Opinia, ianuarie 1949 (Anul 41, nr. 695-717)

1949-01-01 / nr. 695

*• *** f' t Şedinţă de lucru la Teatrul National -----------------------------------------------------------------­Discuţii asupra autorului ssemnificatiei, $1. Interpretării „Scrisoriilowdate"­ ­ Mărfi după amiază a avut loc la Teatrul Naţional o Şedinţă de lucru pentru pre­­gă­tir­ea spectacolului cu : O scrisoare pierdută*1. Reconsiderarea lui Caragiaie, J Ziarul nostru a insistat din repetate rânduri pen­­­tru reprezentarea capod­operei lui I. L. Caragiaie Oe scena ieşană, astăzi. .Intr’adevăr, în condiţiu­­n­e actuale ale muncii li­terare şi artistice, operele clasicilor noştri îşi regă­sesc adevăratele sensuri, ele putând fi reconside­rate­­prin înlăturarea fal­selor interpretări care au fost date de către criticii burghezi. Anul acesta, Academia R.P.R. I-a trecut pe I. L. Caragiale printre membrii săi, iar la Bucureşti, Tea­trul Naţional a trecut la reconsiderarea „Scrisorii pierdute“, în perspectiva justelor sensuri ale tex­tului, în spiritul ei progre­sist, îndreptând un neîn­durător rech­zitoriu împo­triva ficţiunei constituţio­­nalismului burghezo-m­o­­fieresc de la noi. Exemplul Teatrului Na­ţional din Bucureşti a fost urmat de majoritatea sec­­t­elor provinciale. Naţio­nalul ieşan îşi­­va câştiga de asemenea un mare me­rit prin revalorificarea o­­perei lui Caragiale pentru spectatorii săi, prin înfă­ţişarea realistă a persona­­lţilor comediei româneşti, însemnătatea „Scri­sorii pierdute“ Cu prictul şedinţei de lucru de la T. N. d-na Elena Foca a prezentat împreju­rările sociale din timpul apariţiei „Scrisorii pier­dute“, după care au urmat­­discuţii în jurul aceleiaşi teme. Contribuţii intere­sante la descrierea împre­jurărilor politico-sociale In care a apărut piesa lui Caragiale a adus dr. Ion Jaiacu, directorul Teatru­mul şi prof. L. Bartfeid. Dr. Bartfeid a explicat f­iţelesul noţiunii de re­considerare arătând că, în ■cazul lui Caragiale, acea­stă operaţie înseamnă în­lăturarea explicărilor pe care critica burgheză Ie-a dat operii literare a auto­rului nostru, explicări de­rivate din plasarea lui Caragiale în postura juni­­mismului. Caragiale nu „redă"’' în haină artistică teoria formelor fără fond « lui Maiorescu, teoria fasă şi reacţionară, ci ei demască întreaga putrezi­­ciune a pretinsei demo­craţii burghezo-m­oşiereşti, a jafului şi a afacerismu­­lui practicat de „mons­truoasa coaliţie“ la adă­­postul formalismului de­­mocratic. g.Ziun.Şi regisorulu . Regia comediei lui Ca­ragiale a fost încredinţată d-lui N. Moldoveanu, noul director de scenă numit de curând la Iaşi.­­ D-sa a căutat să deslu­şească­­justificarea repre- ,­ zentării acestei piese as­tăzi. Reluând o justă afir­­maţie făcută de dl. direc­tor Ion Diacu, dl. Moldo­­veanu a arătat că, în ceea ce-l priveşte, vede în „Scrisoarea pierdută“ un document social şi un act de ataşament faţă de per­sonalitatea autorului, gă­sind însă ca o lipsă a pie­­sei faptul că ea nu are nici un personagiu pozi­tiv, şi nu cuprinde nici un sâmbure din care să se vadă sensul în care se vor rezolva contradicţiile pe care ni le înfăţişează Ca­ragiale. Dl. Moldoveanu a cerut apoi celor prezenţi să-i dea sugestii în legă­tură cu alte justificări ce pot fi date reprezentării capodoperei dramaturgie­ româneşti. Au luat cuvântul, ofe­rind o serie de explicaţii, d nele S. Ionaşcu, Eug. Protopopescu,Marian, după care dr. prof. Bartfeld a arătat că opera lui Cara­giale se încadrează realis­mului critic, şi că nici o adăugire sau interpretare forţată în sensul realis­­mului socialist nu poate fi aplicată, deoarece aceasta ar altera viziunea autoru­­lui şi sr fi iu acelaşi timp nefirească. Ulte erg intenta A admite afirmaţiile d-lui Moldovanu drept unicele mo­­tive care pot justifica repre­zentarea „Scrisorii pierdute , echivalează cu o micşorare a valorii lui I. L. Caragiale şi a semnificaţiilor artei sale. Nu trebue să se piardă din vedere, într’adevăr, faptul că „O scrisoare pierdută“ cu­­prinde o critică adâncită în­dreptată nu împotriva unui personagiu sau a unui eveni­ment local, ci împotriva în­tregului sistem burghezo-mo­­şieresc, împotriva ficţiunii de­mocraţiei româneşti, de la ins­taurarea monarhiei, până la actul istoric de la 23 August 1944, şi chiar până de cu­rând când au fost alungaţi din arena vieţii publice ulti­mii reprezentanţi ai sistemu­lui parlamentar burghez, „is­toricii“ şi tătărăscienii. Prin aceasta, „Scrisoarea pierdută" reprezintă oT frescă -tul vieţii publice din­­ ţara­ noastră în decenii. In ultimile opt decenii,­n ea este demascată însăşi esenţa falsei democraţii burgheze, este rezumată, sintetizata cauza determinantă a contra­dicţiilor societăţii româneşti. In „Scrisoarea pierdută" există două categorii de per­sonagii : Tipătescu, Zoitica, Caţavencu, Trahanache, re­prezentanţii exploatatorilor, lucizi chiar când afectează ingenuitatea senilă ca Traha­nache, demagogi, „paşoptagii“ —trădători ai idealurilor pa­şoptismului, profitori, excroci, plastografi. Toţi aceştia for­măresc scopuri bine preci­zate, şi în general sunt lip­siţi de ridicul în atitudini. Farfuridî, Brânzovenescu, Ce­tăţeanul turmentat şi Pris­tanda, formează clientela po­litică a celor dintâiu, dispusă într’o ierarhie cerută de în­săşi economia „sistemului“ : primii doi, partizani liber pro­­fesionişti, mai reduşi dar ne­­cesari acoperirii aranjamen­telor de familie ale partidu­lui, ultimii, care în calculul lui Tipătescu et comp. tre­­bue să reprezinte „poporul“, de fapt, servile unelte ale stăpânilor, oameni deformaţi de automatismul profesional, fără orizont, reduşi la câteva formule şi tipuri care a­­rată mizeria lor morală—în înţeles psihologic. Ei repre­zintă aparatul birocratic al marei burghezii, compus din funcţionari deformaţi, infirmi moraliceşte, aşa cum mai e­­xistă şi astăzi destui. Dacă condiţiile obiective sunt astăzi structural deose­bite, dacă „onorabilii“ de-al de Trahanache, Tipătescu, Caţavencu, nu mai conduc astăzi viaţa publică, în schimb suprastructura etică, rămă­şiţele moralei burgheze nu au dispărut încă complect. In acest sens „Scrisoarea pier­dută“ este încă actuală. Distribuţia D­. N. Moldovanu nu a reuşit insă să facă o distri­­buţie potrivită. Deşi directo­rul teatrului, care este şi drector de scenă, deci spe­cialist, comitetul de direcţie, colectivu­l artistic, şi chiar cei în cauză au arătat că se merge pe o linie cu totul falsă prin­ indicare jud-lui P. Varduca în Caţavencu şi Protopopescu în Cetăţean, totuşi dl. Moldoveanu, cu toate argumentele d-lui prof. L. Bartfeld, a susţinut cu obstinare „viziunea“ d-sare. Este, credem, o atitudine nejustă, care a anulat impor­tanţa şedinţei colective de lucru, atitudine care, spe­răm, va fi corectată în viitor. Urmează ca repetiţiile­ în prima fază să demonstreze greşala distribuţiei care a provocat copioase discuţii, făcând să nu se mai poată discuta şi interpretarea pro­priu zisă. R. N. 9 . Agricultura Ucrainei a luat gîî puternic avânt (Urmare din pag. I-a) obţinute succese importante şi intr’o altă ramură însem­nată a economiei agricole : creşterea vitelor. In luna Noemvrie numărul Vitelor corni­te mar, a depă­şit nivelul dinainte de răz­­boîu. Datorită marilor canti­tăţi de lapte furate de col­hozuri, planul­ anual­­al pro­ducţiei de grăsimi animale a fost îndep­init înainte de ter­men. S’au produs grăsimi Sm­itrale cu 1,3 milioane pu­duri mai mult decât în anul 1940. N­velul de producţii al grăsimilor prevăzut pe anul 1950 a fost considerabil de­păşit. In urm­ă avântului economiei colective a colhozurilor, au sporit şi veniturile personale ale colhoznicilor. In nume­­roase colhozuri, plata fiecărei zile de muncă se ridica anul acesta la cel puţin 4 kgr. cereale şi 7—10 ruble. In colhozurile fruntaşe, munca co­hoznicilor se răsplăteşte şi mai bine. Adică, o familie obişnuită de colhoznici pri­meşte­­cel puţin 3»4 tone grâu cereale şi 7»10 mii ruble numerar. ^ încă din vara acestui an, colhozurile Ucrainei au orga­­nizat întreceri socialiste pen­tru­­ dobândirea unor noui succese în domeniul agricul­­turii. Colhoznicii au po­rnit cu însufleţire la muncile pre­­gâtitoare în vederea culegerii unor recolte şi mai bogate în anul 1949. Planul de însă­­mânţări a culturilor de toam­­nă în vederea însămânţărilor de culturi, care vor avea loc primăvara. In total, au fost arate 10,5 milioane ha, ceea ce înseamnă de două ori mai mult decât în anul 1940. Co­hoznicii Ucrainei au în­tâmpinat cu un mare entu­ziasm hotărîrea Guvernului sovietic privitoare la sădirea perdelelor de protecţie, intro­ducerea unor asolamente ra­­­ionale prin alternarea cur­­turilor furajere cu cele de teere«!« şi construirea de e­leştee şi rezervoaie de apă In colhozuri au început lu­crări pe scară largă, în ve­derea reni­zării acestui plan grandios de transformar­e a naturii. .. &­­ In cursul anului 1948, in Republică s’au sădit » perdele forestiere de protecţie pe o suprafaţa de 7530 ha. Au fost construite multe rezervoare de apă. Aproape două treimi din numărul total al colhozurilor, au introdus asolamentele al­ternative de culturi furajere şi de cereale. Colhozurile şi sovhozurile Ucrainei sunt pregătite pen­­tru înfăptuirea noului pro­gram de muncă. In sate s’au înfiinţat mii de cercuri agro­tehnice şi zootehniefe şi şcoli micturiniste, în cari colhoz­nicii îşi însuşe­s­ct'tcunoşti­nţe agrotehnice, în vederea spor firii recoltelor pe anul 1949. 1­3 Sportul de mase la Iaşi, în primul an al Republicii Populare Române Odată cu Instaurarea Re­publicii Populare­­Române— rod al luptei Întregului po­por muncitor— pretutindeni în ţară s’a constatat un nou avânt în toate sectoarele de activitate. In acest timp şi în sport s’au produs evenimente de­osebite, care au­­ schimbat structural activitatea clubu­rilor, sportul românesc câş­­tigând în amploare şi adân­­cime prin organizarea—pen­tru prima dată în istoria noastră — a unor competiţii de massă, de mare anvergu­ră, care au reuşit să mobili­zeze un mare număr de trp­smeri de la oraşe şi sate. In primul an al Republicii Populare Române, sportul nostru îndrumat de P.M.R., a făcut paşi gigantici, cu toate greutăţile întâmpinate şi lipsurile—inerente — care s’au ivit. Iată dealtfel situaţia spor­tivă a laşilor: Afn­en­sia In oraşul nostru acest sport nu se practica mai de loc înainte de 1948 în unele şcoli secundare, profesorii de educaţie fizică se ocupau — din când în când—de elevii claselor respective, îndem­­nându-i să păşească pe pistă naţionale de reconstrucţie sunt fapte pozitive. Dintre soliştii care au cântat împreună cu Filarmo­nica ieşeană un extraor­dinar succes s-au bucurat artiştii sovietici care au prezentat publicului ieşan culmile la care au ajuns ar­tiştii sovietici în domeniul muzicei, înfiinţarea unui cerc de studii pentru membrii or­­chestrei, discuţiile explica­tive, necontenita preocupare pentru ridicarea nivelului ideologic al instrumentişti­lor, a dus şi la o ridicare calitativă a programelor. Promovându-se elementele tinere, şi ţinându-se seama în alcătuirea programelor de cerinţele publicului, Filar­monica Moldova devine din ce în ce mai mult o orches­tră de bună calitate care-şi îndeplineşte adevărata sa misiune. Plastica In acest domeniu, în ora­şul nostru s’au făcut impor­tante progrese. Expoziţiile locale, din care cea mai im­portantă, Expoziţia Regio­­nală, au de­monstrat noile teme abordate de plasticii ieşeni, au arătat legăturile lor cu viaţa, cu munca ce s-a reflectat în creaţiile lor. Abandonarea temelor desu­ete şi a decadentismului dă­unător, au făcut ca atât pic­turile cât şi sculpturile ex­­puse să se bucure de o mai şi să guste din plăcerea lup­tei pentru secunde sau cen­timetri. De atletism în fa­brici, uzine sau ateliere nici nu putea fi vorba. Cine să se intereseze de Tilichi Angela, tânăra mun­citoare textilistă care mai târziu a devenit campioană regională CUT pe 590 m. ? Cine ar fi prevăzut că sta­dionul „23 August“ va fi scăldat în soare şi tinereţe de sutele de muncitori şi muncitoare de pe plaiurile Moldovei, (ne referim la pro­vincialele CUT), transfor­­mând frumosul stadion din dealul Copou­ei într’o veri­tabilă paradi a tinereţii, un imn închinat atletismului mol­dovean. Un vis de feerie care s’a transformat mai târ­ziu într’o realitate, o reali­tate vie­ ce arată clar posi­bilităţile şi afinităţile tinere­tului muncitor către atletism, cel mai complect sport din­tre sporturi Anul 1948 a fost o dată care va rămâne scrisă cu li­tere de aur în istoria atle­tismului, tânărului atletism ie­şan. Copii şi chiar mai vârst­nici pe stadioare şi terenur sportive, înlănţuiţi într’o i­mensă horă a unităţii tineria­tului sportiv, iată ce a fo e­­ximă apreciere, atât din par­­tea oamenilor muncii cât şi din partea criticii. Ca o a­­preciere justă a val­orii celor expuse a fost achiziţionarea celor mai bune din lucrări de către Ministerul Informa­ţiilor şi de către U.S.A.S.Z. Ca şi ceilalţi arişti ieşeni, artiştii plastici, ridicându-şi necontenit nivelul, vor pu­tea să creeze opere Intr’a­­devăr valabile. Echipe artistice,că­mine filiarale In oraşul şi judeţul Iaşi, a fost aceiaşi necontenită pre­ocupare pentru manifestările artistice ale întreprinderilor, instituţiilor sau comunelor şi satelor din judeţul Iaşi. Numeroase echipe artistice sindicale s-au evidenţiat în activitatea lor (ca de ex. E. T. A. C. S., C. F. R. etc) mulţi dintre membrii acestor colective artistice fiind pri­­miţi la Institutul de Artă. In mediul rural, activita­tea căminurilor culturale a fost coordonată şi îndrumată cu succes pentru a se pro­mova elemente talentate să­teşti, pentru difuzarea crea­ţiei artistice până în cele mai îndepărtate colţuri, înfiinţarea Institutului de Artă, ce va ridica generaţii noi de artişti ieşiţi d­i­n mijlocul poporului şi care îşi vor dedica activitatea lor creatoare clasei munci­­toare, cenaclul literar care promovează creaţia literară locală sunt înfăptuiri menite să ridice prestigiul artistic, cultural al oraşului nostru. Creatorii artistici ieşeni, pictorii, sculptorii, compozi­torii, poeţii şi prozatorii în­tâmpină cel de al doilea an al Republicei Populare Ro­mâne cu noi opere ce aş­teaptă a fi înfăţişate mare­lui public.­ In primul an al Republicei noastre, laşul artistic, laşul cultural a făcut paşi mari înainte prin grija deosebită a P. M. R. pentru propăşi­rea unei culturi socialiste, pentru o artă nouă, sănă­­toasă. Sub conducerea Partidului de avantgardă a clasei muncitoare, şi cu cel mai larg sprijin al guvernului, oraşul nostru progresează în RPR în toate sectoarele vieţii cultural-artistice, anul prim al Republicii Popu­­lare Bol­âne. Dar anul 1948 a consacrat şi o serie de tinere demente— unele din ele debutante chiar în atletism. Astfel, în CUT au ajuns până în finala delii Bucureşti: Guragata Elena, Radu Silvia, Vâlvoiu Victor. Finala Triatlonului Popu­lar disputat în Capitală a re­venit studentului ieşan Cătin Spiridon, care a stabilit de­altfel recordul regional la săritură în înălţime: 1 . 67. Crossurile „1 Mai“ şi „7 Noen brie“ au însemnat dea­­semeni un succes ategoric al atletismului provincial, după cum concursurile atle­tice în pauza jocurilor de foot-ball — iniţiativă lăudă­­bilă luată de Judeţeană OSP au constituit succese tot atât de remarcabile. Mergând pe acest drum, al popularizării atletismului în straturile cele mai largi ale tineretului muncitor şi studios, vom­ asigura reali­zarea sportului de naşe, bun al întregului popor mun­­citor din toate co­durile Re­publicii Populare Române, Aviaţie Şi în acest sector s’au realizat lucruri destul de frumoase: înfiinţarea şcolii de sbor cu şi fără motoria care iau parte un mare nu­­măr de muncitori, studenţi şi elevi este o acţiune lău­­dabilă pe care o consem­­­năm aci eu .plattex­te. BOX Activitatea sportului cu mă­nuşi a luat o desvoltare mnire la Iaşi. Cluburile sportive Mara­hon, UTM şi CFR care au secţiuni de box, duc o activitate prodigioasă, remar­cată prin desele reuniuni în­făşurat­e fie în incinta cine­matografelor locale, fie în sala OSP. Box­urii ieşeni au avut la campionatele naţionale,­­doi finalişti, iar la Cupa UTM, 2 campioni naţionali. Numărul mare de tineri care veneau să se iniţieze in tainele „artei nobile“ a făcut pe conducătorii boxului ro­mânesc să trimeată la Iaşi un instructor oficial. Prin grija Jude­țenei DSP s-a pus la dispoz­ţia boxeuri­­lor o sală specială pentru e­­fectuarea antrenamentelor, în permanenţă încălzită şi bine utilată. Foos­ha. In 1948, în afară de cele două di vizionare , C.F.R. şi C.S.U.I. (contopită din tostele Poliţei h.iica şi Universitatea) s’au înfiripat o serie de noui ech­pei muncitoreşti şi mili­tare. Astfel a luat fiinţă clu­bul sportiv Armata. Un alt club militar este C. S. Gră­nicerul. Dintre echipele muncito­reşti, înfiinţate în anul 1948 cităm : Constructorul, Metalo­­chimic, Arte­ Grafice, RATA, S.nd. Textil. In judeţ au luat fiinţă echi­pele săteşti Şoimii-Pd.­Iloaiei şi Agricolă Tg. Frumos. Cam­pionatul districtual disputat cu înverşunare între aceste echipe a instalat în faţa plu­tonului merituoasa echipă Ma­­rathon»UTM. In D.v zie, echipeia locale au situaţii d­ferite. Astfel în Div B, C. S. U. I. se află în partea centrală a clasamentu­­lui. In D.v. C, CFR este cam­pion de toamnă iar Armata ocupă un joc spre centrul clasamentului. finotul s’a practicat sporadic. S’a înfiinţat o şcoală de iniţiere care a fost frecventată de un mare număr de tineri dar care nu a dat rezultatele scontate. Motociclism Este un sport nou în ora­­şul nostru. Singura manifes­tare , „Circuitul motociclist de toamnă“ s’a bucurat de un real succes. O primă concluzie deci­­ organizarea pe viitor, a cât mai multe competiţii de acest gen, cars' să popularizeze­­ spoita? cJH motor printre tinerii ieşeni. PoţiU« Activitatea popicarilor lo« ca Ini­ci a fost destul de bo» gata, dar totuşi ea a fost dusă izolat. Organizarea cam­pionatului districtual s** i-^ pune de urgenţă. f&ă't Şahul a luat deasemefif o mare desvoltare în ur* bea noastră. In fiecare fa* brică, instituţie, facultate sau liceu, tablele de şahi sunt nelipsite ; muncitoriy studenţii şi elevii au leg dregit acest sport, pe car* fi practică cu ardoare. 1 Organizarea „Campionat«« iui oraşului“ a relevat o mulţime de tinere talente necunoscute care ca o pr*j gătire mai temeinică fsm progresa şi emite dîtifff pretenţii pentru campioon* tele regionale, proviacial* etc. i Tennis da­ns as ii Un sport frumos care a luat o extindere puţin obîişm nnită la Iaş.­, CampionatetoR oraşului, Cupa „7 Nuembris“«­ Cupa R. P. R„ Campionate&iţ Naţionale,(faza pr­mă)au tot. la iveală o sumedenie da te­lente. Wokley-ItälSite este sportul care inval­ 3ea­­ză la Iaşi cu foott-ba­ll^ ÎMS unda în 1947 nu ex stau de«­ cât 5 echipe, ast zi număru^ acestora s’a împătrit. Au lus® în­jijă numeroase edhrpe mui#!; ritorești cum. ar f? S Grafice, Posia-TeU ioim* Fi* cui, Dinamo. S’au organizat jt fl-**.«:•.«» itii Sî' i .'î* nee pentru popularizarea gm Cestui sport. „Caropirajiri orașului­ s’a soldat cu un succes categorie,, * A!te evenimente de seaîiwi ale anului 1948: Constituirea Clubului Spor­tiv Universitar; constiîidrea de noui districte: (popica atletism, motociclism, bora șah, Wolley băii); inaugura** rea activității educative care s'a dovedit a fi de un re® folos în coordonarea viefi sportivilor: „Ora Sporturi»­lor, difuzată la megafoane!« locale; conferinţe publice cu caracter sportiv; constitui­rea Judeţene! O.S.F. Aceasta nu înseamnă inel că nu aU existat deficienţe fi lipsuri în activitatea sportivi Locală. Astfel,, nu s’a căutat s s» propaga tennisul de pi a $3 H marik nw*e de tineret,­­* cest sport fiind inca practio cat de către vadfurile &pop» tive. Nu s’au popularizat cele*“ lalte sporturi, unele necu­noscute și nepracticate de tinerii din lași, cum ar fi de pildă : handbal lui, bar­­ketbballul. Munca educativă a fost, dusă destul de superficiaî.. deabia în ultimele două luni ea căpătând^ forma mai re^, gulată, . I* O dovadă a veridici«# celor arătate mai sus faptul că pe un teren sper* tiv s’au întâmplat acte de incitare la șovinism și ra­sism. (cazul Jfdla Pd. Iloaiei» Lipsurile A nu nea Jude­­țenei O.S.P.»etaiesc deiv semeni Eliminând toate acestt^BjSuiri și deli» ciențe, îndn^Hii de Parti* dul de avai^Bii al eLset muncitoare, pe m3» nent exempl^^B sportu. so­vietic, tim teraes­nie în corn» ■ 949 as s de lașul într'un an 98 activitate artistică (Urmare din pag. I-a) .7 N­embrite­r­ iiriv , Lipsk­i

Next