Opinia, mai 1938 (Anul 34, nr. 9324-9348)

1938-05-01 / nr. 9324

ANUL XXXIV No. 9324 6 PAGINI 2 LEI ABONAMENTE: Lei 350. . 180. „ 90. . 35. . 1500. Atelierele tipografice „Opinia" IAȘI STR. LAPISNEANU 37 Zim* ’popuim­* cotidian . . pe un art . . „ 6 luni . . „ 3 lun" . . „ 1 lună -Instituţii publice DUMINICA 1 MAI 1938 TELEFOANE Redacția. • « • Administrația « ! „ Serv. de noapte red. « « Rela­ţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPIŞNEANU 37 director : C .« GHIULEA URBANISTICA IES­ANA Proectul unei pieţe vaste în faţa Facultăţii de Medicină După cum se ştie, la Facultatea de Medicină din localitate s-a început cons­truirea unei noui aripi a clădirei. La terminarea lucrării, această Facultate va de­veni una din construcţiile monumentale ale oraşului nostru. Insă va păcătui prin lipsa de perspectivă, din pricina blocului de case care acopere vederea Fa­cultăţii şi a Institutului A­­natomic. Ieri, decanatul Facultăţii de Medicină a înaintat o adresă Primăriei, prin care cere ca palatul Facultăţii să fie pus în valoare, şi anume, să fie degajat de blocul de imobile vechi, mărunte, neestetice şi in­salubre, cuprinse între stră­zile I. C. Brătianu, Uni­versităţii şi Procopie. Pentru a facilita această operaţiune urbanistică, de mare utilitate pentru oraşul nostru, Facultatea de Me­dicină a cerut Primăriei de a se îndeplini de urgenţă formalităţile necesare pen­tru toate aceste imobile să fie declarate expropiabile. Aceasta, pentru a se îm­piedica pe viitor orice nouă construcţie sau separaţiune a actualelor imob­ie. Iar între timp, aceste imobile să fie evaluate, iar până la terminarea com­plectă a palatului Facultă­ţii de Medicină, să fie ex­propriate şi dărâmate. In acest cl­p s-ar obţine piaţă vastă, cu aspect fru­­mos. D. primar M. E.ianu a luat cunoştinţă de cererea facultăţii de medicină şi a delegat pe d-nii: ing. E. Petrov, şeful serviciului p­anurilor şi arhitect Gh. Grum­ăzescu, şeful arhitec­turii, cu ex­tinarea ches­tiunii şi eventuala îndepli­nire a lucrărilor în vederea expropriere!. REP. -I­PCQ Felici*«ri ‘Studen­ ii albaneji din laș, au trimis o entuzias­ă telegra­mă Regelui Ahmed Zogu, cu prilejul căsătoriei sale cu con­tesa Gerah­ima Ap­porty­on an Ecouri literare In scurt timp va apare la 1 și o revistă consacrată copiilor. Iiufiatoarea e d-na ing. Comă­­nescu, cunoscută in urma repetate­lor reprezentaţii cu teatrul de copii. Scriitorul Cezar Petrescu are gata de tipar un volum despre „fu li­ntea", care va învia o lume întreagă din cenuşa uitării. Capitolele prin­cipale se vor întitula: Caracuda, Duşmanii Janimei, Iaşii fantomelor şi o Românie care a fost­ an an Excredierie In­­geratoasă. Poliţia din Varşovia caută pe fantezistul escroc care creiase un circ ecvestru, or­ganizând în aceiaş vreme un original mod de a se folosi de el. O bandă de pungaşi, in solda lui, efectua în tim­pul spectacolului furturi de portmonee şi ceasornice în public, în timp ce un alt grup avea în grijă garderoba. După un scurt ciclu de re­prezentanţii­ directorul circu­lui, iniţiatorul pungăşiei, a dispărut luând cu el şi gar­deroba artiştilor. un C60 Maimuţele mealfcina In genere, se crede că şti­inţa medicală îşi are origina în încercările pe care omul primitiv le-a făcut ca să-şi o­­biojeas­c rănile, sau de a-şi îngriji degetele şi stomacul cu­prins de dureri. Dar poate că ar trebui să căutăm începu­­turile acestei ştiinţe în lumea animalelor. Maimuţele petrec vreme în­delungată într-o ocupaţie nu­mită—greşit—căutarea de pu­rici, şi pe care zoologii o de­scriu ca un fel de ..pieptă­nate". Un animal examinează pie­lea şi părul tovarăşului cu degetele sale, mâncând ade­­rea resturi şi scame inutile, pe care le găseşte lingând şi scărmănând bland. Când e singură, maimuţa se va apuca să-şi îngrijească propria-i bla­nă. Ea e foarte mu­ţumită când i se dă prilej să se a­­puce de părul unui prieten­­om. Ştiinţa medicală e­ o extin­dere a acestui obiceiu. Chiar­­ societatea civilizată, mo­destul bărbier e precursorul medicului savant. con­an­ tivorftal şi pă­lăria D-na Beatrice Stevens s'a prezentat în faţa autorităţilor j­udiciare la Londra, cerând divorţul. Judecătorul i-a a­­tras atenţia ce s‘a înfăţişat intr'o ţinută necuviincioasă, a­­dică fără pălărie, ceiace e con­trariu unei străvechi legi. S'a întrerupt şedinţa până ce d-na îi-a cumpărat o pălărie. Dar cererea de divorţ a fost respinsă şi reclamanta condamnaţi la plata cheltuel­ilor de judecată. D-na Ste­vens care să i se scadă din aceste cheltueli costul pălăriei Tribunalul nu s'a decis încă­ Ciulaui siosaii iff­aşilor La Varşovia s‘a fondat de curând un club al foşti­lor can­didaţi la sinucidere. Fiecare membru care vrea­ să fie în­scris trebuie să dovedească cel puţin o încercare de sinu­cidere. Fondatorul acestui club, un i­ngi­ner, a declarat că până acum clubul num­ră peste cincizeci de membri care au ca scop să se ajute morali­ceşte şi materialiceşte. an an Era K­rai­alh pesi© AjIeiEEtiic Un porumbel călător a stră­bătut Atlanticul !... Intradevăr, un vânător a prins la Piano Marena (Italia), un porumbel călător, care purta un inel cu inscripţia „Buenos Aires“. Biroul columbofil italian a comunicat imediat în Argen­­tina această splendidă perfor­manță. an an Celifi­ara pag. VI-a ULTIMA ORĂ Suveranii Albaniei Cu un fast deosebit a avut loc la Tirana căsătoria regelui Ahmed Zogu al Alba­niei, cu contesa m­ah­ară Gera­dina Appony. Tânăra pereche își petrece luna de miere in castelul de la Durazzo pe malul Adriaticei. Iată, în clişeu, pe regele Zog­u cu regim Geraldina. mi mm.. mu mii.. Spicuind registrul de cazuri al Salvării.— Accidente şi sinucideri.— Anotimpul decepţiilor. Un telefon ziua sau noap­tea, şi „Salvarea“ părăseşte garajul din curtea Bisericei Bărboi pornind cu maximum, de vdezâ. — Alo Salvarea, veniţi ime­diat în str... No... e ceva grav —şi glasul speriat imploră pe internul de serviciu să zboare, dacă se poate, până la „cazul grav". Internul Salvării însă—recte dl. N. Mardare — e obişnuit cu glasurile emoţionate, pen­­ru că toate vocile care chea­mă Salvarea sunt speciale. Noroc că numărul de tele­fon al Salvării e uşor de tă­cut (1000) , altfel degetele a­­gitate nici nu sar putea forma. Cineva drag e bolnav grav şi trebue dus la spital ; un accident nenorocit s-a întâm­plat ; un prieten deziluzionat şi-a tras un glonte de revo­­­ver... Atâtea şi atâtea împre­jurări cân­ răsună apelul către Salvare : — Vă rog veniţi imediat! Zi şi noapte, Salvarea e la datorie. * Lângă telefon e becul de veghe şi lângă el neadormit internul. Notarea adresei, o repede cercetare pe planul oraşului şi maşina a ieşit pe sub tur­nul medieval al bisericei. In situaţia în care este, deşi cu o singură maşină li­­­psită de fonduri, această instituţie aduce servicii foarte mari po­pulaţiei ieşene. Un caz Ascident, boală sau sinuci­dere,—pentru Sa­vare e nu­mai „caz". Chemat la orice caz înain­tea celoufiaUi medici, interesul salvbriLB»­or njjji care a­u­­toarele. T ~ . Apoi maşina se întoarce cu­minte la garaj; petele de sân­ge sunt curăţate, totul desin­­fectat şi se aşteaptă ,,Cazul" urm­­or. — Gata oricând, e deviza acestui post de prim ajutor la frontul împotriva morţii. Registrul de cazuri O cercetare în registrul Salvărei ne poate arăta acti­vitatea acestei societăţi şi tot­odată situaţia Iaşului din punct de vedere al sinuciderilor şi accidentelor. Astfel, in decursul anului trecut, Salvarea a făcut 646 de transporturi. Cele mai multe au fost fă­cute în lunile Aprilie (73), Decembrie (63) Mai (60) şi August (60). Cele mai puţine în Februarie (35). In 1937, Iaşul a avut 45 de sinucideri şi 300 de accidente; au mai fost 5 intoxicaţi cu gaz, un asfixiat, 12 cazuri de apoploaie, 12 cazuri de epi­lepsie, 3 de alcoolism, 3 de otrăviri alimentare, 15 cazuri de alienaţie, 3 morţi subite, etc. La accidente predomină fracturile (87/ Urmează elec­trocutările (6), împuşcări din timprudenţă (5) etc. Anotimpul sinuciderilor La sinucideri, recordul îl bate primăvara. Sinucigaşii preferă să apuce pe calea raiului în anotimpul când totul se trezeşte la viaţă. Li­carii toi fernen® în­trec pe bărbaţi, ceia ce arată că tot sufletul femeiesc e mai slab. Dintre meta­de, cea mai pre­ferată e otrava. Astfel, anul trecut au fost 29 sinucideri cu otravă, 4 cu arme de foc, 8 cu cuţite şi arsuri, 2 aruncări de la înăl­ţime şi 2 prin spânzurătoare. • Anul acesta, avem până la 1 Aprilie 190 de cazuri, ceia ce înseamnă un spor însem­nat faţă de anul trecut. Sinucideri n’am avut decât 7 prin otravă. Gratuităţile Salvării Pentru transporturile ce e­­x­ecută, Salvarea percepe o taxă modestă, pentru acoperi­rea speselor de deplasare. Mai mult de jumătate din cazuri insă sunt făcute gra­tuit. Astfel din 646 cazuri, pe 1937, 388 au fost făcute fără piață. Anul acesta din 190 ca­zuri, au fost gratuite 120. • Iată de ce ieșenii sunt da­tori să sprijine instituția „Sal­vării", răspunzând la apelu­rile lansate,­pentru că ridica­rea ei e spre binele tuturor. I. MIREA în marginea actualităţii Poziţia militară a Cehoslovaciei IraleresaBaHaaá sSradUra ral raraei re­vist© frarace®« In „L’Europe nouvelle" s'a publicat un amănunţit articol asupra poziţiunii militare a Ce­hoslovaciei. Autorul spune în introdu­cere că Cehoslovacia este un adversar destul de temut pen­tru Germania, fiindcă exem­plele Madridului şi Sangaiului, precum şi experienţele din timpul marelui război­, arată că războiul care nu este câş­tigat chiar în primele săptă­mâni, este sau uu războiu­l volut, sau va duce la aşa puternica epuizare a celui ce atacă încât se poate în cele din urmă încheia fără un re­zultat satisfăcător. Potenţialul militar foarte în­semnat al Cehoslovaciei este în general prea puţin cunos-­­­ut, doar de către specialişti. Comandanţii Reich­swehrhlat insă il apreciază in cel mai inart grad. Armata germană a devenit egală ca forţă cu cea franceză, dar în acelaş timp şi armata cehoslovacă a fost întărită şi aceasta încă în aşa măsură incât astăzi este fără îndoială —alături de armata franceză şi germană—una dintre cele mai bune armate de pe con­tinentul european. Pe lângă aceasta, în spatele armatei cehe se află o mare forţă industrială şi morală, mi­litarizată până în aşa grad incât se poate afirma că Ce­hoslovacia este, bineînţeles alături de Germania, unica ţară din Europa care este per­manent pregătită şi nu trebue să se teamă de urmările unui atac neaşteptat. Chiar din punctul de ve­­dere al materialului uman, sforţările pe care le face Ce­hoslovacia sunt proporţional tot aşa de mari ca şi acelea ale Germaniei. Cehoslovacia are o pătrime din populaţia Germaniei şi armata sa este numeric mare cât o pătrime din Reichewehrul german , 40 de divizii in contra a 160. Aşa­dar ţara aceasta mică poate mobiliza o putere mai mare decât aceia a celor două corpuri de armată ruseşti cari au hotărât la Septembrie 1914 asupra victoriei de la Marna. După alipirea Austriei la Germania rasă, armata ceho­slovacă pentru a putea men­ţine acest raport de forțe,, va trebui să introducă pe cât se poate de repede, serviciul mi­litar pe trei ani, pentru ca (Continuarea în pagina 2-a) Situaţia grea de astăzi va trece, fără tulburări şi catasPTM OptimisiaBwi d­-lui preşedinte Beneş a Europei Distinsul barbat de stat d. Eduard Beneş, preşedintele Cehoslovaciei, cu prilejul unei recente solemnităţi la Praga, a rostit cuvinte optimiste şi încurajatoare pentru patria sa, dar în acelaş timp pentru Eu­ropa întreagă. Iată propriile cuvinte ale Prezidentului: „Eu cred cu tărie că vom ieşi din situaţia grea a Eu­ropei de astăzi, fără înfrîn­­geri, fără tulburări şi fără catastrof. Statul cehos­ovac care a trăit primii două­zeci de ani ai existenţei sale, atât de liniştit şi fericit, în timp ce altele au trecut prin cri­­ze grele, are fără îndoială rădăcini sănătoase. Şi nu va înceta să le aibe, dacă partea lui cehoslovacă va rămâne ca şi până a­­cum absolut puternică. Is­toria ţării noastre ne în­vaţă că întotdeauna am în­ceput să decădem­­ numai atunci cind am neglijat a­­cest mare adevăr istoric. Fiind puternici şi unitari şi loiali unii faţă de alţ­i, vom putea da şi celorlal­e popoare ceiace le aparţine după drept*. Cu prilejul unei serbătoriri PROFESORUL VIRGIL MARINEANU Astăzi are loc la Liceul Na­ţional, sărbătorirea d-lui prof. Virgil Marineanu, cu ocazia numirei d-sale ca director al acestui vechi şi glorios insti­tut de cultură. Profesorul Virgil Marineanu s’a născut în anul 1896 in corn. Drănicu, jud. Dolj. De mic copil, profesorul Marineanu, a primit o edu­caţie model, de la tatăl său, care era profesorul şcoalei primare din comună. Cursuri!« prim­ar» lui a ab­solvit la şcoala din satul na­tal, iar cursul secundar l-a urmat la liceul „Carol I-iu“ din Craiova. Încă din liceu, profesorul Marineanu avea predilecţie pentru limbile clasice, ceia ce l-a determinat ca la absolvi­rea liceului să se înscrie la Facultatea de litere, la limbile latină şi greacă. Cursurile universitare le-a urmat la Bucureşti. Intre timp veni şi războiul şi d. Virgil Marineanu, — intrerupându-și activitatea universitară, se duse să-și facă datoria către patrie. In calitate de ofițer al reg. 1 Infanterie Dolj, s’a distins pe câmpul de luptă, fiind a­­preciat de superiorii săi. La terminarea războiului, deabea întors acasă, profeso­rul Virgil Marineanu se puse pe muncă, reuşind să-şi câş­tige timpul pierdut şi în anul 1919 îşi ia licenţa în litere fiind cotat ca unul de cele mai bune elemente ale teai­­versităţii. In acelaş an, marele istoric Vasile Pârvan, apreciindu-i ca­lităţile ex­epţionale, îl nume­şte asistent universitar. O frumoasă carieră i se deschidea tânărului asistent in viaţa universitară , dar el a înţeles nevoile imperioase ale timpului şi s-a hotărât să coboare la învăţământul li­ceal, cu dorinţa de a pregăti elemente capabile. In anul 1920, este numit profesor la liceul Ştirbei-Vodă, din Călăraşi-Ialomiţa, unde a funcţionat până în anul 1924. Toţi inspectorii şcolari, care s-au abătut pe la acel liceu,i -au dat tânărului profesor ca­­lificative maxime, ceia ce a determinat ministerul instruc­ţi­unei să-l numească director al şcoa­ei, funcţiune ce a de­ţinut-o până la transferarea d-sale la Iaşi în anul 1925. n acest an descinde la Iaşi, profesorul Marineanu, venind dintr-un mic târg al ţărei în­­tr'un mare centru cultural. Privit la început cu neîn­credere, profesorul Marineanu, datorită caracterului său, a m­uncei perseverente, a cins­tei şi mai ales vastului bagaj de cultură şi pricepere peda­gogică, ajunge in câteva luni să se impue , iar curând este numit subdirector al liceului, calitate ce o deţine până în 1929, când este numit codi­rector. In această calitate a func­ţionat până în anul 1934 când a trebuit să plece din cauza unor intrigi. Totuşi părinţii elevilor au înţeles să d. Virgil Marineanu este acela ca trebuie să-i re­prezinte şi l-au ales cu una­nimitate, atât ei cât şi repre­zentanţi corpului profesoral, ca preşedinte al comitetu­­i şcolar, timp de 7 ani în şir (1931-1937). In acest interval datorită muncei acestui om, şcoala s-a îmbo­lnit, cu un cămin model pentru fii de săteni, o aripă nouă cu câ­teva clase, servicii medicale, renovare de laboratorii, repa­raţii radicale etc... De scurt timp, profesorul Marineanu a fost chemat să conducă din nou interesele şcoalei, de însuşi d. Victor Iamandi, pe atunci ministrul instrucţiunii publice, fost co­leg în învăţământ cu d. Ma­rineanu. D. ministru Iamandi a în­ţeles că in aceste vremuri grele când se cere o îndruma­re bună şi o educaţie trainică pentru tinerele vlăstase ale ţării trebue să dea unuia din pri­mele licee din ţară pe unul din cei mai buni conducători, pe profesorul Virgil Marineanu. Sărbătorirea d-sale, aran­jată de un grup de profesori şi părinţi printre care şi fos­tul director, actualmenete pen­sionar, d. Vasile Teodoreanu, este un moment important în evoluţia aceste instituţii. Ca fost elev al d-lui Virgil Marineanu, acel care m-a în­drumat spre muncă cinstită şi serioasă, nu pot decât încheia cu urarea: crescut, îlcreat, vivat opera profesore. Disc.pulus

Next