Opinia, ianuarie 1949 (Anul 41, nr. 695-717)
1949-01-01 / nr. 695
*• *** f' t Şedinţă de lucru la Teatrul National -----------------------------------------------------------------Discuţii asupra autorului ssemnificatiei, $1. Interpretării „Scrisoriilowdate" Mărfi după amiază a avut loc la Teatrul Naţional o Şedinţă de lucru pentru pregătirea spectacolului cu : O scrisoare pierdută*1. Reconsiderarea lui Caragiaie, J Ziarul nostru a insistat din repetate rânduri pentru reprezentarea capodoperei lui I. L. Caragiaie Oe scena ieşană, astăzi. .Intr’adevăr, în condiţiune actuale ale muncii literare şi artistice, operele clasicilor noştri îşi regăsesc adevăratele sensuri, ele putând fi reconsiderateprin înlăturarea falselor interpretări care au fost date de către criticii burghezi. Anul acesta, Academia R.P.R. I-a trecut pe I. L. Caragiale printre membrii săi, iar la Bucureşti, Teatrul Naţional a trecut la reconsiderarea „Scrisorii pierdute“, în perspectiva justelor sensuri ale textului, în spiritul ei progresist, îndreptând un neîndurător rechzitoriu împotriva ficţiunei constituţionalismului burghezo-mofieresc de la noi. Exemplul Teatrului Naţional din Bucureşti a fost urmat de majoritatea sectelor provinciale. Naţionalul ieşan îşiva câştiga de asemenea un mare merit prin revalorificarea operei lui Caragiale pentru spectatorii săi, prin înfăţişarea realistă a personalţilor comediei româneşti, însemnătatea „Scrisorii pierdute“ Cu prictul şedinţei de lucru de la T. N. d-na Elena Foca a prezentat împrejurările sociale din timpul apariţiei „Scrisorii pierdute“, după care au urmatdiscuţii în jurul aceleiaşi teme. Contribuţii interesante la descrierea împrejurărilor politico-sociale In care a apărut piesa lui Caragiale a adus dr. Ion Jaiacu, directorul Teatrumul şi prof. L. Bartfeid. Dr. Bartfeid a explicat fiţelesul noţiunii de reconsiderare arătând că, în ■cazul lui Caragiale, această operaţie înseamnă înlăturarea explicărilor pe care critica burgheză Ie-a dat operii literare a autorului nostru, explicări derivate din plasarea lui Caragiale în postura junimismului. Caragiale nu „redă"’' în haină artistică teoria formelor fără fond « lui Maiorescu, teoria fasă şi reacţionară, ci ei demască întreaga putreziciune a pretinsei democraţii burghezo-moşiereşti, a jafului şi a afacerismului practicat de „monstruoasa coaliţie“ la adăpostul formalismului democratic. g.Ziun.Şi regisorulu . Regia comediei lui Caragiale a fost încredinţată d-lui N. Moldoveanu, noul director de scenă numit de curând la Iaşi. D-sa a căutat să desluşeascăjustificarea repre- , zentării acestei piese astăzi. Reluând o justă afirmaţie făcută de dl. director Ion Diacu, dl. Moldoveanu a arătat că, în ceea ce-l priveşte, vede în „Scrisoarea pierdută“ un document social şi un act de ataşament faţă de personalitatea autorului, găsind însă ca o lipsă a piesei faptul că ea nu are nici un personagiu pozitiv, şi nu cuprinde nici un sâmbure din care să se vadă sensul în care se vor rezolva contradicţiile pe care ni le înfăţişează Caragiale. Dl. Moldoveanu a cerut apoi celor prezenţi să-i dea sugestii în legătură cu alte justificări ce pot fi date reprezentării capodoperei dramaturgie româneşti. Au luat cuvântul, oferind o serie de explicaţii, d nele S. Ionaşcu, Eug. Protopopescu,Marian, după care dr. prof. Bartfeld a arătat că opera lui Caragiale se încadrează realismului critic, şi că nici o adăugire sau interpretare forţată în sensul realismului socialist nu poate fi aplicată, deoarece aceasta ar altera viziunea autorului şi sr fi iu acelaşi timp nefirească. Ulte erg intenta A admite afirmaţiile d-lui Moldovanu drept unicele motive care pot justifica reprezentarea „Scrisorii pierdute , echivalează cu o micşorare a valorii lui I. L. Caragiale şi a semnificaţiilor artei sale. Nu trebue să se piardă din vedere, într’adevăr, faptul că „O scrisoare pierdută“ cuprinde o critică adâncită îndreptată nu împotriva unui personagiu sau a unui eveniment local, ci împotriva întregului sistem burghezo-moşieresc, împotriva ficţiunii democraţiei româneşti, de la instaurarea monarhiei, până la actul istoric de la 23 August 1944, şi chiar până de curând când au fost alungaţi din arena vieţii publice ultimii reprezentanţi ai sistemului parlamentar burghez, „istoricii“ şi tătărăscienii. Prin aceasta, „Scrisoarea pierdută" reprezintă oT frescă -tul vieţii publice din ţara noastră în decenii. In ultimile opt decenii,n ea este demascată însăşi esenţa falsei democraţii burgheze, este rezumată, sintetizata cauza determinantă a contradicţiilor societăţii româneşti. In „Scrisoarea pierdută" există două categorii de personagii : Tipătescu, Zoitica, Caţavencu, Trahanache, reprezentanţii exploatatorilor, lucizi chiar când afectează ingenuitatea senilă ca Trahanache, demagogi, „paşoptagii“ —trădători ai idealurilor paşoptismului, profitori, excroci, plastografi. Toţi aceştia formăresc scopuri bine precizate, şi în general sunt lipsiţi de ridicul în atitudini. Farfuridî, Brânzovenescu, Cetăţeanul turmentat şi Pristanda, formează clientela politică a celor dintâiu, dispusă într’o ierarhie cerută de însăşi economia „sistemului“ : primii doi, partizani liber profesionişti, mai reduşi dar necesari acoperirii aranjamentelor de familie ale partidului, ultimii, care în calculul lui Tipătescu et comp. trebue să reprezinte „poporul“, de fapt, servile unelte ale stăpânilor, oameni deformaţi de automatismul profesional, fără orizont, reduşi la câteva formule şi tipuri care arată mizeria lor morală—în înţeles psihologic. Ei reprezintă aparatul birocratic al marei burghezii, compus din funcţionari deformaţi, infirmi moraliceşte, aşa cum mai există şi astăzi destui. Dacă condiţiile obiective sunt astăzi structural deosebite, dacă „onorabilii“ de-al de Trahanache, Tipătescu, Caţavencu, nu mai conduc astăzi viaţa publică, în schimb suprastructura etică, rămăşiţele moralei burgheze nu au dispărut încă complect. In acest sens „Scrisoarea pierdută“ este încă actuală. Distribuţia D. N. Moldovanu nu a reuşit insă să facă o distribuţie potrivită. Deşi directorul teatrului, care este şi drector de scenă, deci specialist, comitetul de direcţie, colectivul artistic, şi chiar cei în cauză au arătat că se merge pe o linie cu totul falsă prin indicare jud-lui P. Varduca în Caţavencu şi Protopopescu în Cetăţean, totuşi dl. Moldoveanu, cu toate argumentele d-lui prof. L. Bartfeld, a susţinut cu obstinare „viziunea“ d-sare. Este, credem, o atitudine nejustă, care a anulat importanţa şedinţei colective de lucru, atitudine care, sperăm, va fi corectată în viitor. Urmează ca repetiţiile în prima fază să demonstreze greşala distribuţiei care a provocat copioase discuţii, făcând să nu se mai poată discuta şi interpretarea propriu zisă. R. N. 9 . Agricultura Ucrainei a luat gîî puternic avânt (Urmare din pag. I-a) obţinute succese importante şi intr’o altă ramură însemnată a economiei agricole : creşterea vitelor. In luna Noemvrie numărul Vitelor cornite mar, a depăşit nivelul dinainte de războîu. Datorită marilor cantităţi de lapte furate de colhozuri, planul anualal producţiei de grăsimi animale a fost îndepinit înainte de termen. S’au produs grăsimi Smitrale cu 1,3 milioane puduri mai mult decât în anul 1940. Nvelul de producţii al grăsimilor prevăzut pe anul 1950 a fost considerabil depăşit. In urmă avântului economiei colective a colhozurilor, au sporit şi veniturile personale ale colhoznicilor. In numeroase colhozuri, plata fiecărei zile de muncă se ridica anul acesta la cel puţin 4 kgr. cereale şi 7—10 ruble. In colhozurile fruntaşe, munca cohoznicilor se răsplăteşte şi mai bine. Adică, o familie obişnuită de colhoznici primeştecel puţin 3»4 tone grâu cereale şi 7»10 mii ruble numerar. ^ încă din vara acestui an, colhozurile Ucrainei au organizat întreceri socialiste pentru dobândirea unor noui succese în domeniul agriculturii. Colhoznicii au pornit cu însufleţire la muncile pregâtitoare în vederea culegerii unor recolte şi mai bogate în anul 1949. Planul de însămânţări a culturilor de toamnă în vederea însămânţărilor de culturi, care vor avea loc primăvara. In total, au fost arate 10,5 milioane ha, ceea ce înseamnă de două ori mai mult decât în anul 1940. Cohoznicii Ucrainei au întâmpinat cu un mare entuziasm hotărîrea Guvernului sovietic privitoare la sădirea perdelelor de protecţie, introducerea unor asolamente raionale prin alternarea curturilor furajere cu cele de teere«!« şi construirea de eleştee şi rezervoaie de apă In colhozuri au început lucrări pe scară largă, în vederea renizării acestui plan grandios de transformare a naturii. .. & In cursul anului 1948, in Republică s’au sădit » perdele forestiere de protecţie pe o suprafaţa de 7530 ha. Au fost construite multe rezervoare de apă. Aproape două treimi din numărul total al colhozurilor, au introdus asolamentele alternative de culturi furajere şi de cereale. Colhozurile şi sovhozurile Ucrainei sunt pregătite pentru înfăptuirea noului program de muncă. In sate s’au înfiinţat mii de cercuri agrotehnice şi zootehniefe şi şcoli micturiniste, în cari colhoznicii îşi însuşesct'tcunoştinţe agrotehnice, în vederea spor firii recoltelor pe anul 1949. 13 Sportul de mase la Iaşi, în primul an al Republicii Populare Române Odată cu Instaurarea Republicii PopulareRomâne— rod al luptei Întregului popor muncitor— pretutindeni în ţară s’a constatat un nou avânt în toate sectoarele de activitate. In acest timp şi în sport s’au produs evenimente deosebite, care au schimbat structural activitatea cluburilor, sportul românesc câştigând în amploare şi adâncime prin organizarea—pentru prima dată în istoria noastră — a unor competiţii de massă, de mare anvergură, care au reuşit să mobilizeze un mare număr de trpsmeri de la oraşe şi sate. In primul an al Republicii Populare Române, sportul nostru îndrumat de P.M.R., a făcut paşi gigantici, cu toate greutăţile întâmpinate şi lipsurile—inerente — care s’au ivit. Iată dealtfel situaţia sportivă a laşilor: Afnensia In oraşul nostru acest sport nu se practica mai de loc înainte de 1948 în unele şcoli secundare, profesorii de educaţie fizică se ocupau — din când în când—de elevii claselor respective, îndemnându-i să păşească pe pistă naţionale de reconstrucţie sunt fapte pozitive. Dintre soliştii care au cântat împreună cu Filarmonica ieşeană un extraordinar succes s-au bucurat artiştii sovietici care au prezentat publicului ieşan culmile la care au ajuns artiştii sovietici în domeniul muzicei, înfiinţarea unui cerc de studii pentru membrii orchestrei, discuţiile explicative, necontenita preocupare pentru ridicarea nivelului ideologic al instrumentiştilor, a dus şi la o ridicare calitativă a programelor. Promovându-se elementele tinere, şi ţinându-se seama în alcătuirea programelor de cerinţele publicului, Filarmonica Moldova devine din ce în ce mai mult o orchestră de bună calitate care-şi îndeplineşte adevărata sa misiune. Plastica In acest domeniu, în oraşul nostru s’au făcut importante progrese. Expoziţiile locale, din care cea mai importantă, Expoziţia Regională, au demonstrat noile teme abordate de plasticii ieşeni, au arătat legăturile lor cu viaţa, cu munca ce s-a reflectat în creaţiile lor. Abandonarea temelor desuete şi a decadentismului dăunător, au făcut ca atât picturile cât şi sculpturile expuse să se bucure de o mai şi să guste din plăcerea luptei pentru secunde sau centimetri. De atletism în fabrici, uzine sau ateliere nici nu putea fi vorba. Cine să se intereseze de Tilichi Angela, tânăra muncitoare textilistă care mai târziu a devenit campioană regională CUT pe 590 m. ? Cine ar fi prevăzut că stadionul „23 August“ va fi scăldat în soare şi tinereţe de sutele de muncitori şi muncitoare de pe plaiurile Moldovei, (ne referim la provincialele CUT), transformând frumosul stadion din dealul Copouei într’o veritabilă paradi a tinereţii, un imn închinat atletismului moldovean. Un vis de feerie care s’a transformat mai târziu într’o realitate, o realitate vie ce arată clar posibilităţile şi afinităţile tineretului muncitor către atletism, cel mai complect sport dintre sporturi Anul 1948 a fost o dată care va rămâne scrisă cu litere de aur în istoria atletismului, tânărului atletism ieşan. Copii şi chiar mai vârstnici pe stadioare şi terenur sportive, înlănţuiţi într’o imensă horă a unităţii tineriatului sportiv, iată ce a fo eximă apreciere, atât din partea oamenilor muncii cât şi din partea criticii. Ca o apreciere justă a valorii celor expuse a fost achiziţionarea celor mai bune din lucrări de către Ministerul Informaţiilor şi de către U.S.A.S.Z. Ca şi ceilalţi arişti ieşeni, artiştii plastici, ridicându-şi necontenit nivelul, vor putea să creeze opere Intr’adevăr valabile. Echipe artistice,cămine filiarale In oraşul şi judeţul Iaşi, a fost aceiaşi necontenită preocupare pentru manifestările artistice ale întreprinderilor, instituţiilor sau comunelor şi satelor din judeţul Iaşi. Numeroase echipe artistice sindicale s-au evidenţiat în activitatea lor (ca de ex. E. T. A. C. S., C. F. R. etc) mulţi dintre membrii acestor colective artistice fiind primiţi la Institutul de Artă. In mediul rural, activitatea căminurilor culturale a fost coordonată şi îndrumată cu succes pentru a se promova elemente talentate săteşti, pentru difuzarea creaţiei artistice până în cele mai îndepărtate colţuri, înfiinţarea Institutului de Artă, ce va ridica generaţii noi de artişti ieşiţi din mijlocul poporului şi care îşi vor dedica activitatea lor creatoare clasei muncitoare, cenaclul literar care promovează creaţia literară locală sunt înfăptuiri menite să ridice prestigiul artistic, cultural al oraşului nostru. Creatorii artistici ieşeni, pictorii, sculptorii, compozitorii, poeţii şi prozatorii întâmpină cel de al doilea an al Republicei Populare Române cu noi opere ce aşteaptă a fi înfăţişate marelui public. In primul an al Republicei noastre, laşul artistic, laşul cultural a făcut paşi mari înainte prin grija deosebită a P. M. R. pentru propăşirea unei culturi socialiste, pentru o artă nouă, sănătoasă. Sub conducerea Partidului de avantgardă a clasei muncitoare, şi cu cel mai larg sprijin al guvernului, oraşul nostru progresează în RPR în toate sectoarele vieţii cultural-artistice, anul prim al Republicii Populare Bolâne. Dar anul 1948 a consacrat şi o serie de tinere demente— unele din ele debutante chiar în atletism. Astfel, în CUT au ajuns până în finala delii Bucureşti: Guragata Elena, Radu Silvia, Vâlvoiu Victor. Finala Triatlonului Popular disputat în Capitală a revenit studentului ieşan Cătin Spiridon, care a stabilit dealtfel recordul regional la săritură în înălţime: 1 . 67. Crossurile „1 Mai“ şi „7 Noen brie“ au însemnat deasemeni un succes ategoric al atletismului provincial, după cum concursurile atletice în pauza jocurilor de foot-ball — iniţiativă lăudăbilă luată de Judeţeană OSP au constituit succese tot atât de remarcabile. Mergând pe acest drum, al popularizării atletismului în straturile cele mai largi ale tineretului muncitor şi studios, vom asigura realizarea sportului de naşe, bun al întregului popor muncitor din toate codurile Republicii Populare Române, Aviaţie Şi în acest sector s’au realizat lucruri destul de frumoase: înfiinţarea şcolii de sbor cu şi fără motoria care iau parte un mare număr de muncitori, studenţi şi elevi este o acţiune lăudabilă pe care o consemnăm aci eu .plattexte. BOX Activitatea sportului cu mănuşi a luat o desvoltare mnire la Iaşi. Cluburile sportive Marahon, UTM şi CFR care au secţiuni de box, duc o activitate prodigioasă, remarcată prin desele reuniuni înfăşurate fie în incinta cinematografelor locale, fie în sala OSP. Boxurii ieşeni au avut la campionatele naţionale,doi finalişti, iar la Cupa UTM, 2 campioni naţionali. Numărul mare de tineri care veneau să se iniţieze in tainele „artei nobile“ a făcut pe conducătorii boxului românesc să trimeată la Iaşi un instructor oficial. Prin grija Județenei DSP s-a pus la dispozţia boxeurilor o sală specială pentru efectuarea antrenamentelor, în permanenţă încălzită şi bine utilată. Foosha. In 1948, în afară de cele două di vizionare , C.F.R. şi C.S.U.I. (contopită din tostele Poliţei h.iica şi Universitatea) s’au înfiripat o serie de noui echpei muncitoreşti şi militare. Astfel a luat fiinţă clubul sportiv Armata. Un alt club militar este C. S. Grănicerul. Dintre echipele muncitoreşti, înfiinţate în anul 1948 cităm : Constructorul, Metalochimic, Arte Grafice, RATA, S.nd. Textil. In judeţ au luat fiinţă echipele săteşti Şoimii-Pd.Iloaiei şi Agricolă Tg. Frumos. Campionatul districtual disputat cu înverşunare între aceste echipe a instalat în faţa plutonului merituoasa echipă Marathon»UTM. In D.v zie, echipeia locale au situaţii dferite. Astfel în Div B, C. S. U. I. se află în partea centrală a clasamentului. In D.v. C, CFR este campion de toamnă iar Armata ocupă un joc spre centrul clasamentului. finotul s’a practicat sporadic. S’a înfiinţat o şcoală de iniţiere care a fost frecventată de un mare număr de tineri dar care nu a dat rezultatele scontate. Motociclism Este un sport nou în oraşul nostru. Singura manifestare , „Circuitul motociclist de toamnă“ s’a bucurat de un real succes. O primă concluzie deci organizarea pe viitor, a cât mai multe competiţii de acest gen, cars' să popularizeze spoita? cJH motor printre tinerii ieşeni. PoţiU« Activitatea popicarilor lo« ca Inici a fost destul de bo» gata, dar totuşi ea a fost dusă izolat. Organizarea campionatului districtual s** i-^ pune de urgenţă. f&ă't Şahul a luat deasemefif o mare desvoltare în ur* bea noastră. In fiecare fa* brică, instituţie, facultate sau liceu, tablele de şahi sunt nelipsite ; muncitoriy studenţii şi elevii au leg dregit acest sport, pe car* fi practică cu ardoare. 1 Organizarea „Campionat«« iui oraşului“ a relevat o mulţime de tinere talente necunoscute care ca o pr*j gătire mai temeinică fsm progresa şi emite dîtifff pretenţii pentru campioon* tele regionale, proviacial* etc. i Tennis dans as ii Un sport frumos care a luat o extindere puţin obîişm nnită la Iaş., CampionatetoR oraşului, Cupa „7 Nuembris“« Cupa R. P. R„ Campionate&iţ Naţionale,(faza prmă)au tot. la iveală o sumedenie da telente. Wokley-ItälSite este sportul care inval 3ează la Iaşi cu foott-ball^ ÎMS unda în 1947 nu ex stau de« cât 5 echipe, ast zi număru^ acestora s’a împătrit. Au lus® înjijă numeroase edhrpe mui#!; ritorești cum. ar f? S Grafice, Posia-TeU ioim* Fi* cui, Dinamo. S’au organizat jt fl-**.«:•.«» itii Sî' i .'î* nee pentru popularizarea gm Cestui sport. „Caropirajiri orașului s’a soldat cu un succes categorie,, * A!te evenimente de seaîiwi ale anului 1948: Constituirea Clubului Sportiv Universitar; constiîidrea de noui districte: (popica atletism, motociclism, bora șah, Wolley băii); inaugura** rea activității educative care s'a dovedit a fi de un re® folos în coordonarea viefi sportivilor: „Ora Sporturi»lor, difuzată la megafoane!« locale; conferinţe publice cu caracter sportiv; constituirea Judeţene! O.S.F. Aceasta nu înseamnă inel că nu aU existat deficienţe fi lipsuri în activitatea sportivi Locală. Astfel,, nu s’a căutat s s» propaga tennisul de pi a $3 H marik nw*e de tineret,* cest sport fiind inca practio cat de către vadfurile &pop» tive. Nu s’au popularizat cele*“ lalte sporturi, unele necunoscute și nepracticate de tinerii din lași, cum ar fi de pildă : handbal lui, barketbballul. Munca educativă a fost, dusă destul de superficiaî.. deabia în ultimele două luni ea căpătând^ forma mai re^, gulată, . I* O dovadă a veridici«# celor arătate mai sus faptul că pe un teren sper* tiv s’au întâmplat acte de incitare la șovinism și rasism. (cazul Jfdla Pd. Iloaiei» Lipsurile A nu nea Județenei O.S.P.»etaiesc deiv semeni Eliminând toate acestt^BjSuiri și deli» ciențe, îndn^Hii de Parti* dul de avai^Bii al eLset muncitoare, pe m3» nent exempl^^B sportu. sovietic, tim teraesnie în corn» ■ 949 as s de lașul într'un an 98 activitate artistică (Urmare din pag. I-a) .7 Nembriter iiriv , Lipski