Opinia, octombrie 1937 (Anul 33, nr. 9147-9173)

1937-10-14 / nr. 9158

* 1) VN ANUL XXXÎN­ No. 9158 ABONAMENTE: Lei 350......................pe un ar 180.­­ . . . „ 6 luni 90. . . . . „ 3 luni 35.. . . . . „ 1 lună 1500. . . Instituții publice Atelierele tipografice „Opinia" IAȘI STR. LAPUSNEANU 37 Ziar popular cotidian 1 L E U ii1 ii —Lv.ia JOI 14 OCTOMBRIE 1937 TELEFOANE Redacţia • . « J Administraţia • 3 Serv. de noapte red. î „ admin. • I No. 1298 * 1299 „ 1436 „ 1567 Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 Director­­ S. R. CHIULSS CAPCANA Guvernanţii noştri nu o­­bosesc de loc în metoda de a lovi în bietul nostru Iaşi O fac în lucruri mari, şi o fac în lucruri mici. O fac când Bucureştii au de­zmuls încă ceva din puţinul ce a rămas provinciei, şi o fac chiar fără nici un avantaj pentru Bucureşti şi pentru nimeni. Numai s-o facă. Din răutate, Valahul vrea să termine cu orce veleitate şi orce valoare ieşană. Când amărăciunea ieşa­­nului ia proporţii şi deter­­mină o rezistenţă îndârj­tă, guvernanţii dela Bucureşti devin şireţi. Se fac că ce­­dează, promit, iar când spi­ritele s’au liniştit, dau lovi­tura pe neaşteptate. E „capcana" prin care iz­buteau să umilească şi să distrugă Iaşul istoric şi cul­tural. Aşa au procedat şi cu Po­­litechnca. Existau la Iaşi institutele tehnice universitare,­­ ne organizate şi cu rezultate foarte bune. Dar guvernan­­ţ­i au vroit să concentreze Învăţământul technic in Bu­cureşti, ieşenii au protestat ener­gic. Şi alunei guvernanţii nu anunţat că n­oi nu se gândesc să nedreptăţească Iaşul, ci tocmai voesc să înfiinţeze o politechnică în capitala Moldovei. Ba chiar au înfiinţat-o votând un articol special de lege în acest scop. Era însă o capcană. Acum când Politehnica ieşană trebuia să-şi dea or­ganizarea definitivă şi să-şi înceapă activitatea regulată, Ministerul bine-voeşte să a­­nunţe că anul acesta Poli­tehnica din Iaşi nu poate să funcţioneze,... din lipsă de fonduii Şi bine­înţeles că inten­ţia guvernanţilor este ca Politehn­ia ieşană să nu funcţioneze nici­odată. Este o flagrantă călcare a legii, dar guvernanţii nu se împiedecă de legi când e vorba să lovească pro­vincia şi mai ales să des­­poie Iaşul! Nu ştim cu câtă tenaci­­tate şi energie vor înţelege ieşenii să reacţioneze şi de data aceasta. Dar suntem­ s­curt că atâta nedreptate şi răutate vor sfârşi prin a face explozibil suf­etul resemnat şi blând al mol­­dovanului, şi se va ajunge fatal la duşmănie, acolo unde ar trebui să fie ar­monie şi frăţietate ! Dr. IUb S®afi® ■ Mirani©gs RHconoraaiia «lislrugerü Brazilia, patria carurei de cafea, a avut şi anul acesta o recoltă ex­cepţional de bogată. Şi cum ja­ful­­ccesta are ca urmare ,scăderea pre­ţului­, guvernul brazilian a hotărât ca 70 la sută din recoltă să fie dis­trusă. Astfel se vor menţine preţu­­rile urcate. De câţiva ani se procedează în face­st chip In Brazilia. Imense can­­tota­ţi de cafea sânt arse sau arun­cate In ocean­, iar restul se vinde tu î­ret de speculă. E un procedeu parades­il al eco­nomiei de astdi­, să se vândă puţin cu preţ mare, in loc de a se câştig­a la vânzare multă cu preţ mic. Aşa cum procedează şi comerţul alimentar in tara românească şi nun cu seamă in târgul laşilor ! COT­­COS O statistică recentă apărută intr'o revistă elveţiană, arată că dela războiu încoace, di­vorţurile au sporit intr'o mă­sură îngrijorătoare. Marea Britanie a răg­as ţara cu cele mai puţine divorţuri din Europa, prezentând pro­centul de 10­6 la 10.000 lo­cuitori, faţă de 1,6 cât era înainte de război şi. In Franţa, dimpotrivă, si­tuaţia e înspăimântătoare. De unde, înaintea războiului se înregistrau 37,7 divorţuri la 10.000 locuitori, in 3936 cifra aceasta a crescut la 52,9. In Belgia se constatau, după 1910, 15,9 divorţuri la 10.000 locuitori, pe când astăzi pro­porţia este de 30. Autorul statisticei arată în concluzie că nu războiul a fost cauza principală a creş­terii numărului divorţurilor. Dovada cea mai elocventă o oferă faptul că chiar in ţă­rile cari n'au fost beligerante, cum sunt Suedia şi Danemar­ca, procentul divorţurilor a sporit considerabil. Recordul mondial îl deţine America cu­­29,5 d­vorţuri la 10.000 locuitori. an an Trotztcî şi postaliolistica Fruntaşul socialist Leon Trotzky, actualmente la Mex­c, îşi câştigă existenţa prin pu­blicare de articole şi părţi. „Magazinele" americane îi plă­tesc cu câte 150.000 lei un articol şi 6000 lei cuvântul. O soc. americană de radio-­­ difuziune, cerându-i să fie o conferinţă s­curtă despre re­voluţia mondială şi Stalin, su­biectele lui preferate, Trotzky a cerut 72.000 lei; soc a gă­sit că e prea scump şi a re­nunţat să-l aibă pe Trotzky la microfon. în USD Un COCOŞ trans­­­format în gaura. Una din minunile ştiinţei, care se poate vedea la Expo­ziţia din Paris, este aceia a transformării, prin grefă a u­­nui cocoş în găină. Această găină-cocoş i-a cântat d-lui Lebrun preşedintele Republicii franceze, când a vizitat pavi­lionul biologiei animale. — Ce frumos cântă cocoşul ăsta ! a spus cineva din mâi­ne. — Dar nu-i cocoş, ci găină, sau mai exact, o găină trans­formată în cocoş, a precizat unul din biologiştii prezenţi. Asistenţa întreagă s-a oprit ca să admire această nouă m­inae a ştiinţei de transmu­taţie a genului. oop 000 Uraul care se rosga să fie rBagat I© incli­soare ! Se cunoaşte încercarea de răpire a submarinului republi­can spaniol C, 2 care se află ancorat în portul francez Brest., Căpitanul Ferrando, fostul comandant al submarinului, împreună cu un mecanic, tre­cuseră de partea naţionalişti­­or şi au vroit să înlesnească răpirea. Insă planul lor n’a reuşit. Acuma, Ferrando se plim­bă, Uber şi fără ocupaţie, pe străzile Brestului, insă repu­blicanii spanioli îi poartă ură şi urmăresc să-l pedepsească. Ferrando primeşte mereu scri­sori de ameniţare. Văzându-şi viaţa în primej­die, Ferrando s-a ad­resat par­chetului, rugând ,­„să-l bage la închisoare , fiind sigur că acolo nu-i va ajunge furia duşmanilor săi. Insă dorinţa nu i-a fost sa­tisfăcută, întrucât închisoarea nu-i hotel sau pensiune la dispoziţia particularilor. SSatissiscen furi tor stvor- CeăiSfi ■» fsay. Vl­ a ULTIMA ORĂ tin era*p|i© O telegramă din Neapole a anunțat că celebrul vulcan Vezuvîu (Ti­cl'şeu) a intrat în activ­tate. Insă erupția e cirică și nu prezintă nici o primejdia Congresul naţional de arheologie şi numismatică ia Iaşi, lu­niSere da 14-16 Od­entbri arheologie şi numismatică. Din programul lucrărilor, care ne-a parvenit de curând, constatăm cu deosebită satis­facţie că cea mai mare parte din comunicări vor fi consa­crate cercetărilor şi descope­riri pr făcute recent pe terito­riul românesc. Dacă comerţul românesc a suferit in a doua jumătate a sec. XVII, o lovitură de gra­ţie din cauza căreia a lânce­zit până după ,,Unire" şi dacă manetele naţionale reprezintă exemplare destul de rare, to­tuşi aproape un sfert din co­municări vor fi rezervate a­­cestora. Cercetările arheologice da­torită eforturilor personale fă­­cute de specialiştii noştri, se află la înălţime. Nume de staţiuni preistorice noui, ne-au fost aduse la cu­­no­şinţă şi se va arăta impor­tanţa lor. Unele din ele ni se anunţă că întrec prin bogăţia materialului descoperit, chiar Cucutenii. Cu regret constatăm că ar­hitectura naţională nu e re­prezentată în dezbaterile con­gresului decât prea puţin, şi deşi nu vedem pe ordinea dezbaterilor cercetate şi înca­drate în adevăratul loc de munte monumentele ieşene, totuşi, în numele tineretului care studiază istoria, salutăm pe congresişti asigurându-i de toată dragostea şi înţelegerea noastră. NECULAI GRIGORAŞ Anul acesta capitala ţării noastre a adăpostit savanţii unui însemnat număr de state întruniţi in diferite congrese. Cei care au urmărit des­bate­rile lor şi-au dat seama că ştiinţa românească a fost la inălţime, Iaşul a fost destinat să adă­postească în zilele de 14—16 oct. pe congresiştii celui de al V-lea congres nţional de Festivitatea naţionala «Sei» A1E»»-Iulb» Mâne se dezveleşte la Albă Iulia mo­­mentul ridicat in memoria martirilor naţiona­i Horia, Cloşca şi Crişan, care în anul 1785 au căzut sub tovitura ungurilor, pentru că au ridicat steagul revoltei întru eliberarea poporului român ar­delean. In clişeu, timbrele speciale care au fost emise acum doi ani, când s'au împlinit 150 ani dela moartea eroică a celor trei martiri ai neamului. Sus, figurile lui Crişan, Horia şi Cloşca. Jos figura lui Cloşea. ffihif~fîl­ifcrr~nfaftniiîiiif­uf lift, , & .-ii,,'T I-, ifn­ft-­ slugărită Safta Brfncovaanu de Dr. E. VEISA Familia Brâncoveanu, de azi s'a hotărât să ridice, in amin­tirea soţiei marelui Ban Gri­­gore Brincoveanu, un monu­ment funerar in bronz. Şi pen­tru că fosta sofia a banului Grigore, îndată după moartea bărbatului ei s'a retras la mă­năstirea Varatee şi s'a călu­gărit, monumentul in bronz, lucrare a talentatului sculptor Jalea, s'a aşezat în incinta mânăstirei Varatec şi s’a sfin­ţit în ziua de’ Duminică 5 Septembrie 1937. Cu o lună înainte încă, ga­zetele din Bucureşti şi Iaşi au vestit data sfinţirei monumen­­tu­ri şi pomenirea mdnastirei Safta,—însoţind ştirea cu note şi date biografice ale maicei Safta şi a familiei Brâncovea­­nu,—Sfinţirea urma să se facă de însuşi Patriarhul României şi de I. P. S. S. , Mitropolitul Moldovei. Presa în general şi cea ie­­şană în special a descris cu multe amănunte desfăşurarea serviciului religios şi cuvântă­rile ocazionale rostite. Aflându-mă la mănăstirea Neamţu, am­ urmărit de aproa­pe, atât slujba pomenirei, cât şi toate cuvântările ţinute, pre­­cum şi dările de seamă din j­u­rnale. Şi in toate aceste fapte, dar absolut iu toate am putut cons­tata la toţi cei ce şi-au expri­mat părerile, fie în discur­suri,fie în articole comemo­rative, o vădită înclinare de a reliefa activitatea maicei Safta, aproape exclusiv prin prisma numelui Brâncoveanu. Familia a fost reprezentată prin Dl. Basarab Brâncoveanu. Insă ni­meni din familia strălucită a moldovenilor Balş. Şi doar maica Safia Brâncoveanu era fata lui Ior­dache Ba­ş, iar mama ei Ecaterina Balş, năs­cută Mavrocordat, era şi ea călugăriţă şi se ara stareţa m­năstirei Varatic când fiica sa, Suta Brâncoveanu a venit la Varatic in 1837. S'a făcut, prin această lipsă de reliefare a personalităţii maicei Safta, care pe lângă că a îndeplinit în totul cele ho­tărâte şi dorite de soţul său marele ban Grigore Brânco­veanu prin testamentul ce a lăsat la moartea sa în 1837, între cari cel mai de seamă act—a fost înfiinţarea spitalu­lui din Bucureşti, denumit mai târziu Brâncovenesc; apoi, in timpul de 20 ani cât a trăit în călugărie cu multă dărnicie şi din toată inima, a ajutat pe cei săraci, a înzestrat biserica Monastirei cu bogate veşminte preoţeşti, a ţinut vie flacăra credinţei în jurul ei şi a fost o povăţuitoare nepreţuită a tânărului pe atunci, dar mare patriot Costachi Negri a cărui soră era deasemenea călugă­riţă la Varatic şi a urmat la­­Continuarea în pagina 2-a. PIOECIE BONTE LA TEATRUL NAŢIONAL DIN IAŞI Dl. prof. iŞef'jbem trofea**» angajarea unui regisor din Italia Dl. prof. N. Şerban, di­rectorul Teatrului Naţional, se strădueşte să prezinte ieşenilor cât mai multe ino­vaţii în stagiunea ce se va deschide în curând. Astfel, între sitele, dl. Şerban, pr­e intermediul regalei italiene din Bucu­reşti, a intrat în legătură cu cercurile artistice din Roma. E vorba că Teatrul nos­tru să aducă din Italia un regisor specialist, pentru a monta la Iaşi câteva piese,­ntr’un gen cu lotul nou, necunoscut încă în Româ­nia. Dl. Şerban a şi primit o serie de fotografii, re­­prezentând diverse mon­tări scîpmic­e, decoruri şi­ costume în maniera regi­­zorilor italieni. Desigur că aceste mon­tări moderniste vor cons­titui o atracţie in plus pen­tru publicul ieşan. Numai că în calea acesti­­ui proect sunt unele difi­cultăţi de ordin financiar. Dl. prof. Şerban însă studiază chestiunea şi ve crede că va izbuti să gă­sească soluţia ca Teatrul Naţional să nu fie lipsit de suflul modern pe care l-ar aduce regizorii din Occi­dent. REP. c fi] Aspecte »slotâce âieva c«avii»l© e respire loaf ral Japoniei iStnia «Ie spectacol. — Montarea pieselor. Când acfiunea e dramatică. Recentul conflict chino-ja­­ponez a readus la actualitate lumea din Extremul Orient, cu toate obiceiurile, credinţele şi civilizaţia ei. Socotim interesant a prezen­ta cititorilor noştri, câteva as­pecte ale vieţii japoneze, după descrierile europenilor care au voiajul sau trăit în „ţara cri­­santemelor". Toţi cetăţenii sunt de acord in a recunoaşte că ceia ce-l frapează mai mult pe european în Japonia, este teatrul. Japonezii au o tradiţie tea­trală veche şi procedee de înscenare absolut originale. Sala de teatru japoneză are drept pardosea o împletitură moale de paie, pe care stau spectatorii. Scaune nu există. Cei mai bogaţi­ îşi aduc perne de acasă.­­ In timpul reprezentaţiei spec­tatorii fumează, beau ceai, mânâncâ prăjituri de orez şi discută. La parter, este o punte care face legătura dintre scenă şi balcoane. Pe această punte, intră actorii in scenă şi tot aici sunt aclamaţi şi li se a­­runcă flori, de unde şi nu­mele punţii de „bana mici" adică puntea florilor. La apariţia vreunui actor preferat, se aud urlete scurte şi ascuţite, însă atât de pu­ternice încât spectatorul ne­prevăzut crede că e foc sau altă nenorocire. Costumele teatrului japonez sunt foarte complicate, mai a­­les în dramele istorice când sunt reprezentaţi diferiţi nobili niponi. In general toate cos­tumele sunt lungi încât acto­rul le târeşte după ele, de parcă ar merge în genunchi. In teatrul japonez se între­buinţează foarte mult grima. Actorul îşi face mască după eroul care-1 interpretează. Spre exemplu, dacă interpretează un samurai, va avea o mutră fioroasă cu părul roş pe frunte, iar restul strâns un smoc în vârful copacului. Deoarece femeile nu au voie să apară pe scenă, rolurile femenine sunt jucate tot de bărbaţi. In grima pentru femei se întrebuinţează peste tot culoare roşu in loc de negru, pentru a reda blândeţe. In unele piese, cum sunt dramele istorice, (No.), actorii poartă măşti. Decorurile teatrului japonez, sunt de obicei naiv construite, astfel de exemplu ni se pre­zintă faţada unei case şi în aceiaşi linii pereţii laterali sau chiar interiorul. In alte piese, decorul lip­seşte complect, sau e înlocuit cu semne convenţionale. Un carton rotund înseamnă luna, o bucată de lemn pădurea etc. In afară de actori, pe sce­nă­­se văd diferiţi oameni misterioşi, îmbrăcaţi complect în negru. De aceştia trebue să faci abstracţie, pentru că n'au nici o legătură cu su­biectul piesei. Ei au menirea să sufle ac­torilor monoloagele mai lungi (în teatrul japonez nu există sufleur), să aducă diferite o­­biecte pe scenă etc. Dacă e nevoe să sboare o pasăre, ei trec prin scenă o paseră agă­ţată de un fel de undiţă. Şi atunci spectatorul, făcând ab­stracţie de om şi de prăjia, înţelege că pe acolo a trecut o pasăre. Ceiace trebue recunoscut însă e faptul, că în teatrul ja­­ponez s'a întrebuinţat pentru prima dată scena turnantă In ultimii ani s'au introdus modificări însemnate. Sunt unele teatre numai de actriţe, unde rolurile bărbă­teşti sunt interpretate de femei. În ultimul timp, odată cu introducerea pieselor moder­ne, au început să joace la un loc, bărbaţi şi femei. Pe scena teatrului japonez se află o estradă mai ridicată (Continuarea in pagina 2-a)

Next