Opinia, septembrie 1947 (Anul 39, nr. 290-314)
1947-09-02 / nr. 290
V ANUL XXXIX gir. ABONAMENTE Uj 450 «#.*}« V 3 luni * -1 1 990 Întreprinderi, autoritas pe un m Atelierele tipografice A§11, STRADA LrtPU$NEANU Nr. 37 AJ*. Aprovizionările particulare Comunicatul privitor la declararea stocurilor de mărim cuprinde următorul parc*1: l: „Nu sunt considerate stocuri şi nu sunt supuse obligaţiunii de declarare: produisele şi mărfurile pentru raiul şi uzul personal, deţinute de particulari în cantitate care corespunde nevoifor curente şi rezervelor obisnuite ale lor personale, sfe familiei şi gospodăriei fer, ţinând seamă de măripea familiei". Această rezervă In objiga,|ia de declarare e logică şi Muevenita. Insă nu-i sufităsilă. Ea nu determină cu destulă preciziune volumul de produse şi mărfuri ce pot deţinute de particulari, spre ■îi nu fi învinuiţi aceştia că Şochează în dauna interesulei obştese de aprovizionare. Ceia ce se denumeşte „ne.*pe curentă* a unei persoane cu familii, variază dela caz ife caz. O persoană sau o famiailie preferă un articol care sa fi deţinut In cantitate mai mare decât obişnuesc alţii. Şi prin urmare, dacă-i vorba de liberă apreciere, nu se mai poate şti limita exactă dintre permis şi nepermis, la fiecare caz în parte. O lungă perioadă înaintea stabilizării, şi chiar astăzi,s’au aflat şi se găsesc în comerţ produse şi mărfuri libere la vânzare. Neexistând restricţii la cumpărături, oamenii se puteau aproviziona nelimitat şi pot avea şi astăzi In casă diverse cantităţi, pentru’ o folosinţă "mai mult sau mai puţin" îndelungată. . Se anunţă uneori că la o descindere s’a găsit la cutare particular: atâtea sute de ouă, atâtea kg. brânză, sau orez, magiun, grâu, făină, fafoîe, zahăr, pânză, stofă,sticlă, tablă, cherestea etc. etc. Dar vara întreagă s’au aflat in vânzarea liberă cantităţi maria de brânză, şi ne-au existat restricţii la cumpărare. Se găsesc acum cantităţi considerabile de ouă care se pot cumpăra nelimitat. Din producţia agricolă, după predarea cotei oficiale, producătorul a fost şi este R. —Continuare în pag. 2 a)— Munci şi avuţia naţională ca factor al stabilităţii monetare D, Jan Masaryk de forma monetară, în curs de desfăşurare, a fost foarte limpede interpretată de însuşi autorul ei d. ministru Gheorghiu-Dej, în recenta expunere transmisă prin radio. Ceia ce trebue reţinut şi subliniat în deosebi, este feptul că emisiunea fidulîară se sprijină pe întreagă avuţie naţională a ţării. Şi acesta e sprijinul cel mai real, cel mai viu, cel maî sigur producător de naturL Acoperirea în aur e oficţiune convenţională care au rezistă unei situaţii de dezorganizare a producţiei. fost şi sunt State cu acoperiri clasice în aur, şi totuşi cu monetă instabilă pentrucâ economia Internă Se este deficitară. Şi fiu fost , sunt state, cu lipsă de mir, dar cu monetă bună, pentrucă producţia naţională a atins o înaltă Uinită de organizare şi de randament. Chiar la noi, vechea e«istiune, — cu tot volumul Inflationist, — îşi avea o «eopedie filaur după'pr.sc ripţiile teoretice. Totuşi boneta se afla în permanentă depreciere, pentrucă nu era sprijinită de un sistem economic întemeiat pe puterea de muncă a masefer populare și pe o pro. ^activitate maximă a bogăţiei naţionale, dezorganizarea economica, subevaluarea şi exploatarea până la istovirea factorului muncă;— situaţie moştenită deja regimurile trecute şi agravată prin efectele războiului şi secetei; — a determinat nesiguranţa schimbului şi deprecierea monetei. Actualii autori ai stabilizării au căutat să dea monete! Sprijinul firesc şi cel mai siguri avuţia naţională. Această artifţie foarte însemnată, trebue exploatată raţional, cu o productivitate maximă in interesul întregei colectivităţi româneşti. S’a organizat deci producţia prin încurajarea şi stimularea muncii agricole şi prin crearea Oficiilor industriale. In acriaş timp s’a repus munca în drepturile ei fireşti, sporindu-î-se potenţialul. Creşterea progresivă a producţiei şi satisfacerea nevoilor maselor populare aşează ţara într-o ordine economică superioară care asigură schimbul normal şi dă stabilitate monetei. Fără a se recurge la împrumuturi externe oneroase şi care dau numai o impresie înşelătoare de prosperitate, însă în fapt înseamnă exploatarea muncii şi avuţiei româneşti în folosul capitaliştilor străini fără subordonarea scopurilor naţionale la injoncţiuni din afară,—s'a pornit la reforma financiară şi la organizarea economică prin mijloace proprii, pe temeiul muncii productive a neamului românesc, păşindu-se astfel pe calea cea mai proprie pentru refacerea și propăşirea patriei a Min/k* • .t? * rd mm jwlmîsSresu ae «Aitarvia at 5Sîios*^.#a«*ei din sincerii assisi ai Rof»â»iel. si unul 4 Pagini 5 Xml Marti 2 Septembrie 1947 71ÜÍS POPULAR COTiDîAH V ine toamna! Odată cu stabilizarea a venit în oraşul nostru toamna Tot atât de brusc. La început s'au arătat nişte nouri mari, pântecoşi şi negri pe care nimeni nu i-a prea luat în serios. A început totuşi să toarne din înălţimi bogat şi susţinut. Străzile s’au transformat în canaluri veneţiene (onor primăria Municipiului să ia cunoştinţă), cinematografele s’au umplut până la refuz şi duduile care-şi făceau promenada în toaletă de vară pe Lăpuşneanu au început să strănute. A doua zi domnii şi-au îmbrăcat puloverele şi au eşit în pardesie, duduile şi-au călcat tailleur’urile iar profesorii pensionari au scotăcit îa cuvers să-şi găsească galoşii pe care-i vânduseră prin funie la magazinele de vechituri. S’a pornit apoi un vânt rece care, jucăuş, a uitat de binele cuviinţa. Domnişoarele şi domnii graşi, cari alergau ca footroaliştii să-şi prindă pălăria, pot da lămuriri suplimentare . Cerul tot întunecat a rămas. Arborii, încă verzi, se agită în continuare şi oamenii se pregătesc de iarnă. Deşi foşti milionari, ne-a prins pe toţi toamna cam goluţi. De aceea ne oprim îndelungat în faţa vitrinelor, asortate acum, cântărim din ochi obiectele pe care le jinduim şi citim, cu vădită bucurie, preţurile. La primul salariu plătit în lei stabilizaţi va fi o sărbătoare. — Palton Măriei, că-i ros şi lustruit cel vechiu, o pereche de bocanci lui Paul şi o eşarfă pentru mine. Şi asta dintr’o singură leafă.’ Să spui dumneata că nu s’a făcut treabă bună! Acestei operaţii se supun şi gospodinele care se extaziază în faţa prăvăliilor de porcelanuri şi articole de menaj, părinţii de asemeni în faţa librăriilor — căci de, începe şcoala. Negustorii, deşi ştiu că doamnele şi domnii nu pot cumpăra deocamdată nimic, — sunt foarte politicos!. Se închină până îa pământ şi-i invită pe cetăţeni să le viziteze magazinul. E bine. Vechiturile Astăzi telalii sunt singurii negustori cu perspective htunceale. Fiindcă nu se mai găseşte nimeni care să-i vândă haina de pe el,nimeni, deasemeni, dispus să cumpere vechiturile altuia. Ne-am săturat de vechituri şi de cadouri primite din străinătate. Şi da coasse... ...ne-am săturat, dar n’avera ce face. Mai funcţionează încă şi pe scară întinsa. La lapte, la ceapă, la carne, tot coadă. Coada îngrijorează oarecum gospodinele care se pregătesc să prepare conserve pentru iarnă. Coada şi lipsa uleiului. Uleiul aşteaptă însă să fie stors din lanurile imense de floarea soarelui iar coada e în funcţie de mărirea producţiei. Aşa spun specialiştii. Şi specialiştii au uneori păreri ce pot fi luate în consideraţie. Numai că ei nu ne explică de ce brânzăriile sunt în permanenţă goale, în Iaşi. Nu ne explică deşi pe noi, pe dumneta cititorule şi pe mine, deslegarea acestui mister ne pasionează ca prima dragoste pe un licean. Corijeze Dar apropos de liceeni, seContinuare în pag. 2-a) Reportaj de sezon de VICTOR NICESCU Vitrinele Regia lui Stanislavski (9 auţi c£@§a ra©ari`aa roarelui om de teatrte) Când la sfârşitul veacului trecut Stanislavski a pus bazele „Teatrului de Artă* de la Moscova (asociat cu Nemirovici Dancenko) două tendinţe erau prezente în teatrul european, luptând în vechea stare de lucruri, dar cu deosebire îşi făcea drum tendinţa naturalistă, reprezentată cu un enorm succes de „Teatrul liber“ de la Paris al lui Antoine şi tocmai în acest aproape, nesperat succes al stilului naturalist trebue căutată furia inacţiunii „antinaturaliste“ a lui Gordon Craig şi a celor de pe linia lui. Cum se întâmplă uneori din jocul dialectic al istoriei, apăru, atunci între aceste două curente, care se combăteau dar combateau împreună academismul. Manifestare superioară amândoura, căci le împăca într’o sinteză de rară poezie, școala realistă a marelui regisor dela Moscova. Idealismul agresiv dar destul de naiv al provizoriu-neconformiştilor, era depăşit printr'o pătrundere fără precedent în teatru, a realului, iar naturalismul, care nu e decât caricatura emfatică a acestui real, era cu mult depăşit printr’o atmosferă de poezie unică, proprie viziunii realiste când este autenticii. E de prisos să adaug că personal, n'am văzut nici unul dintrespectacolele lui Stanislavski, dar socotim că nu greşim prea mult formulând despre ei judecata dar bine, căci altfel n’ar fi dispărut magazinele de veschituri. Şi se înmulţiseră Doamne, ca epuroi, mai sus. Europa întreagă a avut elemente suficiente ca să poată aprecia marea experienţă de la „Teatrul de Artă„ din Moscova şi eu îmi aduc aminte cu emoţie de un număr din revista „L’illustration*, din anii mei de liceu, închinată pregătirilor excepţionale care se făceau la Moscova pentru înscenarea eteratei feerii „L’oiseau bleu“ a lui Maeterlink. Pagini întregi de explicaţii tehnice, reproduceri reuşite în culori, arătau cu cât interes era urmărită premiera de la „Teatrul de Artă". Reprezentanţii cei mai de frunte ai teatrului european s’au grăbit să vină să cunoască mai de aproape înfăptuirile lui Stanislavski şi explicitările scrisului lor dau, prin transparenţă, structura acestor înfăptuiri. Gordon Craig însuşi a fost o bucată de vreme musafirul „Teatrului de Artă", cu gândul să însceneze „Hamlet“ dar neizbutind să se adapteze până la urmă viziunei concrete. O ideie, probabil apropiată de izbânzile de la Moscova, socot că mi-am putut-o face prin unele turnee rusești care se proclamau ca reprezentante ale viziunii lui Stanislavski și care într’adevăr dominau teatrul european prin adevărul şi poezia jocului lor. Un alt criteriu, şi încă de cea mai mare importanţă, este în faptul că regisorul Stanislavski a creat nu numai actori noul, fapt care este un temeinic indiciu de putere creatoare pentru arta regisorului (fără această putere de înoire a valorilor scenice, restul e o glumă), dar în teatrul lui au găsit atmosfera propice chiar autori dramatici noui, care au rămas în primul plan al culturii universale. Este de ajuns să amintim de A. Cehov și Maxim Gorki, care deasemenea prin operele lor dramatice, au contribuit la formarea nouii concepţii teatrale cu un ecou atât de viguros în întreaga lume. Dar mai puternic decât ar fi acţionat spectacolul însuşi, este prezent genialul regizor în scrierile sale de teatru, care fac prezenţă în conştiinţa tuturor generaţiilor, esenţa artei sale, scrieri care după câte cunoaştem depăşesc toate celelalte lucrări (unele mult mai pretenţioase) de specialitate. Activitatea „Teatrului de Artă“ din Moscova a început în octombrie 1808, cu o dramă istorică de Alexei Tolstoi „Ţarul Fedor“, şi a însemnat un triumf. Darpoate că încă mai mult decât succesul de public a rămas legendară pregătirea spectacolului. Refriși —(Continuare în pop. .. Redacția şi Administraţia IAŞI, STR. LĂPUŞNEANU Nr. 1? TELEFOANE; Redacţia: Administraţia Serv. de noapte . Director C. a. GHHILSA Nr. i. I . 2041 „70S. Ziua carnalului Se împlinesc opt ani de când imperialismul german a deslânţuit cataclismul ce-şi mai prelungeşte până azi în lume ruinele şi mizeria. Trusturile şi marii capitalişti germani, au sprijinit, politica lui Hitler care în nebunia lui a desfăşurat întreaga gamă de tendinţe expansioniste pe care le cerea satisfăcute o anumită parte din germani şi astfel la 11 Septembrie 1939, armatele nemţeşti la ordinul acestora, calcă tratate, nesocotesc cele mai elementare legi ale dreptului internaţional şi aruncă lumea în cel de al doilea carnat. Cu tunuri, cu mitraliere, cu avioane, cu cuptoare de ars oameni de vii, cu hangare de gazat populaţie civilă, se porni măcelul. Hitler, un semidoct care nu cunoştea decât câteva noţiuni de istorie, fără să înveţe niai mic din viaţa lui Napoleon, a lui Carol XII şi a altora, I credea în nebunia lui, că a- I celei clici care conducea po-porul german nu i se aplică legile mari ale istoriei,’ale firii, ale echităţii şi echilibrului universal, întrucât, numai el ar fi avut dreptul la stăpânirea lumei şi celelalte popoare n’ar fi avut dreptul nici măcar să se opună. Cu o anumită propagandă abil regisată, cu o anumită confuzie şi înşelăciune, o atmosferă bolnăvicioasă cuprins lumea europeană şi forţa brutală a găsit teren prielnic, înlocuind dragostea de libertate şi nevoia de pace, cu silnicia şi strigătele războinice din ce în ce mai ameninţătoare. Popoa rele chiar cele legata între ele prin înrudire de sânge, prin afinităţi de spirit, prin legături de rec moşii) t*. COtro.rrca r»,- 'n u,/. că deau-şut» tu *ii»n unui. gu\cri impus care-şi arunca armatele în luptă, alături de o cauză complet străină. Reprezentanţii nebuniei hitleriste în ţara noastră, au fost legionarii şi antoneştii, care au ştiut că-şi urmeze cu slugărnicie mentorul, înhămând cu siea poporul la carul răsboiului său criminal. Dar demenţa lui n’a putut totuşi să împiedice reunirea conştiinţei universale. Atunci abia, nebunul care se întinsese până la Volga, până la Narvik, care căuta victorii navale în apele Americei, care ucidea oamenii pe unde trecea, pe idioate consideraţiuni de rasă, începu să se prăbuşească şi din acel moment, care s’a evidenţiat în istorie prin marea victorie sovietică dela Stalingrad, degringolada lui nu se mai sfârşi până la Berlin. Imperialismul german prin Hitler, a oprit, dar n’a reuşit să întoarcă lumea din cursul ei spre progres. Aşa cum nici invazia Hunilor nici agresiunea Serdlunei, nu a întunecat civilizaţia europeană, ci dimpotrivă au reuşit s’o unea** * 1, într’un mănunchiu deplin, care s’a organizat, pentm rezistenţă, sfărâmând barbarele agresiuni bazate pe forţă, tot aşa barbaria fascistă a reuşit să creeze alianţa popoarelor călită în anii grei de luptă, chin şi suferinţă şi şi-a găsit suprema încununare în frontul comun ce s’a 117făptuit în inima cetăţii si numeriste, acolo de »înde * plinit în lume războiul, dezbinarea şi teroarea. Fireşte, înlănţuirea faptelor pare simplă. Dar câte tragedii nu se ascund dedesubt, cât eroism, câte jertfe, câte sforţări uriaşe, au trebuit, pentru ca să se oprească zăgazurile bestialităţilor animalice asupra lumii. Şi câte sfori ori uriftţe mai ir»UU1CBU acfi 7f ca Să scăpăra de'vrm«fu lor. Numai prin sacrificiile imense ale Naţiunilor Unita in frunte cu Uniunea Sovietetică, Anglia şi Statele Unite, duşmanul civilizaţiei a putut fi răpus., 1 Septembrie a rămas o zi de amintiri triste, dar şi o zi de reculegere. După 8 anii, într’o zi de banană, cu mari prevestiri, războiul încetat pe calea apocaliptică a armelor, conţii vă pe calea luminoasă a minţii. Ţinta e clară. Păstrarea democraţiei, cultivarea colafcerărei, înţelegerea prietenească, pentru că un nou 1 Sept* îOgO să nu mai fie cu putinţă. SA VEL DAVI CU Bibliotecii® ambulantă în v. st. s. s. Tineretul ucrainean de la sate manifestă un interes mereu crescând pentru carte. Pentru a satisface cerinţele sale, organizaţiile comsomoliste aprovizionează satele cele mai îndepărtate cu cărţi noui, utilizând în acest scop bibliotecile ambulante. Aducând cărţi la sate, consomoli şi îi organizează lecturi în comun, cursuri şi conferinţe pentru popularizarea literaturii aduse. Trei ani S’au încheiat trei ani când statul român a recunoscut dreptul de asociere im sindicate cetăţenilor lui din toate sectoarele de activitate umană. O singură clasă mare aceea a muncii a fost strânsă subt scutul sindicalismului„ urmărind promovarea drepturilor celor mulţi. Drepturi căpătate, cu trudit în una din cele mai grele situaţii economice, căreia um stat secătuit de războiul cnstonescian şi pârjolit de arşiţă avea să-i facă faţă. Cu disciplină, cu fermitate şi onestitate, cu caractere oţelite, lipsurile şi mizeriile de tot felul au fost învinse. Mişcarea sindicală a contribuit la nivelarea asperităţilor financiare, a câştigat pentru membrii ei salarii cu care să se poată astupa, ou greu, e drept, nevoile traiurid ? Un teri*“ răbdare s’au aşteptat zori mai senine să se ivească la orizontul nostru politic. Ratificarea tratatului de pace, în ordinea externă, şi stabilizarea monetară, în cea internă, sunt momente politice ce vor permite angajarea vieţii sindicale în scopuri din ce în ce mai pozitive. Făcută în folosul salariaţilor, reforma monetară îşi aşteaptă sprijin din zi în zi mai mare din partea sindicaliştilor. Asociaţie unitară în structura sa, condusă pe principii autonomice, şi orientată stres idealuri democratice, sindicalismul a devenit o forţă civica, exercitând o funcţiune de regulator al actelor de guvernământ, întâmpinând înţelegerea cabinetului Groza această funcţiune a puhat fi cu succes in deplinită, promiţând un viitor prosprr luciror sindicaliştilor um