Opinia, octombrie 1938 (Anul 34, nr. 9452-9477)

1938-10-27 / nr. 9474

ANUL XXXIV No. 074 1 LEU Lei 350. . 180. . 90. * 35. „ 1500. Atelierele tipografice „Od­aia" IAŞI STR. LAPUSNEANU 37 €@iudian ABONAMENTE: . . . pe un an . . . „ 6 luni . . . „ 3 luni . . . „ 1 lună .Instituţii publice JOI 27 OCTOMBRIE 1935 TELEFOANE Redacţia.’ * « ! Administraţia !­­ Sarv. de noapte red ! Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LUPIŞNEANŢU 37 Director C. R. CHIULEA No. 1293 - 1299 Revizuirea averii funcţionarilor Statului Ultimele fraude descoperite de curând, ca şi cele desco­­perite mai de mult, in dauna Statului, desvăluş de sigur un trist aspect al vieţii noastre publice. Măsura luată de către gu­vern, de a revizui averea funcţioaarilor Statului, nu poa­­te găsi fără nici o îndoială, de­cât o unanimă aprob­are. Mulţi funcţionari superiori, fie ei m­­­ai mari sau civili, au agon­­it averi considerab­le din traficul cu interesele statului. De la umilul agronom, care cultivă în favoarea sa pămân­turile rămase nedestribuite de pe urma e­xproprierei, folosind în­ acest scop maşine­ie Camere­lor de Agricultură, până la importantul inspector agronom, care chef­ueşte zeci de mii de lei în combaterea unor ne­­vinovaţi cosaşi pr care igno­ranţa lui i..teresantâ îi consi­deră ca periculoase lăcuste­­ de la neînsemnatul­­funcţion­r fiscal care se lasă convinsi de cei interesaţi in aranjarea unor impuneri şi până la proe­minentul direc­or general de minister care îşi cumpără pi­site şi moşii din economiile pe care le face din modesta ca reafă , de la cucernicul priot care primeşte bani pen­tru repararea bisericei pe care nici nu o vărueşte măcar, până la sus­pusul episcop care confundă averea biseri­­cei cu avutul său personal , de la neînsemnatul plutonier care în tovărăşie cu maiorul său vinde la mezat averea regimentului de căi ferate, până la ofiţerul superior care îşi sboară crterii după ce tra­­fică cu interesele arma­men­tului oş­irii-mulţi din func­ţionarii noştri care sunt în si­­tuaţiunea a veni în contac cu publicul, acumulează după câţiva ani de zile, însemnate averi. Şi mentalitatea care dom­­neşte în această privinţă în rândurile funcţionarismului no­stru este cu atât mai tristă, cu cât un favor acordat unui particular cu nesocotirea in­tereselor Statului se traduce prin o pagubă din averea pu­blică însutit şi înmiit mai mare, de cât bacşişul pe care îl în­casează cel ce înlesneşte fa­vorul respectiv. Vina în această privinţă stă desigur in primul rând in or­ganizarea noastră d­e stat, care plăteşte’ feruri de mizeria func­­ionarilor şi care continuă a înmulţi numirii ifuncţionarilor, iară a se gândi la împuţinare­­­a lor şi la o nai bună sala­rizare, în schimbul unei nuni mai intense şi mai ordonate,­­ na în această privinţă mai stă şi desigur şi în mediul de primă generaţie, din care au fost recrutaţi funcţionarii pu­­blici în ultimul timp. Subt toata regimurile func­­ţionarii incorecţi au fost ur­măriţi şi pedepsiţi; mulţi din­tre ei îşi ispăşesc şi astăzi pe­depsele lor pr­e închisori. Misiţi care să se interpun­Între cei direct interesaţi şi aacţionarii publici, au existat întotdeauna. De cât, mai inainte acei misiţi aveau accesul liber prin birouri­­ autorităţilor publice, îmbrăcând uneori haina poli­­tică. Astă­zi misiţii de afaceri în dauna statului stau prin hotelurile şi cafeneiile somp­­toase ale Capitalei unde îşi pândesc prada şi au accesat iber, nu la m­­ister, ci la dl. director general direct acam. Şi daci altă dată alături de misiţi mai aveau accesul prin birourile administraţiilor pu­blice şi unii oameni cinstiţi, care se preocupau de intere­sele obşteşti, acestora în ne­putinţa de a se duce pe npas pe la fuiţionar, le este com­plect interzis contactul cu dl. director general, fie chiar in­­tr-un interes obştesc. î . : Aş­islişagse# a Dinastiei noastre G­rija d© sufletul şi «armiei© oştirii fasăiSafioaur««» cuvântare sa HI. Sr* He©©!«** La Galaţi, cu prilejul î­n­­cheerii manevrelor regale, v. avut loc o solemnitate cu to­tul inălţătoare, în prezenţa M. S. Regelui Carol şi a Marelui Voevod Mihai. Dl. general N. Ciupercă, ministrul apărării naţionale­, a exprimat devotamentul ar­matei, aeronautice şi marinei, pentru M. S. Regele, gata in orce moment să-şi facă dato­ria. „Falangă de nepătruns in jurul Tronului şi pavăză h hotare“,... este menirea ar­matei noastre, după fericita expresie a d-lui general Ciu­percă. Maree ijoshu Suveran a răspuns prin următorul dis­curs mag­stral : Domnule Ministru, iubiţi camarazi, Mi s’au adresat, in numele vostru, cuvinte crra M’a-.s mişcat şi M'au n­ă­pu­lit. S'a vorbit de o tradiţie. Această tradiţie m­am­ fost Eu Acela care a întemeiat-o. Nu sunt decât un continuator. De la Regele Carol şi de la părintele Meu, am î­nvăţat că grija de căpetenie a unui Su­veran trebue să fie Oştirea Sa. Această grijă trebue să fie cu atât mai mare, cu câ zilele sunt mai grele, cu cât ne putem aştepta la vremuri mai îndurerate. Dar acest fapt, că în fie­care an mă găsesc în mijlocul vostru, cu prilejul acestor ex­erciţii, nu este numai efectul unei tradiţii, ci este rezultat­ul unei credinţe şi al unei iubiri deosebite ce o po­t Oştirii Mele. Am avut norocul,—de care sunt mândru, —că nu putut, de la cea mai mică comandă până la cea mai mare*, să o exercit în mod electiv in ris­curile voastre. Acest fapt îmi dă, Mie, personal, încrederea sufletea­­scă de a putea astăzi să-Mi spun cu hotirire cuvântul in conducerea Onirii, — fiindcă, oricât ai fi învăţat, in cărţi, oricâte sfaturi şi îndemnuri bune ai primi de la sfetnici, dacă n'ai învăţat personal şi dacă n'ai pus singur mâna pe unealtă, nu poţi avea acelaş­i dos. In fiecare an am bucuria acestor zile,­—bucurie care Mă înalţă , bucurie care Mă întă­reşte sufietesc. Constat că oşt­rea noastră, cu toate lip­s­urile ei, face pro­grese. M. S. REGELE CAROL II In fiece Oştire este un mo­­ment de criză. Poate că noi suntm­ în acest moment. Şi­­de aceia, top, uniţi sufleteşte în jurul Şefului Suprem al Oşirii, trebue să ne dăm mâna ca să trecem acest mo­ment, cu bărbăţie şi încredere. Opera cea mare, care, cu avânt patriotic, a fost îndru­mată cu multă dragoste de fostul Guvern şi, in special, de fostul preşedinte al Con­siliului, d. Tătărescu, trebue astăzi continuată cu un ritm mai accelerat şi cu o coordo­nare mai perfectă. Eu cer de la ostaşii Mei să aibă încredere la conducătorii lor, şi in orice clipă să fie ca­rburatorii sinceri şi patrioţi ai ş.­iilor, — fiindcă numai prin această unire desăvârşită tuturora, dela ceia mai mari până la cei mai mici se poate înjgheba şi întări un suflet. Şi Armatei, îa afară de sen­s, înainte de toate îi trebue imui suflet. Cu ocaziunea acestor ma­nevre, am simţit încă odată vibraţiile sufletului acestei oş­tiri ; pe el contez în vremu­rile grele. Cei mici să contribue cu sufletul lor; cei mari săpuni toată destoinicia pentru înzes­trarea armatei. lasă programul moral pe care toţi trebue să-l urmăm. Această masă tradiţonalâ la in­ecerea manevrelor, este pentru Mine un fprilej de a arăta bucuros Oştirii Mele, încrederea şi iubirea Mea. La rândul Meu, cei din partea tuturora din această oş­tire sâ Mi se acord» aceiaşi dragoni« şi încredere pe care Eu i-o port. la acest gând, ridic paharul Meu pentru propăşirea şi în­tărirea Armatei şi a ide­­viului ostaşilor Mei, dela cel m­i mic până la cel mai mare. Să trăiască Armata Română! (V.­ale şi oviţiuni frenetice). in al doilea r nd, mu­ţu­mesc,d in mod deosebit, pen­tru cuvintele măgulitoare pt care e aţi rostit I pentru Fiul Meu. Sunt convins că El va şti să continue această tradiţie. Cu toate multiplele ocupa­­ţiuni, pe care un Şef de Stat le are, El nu va uita că în Familia Noastră este o tra­diţie,—o tradiţie sfântă,—că, înainte de toate, trebue să fie oştean. Am fericirea să constat că din frageda Lui tinereţe, El urmează acest pas. Fac urarea armatei Mele, că El va şti să ţină sus, până la adânci bătrâneţe, această tradiţie, purtându-i acelaşi dra­goste şi încredere ca şi Mine. (Urale puternice au acoperit ultimele cuvinte ale Majestăţii Sale Regelul). En Pats. 4-fit Ultima Ora Dăm 1©»S!I I«ME®a© lî economiei.« Din ini­ţi­tiva Insi­tatului econo­­mic românesc, la 31 Octombrie se va sărbători „ziua economiei“, la acea zi toate şcolile primare şi secundare vor organiza şezători in prezenţa părinţilor. Sever roşii con­ferinţe asupra importanţei economiei. „Ziua economiei“ voi fi sărbătorită cu deosebit fast de că­re strujeri. In seara zilei de 31 , dom­ne, va vorbi la radio despre importanta e­­conomiei dr. prof. univ. G. Nid­a. In această zi se vor dec­rna pre­miile de încurajare pentru depună­torii C. E. O.-ului, in valoare de un mi­ion ,ei­ se vor distribui librete de econo­m­ii dăruite d­e C. El C, la toţii copii născuţi in această zi în­­ cete zece capitole deţinuţii­­lor. Li­bretele se vor trimite acasă la copii, după registrele primărilor. Se vor di­tribui 2­00 de diplome de merit profesorilor cari au stimu­lat dezvoltarea economiei. Tot n acea zi se va inaugura „expoziţia economiei din Timişoara ,L­ucrătorii nu erau atenţi sau nu râdeau, îi pedepsea cu re­ducerea salariului sau dar­ea afară. Tribunalul l-a obligat pa a­­cest straniu patron de a re­­primi la lucru pe cei comce­­diaţi şi l-a sfătu­t să-şi gă­sească pentru timpul liber, altfel de ocupație... din urm In3r@ibwurafareai t®Z©I©f vi© Ws© la ultimii ani, razei* ultra­violete au găsit un vast teren de aplicare In descoperirea crimelor și taisurilor. S'au e* lucid«*, că lampa ultravioletă misii‘r- otrăviri, tăişuri de do­­curseate, radieri pe cecuri, banderole fiscale și bancnote islsificate. Radele ultraviolete dau la ht*sA& scrisul cifrat, deosebesc pe-tide veritabile de cele ia I?»*, B& 'gele uman de sân­ge!*, agioun­eior, etc. Se ans­­izează confinatul mezelurilor, deosebindu-se carnsa bună de sgârciurile inferioare. Se poat cons­'eta A ^ in Va si mestecai si praiul cojilor, dsce un­tul conţine sau nu marga­­r­­ă, etc. Csir­ea Asraerîcei . O nouă carte pe­ateu ghizi* America se află sub presă şi va prezinţi această originali­tate de a fi tipărită in 42 vo­lume şi de a fi fost scrisă de şase mii de publicişti în şo­maj, grupaţi de organizaţia fe­derală de ajutor „ W ■ k Pro­gress Association*. Va fi cel mai mare portret al Americii. A fost începută în 1935 şi scrisă cu o atenţiune excep­ţională, întru­cât printre cola­­boratori se află scriitori din­tre cei mai însemnaţi ai Ame­ricii­ ­­esentsiiss caa «Jesusîlo» faţa tribunalului munci­i Kaunas (LHuasis), s­ a desbătut o curioasă neînțele­­gere. Era implicat în proces un industrial, mare colecţio­nar de gronis, care profitând dffl pauza dein prânz a lucră­torilor săi, îi reţinea poves­­tindu-le glume mai mult sau mai puţin hazoase. Dacă in timpul povestirii cu un un un MOTE Ve părea d-rei ATOÎffjOîBâs • ae Di­spar­ița domnișoarei cu numi de fraged­e antică, a provocat senzație in cercurile din capitală. Z­are.e s'au grâb­t să pu­­bi­ce fotografia frumoasei dispărute și să arate Impre­­jur&rne în care s‘a proaus făptui. Din toată afacerea asia nsă ce­a ce părea veridic era doar durerea bietei fa*­m­ei. Mi i puţin lucru să pierzi coşcogeam le faţă, aşa ca şi cum ar fi inghiţit-o p3min* lui, in drum spre şcoală. Ziarele gisnd subiect de senzaţie anun au că Antigona a luat drumul Maltei sau al insulei Honor nu, că a fost răpită de traf canţi şi vâncută pentru Capetown , că a fost sechestrată ae banda unul al ao­­ea Capone etc. etc, imagina pa ferbinte a re­porterilor iși găsise infine­t ga sut. f. In acest timp, d-rcî An- Ugona se pomba liniştită pe străzile din Ploești nepădi­­toare ia sbuciumul lăsat in urnă. Dacă n‘ar fi fost recunos­cuta şi trimisă frumuşel a­casă, nu ştiu dacă ar fi a­­vut această intenţie. Se spune că la cercetări domnişoara a înşirat capi­­tol de roman polifist, cu râ­­p­ir, h­ono­r, sugestie, me­­tempsichoză, telepatie şi alte lucruri pline de mister. De unde polifia a tras con­cuz­a că răpirea nu e toc­mai răpire, iar h­enoza există doar In rectira domnişoarei. Senzaţionalul s'a transfor­mat intr'o banală escapadă a unei tinere fete care a vrut să cunoască viaţa in afara zăplazului curţii părinteşti. A luat bani de acasă şi a lăsat pentru câteva zile să-i fie fără răspuns apelul la catalog. Astăzi însă romantismul s’a spulberat şi d-ra Antigona a devenit iar eleva în undor­u­­ şi cu servieta la braţ. Aventura ei n'a fost răpire cum ar fi dorit reporterii şi nici cşi cum a visat Antigona. Şi cine ştie dacă ac­est prim pas îi realitatea vieţii n'a de­­ziluzionato chiar de la 17 ami... AUREL LEON SilwafSea fiulbuiir© SPalesfitRe! Ain Ofens’va briSanic s­ au Trupele britanice pornit în Palestina ofen­­s va, cu scopul sâ pue capăt terorismului ara­bilor. Era şi timpul. De mai bine de o lună răsculaţii arabi au pus complect stăpânire pe sudul Palestinei , iar la nord, oraşele Tiberiada şi Naplus sunt în mâi­ne­le lor. Autoritatea britanică se menţinea numai pe o făşie de pământ între laifa şi Ierusalim.­Iar în ultimele zile, rasculaţii au încercat o lovitură la Ierusalim, punân­d stă­pânire pe oraşul veih­. In faţa acestei situaţii foarte delicate pentru prestigiul britanic, englejii au hotărât să reacţioneze, putrind in acţiune o forţâ apreciată la 25.003 oameni şi anume: 17 mii soldaţi aduşi din Anglia şi Indii, iar 8000 oameni din poliţia loială. Cu această armstă, Angi­a speră sâ „recurcerească" Pa­lestina, mai cu seam­a că a­­rabii sunt organizaţi foarte slab. Prima acţiune s'a desfăşu­rat la Ierusalim, unde engin­j­ e riva aralallos* au reuşit să reocupe cartie­rul vech al oraşului. O coloană britanică ope­rează la nord, reluând sub stăpîn­ie Sf. Je­in d'Acre.. In sud, trupele britanici caută, deocamdată, să re­stabilească comunicațiile. Arabii răspund cu diverse atacuri de guerila, atentate, incendieri, organizări de greve etc. In general, situația e însă destul de nesigură. I: H Dio ratai Miei Dot. | Aga Demetrius Bsldim n şi soţia lui, contesa r Elisa Balş.—­ Colonia, a trăit tot timpul fiica lor.—Scene duioase ca Regina noastră Elisa­ « beta.—Azilul din str. Lascar Catargi. d de KULIULJf puţu din Iaşi * Zileie trecute, s'a oficiat cu o deosebită solemnitate hra­mul bisericuţei de la azilul de bătrâne Balş, din str. Las­­car Catargi,, care aparţine Spi­­ridoniei. 1­a Eufrosina şi’Elisa Balş, sunt cele două femei de bine din mai vechi, care s'au gândit la un azil, un adăpost pentru fe­meile bătrâne. Şi-au lăsat casa lor în acest scop. Numele familiei Balş, este vechi in Iaşi, cum e vechi a­­cest nume şi în alte părţi: Balş în România ; Balcha în Albania, Muntenegru şi Ser­bia ; Balşa şi del Balşo L.. Ita­lia; Ies Baux în Provence (Franţa). Familia îşi are origina de la Contele Leibalfe, „seigneur d'Argence et du donjou des Baux",—din secolul al 18- lea. Legătura cu laşul, o da Smaragda Beldiman, fiica gen­tilomului (aga) Dimitrius Bel­­d­mar», prefect la Iaşi, şi a soţiei sale, născută contesa Elisabeta Balsche­ des Baux, —văduvă din prima căsătorie a prinţului Moruzi. S'a luat din dragoste, De­metrius Beldiman, în vrâşti atunci de 21 ani şi Elisabeta Balş, de 16 ani. Dar, pe când soţul era calm, dulce şi sim­plu,­ dânsa avea altă natură: aspră şi plăcându-i fastul. Era frumoasă şi în jurul ei flutu­rau adoratorii şi linguşitorii. U­rările au fost funeste , ea fiind prilejul mai multor dueluri ale soţului ei. O fiică a lor, a fost cres­cută in străinătate, departe de ţară, departe de casa pă­­rintea­că. De mică copilă, fe­tiţa a fost trimeasă într'o mă­năstire din Colonia, (Germa­nia) in pensionatul Urs­aline,­lor. Gindul copilei era însă tot la ţara ei. In una din zile, o caravană de ţigani se abătu lângă mă­năstire. Fetiţa alergă în­spre ei, ca să-i vadă şi să-i as­culte cântând. Recunoscând că aceşti ţigani veneau din România, se a­­mestecă printre c.., intrebaa­(Continuare in pagina 2-a) . f. I. llllii Iii® lămureşte cum a ars semi­narul de la Neamţ §>!<0Xflfiraia2ffii MÄma®I.'rlIor.— Apel la» ajia­loru! §>2»Iw3*ii. Se ştie că acum o săptă­mână a izbucnit un incendiu la Mănăstirea Neamt­, la clă­direa Seminarului Monahi­ de acolo—clădire care a fost mistuită de flăcări, I. P. S. Mitropolit Nicodem a plecat de îndată la Neamţ şi a făcut o anchetă perso­­nala. In urma celor constatate, Chiriarhul Moldovei a ţinut să fie cunoscute împrejurările in care a izbucnit incendiul, comunicând constatările sale şi înaltei Eforii a Mănăstirei Neamt şi Secu. Iată cum lămureşte Mitro­politul Nicodem marea neno­rocire a arderei clădirii semi­­n­trului, precum ş i măsurile ce s'au luat şi propunerile ce le face pent­u viitor . Cum a isbucnit focul In noaptea de 13 spre 14 Octombrie cjrt. a ars complect seminarul de cântări biseri­­ceşti din această mănăstire. Focul a luat naştere de la coşul unei camere în care dormeau nişte lucrători ce nu erau la reparaţia în curs a seminarului. Se vede că focul a ars o bună bucată de timp ,năduşit în plafonul camerei şi a izbucnit între orele 1 şi 2 noaptea. Cum podul clădi­­rei lung de vreo 200 m. al­cătuia un s­igur tunel neîn­trerupt prin nimic şi plin de lemne ce-i alcătuia scheletul uscată de sute de ani, focul s’a răspândit fulgerător în tot riugul acelui pod alimentat de curenţii ce pătrundeau prin lucarne şi a cuprins în mai puţin de un ceas, toată clă­­direa. La faţa locului au fost mai ntâi profesorii şi elevii de şco­l un număr de peste 80 ; au alerg­at apoi călugării şi lucrătorii dela fabrica de che­­re­stea, dar fără nici un chip de intervenţie cu folos, de­oarece focul s'a lăţit cu mare repezeală, iar pe de altă parte nu aveau la îndemână nici o unealtă de stingere şi nici apă sau vase de adus şi de arun­cat apă. Au putut doar să salveze mobilierul şi zestrea şcolii, mobilierul şi icoanele parac­lisului din corpul clădirii se­­minaru­­i. Clădirea aceasta în formă dreptunghiulară a fost clădită in anul 1821 cu cheltuiala Voevodului Moldovei, Ioan Sturza, prin sârguinţa stareţu­lui Harte. La început a servit pentru şcoală şi tipografie, de la o vreme ca seminar pentru pre­­oţi de m­r, apoi ca spital de boli psihice, în cele din urma ca seminar călugăresc, iar a­­cum era instalat acolo semi­narul de cântări bisericeşti al eparhiei Mitropoliei Moldovei. In ultimii trei ani se făcu­seră reparaţiuni la această clădire : se acoperise din nou cu tablă Nadrag de prima ca­litate, se reparaseră, toate în­căperile şi înlăuntru şi pe a­­fără, se instalase lumină elec­trică în toată clădirea etc. Lucrările de restaurare sa (Continuare­m pagina 2 a)

Next