Opinia, iunie 1950 (Anul 42, nr. 1123-1148)

1950-06-11 / nr. 1132

A 11 IUNIE Acum doi ani, clasa mun­­citoare din ţara noastră, condusă de detaşamentul ei de avantgardă — Partidul Muncitoresc Român,—a în­făptuit marele act revolu­ţionar al naţionalizării, re­dând poporului, după o per­severentă luptă bunurile create prin propria lui muncă. Dar naţionalizarea între­prinderilor nu a constituit numai înfăptuirea unui măreţ act de dreptate so­cială, ci a fost totodată şi piatra de hotar care mar­chează începutul luptei dâr­­e pentru construirea so­cialismului în Republica Populară Română. Pus în drepturile sale, poporul muncitor, eliberat de exploatarea capitalistă, a pornit cu un avânt ne­maiîntâlnit în istoria ţării la desvoltarea industriei şi agriculturii, la consolida­rea Republicii noastre Po­pulare, la făurirea orân­duirii socialiste. Necontenit, zi de zi şi ceas de ceas, oamenii mun­cii se străduesc pentru mă­rirea producţiei şi a pro­ductivităţii muncii, şi an­trenaţi în întrecere, călău­ziţi de Partid, luptă activ pentru o viaţă mai bună, pentru o viaţă fericită Trecerea marii industrii în patrimoniul Statului a făcut posibilă uriaşa des­­voltare a industriei şi trecerea agriculturii noas­te de la o stare înapoiată la o fază nouă, care o va duce la cea mai înaintată formă de agricultură, a­­gricultura socialistă. Naţionalizarea întreprin­derilor a permis un con­ţinut efectiv şi eficace efec­tuat de către Stat asupra întregii economii, control «sare a făcut mai târziu posibilă trecerea la o eco­­nom­ie planificată, bazată pe cunoaşterea exactă a resurselor de care dispu­ii­i». Uriaşul salt înainte fă­cut de către industria noas­­tră prin actul revoluţionar al naţionalizării, a permis crearea primelor condiţii necesare construirii orân­duirii socialiste. Naţionalizarea a permis echilibrarea bugetului nos­tru, păstrarea puterii mo­­netei stabilizate, acumula­rea de fonduri cu care să se facă noi şi noi investiţii pentru valorificarea bogă­ţiilor naturale ale ţării. Crearea unei economii planificate, care a fost po­sibilă în urma acestui act revoluţionar, a permis de asemeni începerea mecani­zării agriculturii noastre, întărirea alianţei dintre clasa muncitoare şi ţără­nimea muncitoare, baza dictaturii proletariatului, stabilirea premizelor pen­tru socializarea satului, printr’un impuls nou dat cooperaţiei. In economia noastră ac­tuală, o deosebită impor­tanţă este acordată şi pro­blemelor de cultură şi artă. Echilibrarea bugetară a permis Statului să aloce fondurile necesare pentru crearea de noi şi noi insti­tuţii de ştiinţă, cultură şi artă, şcoli, institute de în­văţământ, muzee, etc., a făcut posibil accentuarea ritmului de culturali­zare a oamenilor muncii,s căm­i-­a­ne culturale, cluburi sindi­cale, caravane cinemato­grafice, biblioteci, etc. In prezent s’a început şi radioficarea centrelor mai importante, Braşov, Iaşi, fapt care va fi un nou pri­lej de făurire a omului nou, apărător hotărî­t al păcii şi luptător pentru so­cialism. Sub semnul lui 11 iunie, să ne intensificăm şi mai mult eforturile pentru în­­deplinirea şi depăşirea Pla­nului de Stat, contribuind din plin la înflorirea şi propăşirea Republicii noas­tre Populare, la întărirea Patriei, la consolidarea ma­relui front al păcii! TR. TANEA ANUL AS Nr. 1132 ABONAMENTE Let 360 .............. 3 lun IM 5000 întreprinderi, Autoritate pe un an Atelierele tipografice IAȘI Str. ȘTEFAN CEL MARE 50-52 ZIAR POPULAR COTIDIAN­­ PACIM­E LU BBS Dum­nică Î1 Iunie 1956 R­edacţia IAŞI, Str. Cuza Vodă 1 (etaj) Administraţia IAŞI, Str. Cuza Vodă. 1 TELEFOANE REDACTIA Nr. 1­200 ADMINISTRAȚIA Nr. 20*2 TIPOGRAFIA Nr- 1210 Cei doi ani care au trecut dela naţionalizarea principale­­lor mijloace de producţie, au constituit pentru muncitorii, tehnicienii şi funcţionarii fa­­bricii noastre un prilej să-şi arate hotărîrea dârză de a fupta cu tot elanul, pentru construirea socialismului în ţara noastră, elan care s’a concretizat în obţinerea unor importante succese, realizate la cadrul primului Plan de Stat. Adoptarea metodelor sovietice a lucrului la mai multe maşini întrecerea socialistă în fan­terica noastră a avut ca re­­zultat adoptarea metodelor so­­vietice a lucrului la mai mul­­te mașini. Ocheană Antoaneta, Nistor Rozalia, Schwartz Pina, au început să treacă treptat, pe măsura ridicării nivelului pro­­fesional şi al elanului de con­­struire a socialismului, de la 2 la 4, apoi la 6, la 8, ajun­gând la angajamentul realizat în cinstea zilei de 1 Mai, să poată lucra în condiţiuni op­­time la 10 războaie. Inovaţii întrecerea socialistă a sti­­mulat dorinţa multora dintre technicenii noştri, de a adu­­ce noui metode de lucru şi inovaţii, menite să îmbunătă­­ţească procesul tehnologic, să reducă timpii morţi, să reali­­zeze economii, etc. Astfel, a fost confecţionat un dispozitiv de curăţat ca­­petele şi un croşet automat, cu ajutorul căruia se măreşte productivitatea muncii, s-a realizat, o adaptare la maşi­­na de măsurat, permiţând să fie utilizată şî ca maşină de dublat.­­ Utemistul Palade Valeriu a adaptat un sistem, care a în­­­lăturat neuniformitatea batis­­telor, sistem care a fost perfecţionat de tehnicieni. Serviciul nostru tehnic în dorinţa extinderii acestei ino­­vaţii, a luat măsura ca siste­mul să fie adaptat treptat la toate maşinile, care lucrează acest articol. Lupta pentru economii a fost pusă pe acelaş plan şi cu celelalte obiective. Astfel, prin aplicarea unei noui reţete la apretarea fire­lor, s’a realizat o economie de peste 200.000 lei lunar. Deasemenea, prin înfiinţarea unei secţii speciale, de con­fecţionat suveici, s’a adus fa­­bricii o economie de 160.000 lei pe lună. Pentru asigurarea unei cât mai bune calităţi a produse­­lor, s’au iniţiat şedinţe tehnice cu care ocazie s’au analizat cauzele, care determinau o proastă calitate a pânzeturilor. Concomitent cu aceasta, s’a intensificat sistemul de control al calităţii şi s’au în­­fiinţat vitrine cu rebuturi, unde s’au expus mostre de pânză lucrate defectuos, cât şi exemplele muncitorilor ce produc mărfuri de foarte bună calitate. In urma acestei acţiuni, ca­litatea produselor s’a îmbună­­tăţit simţitor, ajungându-se să dăm produse de calitatea I, în procent de 96 la sută. Toate aceste succese au­ determinat îndeplinirea plat­oului fabricii noastre, cu unul înainte de termen, realizân­­du-se în acelaş timp econo­mii însemnate, care ne-au dat posibilitatea să facem paşi însemnaţi spre gospodărirea prin propriile noastre mijloace. Un fapt deosebit de impor­­tant pentru desvoltarea între­prinderii noastre l-a constituit construirea filaturii noastre. Astăzi, suntem în plină montare a maşinilor, ca preo­cupare importantă în asigura­rea condiţiilor de viitor, pen­­tru asigurarea materiei prime, necesară ţesătoriei noastre.Datorită acestei filaturi, în­treprinderea noastră va putea lucra din plin, în condiţii foarte bune, fără gâtuiri în producţie. Materia primă nu va mai fi firul de bumbac, ci însuşi bumbacul, pe care marea noastră prietenă Uniunea So­­vietică îl pune la dispoziţia noastră. Aplicarea contractului colectiv Conducerea întreprinderii s-a preocupat în mod intens să-şi ducă la îndeplinire angajamen­tele stipulate, în contractul co­lectiv, în ceea ce priveşte a­cordarea drepturilor sociale pentru muncitori. Astfel, ca­pacitatea băilor existente a fost dublată, prin punerea în funcţiune a noii duşuri şi prin înfiinţarea unei camere speciale de desbracare. Dispensarul medical al în­treprinderii este deservit în momentul de faţă de 6 me­dici, având şi un medic spor­tiv şi un medic stomatolog. Cabinetul dentar este înzes­­trat cu aparatele cele mai bune. In urma iniţiativei luate de Comit, sindical, s­ a amenajat un local pentru farmacie, care funcţionează cu personalul ne­cesar. Din fondul directorial s-au acordat prime fruntaşilor în producţie, inovatorilor, în va­­loare de sute de mii lei. Deasemenea, s’au construit tot din acest fond, 6 aparta­mente pentru muncitori. In faţa noastră stau nou’, măreţe şi demne sarcini: de­­păşirea planului pe 1950. Planul de Stat pe 1950 ne arată că volumul producţiei CONSTANTIN VAVRIC directorul fabricii „Ţesătura laşi“ (continuare în pag. 2-a)­ 11 Iunie 1948-11 Iunie 1950 Realizările dobândite la fabrica Ţesătura­ laşi „Miciurin, genial transforma­­tor al naturii“ Filiala Arlus anunţă pen­­tru mâine, Duminică 11 Iunie a. c. orele 18, In­sula Bibliotecii Centrale, o conferinţă închinată come­­morarii a 15 ani de la moar­­tea marelui savant I. V. Miciurin. Va vorbi tov.prof. univ. D. Cărăuşu despre: „Mi­­ciurin, genial transformator al naturii“. După conferință va rula un film. 102 ani de la Proclamaţia dela Islaz Clasa mun­citoare a realizat şi depăşit ca mail Idealurile Revoluţiei din 1848 Ce ne araţi documentele Din Proclamaţia dela Islaz Independenţa administra­­tivă şi legislativă pe temeiul tratatelor lui Mircea şi Vlad V. şi neamestec al nici unei Puteri din afară In cele Intru ale sale. (Punctul 1) Egalitatea drepturilor poli­tice. (Punctul 2) Dreptul fiecărui judeţ de a-şi alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul po­porului întreg de a-şi alege Domnul. (Punctul 10) Responsabilitatea miniştri­lor şi a tuturor funcţionarilor în funcţia ce ocupă. (Punctul 7) Emanciparea clăcaşilor ce se fac proprietari prin despă­­gubire. (Punctul 13) Instrucţie egală şi întreagă pentru tot Românul de a­­mândouă sexele. (Punctul 16) Desrobirea ţiganilor prin despăgubire. (Punctul 14) Emanciparea israeliţilor şi drepturi politice pentru orice compatriot de altă credinţă. (Punctul 21) Din Constituţia R.P.R. Republica Populară Română este un Stat popu­lar, unitar, independent şi suveran. (Articolul 1) In Republica Populară Română întreaga putere de Stat emană de la popor, şi aparţine poporului. Poporul îşi exercită puterea d­in organe re­prezentative, alese prin vot universal, egtil, direct şi secret. (­Articolul 3) Reprezentanţii poporului în toate organele pu­terii de Stat sunt răspunzători în faţa poporului şi pot fi revocaţi prin voinţa alegătorilor în condiţiile stabilite de lege. (Articolul 4) Pământul aparţine celor ce-l muncesc. Statul protejează proprietatea DE MUNCA ţărănească. El încurajează şi sprijină cooperaţia sătească. (Articolul 10) In Republica Populară Româna, toţi cetăţenii au drept la învăţătură. (Articolul 22 Toţi cetăţenii Republicii Populare Române, fără deosebire de sex naţionalitate, rasă, religie sau grad de cultură, sunt egali în faţa legii. (Articolul 16) Orice propovăduire sau manifestare a urei de rasă sau naţionalitate se pedepseşte de lege (Articolul 17 Prin librăriile ieşene... Acţiunea de culturalizare a masselor ia un apunt din ce in ce mai sporit. Oameni care înainte vre­­me îşi puneau degetul drept semnătură,pe diferite cereri sau acte au urmat cu sărguinţă cursurile de alfabetizare şi ştiu astăzi a scrie şi ceti. Biblio­tecile sunt pline de tineri şi vârstnici, studenţi care se pregătesc în vederea examenelor, muncitori care se luptă cu normele şi care sunt tot mai a­­vizi de cultură, elevi care au intrat în practica de producţie, femei, militari, copii. Cu tolii au fost treziţi la o intensă viaţă culturală. In oraşul nostru, unde altădată cultura era un apanagiu al celor puţini, o „cultură“ a protipen­dadei, astăzi oamenii muncii fac cunoştinţă cu a­­devărata cultură, cultura nouă, literatura nouă, socialistă, pusă în slujba celor mulţi. Iată, de pildă, situaţia noua care domneşte în li­brării. Au dispărut ro­manele de 15 lei sau co­lecţiile de aventuri, care otrăveau pe micii şi chiar mai vârstnicii cititori. In locul lor au apărut cărţi de calitate, care ajută în mun­ca, în lupta, în viaţa fiecă­rui cetăţean. Să facem o raită în câ­teva librării şi să ne con­vingem de ceeace cere as­­tăzi cititorul, de ceeace îl preocupă astăzi pe munci­tor sau pe elev. Intr’o după amează oare­­care la Librăria Cartea Rusă. — Aveţi „Viaţa Româ­neasca“ ? — Da, tovarăşe. Intr’un alt colţ, un pio­nier se ruga de maică-sa sari cumpere „Făt frumos din lacrimă“ de M. Emi­­nescu şi „Nică fără frică“ de Nina Casian. Un coleg de-al său ve­nise singur şi avea banii pregătiţi pentru „Isprăvile noastre“ de Iurii Sotnic. Câţiva muncitori de la Vic­toria şi Ţesătura cercetau ultimele manuale tehnice, apărute. Iată-ne la „Librăria Noas­tră“ de pe Ştefan cel Mare. — „Ţie nu-ţi mai trebue poze, măi Ionică. — „Ba vreau „Colţ Alb", mămică“. — E la mai bine o poves­te pentru copii“. Şi Ionică Căruceru, elev in clasa I a elementară a cumpărat încă o carte. Are acasă vreo treizeci. Face bibliotecă. Ii place mult să citească şi mai a­les să se uite la poze. * Pe ușe au intrat doi elevi, (continuare în pag. 3-a) MARIA BANUŞ PATRON UI Din jilţ adânc, din jilţ pufos S'a ridicat un domn verzui. Avea un frac de mort luxos Şi ochii stinşi şi preasătui. — „Mi-aţi spus difi fabrică să plec. Mi-aţi zis: tâlhar. Călău, mi-aţi zis. Şi arme n'am decât un cec. Poate cu cecul v'am ucis 2 Eu, nemilos ? Eu, un gingaş ! Când văd un prunc rahitic, fug. Port oare chip de ucigaş. De om care jupoi şi sug ? Nici în grevişti, pe vremuri grele, N'am tras. Dar oare-aş fi putut 2 Răcani în zdrenţe şi 'n obiele Făceau ce trebuia făcut. (Foc. Morţi. Rezistă. Nu se lasă. O, de-aş putea să mă calmez) Făceam lumina mică'n casă Şi îmi puneam un vals vienez. Dar iar mă turbura ministrul : Ce facem ? — „Reprimăm“, „gemeam". Plângea în mine valsul, tristul, Şi reprimam, şi reprimam... N'a fost uşor, o viaţă 'ntreagă In slujba ordinei să fiu. Dar cu conştiinţa nu-i de şagă. De ce m'aţi alungat, nu ştiu". El tace, II privesc cu ură, Ochiu-i sticleşte stins, pustiu. Fracul, perfect ca tăietură, Cuprins de uua tremur, pare viu: „Nu-s mort, s'o ştii. Par mort, dar nu»s. Nici singur nu s. Mulţi domni în frac Mai au câte ceva de spus Deşi se-afundă 'n jilţ şi tac. Am fost blajin, am fost prea bun. Azi sunt în stare de orice"..­­Vorbise mult. Acum tăcea. Un leş verzui părea că e. — „Gingaşe domn îţi mulţumesc. Iţi mulţumesc c'ai apărut. Furat de muncă, uit, greşesc Şi cred c'ai putrezit demult. Azi ştiu că duhul tău nu doarme. Că porţi pistolul sub gheroc, Dar fii pe pace, avem arms și ac de fiece cojoc. Pe marginea lucrărilor de la Iaşi ale Academiei R. P. R. In zilele de 7 şi 8 Iudie au avut loc la Iaşi lucrările Academiei R. P. R­­Pentru oraşul nostru a­­ceasta a constituit un eve­niment ştiinţific de o deo­sebită importanţă, fiind pen­tru prima dată când acest for superior ştiinţific din ţara noastră se deplasează în provincie unde îşi desfă­şoară lucrările. Acei care au asistat la şedinţele diferi­telor secţiuni şi-au putut da seama de importanţa faptu­lui că oamenii de ştiinţă din Iaşi au avut posibili­tatea să urmărească lucră­rile Academiei, să-şi for­meze o imagine generală asupra felului cum se duce şi cum trebue dusă activi­tatea ştiinţifică, să se fami­liarizeze în spiritul şi me­todele noi de muncă ştiin­ţifică. Este incontestabil faptul că din acest punct de vedere, cercetătorii noştri au făcut un adevărat salt calitativ. Având în perma­nenţă la faţă exemplul şi realizările oamenilor de şti­inţă sovietici, sistemul lor de cercetare, care se con­duce după principiile ma­terialismului dialectic, oa­menii de ştiinţă din ţara noastră au pornit pe dru­mul ştiinţei adevărate. S-a constatat o preocupare con­tinuă de a se lega cuceri­rile ştiinţei de realizările practice, comunicările şi notele prezentate au căutat să tragă concluzii de ordin util imediat, oride câte ori acesta a oori cazul. Spiritul nou introdus în munca mem­brilor şi colaboratorilor ce­lui mai înalt for ştiinţ­­ic este un spirit nou, sănătos, care leagă ştiinţa în slujba poporului muncitor. Printre cei care au făcut comunicări la Academie se află şi numeroase elemente tinere, oameni care au în­ceput nu de multă vreme să se consacre cercetărilor. Şi aceştia au dat dovadă de posibilităţi largi de dezvol­tare viitoare care vor fi va­lorificate prin muncă inten­să şi continuă, prin sprijin acordat pe de altă parte de către cei cu mai multă ex­perienţă. Unele lucrări prezentate de oamenii de ştiinţă din o­­raşul nostru au fost deose­bit de apreciate de acade­­micieni. Aceasta înseamnă, că în Iaşul renăscut la o viaţă nouă se munceşte nu nu­mai în fabrici, uzine şi şan­tiere, dar şi în laboratoare. Alături de oamenii mun­cii manuale, şi oamenii mun­cii intelectuale depun efor­turi pentru clădirea socie­tăţii noi care va duce în mod treptat la ştergerea di­ferenţelor între munca fi­­zică şi intelectuală. Institutele noui create în oraşul nostru au reuşit în­­tr’un interval de timp des­tul de scurt sâ-şi însuşească problemele de bază care trebuie să le preocupe şi Z. SANDU (continuare în pag. 3­ a) .

Next