. In Belgia se constatau, după 1910, 15,9 divorţuri la 10.000 locuitori, pe când astăzi proporţia este de 30. Autorul statisticei arată în concluzie că nu războiul a fost cauza principală a creşterii numărului divorţurilor. Dovada cea mai elocventă o oferă faptul că chiar in ţările cari n'au fost beligerante, cum sunt Suedia şi Danemarca, procentul divorţurilor a sporit considerabil. Recordul mondial îl deţine America cu29,5 dvorţuri la 10.000 locuitori. an an Trotztcî şi postaliolistica Fruntaşul socialist Leon Trotzky, actualmente la Mexc, îşi câştigă existenţa prin publicare de articole şi părţi. „Magazinele" americane îi plătesc cu câte 150.000 lei un articol şi 6000 lei cuvântul. O soc. americană de radio- difuziune, cerându-i să fie o conferinţă scurtă despre revoluţia mondială şi Stalin, subiectele lui preferate, Trotzky a cerut 72.000 lei; soc a găsit că e prea scump şi a renunţat să-l aibă pe Trotzky la microfon. în USD Un COCOŞ transformat în gaura. Una din minunile ştiinţei, care se poate vedea la Expoziţia din Paris, este aceia a transformării, prin grefă a unui cocoş în găină. Această găină-cocoş i-a cântat d-lui Lebrun preşedintele Republicii franceze, când a vizitat pavilionul biologiei animale. — Ce frumos cântă cocoşul ăsta ! a spus cineva din mâine. — Dar nu-i cocoş, ci găină, sau mai exact, o găină transformată în cocoş, a precizat unul din biologiştii prezenţi. Asistenţa întreagă s-a oprit ca să admire această nouă minae a ştiinţei de transmutaţie a genului. oop 000 Uraul care se rosga să fie rBagat I© inclisoare ! Se cunoaşte încercarea de răpire a submarinului republican spaniol C, 2 care se află ancorat în portul francez Brest., Căpitanul Ferrando, fostul comandant al submarinului, împreună cu un mecanic, trecuseră de partea naţionaliştior şi au vroit să înlesnească răpirea. Insă planul lor n’a reuşit. Acuma, Ferrando se plimbă, Uber şi fără ocupaţie, pe străzile Brestului, insă republicanii spanioli îi poartă ură şi urmăresc să-l pedepsească. Ferrando primeşte mereu scrisori de ameniţare. Văzându-şi viaţa în primejdie, Ferrando s-a adresat parchetului, rugând ,„să-l bage la închisoare , fiind sigur că acolo nu-i va ajunge furia duşmanilor săi. Insă dorinţa nu i-a fost satisfăcută, întrucât închisoarea nu-i hotel sau pensiune la dispoziţia particularilor. SSatissiscen furi tor stvor- CeăiSfi ■» fsay. Vl a ULTIMA ORĂ tin era*p|i© O telegramă din Neapole a anunțat că celebrul vulcan Vezuvîu (Ticl'şeu) a intrat în activtate. Insă erupția e cirică și nu prezintă nici o primejdia Congresul naţional de arheologie şi numismatică ia Iaşi, luniSere da 14-16 Odentbri arheologie şi numismatică. Din programul lucrărilor, care ne-a parvenit de curând, constatăm cu deosebită satisfacţie că cea mai mare parte din comunicări vor fi consacrate cercetărilor şi descoperiri pr făcute recent pe teritoriul românesc. Dacă comerţul românesc a suferit in a doua jumătate a sec. XVII, o lovitură de graţie din cauza căreia a lâncezit până după ,,Unire" şi dacă manetele naţionale reprezintă exemplare destul de rare, totuşi aproape un sfert din comunicări vor fi rezervate acestora. Cercetările arheologice datorită eforturilor personale făcute de specialiştii noştri, se află la înălţime. Nume de staţiuni preistorice noui, ne-au fost aduse la cunoşinţă şi se va arăta importanţa lor. Unele din ele ni se anunţă că întrec prin bogăţia materialului descoperit, chiar Cucutenii. Cu regret constatăm că arhitectura naţională nu e reprezentată în dezbaterile congresului decât prea puţin, şi deşi nu vedem pe ordinea dezbaterilor cercetate şi încadrate în adevăratul loc de munte monumentele ieşene, totuşi, în numele tineretului care studiază istoria, salutăm pe congresişti asigurându-i de toată dragostea şi înţelegerea noastră. NECULAI GRIGORAŞ Anul acesta capitala ţării noastre a adăpostit savanţii unui însemnat număr de state întruniţi in diferite congrese. Cei care au urmărit desbaterile lor şi-au dat seama că ştiinţa românească a fost la inălţime, Iaşul a fost destinat să adăpostească în zilele de 14—16 oct. pe congresiştii celui de al V-lea congres nţional de Festivitatea naţionala «Sei» A1E»»-Iulb» Mâne se dezveleşte la Albă Iulia momentul ridicat in memoria martirilor naţionai Horia, Cloşca şi Crişan, care în anul 1785 au căzut sub tovitura ungurilor, pentru că au ridicat steagul revoltei întru eliberarea poporului român ardelean. In clişeu, timbrele speciale care au fost emise acum doi ani, când s'au împlinit 150 ani dela moartea eroică a celor trei martiri ai neamului. Sus, figurile lui Crişan, Horia şi Cloşca. Jos figura lui Cloşea. ffihif~fîlifcrr~nfaftniiîiiifuf lift, , & .-ii,,'T I-, ifnft- slugărită Safta Brfncovaanu de Dr. E. VEISA Familia Brâncoveanu, de azi s'a hotărât să ridice, in amintirea soţiei marelui Ban Grigore Brincoveanu, un monument funerar in bronz. Şi pentru că fosta sofia a banului Grigore, îndată după moartea bărbatului ei s'a retras la mănăstirea Varatee şi s'a călugărit, monumentul in bronz, lucrare a talentatului sculptor Jalea, s'a aşezat în incinta mânăstirei Varatec şi s’a sfinţit în ziua de’ Duminică 5 Septembrie 1937. Cu o lună înainte încă, gazetele din Bucureşti şi Iaşi au vestit data sfinţirei monumenturi şi pomenirea mdnastirei Safta,—însoţind ştirea cu note şi date biografice ale maicei Safta şi a familiei Brâncoveanu,—Sfinţirea urma să se facă de însuşi Patriarhul României şi de I. P. S. S. , Mitropolitul Moldovei. Presa în general şi cea ieşană în special a descris cu multe amănunte desfăşurarea serviciului religios şi cuvântările ocazionale rostite. Aflându-mă la mănăstirea Neamţu, am urmărit de aproape, atât slujba pomenirei, cât şi toate cuvântările ţinute, precum şi dările de seamă din jurnale. Şi in toate aceste fapte, dar absolut iu toate am putut constata la toţi cei ce şi-au exprimat părerile, fie în discursuri,fie în articole comemorative, o vădită înclinare de a reliefa activitatea maicei Safta, aproape exclusiv prin prisma numelui Brâncoveanu. Familia a fost reprezentată prin Dl. Basarab Brâncoveanu. Insă nimeni din familia strălucită a moldovenilor Balş. Şi doar maica Safia Brâncoveanu era fata lui Iordache Baş, iar mama ei Ecaterina Balş, născută Mavrocordat, era şi ea călugăriţă şi se ara stareţa mnăstirei Varatic când fiica sa, Suta Brâncoveanu a venit la Varatic in 1837. S'a făcut, prin această lipsă de reliefare a personalităţii maicei Safta, care pe lângă că a îndeplinit în totul cele hotărâte şi dorite de soţul său marele ban Grigore Brâncoveanu prin testamentul ce a lăsat la moartea sa în 1837, între cari cel mai de seamă act—a fost înfiinţarea spitalului din Bucureşti, denumit mai târziu Brâncovenesc; apoi, in timpul de 20 ani cât a trăit în călugărie cu multă dărnicie şi din toată inima, a ajutat pe cei săraci, a înzestrat biserica Monastirei cu bogate veşminte preoţeşti, a ţinut vie flacăra credinţei în jurul ei şi a fost o povăţuitoare nepreţuită a tânărului pe atunci, dar mare patriot Costachi Negri a cărui soră era deasemenea călugăriţă la Varatic şi a urmat laContinuarea în pagina 2-a. PIOECIE BONTE LA TEATRUL NAŢIONAL DIN IAŞI Dl. prof. iŞef'jbem trofea**» angajarea unui regisor din Italia Dl. prof. N. Şerban, directorul Teatrului Naţional, se strădueşte să prezinte ieşenilor cât mai multe inovaţii în stagiunea ce se va deschide în curând. Astfel, între sitele, dl. Şerban, pre intermediul regalei italiene din Bucureşti, a intrat în legătură cu cercurile artistice din Roma. E vorba că Teatrul nostru să aducă din Italia un regisor specialist, pentru a monta la Iaşi câteva piese,ntr’un gen cu lotul nou, necunoscut încă în România. Dl. Şerban a şi primit o serie de fotografii, reprezentând diverse montări scîpmice, decoruri şi costume în maniera regizorilor italieni. Desigur că aceste montări moderniste vor constitui o atracţie in plus pentru publicul ieşan. Numai că în calea acestiui proect sunt unele dificultăţi de ordin financiar. Dl. prof. Şerban însă studiază chestiunea şi ve crede că va izbuti să găsească soluţia ca Teatrul Naţional să nu fie lipsit de suflul modern pe care l-ar aduce regizorii din Occident. REP. c fi] Aspecte »slotâce âieva c«avii»l© e respire loaf ral Japoniei iStnia «Ie spectacol. — Montarea pieselor. Când acfiunea e dramatică. Recentul conflict chino-japonez a readus la actualitate lumea din Extremul Orient, cu toate obiceiurile, credinţele şi civilizaţia ei. Socotim interesant a prezenta cititorilor noştri, câteva aspecte ale vieţii japoneze, după descrierile europenilor care au voiajul sau trăit în „ţara crisantemelor". Toţi cetăţenii sunt de acord in a recunoaşte că ceia ce-l frapează mai mult pe european în Japonia, este teatrul. Japonezii au o tradiţie teatrală veche şi procedee de înscenare absolut originale. Sala de teatru japoneză are drept pardosea o împletitură moale de paie, pe care stau spectatorii. Scaune nu există. Cei mai bogaţi îşi aduc perne de acasă. In timpul reprezentaţiei spectatorii fumează, beau ceai, mânâncâ prăjituri de orez şi discută. La parter, este o punte care face legătura dintre scenă şi balcoane. Pe această punte, intră actorii in scenă şi tot aici sunt aclamaţi şi li se aruncă flori, de unde şi numele punţii de „bana mici" adică puntea florilor. La apariţia vreunui actor preferat, se aud urlete scurte şi ascuţite, însă atât de puternice încât spectatorul neprevăzut crede că e foc sau altă nenorocire. Costumele teatrului japonez sunt foarte complicate, mai ales în dramele istorice când sunt reprezentaţi diferiţi nobili niponi. In general toate costumele sunt lungi încât actorul le târeşte după ele, de parcă ar merge în genunchi. In teatrul japonez se întrebuinţează foarte mult grima. Actorul îşi face mască după eroul care-1 interpretează. Spre exemplu, dacă interpretează un samurai, va avea o mutră fioroasă cu părul roş pe frunte, iar restul strâns un smoc în vârful copacului. Deoarece femeile nu au voie să apară pe scenă, rolurile femenine sunt jucate tot de bărbaţi. In grima pentru femei se întrebuinţează peste tot culoare roşu in loc de negru, pentru a reda blândeţe. In unele piese, cum sunt dramele istorice, (No.), actorii poartă măşti. Decorurile teatrului japonez, sunt de obicei naiv construite, astfel de exemplu ni se prezintă faţada unei case şi în aceiaşi linii pereţii laterali sau chiar interiorul. In alte piese, decorul lipseşte complect, sau e înlocuit cu semne convenţionale. Un carton rotund înseamnă luna, o bucată de lemn pădurea etc. In afară de actori, pe scenăse văd diferiţi oameni misterioşi, îmbrăcaţi complect în negru. De aceştia trebue să faci abstracţie, pentru că n'au nici o legătură cu subiectul piesei. Ei au menirea să sufle actorilor monoloagele mai lungi (în teatrul japonez nu există sufleur), să aducă diferite obiecte pe scenă etc. Dacă e nevoe să sboare o pasăre, ei trec prin scenă o paseră agăţată de un fel de undiţă. Şi atunci spectatorul, făcând abstracţie de om şi de prăjia, înţelege că pe acolo a trecut o pasăre. Ceiace trebue recunoscut însă e faptul, că în teatrul japonez s'a întrebuinţat pentru prima dată scena turnantă In ultimii ani s'au introdus modificări însemnate. Sunt unele teatre numai de actriţe, unde rolurile bărbăteşti sunt interpretate de femei. În ultimul timp, odată cu introducerea pieselor moderne, au început să joace la un loc, bărbaţi şi femei. Pe scena teatrului japonez se află o estradă mai ridicată (Continuarea in pagina 2-a)