Opinia, octombrie 1937 (Anul 33, nr. 9147-9173)

1937-10-27 / nr. 9169

. Un mamut per* fed conservat Din Moscova se anunţă că, in partea orientală a insulei Wrinjel, pe coasta Siberiei, a fost descoperit un mamut per­fect conservat in ghiaţa. Mons­trul măsoară 6 metri şi 50 în lungime şi e acoperit cu păr lung de 1 metru şi 20. Car­nea e roşie pe spate şi albă pe pântece. După descrierea ce au pri­mit-o, membrii Academiei de ştiinţe din Moscova, cred că e vor­ba de specimenul cel mai complect ce s-a descoperit până acum şi organizează o expediţie în scopul de a-l a­duce la Moscova, un ANUL XXXIII nr. 9169 ABONAMENTE: Lei 350. „ 130. „ 90. „ 35. „ 1500. . . . pe un ar. . . . „ 6 luni . . . „ 3 luni . . . „ 1 lună . Instituții publice Atelierele tipografice „Opinia“ IAȘI STR. LĂPUŞNEANU 37 ACTIALSTĂŢĂ POLITICE ZVONURI ŞI IPOTEZE IM­PMIVIMŢA SUCCESSUNIIÎ In complicaţiile situaţiei noastre politice, în lipsă de date precise, trebue să ne orientăm şi după zvonuri, iar unul din zvonuri, cu anumite substraturi, este acel despre intenţ­a d-lui Mihalache de a părăsi şefia partidului ţărănist E posibil ca zvonul să fie lansat cu intenţie, chiar de către conducerea partidului ţărănist Scopul ? Să se dea a se înţelege în loc înalt că, dacă se fac dificu­tăţi d-lui Mi­­halache în chestia succesi­unii, va fi adus d. Maniu în fruntea mişcării ţărăniste. Adică, o manevră politică. Dar se mai poate ca zvo­nul să aibă o bază reală, —şi atunci ar însemna că partidul ţărănist nu-i tocmai sigur de felul cum se va rezolva criza de guvern. Şi într'un caz şi în altul, trebue pusă surdină la op­timismul ţărăniştilor. Dacă există într’adevăr dificultăţi e despre care se vorbeşte şi s‘ar putea ajun­ge la înlăturarea] d-lui M.­­Jxa ache de la succesiune— ce perspective se deschid Nu se pot deschide de­cât două : 1j Sau prelungirea gu­vernării liberale. 21 Sau o formaţie de co­laborare, tranzitorie. Insă cum această formaţie n‘ar avea o suficientă bază e­­lectorală, va trebui să ceară sprijinul electoral al parti­dului liberal. Adică, tot li­beralii ar stăpâni situaţia. In ambele ipoteze, s’ar deschide lupta aprigă între cele două partide mari: li­beral şi ţărănesc. Dar­­ împrejurările sânt foarte puţin potrivite pen­tru o luptă de asemenea proporţii. Mai trebue avut în ve­dere o probabilitate. Anu­me : să se încerce repeta­rea cazului Duca, de acum patru ani. Adică, să se în­cerce a se impune ţărăniş­­tilor uneie colaborări. Iar în caz de nereuşită, să ra­mân d, Mihalache stăpânul situaţiei. Dar afirmațiuni precise, încă nu se pot face. REP. Dim Soatu Imam® Daru! restului pentru Voevodu) Mih­ai Eri­ca a fost pâr­nit spre Sinaia, căluşul pe care m­aicijinul îl dfoaează Marelui Voevod! Mihai­ Cib­­u', e un crmăsar pur lânge englez, in etate de 3 ani ţi un minute ţi provine din fostul grajd al lui Mar­­gu­ilavian. Proprietarul său, dl. Cmaad­i din Bucovina, a cedat săgntu­l Primăriei laţi, la condiţiuni. modeste. top cop Dispare fildeşul ! Fabricanţii de bile de bili­ard sunt foarte îngrijorăţi de faptul că o ştire oficială a a­­nunţat dispariţia, într'un viitor apropiat, a elefanţilor. Se ştie că bilele de biliard sunt făcute din fildeşul ele­fantului. Fabricanţii sunt întăriţi a interveni ca să se interzică pe un timp de câţiva ani, vâ­nătoarea elefanţilor. In acest chip producţia de bile—spun ei—este asigurată pe un timp de 10 ani.­­ Ce se­ vor face însă fabri­canţii, când elefanţii vor dis­pare cu desăvârşire ? COI, UT) La expozifia «SIhle P­ari» Problema copiilor rătăciţi în vasta expoziţie de la Paris, devine acuţi. Se ştie că, copiii găsiţi, care sau rătăcit de persoanele ce-i însoţeau, sunt predaţi la un comisariat spe­cial. Acolo un personaj ad­­hoc, încearcă să obţină de la micii vizitatori informaţii pri­vitoare la adresa părinţilor lor, unde urmează a fi trimişi. De cele mai multe ori, le este foarte greu agenţilor de po­liţie să obţină informaţiile do­rite. De aceia direcţia expo­­z­ţiei a luat iniţiativa creării câtorva puternice difuzoare, prin care se transmit semnal­mentele copiilor pierduţi. Dar şi această măsură a părut insuficientă d-ru ui Le Mee. D-sa, cun­oscut ca un mare prieten al copiilor, a ilicit hotărîrea de a crea în cadrul expoziţ­ei o zonă unde copii vor fi supravegheiaţi îndeaproape. In acest vestiar al expoziţiei, copilul prea mic spre a putea însoţi persoanele cu care a venit, va fi încre­dinţat unui personal fidel, care îi va preda părinţilor la ieşirea din expoziţie. Dar d­rul Le Mée nu vrea să facă o închi­soare din acest vestiar şi de aceia d-sa a creat un oraş al copiilor, un oraş în miniatură cu fel de fel de magazine şi cu fel de fel de minunăţii ca­pabile să reţină atenţia mici­or vizitatori. IF«a­brIcaiH»­ fără scrupul« La H ghate, un cartier al Londrei, a fost descoperită de cărând o fabrică de ţigarete, ele cărei procedee întrec cu mult lucrurile cele mai res­pingătoare. Fabrica angajase numeroase rele tinere, care aveau însăr­cinarea să adune muicuri de ţigarete aruncate şi să le fur­nizeze fabricei. Acest tutun adunat de prin gunoiu era împrospătat în cup­toare, apoi presat în tuburi curate şi puse în comerţ, ca ţigarete speciale garantate. Numita fabrică de ţigarete cumpărase în timp de un an asemenea gunoaie în sţinstă de 2000 lire sterline (ut) nph­on şi jum. leij. Beneficiul fabricii prin întrebuinţarea acestor res­turi de ţigarete s-a urcat la 1700 la su­d. Fabricantul a fost dat în ju­decată şi condamnat la câteva luni închisoare,un an 1 LEU Zsai* popular* cotidian Premiul de compoziţie muzicală . D. Victor Iaman­­di, ministrul culte­lor şi artelor a fă­cut o vizită la „So­cietatea compozito­rilor români". Apoi a prezidat juriul pentru acordarea îpremului naţional­­de compoziţie mu­zicali. Premiul a fost conferit distin­sului autor şi diri­jor d. M. Jora, un element de înaltă valoare muzicală şi care şi-a făcut cu­l­tura în Iaşi. In clişeu, d. mi­nistru Iamandi­n Societatea compo­zitorilor, avînd în dreapta pe maes­trul George Enescu. Ui fel de refacere e sufler care îngrijorează pe locuitorii ieșeni Cetățenii Iaşului au tot ce­rut mereu să li sa refacă stră­zile, ca să aibă măcar atâta înlesnire , să poată circula. Administraţia actuală a tot cârp­t din loc în loc, fără să aibă curajul de a începe lu­crări mai de seamă. Doar in preajma alegerilor de astă-pri­­măvară, s'au înşirat movili de pietre pe mai multe străzi, de se credea că dorinţa ieşenilor va fi adusă la îndeplinire. Dar a trecut vara şi grămezile de pietre stau şi azi înşirate pe ambele trotuare. Pe unele străzi s'a oce­pit lucrul, dar când să ne bucut­răm şi noi, totul a Încetat • Lucrătorii au plecat şi au ră­­­mas la locul lor mormanele de pietre. Păcat de vremea asta bună că nu e întrebuin­ţată cum se cuvine ! Cetăţenii merg tot prin mij­locul străzii, făcând echilibris­tică pe bolovani şi gropi, stri­­cându-şi încălţămintea, ocolind mereu grămezile de pe trotua­re. O doamnă din str. Eterni­tăţii se plângea chiar azi, că fiul ei, elev la seminar, ve­nind­­spre casă pe seară şi coborând din Târgul Cucului. Şi-a pierdut echilibrul şi în cădere şi-a rupt mâna... Pe cine să reclame şi cui să-i ceară socoteală ? Mai zilele trecute, un biet cotiugaragiu, venind noaptea spre casă, a dat într-un şanţ ce era în mijlocul străzii, pier­­gându-şi calul cu care se hrănia. Administraţia comunală gră­beşte cu dărâmarea caselor din centru, dar neglijează să se ocupe cer­ol cu termina­rea străzilor. Dacă nu sunt fonduri, atunci de ce au înce­put atâtea lucrări ? S'a procedat cu refacerea străzilor, la fel cu dărâmările din centru : s'au început prea multe deodată, s'au spart, s'au blocat cu bolovani şi apoi a încetat lucrul. Şi când ne gândim că iarna bate la uşă, ne înfiorăm că va trebui să rup m troenile prin mijlocul străzilor sparte, păşind încet, cu zilele în mână ! Administraţia comunală nu se gândeşte la asta ? CONST. ROLLEA Festie §1 li Stit Marele Voevod Mihai a împlinit ieri vrâsta de 16 ani şi tot­odată a căpă­at tresa de sublocotenent,—ceia ce a pri­lejuit impresionantele festivităţi de la Sinaia. In clişeu, M. S. Regele Carol, împreună cu Marele Voevod Mihai. jaral^efs^snos&r­­#ea I. I_. Caroffimie 0 vizită la „caragiaiistul“ C. Vernescu-Vâlcea Marele interpret al personagiilor lui Caragiale, istori­sește. .—întâlnirea lui Caragiale cu unul din persona­­giile sale.—D. C. Vernescu-Vâlcea, în campaniile elec­torale de odinioară.— Memoriile sale.—Debu­tul la Naţionalul ie­şan. Cu ocazia aniversării celor 25 de ani de la moartea lui I. L. Caragiale, Teatrul Naţional din Iaşi deschizându-şi noua stagiune cu „O scrisoare pier­dută", una din cele mai bune realizări ale marelui drama­­turg, a apelat la concursul ve­neratului actor C. Vernescu- Vâlcea. Un credincios „caragialist“, d. C. Vernescu-Vâlcea, deşi înaintat in vârstă şi despărţi de câţiva ani de lumina ram­pei, a acceptat cu dragă inima. O­­vizită la­­„ caragia­listul“ C. Vernescu- Vâlcea Şi motivul l-am aflat când vizitându-i ln cuibu-i de pen­sionar sătul de lume—­pe care a cunoscut-o îndeajuns—nu s'a spovedit.­­ „Am consimţi să-mi reiau rolul Cetăţeanului tur­mentat" pentru cultul şi re­­recunoştinţa ce i-o port lui Caragiale. Căci rolurile piese­lor sale mi-au dat posibilitate să mă valorific ca actor". Gustând câte un păhărel de must, producţie proprie—căci marele interpret „caragialist“ pe lângă grădina ce-o are in str. Lăţescu şi pe care o în­grijeşte cu drag şi meticulos, mai are şi câţiva biţi,uci de vie — am început să discutăm despre trecut. Deşi poartă povara celor 81 de ani, d. C. Vernescu-Vâlcea are o memorie ageră şi poves­teşte cu tâlc, fapte petrecute cu zeci de ani în urmă. Memoriile d-lui C. Vernescu-Vâlcea Încă de acum câţiva ani a 99 C grupul juridic Polono­ Român în vizitat la Iaşi Mâine Mărcuri 27 c. ora 7,50 dim. sosesc în localitate un număr de 12 jurişti polo­nezi, însoţiţi de Doamne, pen- tru a vizita oraşul nostru. Făcând parte din „grupul juridic polono-român" înalţii oaspeţi polonezi, reântorcând vizita juriştilor români făcută la Varşovia, ţin să viziteze şi vechea cetate culturală de scaun domnesc Iaşii. Acest grup care are în frun­tea sa pe Procurorul general de la Înalta Curte de Casaţie d­e Varşovia, cuprinde pe cei mai de seamă jurişti, profe­sori universitari de drept şi decani ai barourilor ţării ve­cine şi amice. Societatea „Ami­cii Poloni­­ei“ Iaşi, invită pe această ca­le pe toţi membrii Comitetului, pe toţi membrii Societăţii cât şi pe toţi intelectualii şi So­cietatea Femeilor­ Române din Iaşi, de a participa, atât la sosirea in gară, cât şi la des­făşurarea programului în cin­stea distinşilor oaspeţi poloni. Secretarul general ai Societ. „Amicii Poloniei" Iaşi. Prof. Gh. Obreja-Iaşi . MERCURI 27 OCTOMBRIE ÎPPI TELEFOANE Redacţia ...» No. 1353 Administraţia « « „ 1295 Serv. de noapte red. 1135 „ admin., 1567 Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 Director­­ C. R. 8HSUL5» Mele iiim­ii! chiriaşilor,ei Astăzi de St Dumitru, cînd la orice întretăiere de străzi te isbeşti de convoiul cotiu­­garelor cu şifoniere, balii şi dulapuri, fără să vrei reciţi începutul şi sfârşitul baladei lui Topîrceanu : Trec anii, trec lunile'n goană Şi'n zbor săptămânile trec. Rămâi sănătoasă cocoană Că-mi iau geamandanul şi plec. Şi urmărind sub coviltirul toamnei necazul cetăţeanului care merge după căruţă cu aripa şi cu javra în braţe,­ gândul te duce spre restabili­­tatea vieţii în care toate sunt trecătoare, cum a spus-o Ecle­­siastul şi cum o demonstrează filosofia. Sunt doi sfinţi un calendar bine cunoscuţi de chiriaşi. Astăzi, când prăznuim pe unul din ei, stăpânii caselor stau în poartă cu mâinele pe burtă şi compătimesc şiragul din mijlocul străzilor, plecat spre al te mahalale odată cu b­uzele toamnei şi cu muta­rea cocorilor... La un hârtop cade lighea­nul ; la o cotitură se sparge oglinda dulapului ; burniţa strică furnirul mobilei şi bu­lionul se varsă pe lingerie. Peste toate se ridică înju­rătura vizitiilor şi altar­ul gloa­tei de chiriaşi, complectând cadrul dezolant al zilei de toamnă. Totuşi, în migraţiunea tradi­ţională a acestei sărbători sunt sădite multe nădejdi şi planuri de viitor. Atât chiriaşul de la centru, care transportă mobilă de lux, in reflexe de abanos şi fil­deş, cât şi săracul de la ma­hala care-şi duce în spate salteaua şi patul, pleacă din casa veche cu gânduri de viaţă nouă, de acel,,mai bine“ visat de om până ln clipa când îşi priponeşte sufierul de lumânare. Odată cu aranjarea bibelou­­rilor­ la nouile odăi, gospoda­rul îşi aminteşte zicala că „o­­mul dacă schimbă locul „schimbă norocul“ şi,,, trage nădejde. Aceasta îl face să înfrunta cu suf­et tare, zâmbetele de compătimire şi melancolia toamnei târzii. Nădejdea aceasta reînăscută cu fiecare Sf Dumitru sau Sf. Gheorghe, Ii prelungeşte existenţa in etape mai uşor de suportat decât monotonia vieţii de om necăjit. De aceia şi astăzi pe chi­pul cetăţeanului din urma co­­tiugarului cu boarfe, stătue un zâmbet, fără sens, pentru acel ce nu cunoaşte farmecul sch­ibării de decor şi de spe­ranţe. Măcar aşa se răzb­ina bie­tul ch­iiaş pe soarta care l-a alăturat potârnichi­or şi coco­stârcilor călători. AUREL LEON început să-şi scrie memoriile, pe care le-a abandonat însă, deoarece cum o spune singur — m­­are răbdare. Ş­-i păcat, căci memoriile d-sa­le ar con­stitui interesante documente din trecutul teatrului din Mun­tenia şi Moldova—din ultimii 65 de ani—şi mai ales ar fui­ D. C VERNESCU-VÂLCEA niza date și caracteristice ine­dite asupra lui Caragiale. întâlnirea lui Cara­giale, cu unul din personagiile sale Iată de exemplu un episod al d-lui C. Vernescu, care ne ilustrează caracterul marelui dramaturg. „Caragiale—povestește d. Ver­­nescu-Vâlce—era cam zgîrcit. Orice trupă care i-ar fi jucat una d­e piese, trebuia să tri­mită tantpma. Altmintrelea îl purta pe la procese. „Eu, care jucam pe atunci mai ales piese de-ale lui, li trimeteam regulat tantiemele respective. Fapt care-l bucura şi-l mira în acelaş timp. Şi‘ intr’una din zile, întrebă pe alţii : — Cine-o fi Vernescu ăsta care-mi trimite mereu tanti­eme ? Aş vrea să-l cunosc, că-i băiat de treabă. Şi ocazia veni. trecând odată cu trenul prin Slatina, în drum spre Craiova, văzu în gară un afiş care anunţa un spectacol cu „Noaptea furtunoasă", jucată de o trupă în frunte cu d. Ver­nescu. Uită de drum și cobori în Slatina. Seara, după primul act, d. Vernescu se trezește cu un bărbat în cabină, care-i spuse pe un ton răstit: — Cine ți-a dat voie să-mi joci piesa ? Dl. Vernescu își zise :­­ — Na, că am dat de dra­­cu cu Caragiale! (Continuarea în pag. 2­ a)

Next