Opinia, octombrie 1938 (Anul 34, nr. 9452-9477)

1938-10-14 / nr. 9463

ANUL XXXIV No. S46A ABONAMENTE; Lei 350......................pe un an „180.­­ . . . „ 6 luni „ 90. . . . . 9 3 luni „ 35.......................... 1 lună „ 1500. . . Instituiri re­iAlica Atelierele tipografice „Opinia" IAȘI STR. LAPUSNEANU 37 Zlin* cotidian 1 L­E­I VINERI 14 OCTOMBRIE 1938 TELEFOANE Redacţia: « Administraţia 1 ! Serv. de noapte red ! Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 Director C. R. GHIULEA­Na 1293 , 1299 « h­ 6 Menţinerea metodei de guvernare Internă Se cunoaşte importantul d­ecurs rostit de d. minis­tru Armand Călinescu, la sărbătorirea d-sare de că­tre institutul regal de şti­inţe administrative. Reamintim acest pasaj privitor la politica internă. „Politica noas­tă asupra cră­divei interne rămâne neschim­bata şi guvernul nu sa va de­părta cu un deget dela linia urmată până astăzi. O spun aceasta cu toată greutatea pe care o dă cuvântului meu, si­tuaţia pe care o ocup. „O spun ca s-o audă toată lumea. Şi dacă cineva îşi în­­chipue că ceva s'a schimbat sau că se poate schimba in această privinţă, eu nu-i sfă­­tuesc să încerce experienţa". Aşa­dar, d. Călinescu dă asigurări categorice că gu­vernul păstrează, fără şo­văire, metodele de politică internă aplicate până astăzi in ce priveşte ordinea pu­blică. Nu s‘a schimbat in­tru nimic concepţia guver­nanţilor, in această privință. Dar ceva mai mult. I^Uc» nu se va scfe'nrtlsa caîuaâc o bună bucată de vreme Deci toate zvonurile din u­l­timul timp, cad la rebut. Chiar dacă s‘ar vorbi de persoane, în orc© caz nu s‘ar putea vorbi de o schim­bare de metode. Aceasta-i hotărârea actuală a f­acto­rilor răsp­unzători. * Dl. Călinescu a vorbit­­ despre Parlament, in ter­menii următori: „Desigur, într-o zi, Para­mentul prevăzut de Constitu­ţie va trebui întrunit. Dar a­­cel moment trebue să coin­­cidă cu totala uitare a vechi­lor deprinderi şi cu impos­i­bilitatea reînvierii vechilor primejdii pentru o normală desvoltare a vieţii de Stat". Cu alte cuvinte, se men­ţine indefinit actualul regim de autoritate ca­e a paci­ficat ţara şi i-a deschis drumuri­le de propăşire. Din toată laurarea (Ştiri ieeafrsai® D. rezident regal Mihai Negruzzi a asistat la premiera piesei „Profe­­sorul Stentin“, de la Teatrul Na­polal. D-sa a felicitat pe d. Sandu Tiz­leajen, directorul teatrului, pentru frun­oasa prezentare a acestui spec­tacol. „ D. Miluţă Gheorghiu pregăteşte cea de a patra premieră a Naţiona­lului i­­man, „Balthazar", comedie in 4 acte pe Leopold Marchand. Prem­era va avea loc Marţi li cri. * Apreciatul pictor scenograf al scenei noastre, d. Th. Kiriacoff, a fost invitat să lm­reze machetele de­corurilor şi schiţele costumelor pie­­sei „Greerele Casei“ după Charles Dickens, ce se va juca la Teatrul „Voi Bună“ din Capitală. Dl. Kiriacoff, deşi e aglomerat cu lucrările la Iaşi, a acceptat in­­vitaţia. Detaşat la Naţionalul din Bucu­reşti, d. Ion Sava pregăteşte un spectacol surprinzător care sa arate publicului Capitalei că un regizor i­­man poate să fi la înălţimea pre­tenţiilor bucureştene. Astfel, peste câteva zile va pre­zenta o montare uluitoare. Intr‘un tablou, vor apare 500 de îngeri me­canizaţi. Va fi desigur pe placul bucureş­ti mior. O , îi ii 2 ie as una*Urasai In primăvara viitoare o sta­re gigantică se va ridica în portul San Francisco. Ea va avea înălţimea de 47 metri, de la bază până la vârf, astfel încât va fi cu un metru şi jumătate mai înaltă decât faimoasa statue a Liber­tăţii­, din New-York. La baza monumentului se va instala un muzeu şi în­­atinge cu 16­treaga construcţie va lu cru­mea unui edificiu etate, Statuia va fi aceea a Stjtui­tului can­­o­n al oraşului, adică San Francesco d'Assisi şi va fi ridicată în vârful muntelui care se află la marginea ora­şului, în punctul numit „Vâr­ful pomului de Crăciun“. un un Căsătorii oraşiimaal© In Cuba se întrebuinţează un mijloc original spre a grăbi ritmul căsătoriilor. Noul joc, care se chiamă „Gilseşte-ţi cea mai potrivită jumătate“, a fost scornit şi răspândit de una din principalele staţiuni de radio ale Havanei. Fetele şi băeţii, dorind să se căsătorească, sunt supuşi unui examen al sângelui spre a fi determinate grupele ce pot să se potrivească în mod cât mai fericit. După aceasta, viitorii soţi din aceiaşi cate­gorie îşi aleg, din nişte coşuri mari pline cu portocale tăiate în două, câte o jumătate şi caută să găsească apoi pe de­­ţinătorul de sex contrar al celeilalte jumătăţi. Perechile astfel formate sunt apoi căsătorite de cheltuiala organizatorilor. Li se dă un mic apartament cu chiria plă­tită dinainte şi pentru pri­mu copil li se promise un ajutor da 20.000 lei. ecra­nn V©ri®tăfâ — După şase ani de studii, un japonez abia deşi poate citi jurnalul. Alfabetul lui nu­mără 50.000 liter**. — Doi români se salută scoţând pălăria , doi tibetani, scoţând­u-şi limba. — Un savant american constatat că un om normal consumă o tonă de alimente pe an. — Cei jpai numeroşi gemeni sunt in Irlanda. —­ De când a deven­t Duce, şi până la sfârşitul anului 1937, d. Mussolini a ţinut 6000 dis­cursuri. samas­asate Ziar Bim­in­­ Bugle (Trompeta Bi­mini)—Bimini semuims­e una dintre insulele arhipelagului Bahama, în Indiile occidentale) —este cel mai mic ziar din lu­me. Măsoară exact 8 centime­tri pe 11,4 şi cânde indoU în­cepe cu uşurinţă la buzunarul mic dela jiletcă.­­ Apare o­dată pe săptămână, un an Corasungţul alcoolvifun­ 19 Statele Unte majoritatea băuturilor alcoolice shot con­sumate de oameni între 25 şi 40 da ani, după cum rezultă dintr'o statistică a autorităţilor new-yorkeze însărcinate cu controlul acestor băuturi. Studiul a fost făcut la baza răspunsurilor date unui che­stionar trimis la 220 localuri publice din 46 oraşe. Aproape toţi cei întrebaţi, au răspuns că tinerii cari ob­bişnuiau pe vremuri să bea­ lichioruri de contrabandă, as­tăzi sau au redus consumul sau au repurtat definitiv la el. Statistica arată apoi că majoritatea femeilor preferă să bea la masă şi n­u în pi­cioare,­ în faţa tejghelei bairu­­ui. un un un un - UN CONVOI TRIST T - Trupe cehoslovace părăsind teritoriile care au fost atribuite Germaniei și Poloniei. KIM, !!HBSt!« învăţământul agricol aşezat pe noul baze.—Şcoalele agricole vor forma pe adevăraţii mun­citori ai pământului. In marea operă reforma­toare a întregului sistem sta­tal pe care guvernul o între­prinde cu atâta autoritate, în­­văţâmântul agricol formează un foarte important capitol. De unde până acum întreg acest învăţământ era numai teoretic, elevii şcoalelor agri­cole tinzând numai la căpă­­tarea unei diplome pentru a deveni funcţionari în minis­terul agricultural şi domenii­lor, prin reforma realizată de d. ministru Gh. Ionescu-Si­­seşti, fiecare tip de şcoală a­­gricolă va răspunde unui scop practic precis. Economia nouei reforme ţine seama in primul rând de nevoile reale ale ţării, viitorii absolvenţi ai şcoalelo­r agri­cole fiind aceia care vor con­tribui prin cunoştinţele şi teh­nica învăţată, la ridicarea cu orice preţ a agriculturei. Noua organizare şcolară Pe lângă şcoalele inferioare şi medii existente şi care îşi dau concursul lor nelimitat, legea nouă creează noui ti­puri de şcoale pe care cerin­ţele agriculturei le impun azi şi anume: Şcoale practice cu o durată a şcolarităţii de doi ani, sunt destinate a forma lucrători calificaţi: conducători de trac­toare, mecanici agricoli, logo­feţi, şefi de gr­ad, grădinari, etc. Nu se vor face cursuri teoretice, ci se va lucra numai in ateliere, ferme, vii şi gră­dini. Şcoale de specializare care vor forma pentru anume în­deletniciri ca: pescari, pivni­­ceri, etc. Aceste şcoli vor fi urmate de abvolveaţii şcoale­­lor inferioare şi mixte. Şcoale ţărăneşti pentru a­­dolescenţi la care se vor primi tineri intre 18—24 aur. Ex­perienţa a fost făcută de Fun­daţia „Principele Carol" dând rezultate admirabile. Se vor înfiinţa, în aceiaşi categorie, şcoale pentru adulţi pe termen foarte scurt, ţinând seama de nevoi. Şcoalele inferioare şi medii din vechile tipuri de şcoale, rămân pentru fiii proprietari­lor mijlocii, cari formează ma­­rea masă a lucrătorilor de pă­mânt. Structura nouei şcoale Dar reforma mare adusă de noua aşezare a invăţămîn­tului agricol constă în schim­barea radicală a întregei struc­turi şcolare. In şcoala practică, profe­sorii încetează de a mai fi profesori : ei devin organele tehnice ale Fermei - Şcoală, lucrând cot la cot cu elevii şi ne­mai beneficiind de va­canţe, cari nu sunt compati­bile cu exploatarea agricolă. Consiliul economic, acel so­viet care stânjenea iniţiativa şi autoritatea Directorului, se desfiinţează, conducătorul şcoa­lei Împărţind lucrul in fiecare seară, Şcoalele intarioare şi mixte nu vor mai primi elevi decât în vârstă de 14 ani, cel puţin, pentru ca ei să poată partici­pa la muncile agricole, fără dezvoltarea şi sănătatea lor să suferă. La servi­ciile agricole jude­ţene se infiinţează, prin noua lege, învăţământul agricol am­bulant pentru a se da între­gului învăţământ agricol, în­treaga lui valoare practică. Prin noua reformă se vor canaliza foate energiile tine­­retului spre îndeletniciri pro­ductive, dându-se astfel un nou imbold muncii pentru ri­­­dicar­ea economică a ţării. lastre Ştiinftt 9 * Literat­urii O cojavorfoSr© spontană cu 4» prof. Miilor Joia Universitate* Mita MiSeană Este ştiut că pentru intelec­­tualii de carieră şi de consa­crare ştiinţifică, literatura, şi mai ales beletristica, poezia, muzica, plastica, (de­sigur cu onorabile excepţii) sunt consi­derate ca o... pierdere devre­me, ca o simplă distracţie Marele scriitor Bjornsijerne Bjornson a mers mai departe, arătând că pentru omul de ştiinţă şi de stadii aprofun­date, până şi iubirea, viaţa conjugală cea mai senină şi ideală, este o * calomnitate, o piedică, o... pierdere de timp *—caiace e descris atât de fru­mos ..idilic în delicioasa-i co­medie de salon: Geografie şi iubire.... Atari subiecte... triste se găsesc numeroase, îa mai toate iteraturile moderne—şi se cu­nosc cazuri că unii oameni de ştiinţe pozitive şi de libera­­tor, pentrt­,„ destrndere spiri­tuală, caută distracţii cetind roman® delsenzaţie , aventuri, crime, insappere detective a la Sherlick Holmes, „romane captivante“, şi chiar cele fan­tastice ale lui Jules Verne (deşi acestea au şi o valoare ştiinţifică), călătorii ex­rava­­gante la poli, prin deşerturile Africa!, sau prin..........câmpiile mortuare ale Siberiei". * Nu mică mi-a fost surpriza şi daatul de plăcută, când în- Ir’una din aceste superbe după-amezi de toamnă, întâl­­nindu-mă, prin romanticele alei dela Copou cu dl. profe­sor Miller, dela facultatea noastră de ştiinţe, şi reputat matematician, am intrat într'o interesantă discuţiune culturală fi de istoriografie literară, după­ ce mai întâi ii cerusem, în triacăî, un mic consul ma­­tema­tec pentru a reţine într’o atare formulă ceea*ce M. S. Regele Carol II a preconizat în luminoasa-i cuvântare ros­tită in actuala sesiune a Aca­demiei Române ; că firul isto­ric nu poate nici când fi în­trerupt, că trebue să păstrăm recunoştinţă şi cult pios ma­rilor noştri înaintaşi, pentru interesul prezentului şi grija de viitor. Mă­­gândiam atunci la următoarea formulă : trecutul-­-Prezentul - Vi­­itorul. Dar dl. prof. Miller, ştiin­­du-mă că sunt un incult in domeniul ştiinţelor matema­tice, m'a situat îndată pe un teren mai convenabil pentru mine, şi spre marea mea sur­­prindere, mi-a pus următoa­rea întrebare, demnă de tot interesul: — „Recunoscând m­ari,e merit şi gloria legitimă so­­cietâfii literare ,Junimea“, mi se pare că oamenii noş­tri de cultură săvârşesc in­voluntar, o nedreptate, să-i zicem istorică, ignorând alte grupuri culturale care au mi­litat în alte curente, activând rodnic in câmpul spirituali­tăţii şi culturii naţionale“. Punându-mi această prea interesantă problemă, dl. prof. Miller m-a pus pe gânduri cu atât mai mult cu cât d-ta mi-a dat pree­ziuni, vorbindu-mi de revista, cunoscută doar de istoriografii noştri specialişti, „ hanzeeţium Literare“ scoasă pe vremuri de şeful curentul­­ui latinist şi marele luptato­­naţionalist de peste Carpaţi- August Ireboniu Laurian, cla­­sicul savant, care a tipărit, la Viena, in limba latină, valo­roasa operă „Tentamen criti­­cum" şi care a fost adversa­rul lui Maiorescu, ca şi fiul său Dim. Laurian ,devenit în cele din urmă ferventul adept al marelui critic junimist şi directorul ziarului „ Constitu­ţionalul“ (al lui Carp şi Ma­iorescu). Mi-a mai dat ca exemplu — întru argumentarea ideei expuse aici sumar— „Revista Contemporană d­in jurul că­­reia se grupează sriitorii e­­pocei; şi dl. prof. Milter în­­şirându-mi câţi­va dintre co­­laboratorii acestor publicaţiuni (Continuare in pagina 2-a) (continuare in pagina 2-a) Bogăţia industrială a regiunii Sudetilor Alcvola unei cola&orari economice germ*no-ceIie Ţara sudeţilor era porţiunea cea mai industrială a Cehos­lovaciei. In regiunea Teplitz sânt minele d® lignit care furnizau 80 la sută din exportul ceho­slovac. Asemenea cărbunele din regiunea Măisch-Ostrau. In regiunile Reichenberg si Asch este ^»forsa dszvoPata industria iex5&, j «ar industria metalurgica o spocentrată la regiunea Ostrau-Tesiflen. La Aussig a o frumoasă n­­dustrie chimică și ceramică. In industria sticlăriei (celebrul cristal de Bohemia), reprezintă 95 la sută din producţia ce­hoslovacă. Tot în ţara sudetă e con­­centrată industria zahărului, a porţelanului etc. Nu trebuesc uitate nici ves­titele staţiuni Kar­sbad, Ma­­rienbad, F.c®®z«sbad şi .lea­chi tastai unde industria hote­lieră e foart® dezvoltată. In schimb, ţara Sudeţilor re­prezintă aba a 10 la sută din producţia de cereale a Cehos­lovaciei. Insă Germania, industria liv­rată la extrem, n’avea ntvo® de noi industrii, ci de hrană- Alipirea populaţiei sudete va aduce unele complicaţii in problema alimentară. Se pune şi problema tran­sportărilor germane spre Vi­­ena şi basinul dunărean. Ger­mania va avea nevoe de căile ferste cehe şi daci va trebui să se in­hib a acorduri speciala pentru o colaborare economi­că între cele două ţări. Dezbinate din motive poli­­tice, Germania şi Cehoslova­cia se vor împăca pe tărâm economic. Mimi Metricii Şi regimuri mim „Buletinul Săptămânal“ a apărut recent — comentează situaţia ţărilor democratice faţă de cele totalitare, care în permanenţă au câştiguri pe teren. Nici o democraţie n'a for­mulat până astăzi o linie de conduită şi un program de or­ganizare după 1918, după care să sa îndrumeze p omenirea. Cei învinşi au putut să pună in circulaţie un crez nou la care au aderat şi din acei victorioşi pa care pacea de la Versailles nu i-a satis­făcut complect. "Aceşti din urmă,—este vorba de italieni,— se recunoaşteau învinşii morali ai răzbelului fiind deci ei partizanii unei revizuiri, care să răstoarne ntreaga situaţie. Ori­ce regim deliberativ, suferă de o deficienţa de di­­nam­ism! dar nu ideologia dat faliment in vreunea din urmă, ci oamenii care au sus­­ţinut-o şi o reprezintă şi as­tăzi. In democraţie, fiecare are dreptul să vorbească, dar sunt ascultaţi toţi numai cu „o jumătate de ureche“ şi nu impresionează nici unul ; pe când în statele totalitare vor­bind „unul“ singur iar toţi ceilalţi ascultând, vorbitorul capătă accente protetice, (îa msmmsmBBasBBsmmaB&Bi alte împrejurări, aceasta ar fi fost ascultat numai la un spectacol). Apoi tot azi, tehnica mo­dernă a amplificat vocea vor­­bitorului cu mu­t peste intesi­­tatea corzilor vocale ale o­­mului. Cuvântul de la Tribună a căpătat o autoritate, care a întrecut si întrece orice pres­tigiu din trecut. Megafonul a influenţat au­­ditorul, mai mu­t calice tun, de orce calibru. Explozivitatea verbului o­­ratorului totalitar, influenţează azi (şi aceasta este o realita­te) şi pe auditorul din tabară adversă. Democratul face pe filoso­ful, despreţuind procedeele taberei adverse. Dar nu-i mai puţin adevărat că a perdut şi stăpânirea asupra masselor propri, iniţiativa sa — dacă era — paralizându-se, prin frica de a nu fi primi de mul­ţime. Aşa s-a făcut că democra­ţia a început să se identifice cu laşitatea. Partea mai gravă (mulţimea nu o sesizează) e că în laşitate s’a cuibărit şi o oarecare perfidie. Relaţiile între ţări, n'ar tre­bui să fie influenţate de re­gimuri interne. In rîzboiul 1914—1918, au fost alături Regimul ab­solu­­tist—ţarist,—regimul constitu­ţional englez, ca şi republica franceză şi cea americană. Nici pentru pace, difere­n­­ţiarea de regimuri n'ar trebui să fie o piedică şi o retran­­şare in propria idiologie. Şi dacă regimurile totalitare , prin fanatismul lor, fac im­presia că vor să debordeze in interiorul altor ţări,—vina o poartă ţările democratice, care n'au avut nici un „om“ care să atragă marea mul­ţime. Ţările democratice au stat mereu în defensivă, a­­jungându-se până la recentul acord de la München. Cedarea reprezentanţilor re­­gimurilor democratice, s'a fă­­cut şi din cauza nesiguranţei conducătorilor acestor State. Vinovate sunt marile ţări, cu destule recurse in valori,—şi care totuşi nu pot să aleagă pe acei care’să asigure vic­toria regimurilor. Majoritatea unui popor este aceia care decide şi de aceia şi marea Franţă,— frământată de atâtea partide—n'a putut fi îndrumată spre o mişcare de opinie publică care să de­termine un oarecare dinan'sm. NOTE

Next