Opinia, septembrie 1947 (Anul 39, nr. 290-314)

1947-09-02 / nr. 290

V ANUL XXXIX gir. ABONAMENTE­­ Uj 450 «#.*}« V 3 luni * -1 1 990 Întreprinderi, autoritas pe un m Atelierele tipografice A§11, STRADA LrtPU$NEANU Nr. 37 A­J*. Aprovizionările particulare Comunicatul privitor la de­clararea stocurilor de măr­im cuprinde următorul pa­­rc*1: l: „Nu sunt considerate sto­curi şi nu sunt supuse obli­gaţiunii de declarare: pro­­duisele şi mărfurile pentru raiul şi uzul personal, deţi­nute de particulari în canti­tate care corespunde nevoi­­for curente şi rezervelor o­­bisnuite ale lor personale, sfe familiei şi gospodăriei fer, ţinând seamă de mări­­­pea familiei". Această rezervă In objiga­­,|ia de declarare e logică şi Muevenita. Insă nu-i sufi­­tăsilă. Ea nu determină cu destulă preciziune volumul de produse şi mărfuri ce pot­­ deţinute de particulari, spre ■îi nu fi învinuiţi aceştia că Şochează în dauna interesu­­lei obştese de aprovizionare.­­ Ceia ce se denumeşte „ne­­.*pe curentă* a unei persoane cu familii, variază dela caz ife caz. O persoană sau o fa­­miailie preferă un articol care sa fi deţinut In cantitate mai mare decât obişnuesc alţii. Şi prin urmare, dacă-i vorba de liberă apreciere, nu se mai poate şti limita exactă dintre permis şi nepermis, la fiecare caz în parte. O lungă perioadă înaintea stabilizării, şi chiar astăzi,­­s’au aflat şi se găsesc în comerţ produse şi mărfuri libere la vânzare. Ne­existând restricţii la cumpărături, oamenii se pu­teau aproviziona nelimitat şi pot avea şi astăzi In casă di­verse cantităţi, p­entru’ o fo­losinţă "mai mult sau mai puţin" îndelungată. . Se anunţă uneori că la o descindere s’a găsit la cutare particular: atâtea sute de ouă, atâtea kg. brânză, sau orez, magiun, grâu, făină, fa­­f­oîe, zahăr, pânză, stofă,sticlă, tablă, cherestea etc. etc. Dar vara întreagă s’au a­­flat in vânzarea liberă canti­tăţi maria de brânză, şi ne-au existat restricţii la cumpă­rare. Se găsesc acum canti­tăţi considerabile de ouă care se pot cumpăra nelimitat. Din producţia agricolă, du­pă predarea cotei oficiale, producătorul a fost şi este R. —­Continuare în pag. 2­ a)— Munci şi avuţia naţională ca factor al stabilităţii monetare D, Jan Masaryk de forma monetară, în curs de desfăşurare, a fost foarte limpede interpretată de însuşi autorul ei d. mi­­nistru Gheorghiu-Dej, în recenta expunere trans­misă prin radio. Ceia ce trebue reţinut şi subliniat în deosebi, este feptul că emisiunea fidu­­lîară se sprijină pe întrea­gă avuţie naţională a ţării. Şi acesta e sprijinul cel mai r­eal, cel mai viu, cel maî sigur producător de naturL Acoperirea în aur e o­­ficţiune convenţională care au rezistă unei situaţii de dezorganizare a producţiei. fost şi sunt State cu acoperiri clasice în aur, şi totuşi cu monetă instabilă pentrucâ economia Internă Se este deficitară. Şi fiu fost , sunt state, cu lipsă de mir, dar cu monetă bună, pentrucă producţia naţio­­nală a atins o înaltă Uinită de organizare şi de ran­dament. Chiar la noi, vechea e­­«istiune, — cu tot volumul Inflationist, — îşi avea o «eopedie filaur după'pr.­s­­c ripţiile teoretice. Totuşi boneta se afla în perm­a­­nentă depreciere, pentrucă nu era sprijinită de un sis­­tem economic întemeiat pe puterea de muncă a mase­­fer populare și pe o pro. ^activitate maximă a bo­găţiei naţionale, dezorganizarea econo­­mica, subevaluarea şi ex­ploatarea până la istovire­a factorului muncă;— situ­aţie moştenită deja regi­­m­urile trecute şi agravată prin efectele războiului şi secetei; — a determinat nesiguranţa schimbului şi deprecierea monetei. Actualii autori ai stabili­zării au căutat să dea mo­ne­te! Sprijinul firesc şi cel mai siguri avuţia naţională. Această artifţie foarte însemnată, trebue exploa­tată raţional, cu o produc­tivitate maximă in intere­sul întregei colectivităţi româneşti. S’a organizat deci producţia prin încura­jarea şi stimularea muncii agricole şi prin crearea Oficiilor industriale. In acriaş timp s’a repus munca în drepturile ei fi­reşti, sporindu-î-se poten­ţialul. Creşterea progresivă a producţiei şi satisfacerea nevoilor maselor populare aşează ţara într-o ordine economică superioară care asigură schimbul normal şi dă stabilitate monetei. Fără a se recurge la îm­prumuturi externe oneroase şi care dau numai o im­presie înşelătoare de pros­peritate, însă în fapt în­seamnă exploatarea muncii şi avuţiei româneşti în fo­losul capitaliştilor străini­­ fără subordonarea scopu­rilor naţionale la injonc­ţiuni din afară,—s'a pornit la reforma financiară şi la organizarea economică prin mijloace proprii, pe teme­iul muncii productive a neamului românesc, păşin­­du-se astfel pe calea cea mai proprie pentru reface­rea și propăşirea patriei a Mi­n/k* • .t? * rd mm jwlmîsSresu ae «Aitarvia at 5Sîios*^.#a«*ei din sincerii assisi ai Rof»â»iel. si unul 4 Pagini 5 Xml Marti 2 Septembrie 1947 71ÜÍS POPULAR COTiDîAH V ine toamna! Odată cu stabilizarea a venit în oraşul nostru toamna Tot atât­ de brusc. La început s'au arătat niş­te nouri mari, pântecoşi şi negri pe care nimeni nu i-a prea luat în serios. A înce­put totuşi să toarne din înălţimi bogat şi susţinut. Străzile s’au transformat în canaluri veneţiene (onor pri­măria Municipiului să ia cu­noştinţă), cinematografele s’au umplut până la refuz şi duduile care-şi făceau pro­menada în toaletă de vară pe Lăpuşneanu au început să strănute. A doua zi domnii şi-au îmbrăcat puloverele şi au eşit în pardesie, duduile şi-au călcat tailleur’urile iar pro­fesorii pensionari au scotăcit îa cuvers să-şi găsească ga­loşii pe care-i vânduseră prin funie la magazinele de ve­chituri. S’a pornit apoi un vânt rece care, jucăuş, a uitat de binele cuviinţa. Domnişoarele şi domnii graşi, cari alergau ca foot­­roaliştii să-şi prindă pălăria, pot da lămuriri suplimen­tare­ . Cerul tot întunecat a ră­mas. Arborii, încă verzi, se agită în continuare şi oa­menii se pregătesc de iarnă. Deşi foşti milionari, ne-a prins pe toţi toamna cam goluţi. De aceea ne oprim în­delungat în faţa vitrinelor, asortate acum, cântărim din ochi obiectele pe care le jin­duim şi citim, cu vădită bu­curie, preţurile. La primul salariu plătit în lei stabilizaţi va fi o săr­bătoare. — Palton Măriei, că-i ros şi lustruit cel vech­iu, o pe­­reche de bocanci lui Paul şi o eşarfă pentru mine. Şi asta dintr’o singură leafă.’ Să spui dumneata că nu s’a făcut treabă bună! Acestei operaţii se supun şi gospodinele care se exta­ziază în faţa prăvăliilor de porcelanuri şi articole de menaj, părinţii de asemeni în faţa librăriilor — căci de, începe şcoala. Negustorii, deşi ştiu că doamnele şi domnii nu pot cumpăra deocamdată nimic, — sunt foarte politicos!. Se închină până îa pământ şi-i invită pe cetăţeni să le vi­ziteze magazinul. E bine. Vechiturile Astăzi telalii sunt singurii negustori cu perspective h­­­tunceale. Fiindcă nu se mai găseşte nimeni care să-i vândă haina de pe el,nimeni, deasemeni, dispus să cum­pere vechiturile altuia. Ne-am săturat de vechi­turi şi de cadouri primite din străinătate. Şi da coasse... ...ne-am săturat, dar n’a­­vera ce face. Mai funcţionea­ză încă şi pe scară întinsa. La lapte, la ceapă, la carne, tot coadă. Coada îngrijorează oarecum gospodinele care se pregătesc să prepare conserve pentru iarnă. Coada şi lipsa uleiului. Uleiul aşteaptă însă să fie stors din lanurile imense de floarea soarelui iar coada e în funcţie de mărire­a pro­ducţiei. Aşa spun specialiş­tii. Şi specialiştii au uneori păreri ce pot fi luate în con­sideraţie. Numai că ei nu ne explică de ce brânzăriile sunt în per­­manenţă goale, în Iaşi. Nu ne explică deşi pe noi, pe dumneta cititorule şi pe mine, deslegarea acestui mister ne pasionează ca prima dragoste pe un licean. Corijeze Dar apropos de liceeni, se­­Continuare în pag. 2-a) Reportaj de sezon de VICTOR NICESCU Vitrinele Regia lui Stanislavski (9 auţi c£@§a ra©ari`aa roarelui om de teatrte) Când la sfârşitul veacului trecut Stanislavski a pus ba­zele „Teatrului de Artă* de la Moscova (asociat cu Ne­­mirovici Dancenko) două ten­dinţe erau prezente în tea­trul european, luptând în vechea stare de lucruri, dar cu deosebire îşi făcea drum tendinţa naturalistă, repre­zentată cu un enorm succes de „Teatrul liber“ de la Paris al lui Antoine şi tocmai în acest aproape, nesperat suc­­ces al stilului naturalist tre­bue căutată furia inacţiunii „antinaturaliste“ a lui Gor­don Craig şi a celor de pe linia lui. Cum se întâmplă uneori din jocul dialectic al istoriei, apăru, a­tunci între aceste două curente, care se combăteau dar combateau îm­preună academismul. Manifestare superioară a­­mândoura, căci le împăca în­­tr’o sinteză de rară poezie, școala realistă a marelui re­gisor dela Moscova. Idealis­mul agresiv dar destul de naiv al provizoriu-neconfor­­miştilor, era depăşit printr'o pătrundere fără precedent în teatru, a realului, iar natu­ralismul, care nu e decât ca­ricatura emfatică a acestui real, era cu mult depăşit printr’o atmosferă de poezie unică, proprie viziunii rea­liste când este autenticii. E de prisos să adaug că personal, n'am văzut nici unul dintre­­spectacolele lui Stanislavski, dar socotim că nu greşim prea mult formu­lând despre ei judecata da­r bine, căci altfel n’ar fi dispărut magazinele de ves­chituri. Şi se înmulţiseră Doamne, ca epuroi, mai sus. Europa întreagă a avut elemente suficiente ca să poată aprecia marea ex­perienţă de la „Teatrul de Artă„ din Moscova şi eu îmi aduc aminte cu emoţie de un număr din revista „L’il­­lustration*, din anii mei de liceu, închinată pregătirilor excepţionale care se făceau la Moscova pentru înscena­rea eteratei feerii „L’oiseau bleu“ a lui Maeterlink. Pa­gini întregi de explicaţii tehnice, reproduceri reuşite în culori, arătau cu cât in­teres era urmărită premiera de la „Teatrul de Artă". Re­prezentanţii cei mai de frun­te ai teatrului european s’au grăbit să vină să cunoască mai de aproape înfăptuirile lui Stanislavski şi explici­­tările scrisului lor dau, prin transparenţă, structura aces­­tor înfăptuiri. Gordon Craig însuşi a fost o bucată de vreme musafirul „Teatrului de Artă", cu gândul să în­sceneze „Hamlet“ dar neiz­­butind să se adapteze până la urmă viziunei concrete. O ideie, probabil apropiată de izbânzile de la Moscova, socot că mi-am putut-o face prin unele turnee rusești care se proclamau ca repre­zentante ale viziunii lui Stanislavski și care într’a­­devăr dominau teatrul eu­ropean prin adevărul şi po­ezia jocului lor. Un alt cri­teriu, şi încă de cea mai mare importanţă, este în faptul că regisorul Stanis­lavski a creat nu numai ac­tori noul, fapt care este un temeinic indiciu de putere creatoare pentru arta regi­­sorului (fără această putere de înoire a valorilor scenice, restul e o glumă), dar în teatrul lui au găsit atmos­fera propice chiar autori dramatici noui, care au ră­mas în primul plan al cul­turii universale. Este de a­­juns să amintim de A. Ce­hov și Maxim Gorki, care deasemenea prin operele lor dramatice, au contribuit la formarea nouii concepţii tea­trale cu un ecou atât de vi­guros în întreaga lume. Dar mai puternic decât ar fi acţionat spectacolul în­suşi, este prezent genialul regizor în scrierile sale de teatru, care fac prezenţă în conştiinţa tuturor generaţii­lor, esenţa artei sale, scrieri care după câte cunoaştem depăşesc toate celelalte lu­crări (unele mult mai pre­tenţioase) de specialitate. Activitatea „Teatrului de Artă“ din Moscova a început în octombrie 1808, cu o dramă istorică de Alexei Tolstoi „Ţarul Fedor“, şi a însemnat un triumf. Dar­­poate că încă mai mult decât succesul de pub­lic a rămas legendară pre­gătirea spectacolului. Refriși —(Continuare în pop. .. Redacția şi Administraţia IAŞI, STR. LĂPUŞNEANU Nr. 1? TELEFOANE; Redacţia: Administraţia Serv. de noapte . Director C. a. GHHILSA Nr. i­­. I . 2041 „­70S. Ziua carnalului Se împlinesc opt ani de când imperialismul german a deslânţuit cataclismul ce-şi mai prelungeşte până azi în lume ruinele şi mizeria. Trusturile şi marii capi­talişti germani, au sprijinit, politica lui Hitler care în nebunia lui a desfăşurat în­treaga gamă de tendinţe ex­pansioniste pe care le cerea satisfăcute o anumită parte din germani şi astfel la 1­1 Septembrie 1939, armatele nemţeşti la ordinul acestora, calcă tratate, nesocotesc cele mai elementare legi ale drep­­tului internaţional şi aruncă lumea în cel de al doilea carnat. Cu tunuri, cu mitraliere, cu avioane, cu cuptoare de ars oameni de vii, cu han­gare de gazat populaţie ci­vilă, se porni măcelul. Hit­ler, un semidoct care nu cu­noştea decât câteva noţiuni de istorie, fără să înveţe ni­a­i mic din viaţa lui Napoleon,­­ a lui Carol XII şi a altora, I credea în nebunia lui, că a- I celei clici care conducea po-­­­porul german nu i se aplică legile mari ale istoriei,’ale firii, ale echităţii şi echili­brului universal, întrucât, numai el ar fi avut dreptul la stăpânirea lumei şi cele­­lalte popoare n’ar fi avut dreptul nici măcar să se o­­pună. Cu o anumită propagandă abil regisată, cu o anumită confuzie şi înşelăciune, o atmosferă bolnăvicioasă cuprins lumea europeană şi forţa brutală a găsit teren prielnic, înlocuind dragostea de libertate şi nevoia de pace, cu silnicia şi strigătele războinice din ce în ce mai ameninţătoare. P­o­p­o­a r­el­e chiar cele legata între ele prin înrudire de sânge, prin afinităţi de spirit, prin legă­turi de rec moşii) t*. COtro­­.rrca r»,- 'n u,/. că deau-şut» tu *ii»n unui. gu\cri impus care-şi arunca arma­tele în luptă, alături de o cauză complet străină. Reprezentanţii nebuniei hitleriste în ţara noastră, au fost legionarii şi antoneştii, care au ştiut că-şi urmeze cu slugărnicie mentorul, în­­hămând cu siea poporul la carul răsboiului său crimi­nal. Dar demenţa lui n’a putut totuşi să împiedice reunirea conştiinţei universale. Atunci abia, nebunul care se întin­sese până la Volga, până la Narvik, care căuta victorii navale în apele Americei, care ucidea oamenii pe unde trecea, pe idioate considera­­ţ­iuni de rasă, începu să se prăbuşească şi din acel mo­ment, care s’a evidenţiat în istorie prin marea victorie sovietică dela Stalingrad, de­gringolada lui nu se mai sfârşi până la Berlin. Imperialismul german prin Hitler, a oprit, dar n’a reu­şit să întoarcă lumea din cursul ei spre progres. Aşa cum nici invazia Hu­nilor nici agresiunea Serd­­­lunei, nu a întunecat civili­zaţia europeană, ci dimpo­trivă au reuşit s’o unea*­* * 1­, într’un mănunchiu deplin­, care s’a organizat, pentm rezistenţă, sfărâmând barba­rele agresiuni bazate pe forţă, tot aşa barbaria fascistă a reuşit să creeze alianţa po­poarelor călită în anii grei de luptă, chin şi suferinţă şi şi-a găsit suprema încunu­nare în frontul comun ce s’a 117făptuit în inima cetăţii si numeriste, acolo de »înde * plinit în lume războiul, dez­binarea şi teroarea. Fireşte, înlănţuirea fapte­lor pare simplă. Dar câte tragedii nu se ascund dede­subt, cât eroism, câte jertfe, câte sforţări uriaşe, au tre­buit, pentru ca să se opreas­că zăgazurile bestialităţilor animalice asupra lumii. Şi câte sfori ori uriftţe mai ir»­­UU1CBU acfi 7f ca Să scăpăra de'vrm«fu lor. Numai prin sacrificiile i­­mense ale Naţiunilor Unita in frunte cu Uniunea Soviet­etică, Anglia şi Statele Unite, duşmanul civilizaţiei a putut fi răpus., 1 Septembrie a rămas o zi de amintiri triste, dar şi o zi de reculegere. După 8 anii, într’o zi de b­anană, cu mari prevestiri, războiul încetat pe calea apo­caliptică a armelor, conţii vă pe calea luminoasă a minţii. Ţinta e clară. Păstrarea de­mocraţiei, cultivarea colafce­­rărei, înţelegerea prieteneas­că, pentru că un nou 1 Sept* îOgO să nu mai fie cu p­u­­tinţă. SA VEL D­AVI CU Bibliotecii® ambulantă în v. st. s. s. Tineretul ucrainean de la sate manifestă un interes mereu crescând pentru carte. Pentru a satisface cerinţele sale, organizaţiile comsomo­­liste aprovizionează satele cele mai îndepărtate cu cărţi noui, utilizând în acest scop bibliotecile ambulante. Adu­când cărţi la sate, consomo­­li şi îi organizează lecturi în comun, cursuri şi conferinţe pentru popularizarea litera­turii aduse. Trei ani S’au încheiat trei ani când statul român a recu­noscut dreptul de asociere im sindicate cetăţenilor lui din toate sectoarele de activitate umană. O singură clasă mare a­­ceea a muncii a fost strânsă subt scutul sindicalismului„ urmărind promovarea dreptu­rilor celor mulţi. Drepturi căpătate, cu trudit în una din cele mai grele si­tuaţii economice, căreia um stat secătuit de războiul cns­tonescian şi pârjolit de ar­şiţă avea să-i facă faţă. Cu disciplină, cu fermitate şi onestitate, cu caractere o­­ţelite, lipsurile şi mizeriile de tot felul au fost învinse. Mişcarea sindicală a con­tribuit la nivelarea asperită­ţilor financiare, a câştigat pentru membrii ei salarii cu care să se poată astupa, ou greu, e drept, nevoile traiurid ? Un te­ri*“ răbdare s’au aşteptat zori mai senine să se ivească la orizontul nostru politic. Ratificarea tratatului de pace, în ordinea externă, şi stabilizarea monetară, în cea internă, sunt momente politice ce vor permite angajarea vieţii sindicale în scopuri din ce în ce mai pozit­ive. Făcută în folosul salaria­ţilor, reforma monetară îşi aşteaptă sprijin din zi în zi mai mare din partea sindi­caliştilor. Asociaţie unitară în struc­tura sa, condusă pe principii autonomice, şi orientată stres idealuri democratice, sindica­lismul a devenit o forţă ci­vica, exercitând o funcţiune de regulator al actelor de guvernământ, întâmpinând înţelegerea ca­binetului Groza această func­ţiune a puhat fi cu su­cces in deplinită, promiţând un vi­it­or prosprr luciror sindicaliştilor um

Next